|
Amintiri găsite, plăceri pierdute
Halviţă.
Savarină.
Gogoaşe.
Şerbet roz sau galben sau albastru
care atîrna ca ţurţuri moi de gheaţă de coada linguriţii
băgată pînă la fundul borcănaşului şi trasă înapoi afară, încet.
Covrigei proaspeţi cu sare sau cu ouă
care crăpau cînd se atingeau de dinţi
cu un sunet de parcă mototoleai o foaie de celofan.
Pîine caldă, împletită, făcută de maică mea.
Brînzoaice ce se topeau în gură făcute de maică mea.
Plăcinte cu vişine, făcute de maică mea,
cornete cu cremă de cacao,
chec cu rahat rotit,
cremşnit,
borcănaşe pline cu dulceaţă de cireşi negre, prune verzi, gutui, trandafiri
şi borcane uriaşe pline cu vraja unui magiun
făcut din douăzeci de chile de prune albastre
cu sîmburii scoşi
şi fierte într-un cazan de aramă cumpărat de la căldărari
peste un foc de lemne aprins într-o gaură de pămînt
şi amestecat ore întregi cu o lopăţică de lemn,
toate făcute de maică mea.
Ca şi vişinata cu un spirt de 90 grade care îţi ardea gîtul cu o plăcere neştiută
nici înainte nici după.
Ca şi salata de roşii măcinate cu vinete şi usturoi şi oţet şi sare
cu care se umplau sticlele şi care din cînd în cînd explodau la fermentat,
ce delectare la o masă cu cărnării.
Nu, celelalte murături
astea erau a lui taică meu să le facă,
borcane cu varză murată şi cernuşcă,
butoaie întregi cu castraveţi muraţi sau pătlăgele murate sau harbujei muraţi
amestecate cu nişte condimente de mult uitate
niciodată depăşite.
şi marinata – cu ceapă şi scrumbie şi morcovi şi oţet şi frunze de dafin –
tot taică meu o făcea.
Ieşeam de la şcoală şi la colţ aştepta unul cu o căldare cu mere murate.
Mergeam pe lîngă chioşc şi-mi cumpăram o napolitană.
Intram la cofetărie pentru o îngheţată divină sau o limbă de pisică în ciocolată amară
şi duminica mergeam cu părinţii la Grădina Publică la un grătar de cotleţi
sau mititei
şi aveam şi eu dreptul, de la şapte ani în sus, la halba mea de bere.
Sau un pahar de must. Sau un şpriţ dulce.
Laptele venea direct de la “ţăranca” cu bidonul ei de tablă
care aducea şi caşul şi smîntîna pe frunze umede, largi, verzi,
borşul era de la “lipovanca”,
mierea de albine de la “popa”,
fructele – cine cumpăra fructe cînd le aveam pe toate pe copacii împrejur
singura limitaţie fiind că nu trebuia să ne lăsăm prinşi –
goldane, corcoduşe, cireşi negre, pere, dude, agude, mere pădureţe, nuci verzi.
Şi mirosurile în care plutea orăşelul,
O, doamne, mirosurile acelea adevărate, de viaţă,
sălbatice,
nedomesticate
purtate de drumuri aliniate cu tei înfloriţi
de moviliţe acoperite cu crini albi
garduri întregi de liliac,
trandafiri,
iasomie
şi cireşi în floare
înecaţi în zbîrnîitul albinelor şi tăiatul rîndunelelor şi nori de coada-rîndunicii.
Amintiri.
Ca ouăle colorate pictate de Titina şi Sanda.
Ca pasca “lor” de cozonac bogată în brînză
care o schimbam ca copii cu pasca “noastră” de azimă.
Ca drumul pînă la Număru 1 unde aveam lecţia de atelier
la ora 6 dimineaţa
unde mergeam împreună cu Iancu
în zăpadă pînă la genunchi cu urlat de lupi în depărtare
şi geamandane grele în spinare.
Ca falnica mea căţeluşă, Tiţa, spaima poştarilor pînă la Iaşi.
Ca tanti Rica şi nene Leon cei fără copii
şi cîte nu ne-au iertat ei – geamuri sparte, mere furate, flori strivite,
războaie gălăgioase şi fără sfîrşit. Primul meu aparat de ras, ei mi l-au cumpărat.
Coajă de pîine unsă cu usturoi, un deliciu. O felie de pîine cu zahăr tos împrăştiat pe ea.
Închid ochii. Sclipiri. Tablouri. Nume. Plăceri fără sfîrşit.
Ca handbalul. Jocul naţional, poate chiar religia Botşenilor mei,
şcoala mea Număru 2
cea mai buna echipă orăşeană, regională, naţională, internaţională, interplanetară
în ochii mei, ai noştri,
Mariniuc la centru, Mişcă pe stînga, Iurgu pe dreapta, Umi în poartă
Turtoi antrenor
şi ne războiam fără milă cu Număru 6, cu Număru 4, cu Liceul Laurian
care aveau şi ei pe Semo “nebunia” care sărea din mijloc de teren pînă în poartă
şi pe Carol “şchiopu” care vîra mingea cu portar cu tot în poartă
şi pe Cîrjă “pleaşca” care se rostogolea cu mingea pînă în poartă
şi pe Socrate “grecu” care mai că ajungea să aibă ferocitatea unui Mariniuc dezlănţuit.
