Hobbies - Poetry - Ramasite
back to Poems...

 

blank

corner
Zîmbet

    Am trecut pe lîngă tine,
    ţi-am atins mîneca – mînecă de mînecă
    şi m-am îndepărtat...
    da, cică m-am îndepărtat şi am întors capul.

    Ai zîmbit. Nu cică. Ai zîmbit.

    Am ştiut deja ce avea să se întîmple
    dar totuşi, iar m-a luat cu surprindere.
    Ceva,
    parcă s-a scurs pentru un moment între oase,
    parcă s-a aprins pentru un moment în plămîni,
    parcă...
    ai zîmbit. Încă un an de viaţă la chimir.
    Păi la alura asta, în cîteva zile îmi adaugi cine ştie cîţi ani
    şi cine dracu vrea să trăiască atîţia ani în plus?
    Am trecut pe lîngă tine, înapoi.
    Mîna atinsă de mînă
    zîmbetul şăgalnic
    încă un an.
    M-am întors iar
    obraz de obraz
    zîmbet
    un an.
    M-am întors
    trebuia să mă salvez
    ţi-am luat gura în gură, păi trebuia să înăduş zîmbetul.
    l-am înăduşit
    l-am omorît...
    da, sigur, ce a urmat mi-a adăugat cinci ani de viaţă.
    Unde-s oamenii de ştiinţă cînd ai nevoie de ei?

    *

    Lontano dagli occhi
    lontano dal cuore.


    Adevărat? m-ai întrebat.
    Adevărat, ţi-am răspuns.
    Pentru capre, pentru mîţe, pentru alţii. Nu pentru mine.
    Nu pentru noi, ai completat
    aruncînd o piatră pe faţa iazului, piatra a sărit de trei ori.
    Cum ai ştiut?
    ştiu totul, ţi-am răspuns,
    cînd te culci,
    cînd te scoli,
    cînd te pierzi în adîncul parcului
    cînd te îmbeţi şi te uiţi chiorîş la uşă
    cînd te trezeşti şi ieşi să te uiţi după uşă, afară, poate că...

    cînd mă chemi.

    Nu te-am chemat.
    Încă.
    Încă.
    Că dacă mă chemi iau cucul, iau pupăza,
    iau vrabia
    iau cocostîrcul
    iau albatrosul
    iau pteranodonul
    şi zbor la tine.

    Te-ai lepădat de haine şi ai sărit în iaz.
    Ai pupat o broască.
    Te-ai scufundat sub apă şi ai răsuflat print-un cotor de papură.
    Te-ai întins lîngă un muşuroi de furnici
    cîteva buburuze ţi-au adormit între sîni
    o gîscă invidioasă tot te trăgea de degetul cel mare de la picior
    şi eu tot invidiam gîsca.

    Te-ai sculat
    te-ai îmbrăcat,
    verdele ţi s-a aprins în ochi.
    Ai lăsat buburuzele între sîni.
    M-ai chemat?

    *

    "Spune-mi fetiţă, eu am o sută şapteştrei de ani, cîţi ani ai tu?"

    Ş-o fi pierdut ea părul dar verdele tot foc era în ochii ei.

    "Păi cum poţi să întrebi o fată care-i e vîrsta?" şi m-a pişcat de m-au podidit lacrimile. Şi să nu credeţi că era aşa departe de mine în ani, în procente vreau să zic. "Spune-mi, băieţele, şi cum ai ajuns tu la o sută şapteştrei de ani?" si s-a ridicat, cu chiu cu vai, şi mi s-a aşezat in poală. Ce a scîrţîit sub noi putea fi patul, puteau fi oasele mele.

    Da, sigur, ‘băieţele’ oi fi eu fost înainte cu aproape două centenare. M-am uitat la ea. A zîmbit. Tare blestemat mai eram, încă un an şi tot mereu uitam să închid ochii.

    "Să închizi ochii?" Nici nu eram conştient că gîndeam în gura mare. "Să închizi ochii?" a repetat, cu toate că auzul meu mai era douăzeci-douăzeci si ea ştia şi eu ştiam că ea ştia şi ea ştia că eu ştiam că ea îşi bate joc de mine şi eu ştiam...

    Mi-a acoperit gura cu gura, nici nu ştiu dacă erau dinţii ei. Mi-a dus mîna la sîn, era sfîrcul ei, nici o îndoială acolo. Şi-a dus mîna la cureaua mea, ce naiba m-a pus să-mi pun curea tocmai azi? Noroc că patul era deja sub noi.

    Vîrsta ei? Păi dacă asta e ce vă interesează în momentul ăsta, înseamnă că n-aţi ştiut niciodată dragoste ce e. Puneţi-vă mîna într-un ceaun cu o mămăligă în clocot – veţi ştii imediat.

    Patul nu mai contenea să scîrţîie. Da, sigur, poate oasele mele, oasele ei, poate ţîţînii universului? Credeţi-mă, nimic nu mai conta, era a noua notă la octavă, da, credeţi-mă, e posibil.

RamasiteText

blank

corner
Vis?

    Era un vis,
    cred că era.

    Întîi era acolo un sîn dezgolit
    cu o cireaşă în vîrf,
    fără codiţă
    fără sîmbure.
    Era şi cam tare pentru o cireaşă
    pentru că arăta totuşi coaptă,
    bine, ce să zic, vis. Cred. Nu ţin minte.

    Pe urmă era o mînă,
    pesemne a mea după o unghie care mă tot necăjea
    şi care se plimba pe un spate de la ceafă pînă la călcîi
    jos, sus, jos, sus,
    de vre-o trei ori
    parcă căutînd ceva dar tot ce a găsit era o temperatură
    de treizeci şi şase virgulă şase
    şi nici un obstacol serios,
    pînă la urmă a rămas pe loc,
    undeva,
    nu contează unde, era vis pesemne aşa că nu contează.
    Nu prea ţin minte.

    Ce da ţin minte este o gură
    apropiindu-se de a mea, de sus în jos, cred,
    şi la un anumit moment buzele s-au topit peste ale mele
    şi limba s-a încîlcit cu a mea
    şi dinţii au început să-mi beie sîngele
    de parcă ar fi fost o răcoritoare,
    ha, de parcă,
    păi o răcoritoare în clocot?... ce naiba?

    M-am trezit, tot în vis cred,
    cu un cap blond, cu toate că ştiam deja că nu-i culoarea naturală,
    care îmi cobora înspre piept
    şi cîteva fire de păr îmi gîdilau nasul de era să strănut.
    Dar nu am strănutat, bărbat sau nu bărbat?
    Am aşteptat pînă mi s-a pus pe inimă...
    “...ai de gînd să mori?... îţi bate inima ca toboşarul la pionieri, odată...”
    şi mîna a început să mi se plimbe de la frunte la degetul mare de la picior
    jos, sus, jos, sus,
    pînă s-a decis să se odihnească şi ea,
    undeva,
    şi tare se mai ţinea,
    puteai crede că se teme să nu cadă jos din lună.
    “Adică eu?”

    Cred totuşi că era vis.
    Era pe masă o savarină adevărată, întreagă.
    Dacă nu era vis
    nu mai rămînea din savarină
    nici amintirea.

RamasiteText

blank

corner
Permesso...

    ...di scrivere a te una poesia?

    Nu, italiana mea nu e ruginită,
    e inexistentă.
    Dar am vrut să te impresionez, cu toate că ştiu că nu am să te. Impresionez.
    Ca atunci cînd am sărit de pe turnul Eiffel fără paraşută...
    nu, nu am sărit, am sperat că poate ai să mă crezi.
    Sau cînd am mers pe apă... ups, a mers cineva înaintea mea?... aceiaşi apă?...
    nu, nu că am mers în realitate, dar poate că de data asta aveai să mă crezi?
    Nu? Bine, dar cel puţin ştii că povestea cu Münchhausen
    eu am scris-o? O, el a scris-o, zici? Adică el a existat, zici?
    Adică eu merit porecla “de” dar nu titlul “von”?
    Ce să zic, păi acuşi mă duc totuşi la Eiffel şi...

    Bine, stau. Un an, zici? Mi-l dăruieşti, zici? Nu anul ci zîmbetul?
    Atunci uit de Eiffel. Uit de lună, uit de soare, uit de poezie.
    Nu, nu uit de tine, întîi uit să respir.

    Au trecut cinci ani de la ultimul zîmbet, nu cinci zile.
    Am nevoie de cinci zîmbete, trebuie să recuperez.
    Trimiţi cincizeci? şi mai bine, am nevoie de rezervă
    că fiecare zi pierd unul
    fiecare noapte doi
    fiecare gînd trei.
    Nu, gramatica e corectă, unul, doi, trei ani. Sigur, şi zîmbete, merg împreună.
    Zbori?

    Legătura e în asociaţie –
    eu scriu tu zbori
    eu gîndesc tu zbori
    eu visez tu zbori
    eu mă trezesc tu te cobori pe creanga de la fereastră
    baţi în geam
    eu îl deschid
    şi tu te strecori sub plapumă şi te faci că dormi.
    Şi eu mă uit la tine, şi mă tot uit, şi mă tot uit
    pînă ce uit şi cum mă cheamă şi că trăiesc doar pentru poezie. Pentru tine.
    Pînă ce zbori iar. Atunci îmi amintesc.

    Cînd floare de tei se aşterne pe luncă
    Un cîntec de pupăză jalnic cu dor
    Pluteşte în gînd, cu talangă de juncă
    Şi susur timid, istovit de izvor.

    Aştept, alungit pe un maldăr de paie,
    Mocneşte un freamăt zburdalnic în piept,
    În suflet un foc şi în gînd vîlvătaie,
    Al vieţii apostol ş-a morţii adept.

    Aştept, uite vii, încolţită cu vie,
    Mărgele de aur se schimbă în vin,
    Te culci lîngă mine şi-o noapte pustie
    Devine a zorilor cîntec divin.


    Mototolesc o foaie şi o arunc,
    mototolesc încă una, o arunc şi pe ea,
    mototolesc trei, o mie, le arunc, le dau foc, mototolesc mai departe,
    nu reuşesc. Să îţi scriu. Să te descriu.
    Încerc mai departe,
    cine ştie,
    o zi... şi vîlvătaia se va aşterne pe hîrtie
    şi noaptea pustie va deveni cîntec divin.

    Volevo soltanto scrivere a te una poesia.

RamasiteText

blank

corner
După Treizeci De Ani

    Ai ajuns acolo, şi tu.
    Unde am fost eu odată
    şi tu ştiai că nu ai să ajungi niciodată,
    ai ajuns.

    De mult m-am dus eu,
    nici colb, nici pulbere,
    nici firicele de floare nu au mai rămas.

    Şi deodată, ai înţeles.

    Ai scos cartea, că tot ai păstrat-o,
    ai deschis-o la o pagină oarecare
    şi ai început să citeşti.
    Da, aşa,
    deodată.
    După treizeci de ani.
    Ai înţeles.

RamasiteText

blank

corner
Lîngă Fag

    Te-am găsit în scoarţă de fag,

    nu ştiu dacă te-am tăiat în ea cu briceagul
    sau dacă i-ai ieşit din măduvă,
    dar te-am găsit.
    Erai vie.

    Te-am îmbrăcat cu frunze uscate împletite
    ţi-am pus coroniţă de frunze verzi
    ţi-am vopsit bujori pe obraji
    cu frunze strivite amestecate cu petală de trandafir şi miez de măr,

    ţi-am gustat gura.
    Dulcişoară ca floarea albă de salcîm,
    ca trestia de zahăr,
    ca un fagure rupt din stup.
    Ţi-am gustat gura iarăşi,
    aproape că mi s-au topit dinţii în zahăr,
    am cules o boabă de pe vîrful limbii şi am păstrat-o într-o călimară,
    pentru mai tîrziu.
    Poate o mai gust,
    poate mai scriu cu ea.

    Te-am dus la tramvai
    ţi-am cumpărat bilet şi te-am trimis din viaţa mea.
    Acolo unde nu am să te mai găsesc.
    Poate mă găseşti tu, lîngă fag.

    Creşte fagul peste mine
    Şi îmi curge somnu-n vine,
    Pîn’ ce-a fi pe-al meu obraz
    Să m-alinte-al tău talaz,

    Adiere-n vijelie
    Şi năpraznici cai o mie.


RamasiteText

blank

corner
Brigadoon

    mă uit fermecat la ecran,

    la stînga mea unul cască
    la dreapta doi îşi impart cocoşeii,
    şi mai la dreapta o doamnă se curăţă de pete de îngheţată topită,

    lacrimi, îmi apar în ochi.

    *

    poartă
          o ie de in
          cu dantelă în floare
          şi sub lumînare
          ea scrie-o scrisoare.

    în ochiul verde
          se pierd năucite
          reflecţii albastre
          de vorbe sihastre
          şi stihuri măiastre.

    se ridică
          duce foaia la sîn
          şi-n dulcele-i cînt
          un singur cuvînt
          se pierde în vînt.

    o împătureşte
          în două, în patru,
          o pune-n cutie
          cu crin, iasomie
          şi vise o mie

    şi-o aruncă în Dunăre.
          închide ochii şi murmură...
          “...şi dacă, iubite,
          secrete ispite
          de vis împînzite

    te găsesc,
          să afli
          în aste cuvinte
          aduceri aminte
          de gura-mi fierbinte.”

    *

    am găsit cutiuţa.
    am deschis-o.
    era înăuntru o foaie de hîrtie, muiată, pe parte ştearsă,
    mirosea a apă stătută, a peşte, a crin şi a iasomie,
    a gust de gură,
    a vis încă nevisat.

    nu am citit-o.
    am pus-o sub un bolovan,
    m-am culcat prin lobodă cu bolovanul sub cap
    şi am început să ascult cuvintele
    ca scoica la ureche,
    ca ciocîrlia dimineaţa,
    ca mîngăierea soarelui de seară.

    am adormit.
    nu am decis dacă să mă mai trezesc sau nu.

RamasiteText

blank

corner
Mărţişor

    Mai ai vrea să mănînci cu mine harbujei
    - care tu ziceai pepeni?

    Sau popşoi
    - care tu ziceai porumb
    sau sîmburi de răsărită
    - care tu ziceai seminţe de floarea soarelui
    sau pîinicele
    - care tu ziceai chifle

    ca să te văd iar zîmbind la ponosita mea linguistică
    arhaico-regională
    sau regionalo-arhaică, poate,
    şi cu fiecare zîmbet să-mi faci inima să crească
    pînă a ajunge a fi o minge de fotbal,
    un teren de fotbal,
    un stadion de fotbal
    şi la dracu cu medicina şi realitatea
    cînd te privesc păşind pe pietricele şi lăsînd în urmă bulgări de aur
    sau atingînd viorele care devin albe
    şi ghiocei care devin albaştri
    sau cînd în Martie îţi prind un mărţişor de bluză, pe piept, cu un bold
    şi îţi ating sînul ca din greşeală
    şi eu mă prefac că nu ştiu şi roşesc
    şi tu te prefaci că nu ştii şi zîmbeşti
    şi soarele se stinge şi devine o stîncă înegrită
    de invidie.

    Mai mîncăm noi o dată harbujei.
    Şi popşoi şi sîmburi de răsărită şi pîinicele
    şi dacă vrei le chemăm cum vrei tu
    pînă ajunge Martie şi îţi prind un mărţişor de piept cu un bold

    şi dispar.

RamasiteText

blank

corner
O Legendă, Aşa Fel

    Am cumpărat o cameră
    la adresa cutare, numărul cutare, etajul cutare,
    mobilată, curată.

    Am pus sub plapumă ace de pin şi scoarţă de eucalipt şi frunze de dafin sălbatic
    tot sperînd să nu fie alergică la vreuna,
    am umplut borcane cu săruri mirositoare aduse din munţi şi din mine şi din mări moarte
    şi le-am împrăştiat în sala de baie,
    pe măsuţa din salon am pus cărţi traduse în romîneşte
    Esenin şi Wordsworth şi Shelley şi Dickinson şi Heine şi alţii
    dar nu Eminescu pentru că tare mă temeam de comparaţie
    fără recurs la o eroare de traducere care să mă justifice,
    am atîrnat ghirlande de ghindă de uşorul uşii
    şi am împrăştiat frunze de trifoi cu patru foi, alese una una, pe podea,
    sub pat,
    pînă şi pe masă.
    Am pus în frigider un sifon plin
    şi cîteva borcănaşe de dulceaţă – cireşi negre, gutui, vişine,
    două de prune verzi – cam exotice astea.
    Pe masă o farfurioară cu agude negre.
    Am tăiat figuri caraghioase din ziare împăturite şi le-am lipit de pereţi.
    Am sprijinit o vioară în colţ, cumpărată ieftin de la un ţigan
    (menţinea că-i un Stradivarius dar nu prea l-am crezut)
    nu că ştiam să cînt la ea – nici nu avea arcuş şi-i lipsea o coardă –
    dar de atmosferă.
    Am mestecat frunze de mentă,
    tare mai erau amare.

    M-am aşezat la fereastră, am pus bărbia pe braţe, pe pervaz,
    şi m-am pus la aşteptat.
    Poate că vine.
    Nu că am chemat-o,
    dacă o chemam tot nu venea dar de aşteptat tot m-am pus la aşteptat,
    poate totuşi vine chiar dacă nu am chemat-o,
    la urma urmelor de asta este epistola asta o legendă aşa fel.
    Pentru puterea poatelui. Sau a poetului. Sau a statisticii. Sau a glumei serioase.
    Sau a speranţei.
    Sau a decepţiei.
    Sau a dezamăgirii.
    Am aşteptat. Au trecut ani.

    Agudele le-am terminat de mult, vîrfurile degetelor mai sunt înegrite.
    Ce era sub plapumă a devenit praf
    ce era în borcane a devenit stîncă
    ce era în borcănaşe a devenit cheag...
    mai trăiam,
    o vrăjitoare îmi aducea din cînd în cînd o ciorbă de buruieni bine sărată,
    cică ca pocaianie pentru ce-a fi făcut ea odată cu şerpi şi broaşte şi otrave
    şi alte de-ale meşteşugăriei ei
    (mătura-i era Made in China, dacă mă credeţi sau nu, ha),
    cîţiva căţei vineau să mă viziteze şi-mi mai aduceau un ciolan
    care-l lăsau după ce-l uscau de măduvă,
    am avut şi o cioară. Mai vine din cînd în cînd şi la cimitir.
    Avea o aripă ciuntită şi-mi dădea a înţelege că se simţea mai sigur în poala mea,
    unde dormea,
    decît afară între vulpi şi vulturi şi oameni.
    Aducea sîmburi, ne împărţeam juma-juma.
    A încercat şi să vorbească dar s-a lăsat păgubaşă după trei ani.