Ca filmele. Nu era unul să-l ratez,
chiar dacă ne era interzis ca elevi să ieşim după şapte seara
dar nimeni şi nimic nu mă putea ţine la distanţă de tot ce era nou
sau la 7 Noiembrie sau la 30 Decembrie
sau la grădina de vară Eminescu
intram pe geam sau pe uşă sau sub paltoane sau peste garduri sau prin copaci
pentru Enrico Caruso cu Mario Lanza sau Vagabondul cu Raj Kapoor
sau Pe Donul Liniştit cu Elina Bystritskaya
sau O Dată în Viaţă cu Norman Wisdom
sau Fanfan la Tulipe cu Gérard Philipe
şi alte zeci, sute de filme,
şi mereu mă prindeau profesorii sau directorii şcolii
şi mă pedepseau în public
dar năravul – pasiunea? – nu mă lăsa
şi poate doar faptul că toţi anii, de-a rîndul şi fără excepţie
nu am coborît din numărul 1 la panoul de onoare de şcoală
mi-a salvat pielea; ar fi fost ei rigizi şi intoleranţi şi încuiaţi
dar un elev bun cu nota 5 la tot era un fel de erou local
şi nu se prea atingeau ei de el,
poate aveau nevoie de aşa elemente la... inspecţie?
Ca meciul de fotbal între cele două străzi
Dragoş Vodă contra Dobrogeanu Gherea
şi care a devenit, după ce extraordinarul Creangă ne-a trădat şi a trecut la ei
un meci între “noi” – Ioji, Umi, Sorin, Iancu, Mişu, Iozilică...
şi “ei” – Creangă, Petrescu, Turuţă cel mare, Turuţă cel mjic, Frijan...
şi în care după ce “ei” au refuzat ţiganului Titi Cananău să fie parte din echipa lor
l-am luat “noi” să fie parte din a noastră
într-un fel de tacită înţelegere copilărească a ce însemna să fi “diferit” şi “exclus”
şi el ne-a marcat golurile victoriei de 2-1
cu toate că fratele mare al lui Frijan era arbitru.
Amintiri. Nume, alte nume, care îmi mai răscolesc inima şi azi.
Costache, repetentul, blîndul uriaş care m-a adoptat ca prieten
după ce l-am adoptat ca om.
Tereza, cea mai frumoasă fată din lume,
care nu a ştiut niciodată că am fost îndrăgostit de ea şi poate mai sunt.
Mariana, prima fată căreia i-am tras cu ochiul sub rochiţă.
Evica, prima fată care am sărutat.
Fetele de la vecini, “duşmanii noştri în lupta eternă de supremaţie... stradală”
Hilda, Dali, Zica, Libertuţa, Cici, Ani, Larisa, ocazionalele Jenica şi Manuela.
Hogea, ţiganul şahist şi prieten pe-a nespuselea.
Dewy, cu grajdul şi fînul şi caii de birjă.
Silviu, paralizatul, nebunul, geniul.
Regizoarea de la piesa de copii jucată de noi, nu-i ţin minte numele.
Diriginta, profesoara de romînă, nu-i ţin minte numele, m-a învăţat să iubesc limba.
Mitrea, profesoara de matematică, m-a învăţat să iubesc numerele.
Iancu, văru meu, cel mai talentat jucător de cinci-pietre şi de fotbal-de-masă.
Umi, cel mai bun prieten.
Diaconu, profesorul meu de acordeon, ţigan, genial.
Iancu, altul, Mariana, alta, Vasile, Mihai, Cornel, Gheorghe, Sandu, Liviu...
Multe amintiri, alte amintiri, alte plăceri.
Operă. Piese de teatru. Carnaval. Circ cu fotbal de cîini.
Spectacole de dans. Spectacole de cîntec. Spectacole de revistă.
Mircea Crişan, Vasile Tomazian, Stroe şi Vasilache la noi în oraş.
Birlic.
Maria Tănase. Gică Petrescu.
Radu Beligan.
Coana Chiriţa.
Cărţi şi iar cărţi şi iar cărţi.
Reviste. Luminiţa, Arici Pogonici, Scînteia Pionierului, Cravata Roşie.
Loto cu trei numere din pungă la tutungeria doamnei Ferber.
Zamfira şi frumoasa ei fică Măricica.
Teatru la microfon pentru copii, fiecare duminică dimineaţa,
Satira şi Umorul, fiecare duminică seara.
Meciuri de fotbal “Hai Textila!” cu eroii noştri locali Doboi şi Bolea
şi plecam cu părinţii mei în deplasări
şi cu kilograme de sîmburi scuipaţi şi cu batiste legate pe cap contra soarelui
şi cu mîndria cîştigului în cîntece cîntate în tren.
Casa Pionierului.
Grădina Publică.
Grădina Mioriţa la colţ.
Pădurea Rediu.
Strada Dragoş Vodă.
Salcîmul înflorit. Leagănul de lemn. Podul. Beciul. Banca de lemn. Sinagoga.
Teatrul de păpuşi. Stîlpul cu caradaşte. Stîlpul cu ochi-de-păun.
Decoraţiile stricate care taică meu le aducea şi le agăţam de pomul de iarnă.
Mingea de fotbal peticită.
Ursuleţul îmbrăcat în albastru.
Viaţă.
Plăceri. Pierdute. Neuitate.
|
|  |