    Barba mi-a crescut. Bine, în treizeci şi ceva ani vă închipuiţi că a crescut
    şi o aranjam în spirală în jurul picioarelor
    sperînd, ca Rapunzel (Rapuncula? Raiponce? Roszpunka? Tähkäpää...)
    că ea o să vină şi atunci am să-mi las barba jos de la etaj
    şi ea o să se caţere pînă la mine
    fără să se jeneze că poartă fustă
    şi după ce o să guste dulceaţa cu sifon
    o să-mi permită să-i gust gura cu dragoste. Am murit.
    Păi cîţi ani poate un muritor trăi? Chiar într-o legendă.

    Nu că m-am lăsat de aşteptat.

    Mi-a sădit vrăjitoarea pe mormînt – hei, ce altceva?... liliac,
    şi crin alb şi pansele şi iasomie
    şi busuioc.
    A mai plantat lîngă mine un păr, un zarzăr, un cireş de cireşi negre,
    un dud Morus Nigra (cică ştiu latina),
    un salcîm alb.
    Ceva urzici, pentru capre, să se lase de flori.
    Pentru ca, dacă ea vine, să ştie să mă caute. După flori. După copaci.
    La nevoie şi după capre.
    După dor.

    Cioara mă mai vizitează, îmi aruncă sîmburi dar nu am cum să le iau.
    Vine şi un căţel, mai curînd un dulău din cînd în cînd, ultima generaţie.
    Scheaună de jale de ţi se rupe inima. Pe urmă pleacă cu cioara.
    Florile nu se usucă, cred că vrăjitoarea o fi avut ceva a face cu asta
    fiindcă i-am păstrat secretul (chestia cu China).
    Nici copacii nu-şi pierd fructa,
    aşteaptă şi ei.
    Nici eu nu mă duc încă, mort sau viu, ce contează?
    Poate o să vină.
    Mai sunt mulţi ani pînă moare soarele.

    Poate că atunci cînd cîinii nu mă vor mai vizita, nici cioara,
    şi florile vor pieri
    şi copacii vor deveni sterpi
    am să mă las de aşteptat.
    Pînă atunci am să încerc să învăţ să folosesc vioara (îngropată cu mine)...
    apropo, am găsit şi pe ea o inscripţie ascunsă – tot Made in China.

RamasiteText

blank

corner
Licurici şi Lipitoare

    Am crezut licurici.

    Să luminez drumul cînd ochii ţi-s inchişi.
    Să port facla cînd inima-ţi este pierdută în negură,
    să fiu o stea... stai o leacă, puţină modestie... o steluţă
    şi cînd te retragi sub plapumă, cu plapuma peste cap
    să mă abat la vîrf de deget
    cînd îl porţi de la cuvînt la cuvînt
    şi ţeşi la micuţa luminiţă o poveste de dragoste,
    deja scrisă.

    Am găsit lipitoare.
    Da, sigur, ar avea ea un uz medicinal
    şi se umflă
    şi scade febra
    şi atunci o rupi şi o arunci
    pînă vine un tractor peste ea.
    Şi cînd îţi aminteşti vreodată te zgudui, îngrozită.

RamasiteText

blank

corner
Scrisoare

    Am pus o peniţă nouă,
    demodat, ştiu.

    Am umplut călimara cu cerneală,
    demodat, ştiu.

    Am muiat vîrful peniţei în cerneală şi am început să-ţi scriu o scrisoare.
    Demodat. ştiu.

    Iubito,

    Am mers pe stradă de la un capăt la altul
    pe urmă înapoi,
    pe urmă iar înapoi
    şi aşa de mai multe ori
    pînă mi-a căzut o frunză veştedă pe umăr,
    toamna,
    mi-a rupt umărul, mi-a rupt inima, de mi-ar fi rupt şi viaţa...

    Am închis ochii.
    Tot mai mergem de la un capăt la altul
    neconştient de maşini, cîini, stîlpi şi femei frumoase,
    durerea a dispărut, şi din umăr şi din inimă
    cînd ai apărut sub pleoape. Pluteai.
    Am început să dansez, nu ştiu dacă şi cu ochii deschişi aş fi dansat
    dar cu ochii închişi am început să dansez,
    mi-ai dat mîna şi degete subţirele au înflorit în trandafiri
    şi ochi verzi s-au acoperit de maci
    şi săndăluţele s-au transformat în trifoi cu patru foi
    şi a înflorit şi el.

    Nu ştiu dacă claxoanele aparţineau imaginii,
    nu reţin dacă speram că da sau că nu.


    Peniţa a început să păteze, pete rotunde, ovale, explodate,
    am schimbat-o. Poate nu mai încerc să scriu caligrafic,
    poate dăunează peniţei.

    Am muiat-o iar în cerneală,
    cineva a schimbat cerneala în verde, curios.

    Ogorul era arat.
    (Da o altă poveste).
    Păsări de tot felul, chiar şi o barză
    culegeau sămînţa între brazde. Mă întrebam dacă barza mănîncă sămînţe.
    Tu nu te-ai întrebat nimic,
    nu m-ai întrebat nici pe mine,
    ai încercat să zbori de cîteva ori dar aripile nu te ţineau
    aşa că ai continuat să calci prin bulgării de pămînt
    şi tot îi fărîmai
    şi tot se schimbau în fluturi
    şi tot îi fărîmai
    şi tot se schimbau în nestemate verzi şi roşii şi albastre cu stele.
    Nu mîncai sămînţa,
    ai preferat să-mi ciupeşti buzele
    din cînd în cînd şi vîrful degetelor, chiar şi urechile, cu tandreţe.

    Frumoşi îţi sunt cerceii, ţi-am spus, din ce-s făcuţi?
    Din ace de brad cu pietricele de părîu şi fire de păr pierdute de vulpe.

    Şi buzele?
    Din jăratic fărîmat între dinţi, vrei să ciupeşti?

    Un cîrd de raţe s-a apropiat
    a trecut între noi
    ai dispărut.
    Am căutat din zare în zare, dar nu te-am mai găsit. Nu am apucat să ciupesc.
    Ai fi zburat?


    Nu s-a rupt peniţa dar s-a uscat cerneala în călimară.
    N-o fi fost mult.
    Am început să zgîrii cu peniţa uscată, păream a fi un sculptor în hîrtie.

    Iubito, mi-am găsit inima în poala ta, dacă ţii minte.

    Am găsit şi inima ta,
    bătea sub ie şi cînd te-ai lepădat de ie bătea sub sîn,
    ştiu, nu că-s doctor dar că-s învălătucit în fîn şi ramuri subţirele şi muguri
    aprinşi
    ca un rug în jurul meu
    cînd îţi ating inima, prin sîn.

    Vorbe fără rost, crezi? Chiar aşa crezi?
    Ai dreptate.

    Împrăştii peniţe sub roata de moară
    Cu nasturii rupţi din a tale veşminte,
    Un zîmbet albastru, a mea călămară
    Găsită-n a vieţii sălbatic sorginte,
    Corcoaţe
    şi laţe,
    Dantele
    rebele,
    Şi-un haos pierdut fără dar de cuvinte.


    M-am trezit la mijloc de încrucişare,
    maşini urlau în jurul meu la stînga, la dreapta, aproape că peste mine,
    claxoane, înjurături, zbieret de frîne şi miros de asfalt chinuit,

    m-am aşezat la punctul central de gravitaţie a încucişării,
    exact, calculat, măsurat, matematica mi-a luat-o înainte,
    picioarele cruciş,
    ochii cruciş,
    mintea cruciş
    am scos fluierul şi am început să-i trag o doină.
    Nu că ştiam cum, dar am învăţat pe loc.
    S-au adunat în jurul meu oi, ţapi, dulăi, chiar şi niste boi,
    s-a umplut încrucişarea,
    pe urmă străzile împrejur, pe urmă oraşul... am dispărut.
    Poate că nici nu am existat vreodată.

    Iubito,

    Te văd.
    Îţi văd călcîiele.
    Îţi văd genunchii, coatele, gîtul,
    îţi văd buza cea de jos,
    cerceii.
    Te văd, aştept să pierzi hainele pe pajişte
    şi să te pierzi în mijloc de iaz
    unde te aşteaptă stuful
    nuferii,
    şi eu.


RamasiteText

blank

corner
Nu ştiu. Să cînt.

    Să-ţi cînt un cîntec de dragoste?
    Nu ştiu. Să cînt.

    Pe drumul bătut cu petale căzute
    Am mers, mînă-n mînă cu gînduri pierdute,
    În tine splendoarea şi-n mine vioara,
    Am mers mînă-n mînă cu tine, cu vara.

    Şopteam cu cerneala, şopteam cu condeiul,
    În piept îţi sădeam liliacul şi teiul,
    În gură-mi vărsai fermecatul tău vin
    Din sînge de buză şi suflu divin.

    O patimă cade acolo în soare,
    Acolo luceafărul cade în mare,
    Aicea renaşte un soare bătrîn,
    Luceafărul arde aicea în sîn.

    La plopul zbîrcit ne-am oprit, ne-am iubit,
    Cu fluturi în ochi ne-am cîntat, despărţit,
    S-a stins vara-n toamnă şi toamna-n abis
    Şi urlă şacalii o moarte de vis.

    Nu ştiu să cînt.
    Sper să învăţ.
    Să vorbesc.

RamasiteText

blank

corner
Cenuşă

    Am încercat un vals...

    un, doi, trei... un, doi, trei... un, doi, trei...
    rochia îţi ajungea la glezne
    şi cînd te învîrteai la dreapta ţi se vedea picioruşul stîng
    şi pantofiorul de sticlă
    şi simţeam sînul drept apăsîndu-mi coastele din stînga,
    pesemne că nu te ţineam la distanţa apropriată,

    şi cînd te învîrteai la stînga ţi se vedea picioruşul drept
    şi pantofiorul de sticlă
    şi simţeam sînul stîng apăsîndu-mi coastele din dreapta,
    pesemne că nu te ţineam la distanţa apropriată nici în direcţia asta,

    şi cînd ai fugit la miez de noapte
    ai pierdut un pantofior
    şi din grabă să te prind am călcat peste el, l-am zdrobit.

    Acum, cum să te găsesc?
    Nici un lipici nu ţine.
    Am încercat pap, epoxidice, răşină de brad proaspătă, pînă şi să-l sudez cu o torţă...
    în zadar,
    pînă atunci ai fi ajuns la Berlin, la Lună, la Saturn şi te-ai pierdut între inele,
    te-am pierdut.

    Mă aştepţi?
    Cu un pantofior întreg,
    o rochie deşirată,
    o coroniţă cu fluturi adormiţi la fiecare vîrf?

    Mai lucrez la cioburile rămase.
    Odată, poate, poate că odată ca niciodată....

RamasiteText

blank

corner
Errare humanum est...

    Te-am crezut fetiţă,

    pînă am simţit merele pădureţe care-mi apăsau pieptul
    şi-mi umpleau palma,

    pînă am simţit cireşele care se întăreau ca sîmburele
    între degetele mele,

    pînă am simţit coapsa aprinsă ca căpiţa de fîn
    în căpiţa de fîn
    şi gura flămîndă ca un balaur abia trezit
    cînd ai început să-mi mănînci gura cu lăcomie de balaur abia trezit
    şi unghiile devenite ghiare
    şi mîinile devenite arcane

    că am găsit în tine
    femeie.

    ...non amare diabolicum

RamasiteText

blank

corner
Brambura

    Am început cu Leonard Cohen.

    Am continuat cu Brenda Lee,
    pe urmă AC/DC la maximum volum
    urmat de Gică Petrescu şi Gică urmat de Elvis
    şi nu am avut încotro, am trebuit să mă opresc
    fiindcă vecinii au început să bată în pereţi, cu capu cred.
    Aşa o lipsă de educaţie muzicală,
    a lor, sigur că a lor.
    Imagină-ţi că aş fi continuat cu Il Volo şi pe urmă cu Carmina Burana...
    aş fi avut un asasinat pe conştiinţă, a meu cred.
    Sau cel puţin omor fără premeditare
    cu toate că ar fi avut deajuns timp să-l premediteze de la începutul serii, ha.
    Interesant ce avocatul lor ar fi zis,
    mai ales cu toate cucuiele alea pe frunte...

    Se zicea cocoşi la noi, şi aveam de ei o mulţimea odată
    şi-n cap şi pe frunte, cîţiva mari ca un cocoş, he he,
    cînd aruncam cu pietre în sus
    şi aşteptam să văd dacă ajung sau nu în jurul pămîntului
    dar toate îmi cădeau înapoi în cap, sau împrejur, cîteodată.
    Mai o fac din cînd în cînd
    cu toate că maică-mea nu mai este ca să-mi lege un prosop peste rană
    şi să mă trimită la joacă înapoi.
    Păi poezia ce este, crezi, nu bolovani aruncaţi în soare?

    Cea mai frumoasă fată care am cunoscut-o vreodată era Tereza.
    Mereu cădeam ca să îi văd sub fustă
    la doişpe ani ea avea o minte de opşpe şi eu de opt
    dar tot eram îndrăgostit nebuneşte de ea, cred,
    în afară de cînd mă căţăram pe copaci
    sau pe acoperişuri
    sau pe stîlpi
    ba ca să fur zarzăre ba ca să lunec şi să-mi frîng gîtul ba ca să mă electrocutez
    şi în afară de cînd mă pierdeam prin beciuri pline cu cartofi putrezi
    sau prin pădurea Rediu unde nu erau lupi dat tot îi căutam
    sau pe cîmp printre mlaştini şi bondari şi fluturi de coada rîndunicii,
    şi în afară de cînd făceam toate alte boroboaţe
    cu Ungureanu şi Bînzar şi Corduneanu şi Rujinski şi Zaporojan...
    nu, Zaporojan era profesorul, mare beţivan dar inimă de aur.
    Cea mai frumoasă fată care am cunoscut-o vreodată era Tereza.
    Pînă te-am cunoscut şi mi-ai întors lumea peste cap
    cu amintirile cu tot.
    De asta au început să cadă amintirile din buzunar, cîteva – mai fragede, s-au spart.
    Prima carte de poezie care am citit-o se chema Musca.

    Nici nu ţin minte despre ce era şi cine a scris-o dar mi-a deschis drumul.
    Mult înainte de Coşbuc şi Alecsandri şi Eminescu.
    Poate Alecu Donici? Poate.

    Yello. Tied Up. Vecinii poate încă nu şi-au revenit dar eu încă nu am ajuns,
    acolo.
    Unde am vrut să ajung.
    Schimb peisajul şi intru în maşină, tot cu Tied Up
    dar de data asta pot să pun volumul oriunde vreau,
    chiar acolo unde timpanele mele zbiară a iertare
    şi pietonii se îndepărtează pe partea cealaltă a trotuarului
    şi fac tot felul de semne după mine.
    Pîrlacul. Blestematul. Scaraoţchi. Talpa Iadului.
    Numai cîinii par a fi fericiţi
    şi fug după roţi şi după fuste şi după poştari. Ca Tiţa, spaima poştarilor din Botşeni.
    10x10x20 centimetri de ferocitate şi blîndeţe în alb şi negru
    ca în poveşti. Ca în povestea mea.
    Dormea cu mine, mînca cu mine se spăla cu mine
    mergea cu mine pînă la gard unde eu îmi făceam ale mele şi ea ale ei
    şi pe urmă fuga după trăsuri, că maşini încă nu erau în Botşenii mei.
    A murit fără mine. M-a lăsat fără ea.

    O mie de ani de atunci. De Tereza, Zaporojan, Tiţa.
    Tot îi număr, anii, unul după unul, zi după zi, atunci, acum.

    Citesc o scrisoare, ultima, caut între vorbe poate găsesc ceva.
    Scrii frumos, caligrafic. Caut căldură. Cred că găsesc.
    Eu scriu ca o coadă de cal cu o hîrtie dedesubt,
    nici eu nu înţeleg. Mi-am încercat puterile şi la maşina de scris,
    tot coadă de cal,
    cine dracu înţelege ce vreau să zic? Aşa zise litere, aşa zise cuvinte,
    aşa zise propoziţii aşa zise poezii.
    Încerc să schimb stil şi stilou – aceiaşi harababură.
    Vezi – mai ţin minte cuvinte importante.
    Vezi – ţin minte Coşbuc şi El Zorab. Vezi – ţin minte o vedere verde.
    Un iaz plin cu broaşte.
    Nuci tinere.
    Smaralde ca în filmul Cartea Junglei.
    Greier.
    Cetonia aurata. Torynorrhina flammea chicheryi. Hemithea aestivaria. Mantis religiosa.
    Ochi cu reflecţie de lumînări stinse
    care le aprind
    doar ridicînd pleoapele
    şi privindu-mă.
    Ochii.
    Tăi.

    Brambura.
    Las mintea să se piardă în creţurile ei infernale
    şi mă las dus de ea pe ici, pe colo, pe dincolo.
    Îţi ţin mîna.
    Fugi după fluturi.
    Te întorci înspre şi pe urmă te întorci iar, dinspre.
    Dispari în gura căpcăunului,
    timpului,
    metroului.
    Tot ce-mi rămîne de făcut e să grăiesc aiurea.
    Brambura.

    Spune, crezi că Tinereţe fără Bătrîneţe şi Viaţă fără de Moarte e poveste de copii?
    Eu cred că da.

RamasiteText

blank

corner
La Fîntînă

    Cînd seara înfaţă bătrînii coclauri
    În straie pătate cu moarte de zi
    Şi cerul zdrobit sub o turmă de tauri
    Se-mbracă-n scîntei ca un foc prin cîmpii,

    Mă port la fîntîna uitată de lume,
    E ciutura spartă şi ghizdu-i crăpat,
    O cumpănă scîrţîie-n vînt a său nume
    Ş-o broască-i aminte-un renume uitat.

    Mă culc sub răchită. Un nai doare-n vale
    O dulce-amintire din timpul trecut,
    Aştept... Un arici doarme-n falnica-i zale,
    În scorbură doarme un cîine pierdut,

    Un lup urlă-n lună amarnica-i soarte
    Cu cîinii de stînă în cor după el,
    Un greier jeleşte prin funzele moarte
    Ascuns sub un palid şi stins ghiocel.

    Tresar. Simt un deget îmi trece pe buză,
    Pe ochi, peste-a feţii sălbatic izlaz,
    Un pumn mititel trage mîna-mi sub bluză
    Şi-un soare cu dinţi mi se-ncleşte de-obraz.

    Venit-ai? Venit-am. O fragedă zînă
    Desprinde o buclă ce-mi cade pe piept
    Şi inima-mi cîntă în gingaşa-i mînă,
    Ea – sfînta icoană, eu bietul adept.

    Ariciul de mult e plecat, bietul cîine
    Plecat e şi el, şi-a găsit un stăpîn,
    Cea haită de lupi îşi mai cată un mîine
    Şi greierul doarme-n a Domnului sîn.

    Aşază-mi o pată de mîine pe frunte
    Şi scutură-mi floare de tei împrejur,
    Arată-mi cărarea ce duce pe munte
    Şi seamănă viaţă în gîndu-mi impur.

    Pe frunte îţi picur cu gura un soare
    Şi floare de tei cu cosiţa ţi-adui,
    Şi dacă mă porţi pe pierduta cărare
    Găsi-vei o viaţă în ochiu-mi verdui.


RamasiteText

blank

corner
Metamorfoză

    În văgăună,

    Mugetul de taur
    devine scheunat,

    Solzii de balaur
    încep să cadă
    ca ţigla de pe acoperişuri,
    unul ici, doi acolo
    şi în loc să se sfarme
    se zbîrcesc şi se încreţesc ca frunzele căzute sub stejar
    toamna,

    Condeiul de faur
    se ştirbeşte,
    zdrobit sub carul de ani tras de saizeşapte boi
    care-şi fac de capul lor şi trag înainte înapoi înainte înapoi
    cu bouarul adormit
    şi biciul putrezit
    şi peniţa ruptă în saizeşapte
    fărîmături.

    Lipesc bucăţelele,
    ultima peniţă în lume.
    Reuşesc cu chiu cu vai să mai scriu cîteva cuvinte,
    cîteva amintiri uitate, da, adevărat oximoron
    adică ox bou şi moron... moron
    şi lipitura nu ţine
    şi fărîmăturile se împrăştie
    şi toamna dă în iarnă.

    Şi primăvara nu mai vine.
    Anul e trecut.
    Sfîrşit.

    În văgăună
    linişte.

RamasiteText

blank

corner
Părechi, Părechi,

    Telemea şi trei măsline
    Aoleu şi vai de mine
    Apa bate-n piatra morii
    Zboară vara cu cocorii
    Mînă caldă, mînă blîndă
    Inimioară sîngerîndă
    Şapte miei şi trei purcei
    Două mîţe cinci căţei
    Vin’ cu vinu cel amar
    Trage-n coardă-ţi lăutar
    Pe trifoiu umed, verde
    Moare mugetu, se pierde
    La căsuţele din vale
    Doarme-un plug prin nicovale
    Mîna-i grea pe albu sîn
    Ochiu-i aprig şi păgîn
    Buburuză
    Pe-a ta buză
    Ce, pe dracu, te amuză?
    Codru cîntă, dă toporu
    Tare-i tare tare-i doru
    Te ridici dintre furnici
    Te apleci printre arici
    O bretelă p-alb de umăr
    Lăcrămi dulce fără număr
    Laşi în urma ta pansele
    Grele-s gîndurile mele
    Soarele o ia la goană
    Pleci mîndruţă, pleci icoană
    Şi se stinge viaţa-n mine
    Telemea şi trei măsline.

RamasiteText

blank

corner
Dialog

    De a fi să-ţi răsucesc sfîrcul
    pînă a deveni piatră
    şi să-ţi răsucesc buzele
    pînă a deveni gură de vulcan
    şi să-ţi răsucesc degetele subţirele
    pînă a deveni capcană de sălbăticiuni...

    De a fi să te adapi la piatră
    pînă a ţi se vor sfărîma dinţii neputincioşi
    şi să guşti din vulcan
    pînă a ţi se vor mistui plămînii în dulce smoală
    şi să te prind în capcana căscată
    pînă a-ţi pierde cunoştinţa între dinţii coapselor mele.


RamasiteText

blank

corner
Monumente

    Mioriţă laie,
    Laie bucălaie,
    De trei zile-ncoace
    Gura nu-ţi mai tace!


    Pot să îţi dau jos sandalele?
    Pentru ce?
    Pentru ca să-ţi număr degetele de la picioare...

    I-am dat jos sandalele,
    şosetele tot, erau ţesute cu floricele roşii.
    Pe urmă m-am culat pe burtă şi am început să-i număr degetele,
    mereu îmi lipsea unul la numărat, cîteodată două,
    altă dată găseam unul prea mult,
    o dată mi-au ieşit chiar cinsprezece degete
    ceva nu era în ordine sau cu ea sau cu mine.

    Am îndepărtat picioarele unul de altul, cît de mult se putea,
    nu de alta dar ca să nu mai greşesc mereu.
    Nu de alta dar ca să mi te uiţi sub fustă. Şi nu-s eu balerină, ştii?
    Am roşit şi i-am lipit iar piciorele unul de altul
    şi am început să sculptez degetele groase cu dinţii;
    ar fi fost ele perfecte dar tot aveam ce face la ele –
    o leacă de unghie, o leacă de piele, o bătătură, am trecut la degetele mai mici,
    la cel mai mic am avut cel mai mult de lucru fiindcă nu-l prea găseam
    şi cînd îl găseam ea trăgea piciorul în sus în hohote
    Mă gîdili
    Neintenţionat.
    Pe dracu neintenţionat,
    fiindcă de fiecare dată cînd trăgea piciorul în sus
    ochiul meu urmărea linia piciorului care rămînea jos pînă...
    pînă mai sus
    pînă unde putea urmări
    şi iarna devenea vară şi vara devenea pîrjol şi artistul devenea fiară.

    Tu eşti, Mircea?
    Da-mpărate.
    Am venit să mi te-nchini
    De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.


    Pot să-ţi deschid nasturii de la bluză?
    Pentru ce?
    Ce-nseamnă pentru ce? Pentru ca să nu te strîngă, ca să poţi respira.

    Respira ea bine şi cu nasturii închişi dar nu i-am spus,
    cîteodată adevărul mai bine rămîne închis în spatele zăbrelelor intenţiei.
    Nu ştiu de ce zîmbea ea aşa, mai şăgalnic,
    dar atît timp cît nu ştia...
    Am început să-i deschid nasturii, nu ştiu de ce îmi ţăcăneau dinţii
    au început să ţăcăne şi degetele
    pe urmă tot corpul părea că ţăcăne de păream un şarpe aruncat pe jăratic.
    Ţi-e frig?
    Sau îşi bătea joc de mine sau era chiar îngrijorată
    dar după ce mi-am muşcat limba de două ori nu am mai încercat să-i răspund
    las’ să creadă ce-o crede
    şi după doi nasturi al treilea l-am rupt
    şi al patrulea s-a rupt cu o bucată din mătasea bluzei
    şi restul au dispărut dintr-o singură zmucitură
    împreună cu gemenii de bumbac ce gemeau întinşi la refuz dedesubt
    ...ai spus... bluza...
    Am spus?

    M-am pus la numărat. Păi eram eu erou la artele matematice sau nu?
    După ce am numărat primul sfîrc m-am pierdut prin numere,
    după ce am nimerit neintenţionat la al doilea am pierdut număratul
    şi a trebuit să încep iar, bîjbîind îngrijorat carnea fragedă de-mprejur
    şi la cinzeci şi patru am trebuit să mă recunosc sau bătut
    sau că este un monstru cu cinzeci şi patru...
    a izbucnit într-un rîs de s-au deschis lalelele
    şi măru şi-a scuturat floarea şi a dat în pădureţe în trei sclipiri.
    Poate în loc să le numeri... le sculptezi?
    Le sculptez cu ce? (am scris întrebarea, că de vorbit tot nu puteam încă)
    Cu vîrfurile degetelor.
    Cum sculptezi perfecţie? m-am întrebat, dar ordinul e ordin
    şi m-am supus
    întîi măsurînd cu degetul cel gros şi arătătorul
    pe urmă trăgînd, apăsînd, învîrtind, storcînd
    şi marmura a înflorit în boboci
    şi bobocii au înflorit în frumuseţe
    şi dacă am adormit între ei nu este pentru că nu apreciam peisajul
    dar pentru că ea a început să-mi şoptească o doină
    care mi-a omorît inima
    şi a umplut o fîntînă cu lacrima mea.

    La paşa vine un arab,
    Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
    Sunt, paşă, neam de beduin,
    Şi de la Bab-el-Mandeb vin
    Să vînd pe El-Zorab.


    Te întorci?
    Pentru ce?
    Pentru ca să văd dacă toate vertebrele sunt la locul lor.
    Şi coastele, nu vrei să le controlezi înainte de controlezi vertebrele?
    Pot să le şi sculptez?

    Tăcerea era răspuns.
    La fel ca şi cocoşul care se uita la mine şi tot rotea capul la stînga la dreapta
    sau ploaia scurtă care s-a abătut deodată peste metrul meu pătrat
    împreună cu ghioceii care au început să se ivească între degetele ei răsfirate.
    Am tras de pe ea tot ce a mai rămas de îmbrăcăminte –
    dacă cureluşa, dacă fusta, dacă tot ce îi mai acoperea frumuseţea,
    pînă şi cerceii din urechi,
    eram disperat, trebuia să o păzesc, să nu se răcească,
    am aprins un foc şi am aruncat totul în el, toate hainele ei, da, şi cerceii,
    ...şi ce am să îmbrac pe urmă?...
    pe urmă, cine gîndeşte la pe urmă? nu am răspuns
    şi am început să-i sculptez coastele,
    cele mai lungi, cele mai scurte, văile între coaste şi tunetul sub ele
    le-am şi numărat – fără numărat nu se poate
    poate aveam şansa să găsesc şi coasta aceia lipsită care a devenit cîndva bărbat
    şi tot numărînd în jos am uitat să mă opresc la timp...
    ...acolo... nu ai să găseşti o coastă...
    şi dacă nu am izbucnit în flăcări
    şi obrazul nu mi s-a mistuit într-o pălălaie vecină în soartă cu miezul de soare
    este fiindcă un zîmbet i-a apărut pe faţă
    şi o lacrimă i-a plecat călare be dosul unui melc
    şi o mînuţă fragilă mi-a oprit retragerea pentru un moment lung de o veşnicie.

    Ochii ei albaştrii ard în lăcrîmele
    Cum lucesc în rouă două viorele,
    Buclele-i de aur cad pe albu-i sîn,
    Rozele şi crinii pe faţă i se-ngîn.


    Încă nu s-a întors. Te întorci?
    Dacă citiţi credeţi că a fost uşor să zic.
    În realitate mi-am inghiţit limba de trei ori şi am încercat să scriu de două ori
    pînă ce în sfîrşit m-a înţeles. Fără să fi fost în stare să-i zic.
    Pentru ce?
    Veterberlele... cam aşa a sunat ce am încercat să zic.
    Aha, să le numeri? Să le sculptezi? La fel cum ai făcut cu coastele?
    Dacă era un tramvai pe acolo săream sub el,
    dacă era o mlaştină săream în ea,
    dacă era un leu m-aş fi pus în gura lui, cap înainte...
    Şi eu? Eu sunt aici.

    S-a întors.
    Ce să zic, ca o gazelă care pluteşte între două unde de aer dogorit,
    ca o nuieluşă de liliac care se împleteşte într-o coroană de-a crăiesii nopţii,
    ca o frunză de aur care cade peste un cărbune aprins şi se topeşte,
    ca o... femeie.

    O clipă doar i-au plutit sînii între cer şi pămînt
    şi mi-au rămas pumnii încleştaţi între dinţi ca să nu se abată
    cotropească
    sfîrtece
    şi pe urmă sînii au dispărut în colbul umed şi eu am început să-i număr umerii
    să-i sculptez vertebrele
    să caut inelul care-i înconjura mijlocul
    şi să număr grăunţii de nisip care au început să-i crească sub piele.
    Se cheamă piele de găină
    am auzit o vorbă înăduşită
    aşa de nepoetic pentru aşa o poezie absolută
    şi vorba i s-a stins şi oftul şi-a dat drumul
    şi număratul meu a ajuns la milioane, trilioane, catralioane
    şi în completă inocenţă, ignoranţă, nevinovăţie
    am început iar la unu, la vertebra de sub gît,
    am continuat la doi, la trei, am ajuns nicăieri...
    ...acolo... nu ai să găseşti o vertebră...
    şi am izbucnit în flăcări
    şi obrazul mi s-a mistuit într-o pălălaie vecină în soartă cu miezul de soare
    şi jumătatea de zîmbet care i-a apărut pe faţă
    mi-a transformat măduva în clocot de magmă şi oasele în rug de răchită.

    Plecat-am nouă din Vaslui
    Şi cu sergentul zece,
    Şi nu-i era, zău, nimănui
    În piept inima rece.


    Întoarcete!
    S-a întors.
    Deschide ochii!
    I-a deschis.
    Simţi adierea nopţii!
    A simţit.
    Priveşte-mă!
    M-a privit.
    Leapădă-te!
    M-am lepădat.
    Arunc-o velinţă peste bălării!
    Am aruncat.
    Poartă-mă pe ea!
    Am purtat-o.
    Numără-mi, sculptă-mi, năpădeşte-mi
    gura!


    Dinţii i-am numărat cu buzele
    şi buzele i-am numărat cu dinţii
    am sculptat, năpădit
    şi după ce am scuipat bucăţele de fildeş în foc
    i-am lăsat oastea mîinilor să-mi rupă carnea de pe os
    şi balaurul care-i ardea în suflet să mă învelească în focul cel vecin cu iadul
    şi cu mîntuirea,
    pînă ce am numărat un singur corp
    şi nici un regret.

    *

    Un curcubeu la miezul nopţii?
    Era culcată pe spate,
    ochii undeva unde numai ea vedea,
    unghia încă înfiptă ca un pumnal în muşchiul umărului meu.
    Nu am răspuns.
    Un curcubeu?
    Mii de curcubeie
    între firicelele de păr din gene
    care i se scuturau şi i se schimbau şi tremurau cu fiecare clipit de ochi
    ca un caleidoscop făurit din apa lacrimilor şi oglinda ochilor.

    Ai să ai nevoie de cusături, la umăr.
    Grija mea nu erau cusăturile la umăr,
    grija mea erau cusăturile la inimă
    care nimeni nu putea să le facă.
    Nici că vroiam cineva
    să le facă.

    La ce gîndeşti?
    Îngîndurat, nu am răspuns imediat.
    La monumente, poezii.
    La tine.

    Dinţii mi-au tăiat buza,
    încă o cusătură pesemne
    dar cui îi păsa?
    Zăcea aşa, atîrnată de gura mea
    şi tot ce eu aveam în gînd era
    doar poezie.

    O poezie... dar O, ce poezie...

RamasiteText

blank

corner
Foame

    Te-ai sculat la miazăzi
    cu steauă în frunte,
    pe punte de munte
    ţi-am luat mîna.

    Te-ai culcat la miazănoapte,
    rotit-ai pămîntul
    cu cîntul şi vîntul,
    ţi-am găsit gura.

    Între miază şi miază
    pe vîrf de căpiţă
    fetiţă, domniţă
    ţi-am furat sînul.

    Ţi-s vorbele roabe
    la gînduri negioabe
    şi-mi tragi printre iţe
    un fir de mătasă
    legat de peniţe.


    Nu gînduri ci visuri
    pierdute-n abisuri,
    culcat prin lucernă
    cînd pieptul meu rage
    o foame eternă.

RamasiteText

blank

corner
Inimă... cred

    Unde sunt? ai întrebat uitîndu-te împrejur
    nu îngrijorată, mai curînd curioasă
    la un peisaj surealist care te desfăţa cu o atenţie demăsurată.

    Eşti în inima mea, ţi-am răspuns
    şi fără să vrei ai zîmbit.
    Adică prizonieră într-o temniţă...
    Adică temniţa e, în mod deosebit, prizoniera deţinutei.
    Zîmbetul s-a lărgit, aproape că ţi se vedeau dinţii.

    Aici e patul, ţi-am arătat.
    Cu picioare de alabastru din munţii străvezii
    şi un cearşaf alb, imaculat, ca omătul abia căzut.
    Şi... pe el?
    Pe el aşteaptă aproape întotdeauna o fiinţă caldă ca răsuflul unei primăveri abia născute
    căreia îi fur iar şi iar nevinăvoţia
    de zeci, sute, mii de ori
    şi de fiecare dată ea sare jos să culeagă trandafirul din cearşaf
    şi fuge desculţă să îl răsădească acolo

    cu bujori
    în obrăjori
    ş-un surîs
    în ochişori

    vezi cîmpul acela înecat în trandafiri roşii?...
    ea fuge peste spini şi scaieţi şi ghimpi
    nu îşi jumuleşte picioarele?
    nu, pluteşte
    o cunosc?
    mai bine ca mine

    dinţii ţi-au apărut

    pluteşte
    răsădeşte
    dispare.

    Văd şi crini albi, nu mulţi,
    de ce crini albi între trandafiri roşii?

    Crinii albi eu i-am răsădit,
    de fiecare dată cînd am ezitat,
    cînd n-am crezut, cînd am vrut să dispar
    să o... să te pierd
    şi tu mi-ai luat mîna şi mi-ai pus în ea
    un răsad de crin alb.

    Sunt puţini
    crini.

    Eşti o poezie
    tîrzie.

    Am luat o bidinea, ceva vopsea roşie
    şi am pornit spre cîmpul de flori.
    Ce faci?
    Vreau să vopsesc crinii în roşu, să uit,
    Lasă-i, mai bine lasă-i,
    să-ţi amintească că trebuie să uiţi.

    Aveai dreptate. I-am lăsat.

    Spune... e patul... gol,
    şi ai roşit ca un amurg într-o zi cu nori albi la orizont

    şi lebede-ţi pluteau pe ochi, o nălucire albă
    şi rouă-n gene-ţi atîrna, o smălţuită salbă

    ...ai cules trandafirul
    ai plutit spre cîmp
    l-ai răsădit

    şi de departe ţi-am admirat goliciunea
    şi graţia
    divină.

    Aici e masa unde scriu, şi ţi-am arătat-o.
    Condeiul?
    Aici e condeiul cu care scriu, şi ţi l-am arătat.
    Peniţa?
    Ţi-am adus căldarea din care se revărsau peniţele ca ghiocei pătaţi cu albastru
    ţi-am pus-o lîngă picior,
    ai vîrît mîinile între ele pînă la cot
    le-ai scos cu tatuaje albăstrii
    şi ai dus degetele la nas inhalînd aburii de cerneală...
    pînă şi nările ţi-au devenit

    culoare
    de mare.

    Miros... cuvintele.
    Le alegi?
    Nu este nevoie, le-ai ales tu.

    Te-ai aşezat la masă, mîinile pe masă, capul aplecat pe mîini.
    Scrie-mi ceva pe gît.
    Ţi-am dat părul la o parte
    şi am început să scriu,
    cînd mi s-a terminat locul
    ţi-am tras jos cămaşa de pe umeri şi am continuat să scriu
    cînd mi s-a terminat locul
    ţi-am dat jos cămaşa şi fîşia de pînză dedesubt şi am continuat să scriu
    cînd mi s-a terminat locul te-ai culcat pe masă, pe spate
    şi am continuat să scriu...
    mai poţi să te concentrezi? ai întrebat
    şi sigur că nu am putut cu cele moviliţe pătate cu vîrfuri roşii care îmi ademeneau simţurile
    sigur că pot, am răspuns
    şi mă întrebam dacă puteai simţi
    cum îmi tremurau mîinile şi cuvintele şi cerneala
    au!...
    o picătură de sînge, te-am înţepat
    mă ierţi?...
    mă iubeşti?
    te iubesc.
    te iert...
    am ridicat uşurel sînul şi am umplut pielea dedesubt cu cuvinte,
    am ridicat al doilea sîn
    am ajuns la şolduri, mai jos
    cînd mi s-a terminat locul
    te-am dezgolit, complet
    şi atît cît ai refuzat să te plîngi am continuat să scriu...

    Spune... e patul... gol,
    şi ai roşit ca un măr copt gata de muşcătura incisivilor înfometaţi

    şi cînd te-am dus
    şi cînd te-am pus
    şi cînd sub falnicul apus
    m-ai năucit.
    te-am cotropit
    ş-un trandafir a înflorit

    pe albul imaculat de cearşaf.
    Iar? ai zîmbit

    ai cules trandafirul
    ai plutit spre cîmp
    l-ai răsădit

    şi te-ai întors
    şi pletele-ţi jucau de-a v-aţi ascunselea cu raze abia născute
    şi fluturi albaştri jucau de-a v-aţi prinselea în jurul taliei tale
    şi ochii mei jucau de-a v-aţi miratelea
    săltînd de la glezne la coapse la sîni la buze
    şi înapoi
    şi iar
    şi înapoi
    şi iar
    pînă au rămas să se învolbureze jur şi-mprejur şi-mprejur
    cu răsuflul
    şi cu o făgăduinţă
    de eternitate.

    Spune... e patul... gol,
    am îndrăznit.
    Dar inima...
    am deschis gura...
    e plină.

    *

    Ai zburat,
    ca o cometă,

    mi-ai lăsat trandafirii în inimă şi o gaură între coaste
    şi ai zburat.

    Te caut, tot timpul.
    Te găsesc, din cînd în cînd.
    Mă ascund în inimă, mă culc pe patul de trandafiri
    şi te caut între stele.
    Da, şi stelele arată ca trandafirii – roşii, vii... poate sunt şi ele trandafiri?
    Mă întreb cînd ai fi fost pe acolo,
    nu că contează. Aştept.

    Cearşaful e alb. Masa e în dezordine. Cerneala s-a amestecat cu roşul de vopsea,
    rămîne proaspătă. Aştept.

    Au apărut şi cîţiva greieri, i-am auzit.
    O rîndunică şi-a făcut cuib în mine, gaura e deajuns de mare şi îmi pare bine,
    îmi ţine de urît,
    am peticit gaura cît am putut, nu prea mult ca să poată rîndunica zbura, dacă ar vrea.
    Zăpada nu o să atingă trandafirii, cînd o veni,
    am eu grijă.
    Închid ochii, poate mă trezesc. Poate nu. Poate nu vreau să mă trezesc.
    Cine ştie?
    Aştept.

    O mînă-n alb de ghiocel
    Pluteşte pe-a mea frunte
    Ş-un sîn firav şi mărunţel
    Cu roşul lui grăunte

    Îmi cade-n mînă, eu... tresar,
    O dulce muşcătură
    Mă poartă-n caldul cireşar
    Adorm, c-o gură-n gură.

RamasiteText

blank

corner
Prezenţă

    Sunt lîngă tine pretutindeni, numai că nu ştii...

    sub unghia mică
    în mieunat de pisică
    în coşuleţul pe care
    îl porţi pe o cărare
    şi-l umpli cu petale
    de meri şi peri în floare,
    dar agale.

    Vrei să mă găseşti?... ai putea, dacă mă cauţi bine...

    sub stînca căzută
    lîngă vechia redută
    în coteţ de găini
    printre scaieţi şi spini
    nadir şi apogeu
    dotaţi şi cabotini,
    tot mereu.

    Şi dacă îmi ceri vreodată să... mă pierzi...

    cînd lună şi soare
    s-ar stinge pe-ogoare
    cu ziua şi focul
    ş-ar moare ghiocul
    şi uit liliacul
    de mă uită sorocul
    şi dracul.

RamasiteText

blank

corner
Peştera lui Ali Baba

    Comori...

    Adică?...

    Comori, adică caut, adică

    oase,
    acoperite cu muşchi
    înfăşurate cu carne
    împînzite cu piele
    sub boabe de apă sărată care se rostogolesc între munţi şi văi şi şesuri
    unde balaurii foiesc şi fluturii se alintă
    care le măsor cu palma
    şi le mănînc cu vederea
    căutînd caprele de stîncă şi somnii de rîu
    tot făurind noi legi ale viscozităţii şi elasticităţii si termodinamicii şi geofizicii
    şi a măreţiei
    femeii.

    Adică?...

    Comori, adică

    păr
    în fire şi şuviţe şi smocuri şi bucle
    care mi se revarsă între degete
    ca nisipul
    ca apa de ploaie
    ca ciocolata topită
    cînd le trag înspre spinare
    şi curcubeiele se adună în roua spartă căzută în laţul firicelelor curbe de geană
    şi arcul sprîncenelor fulgeră a duioşie
    şi polenul tras în nări mişună între capcanele firave cu miros de tei înflorit
    şi creţurile scurte şi aprige se revoltă
    amintindu-mi de măreţia
    femeii.

    Adică?...

    Comoara, ultimă, o ştii?...

    în spate de haină
    în spate de cămaşă
    în spate de sîn
    în spate de coastă...
    o leacă mai la stînga...
    inima?
    măreţia femeii, a ta,
    mi-o dai?

RamasiteText

blank

corner
moment

    te strîng în braţe,

    ş-a tale mere pădureţe
    hrăpăreţe

    îmi taie prin coaste
    cu-a sîngelui oaste
    cu-a sfîrcului piatră
    ce-n gura mea latră
    mi-omoară mînia
    îmi arde hîrtia
    şi tot ce-mi rămîne
    e-o foame de cîne,

    cu visele ce las pierdute
    pe-a tale redute.

RamasiteText

blank

corner
Crez

    Lasă alţii să scrie politică,
    fie ea geo sau meta sau bio sau alte genuri de tică
    fie ele şi hopa-mitică,
    fiecare cu crezul lui/ei (cică aş fi politically correct).

    Lasă alţii să scrie fauna, flora, munţii şi văile,
    natura denaturată
    sau dezamăgirea în amăgire.
    Chestii de sociologie sau ecologie sau psihologie sau cosmologie
    şi oarecare altă logie, poate nu bacteorologie dar cine ştie,
    lasă alţii să frazeze, rimeze, filozofeze sau poate chiar danseze în jurul subiectelor alese,
    să se plîngă de injustiţii
    să planifice revoluţii
    şi noaptea să-şi caute uitarea în fundul unor varietăţi de ilice
    (amilice, butilice, etilice, metilice...) toate prefixate alcool
    poate parte vătămătoare, parte ajutătoare, parte intoxicătoare, nu oare?
    Fiecare cu crezul lui (adaugă singură ei dacă vrei).

    Lasă alţii să-şi caute faima în neînţelesuri moderne
    sau varietăţi linguistice universitare
    şi abstractităţi (nu-l căuta în dicţionar, nu există) impuse de geniii marketingului
    (tare-aş vrea să le dau un nume: pieţivani? tîrgologi? bîlciugari? iarmarocani? oborori?).
    Fiecare cu crezul lui.

    Eu scriu... împătimire.
    Eu scriu frumuseţea unui sîn
    şi flacăra unei guri,
    picioruşe zvelte, dezgolite
    cînd o fustă se învîrte la un dans sau flutură într-un vînt
    şi ochi care taie geamurile cu diamantul
    şi pătrund inimile cu smaraldul,
    eu scriu pierzania într-o încleştare sub unghii
    şi duioşia în sudoarea împărtăşită sub albul unui cearşaf.
    Eu scriu crezul meu.
    Tu.

RamasiteText

blank

corner
Acasa de atunci

    Priveşte, cuiele le trag din scînduri putrezite,
    Se duce cucul şchiopătînd prin florile strivite,
    O cheie, moartă pe cîrlig, o clanţă-nţepenită
    Şi geamul spart care dădea pe mîndra răsărită.

    Mă duc picioarele prin praf şi amintiri cărunte,
    O funie bătută-n pod îmi lunecă pe frunte,
    Plesneşte sub picior un ciob, plesneşte ş-o ulucă,
    Aud cum crapă pe podea un cînt în coji de nucă.

    Balconul dă să cadă jos pe mica moviliţă
    Unde pansele, stînjenei creşteau prin romaniţă,
    Unde, în chioşcul prăpădit, terorizam fetiţe
    Cînd se găteau cu staniol legat de-a lor cosiţe.

    Cu-acordeonul peticit jucam la nunţi sărace
    “Mai dă o periniţă-n jur, mai dă-ne-un ceas, boboace!”
    Cu sabia de lemn la şold urlam pe strada toată,
    Pe banca spartă, ani apuşi, am sărutat o fată.

    *

    Dă-mi mîna, lacrima să-mi tai şi-mi ţine capu-n poală,
    Pier anii şi-mi aduc plocon iar amintire goală,

    Dogoarea soarelui mi-ai dat în vara mea tîrzie
    Eu plec, şi-ţi las prinos un gînd, şi viţa mea de vie.

RamasiteText

blank

corner
Moşneag, cică, adică scuză

    Cîţi ani mai am de trăit?
    Poate mai curînd cîte zile?

    Cînd te gîndeşti la tot ce am păstrat şi m-am păstrat şi n-am încercat
    în numele... vieţii? Mult nu a mai rămas din ea,
    aşa că... să mor ignorant? Ce dracu?!

    O ţigară, O, O, o ţigară... stai, poate chiar un trabuc, ce ziceţi,
    un original
    păstrat la 70/70/70 (70 grade F, 70% umiditate, 70$ cutia care-i ţine)
    Made in Cuba
    25 dolari bucata
    şi se vînd numai a cîte zece
    îi tai capul cu o dublă-ghilotină nou nouţă (tot 70, dolari desigur)
    aprind un chibrit lung de zece centimetri
    şi aştept să se ardă sulfurul
    (şi îmi ard sprîncenele dar ce contează)
    după care încep să prăjesc încetinel piciorul trabucului
    inhalînd ca un apucat
    pînă în sfîrşit se aprinde
    ca un cărbune glorios
    trag fumul adînc în mine
    în plămîni, în burtă, în pantaloni, pînă şi-n pantofi
    O, ce plăcere divină, O, ce plăcere interzisă, O, ce... cu... ca...

    rumphr... gutmhu... dububudurosritu... hrhrhrrrupphuzu...

    tot mai caut şi tot nu mai găsesc onomatopeea adecvată
    care să descrie cum îşi tuşeşte unul sufletul
    cu plămînii şi burta şi pantalonii şi pantofii

    am fost la reanimaţie trei zile (aşa mi-au zis ei, eu nu îmi mai amintesc de nimic)
    pînă m-au sculat la viaţă iar
    şi cred că au terminat bugetul de electricitate pe trei săptămîni
    după cantităţile de şocuri electrice care au trebuit să mi le deie

    noroc de ea că a insistat,
    altfel puţinele mele zile ar fi devenit şi mai puţine
    transformate din zeci în zecimi,

    le-am donat pe celelalte nouă (trabucuri)
    unui cerşetor la o gură de metrou,
    m-a binecuvîntat el
    că dacă depindea de el mai trăiam, doamne fereşte, încă cîteva sute de ani.

    I-am cerut iertare, ei.
    Nu m-a iertat dar m-a pupat că deodată am mai vrut să am ăşti sute de ani
    în plus.
    Am căutat cerşetorul dar nu l-am mai găsit,
    mi s-a zis că l-a luat salvarea într-un nor... ştiu eu de ce?

    Dar credeţi că m-am liniştit după asta? Pe dracu.
    Şi picătura cea amară, nu era totuşi timp să o încerc şi pe ea?
    Păi toţi zic că e dulce şi eu nu ştiu nici încoace nici încolo.
    Mi-am cumpărat din toate una, adică o sticlă – o ţuică, o votcă, un rom,
    o şliboviţă (asta un butoi),
    pînă şi o chestie de alea englezoaice cu litere cam neobişnuite – un vischi îi zice
    care naiba ştie de ce whisky îi scrie,
    nu ştiu de ce era pe toate scrisă temperatura – ba 38 de grade, ba 98 de grade –
    păi erau toate reci sau cel puţin răcoroase.

    Le-am amestecat pe toate într-o carafă, cît a intrat... ştiu eu cît se bea?...
    am pus şi ceva sifon să-i deie o arătare mai zbuciumată,
    ceva frunze de dafin – dacă-i bun la murături ar fi el bun şi la spirituoase,
    logic, nu? –
    o măslină, à la James Bond,
    (după ceva chibzuire m-am şi încins cu un pistol de plastic, să adaug ceva veridicitate)
    şi cum îs totuşi romîn am mai adăugat şi o bucăţică de parizer proaspăt
    (sigur proaspăt, păi nu vreau să mă otrăvesc înainte de moarte)
    am amestecat totul în mixer şi l-am vărsat într-o halbă
    nu a încăput totul dar pesemne că era destul
    am apuct halba de toartă
    am dus-o la gură
    am ridicat capul şi am dat-o jos într-o singură înghiţitură...
    măi, da tare era bună
    măi da cum am trăit pînă atunci fără toate astea
    măi, paradisul
    măi da ce... cu... ca...

    rumphr... gutmhu... dububudurosritu... hrhrhrrrupphuzu...

    (v.m.s. adică vezi mai sus)

    mi s-a spus mai pe urmă, după ce m-am dat jos din patul de spital
    că de oricare dată ce răsuflam îmi ieşea o flacără din gură,
    cică omu-balaur, haha, tare mai sunt medicii caraghioşi şi superstiţioşi,
    cred în poveşti,
    adevărat – părea că am şi mustaţa şi genele şi sprîncenele cam prăjite
    şi cam mirosea a păr ars
    (şi una din sori avea sprîncenele pîrjolite şi încreţite, cam ca la mine)

    nu ştiu de ce s-au grăbit aşa să-mi dea drumul
    şi au încuiat uşile după mine, făcînd semnul crucii
    cu snopi de usturoi într-o mînă şi apă sfinţită în cealaltă.

    Mi s-a spus că totuşi ea a plătit toate pagubele celor arse de mine,
    şi sprîncenele sorii aia tot,
    şi de aceia m-au dat totuşi afară (din spital)
    şi nu înăuntru (la balamuc, sau la Soroca cum se zicea pe tinereţea mea).
    Bine, pesemene că băuturile astea gradate totuşi nu-s bune de mine,
    nici măcar înainte de bat la poarta iadului (mă întreb ce-or bea ăia acolo...)
    Ce mi-a rămas să mai încerc?

    Cred că ştiu. Nu că am curaj să mă spovedesc
    dar dacă îmi vărs deja inima ce am să pierd?
    O să ştie şi ea ce n-am încercat, ce am păstrat, ce mă gîndeam ca înainte ca...
    Bine, uite, la vîrsta mea înaintată ce rău mi-ar mai face dacă,
    hrr... hmm... ghgh...
    (astea-s onomatopee care n-au nimic cu alea de mai sus
    cu tot că au de-a face şi ele cu gîtul, şi gîtuitul, şi alte de-ale gîtlejului).

    Păi, uite, înainte de, ştii, înainte de ce-i pe urmă,
    poate aş putea şi eu să văd un film... p... adică perturbabil...
    adică pterodactil... nu...
    adică portugal... nu, nu portugal, adică... pornugal..
    dă jos lă-ul, dă jos şi uga-ul... înţelegi ce vreau să zic?
    Nu, nu pornosteală... nu, nu pornană... nu, nu măi, nu pornire
    cu toate că-s pornit pe drumul ăla de-acuma,
    porc... ups... adică porn vreau să zic. Uite, uf, a ieşit în sfîrşit afară.
    Porn, da, oameni buni, n-ar fi timpul să văd şi eu aşa ceva?
    Poate mai învăţ ceva, cine ştie, poate capăt şi o diplomă
    (ultima mea diplomă era cînd am terminat şcoala primară;
    nu, nu la materia asta, la matematică, fato).

    Am găsit un colţ de stradă unde astea se vindeau pe sub mantou,
    primul l-am cumpărat
    după ce am încercat în zadar să mă explic pe teme de apicultură
    şi pe teme de ornitologie
    şi pe urmă cu exemple batraciene
    terminînd cu şuşotitul în ureche şi foşnitul de bilete cu numere... a înţeles (cred)
    şi cînd am ajuns acasă era un Walt Disney fără început şi fără sfîrşit,
    da era frumos la mijloc, l-am văzut de trei ori.
    M-am dus să îl dau înapoi dar vînzătorul ăla nu mai era acolo,
    era altul. Mi-a vîndut şi ăsta un DVD în o cutie cu imagini pe ea
    de nu prea înţelegeam ce se petrece după imagini
    dar ajuns acasă tot ce am avut pe ecran era tombe la neige.
    Mă şmechereau ăştia. M-am dus înapoi cu un ciocan în buzunar.
    Dar a treia era cea bună, dacă bună e aplicabil aici.
    Trei sferturi de oră la început era un chin despre agricultura de munte în Afganistan,
    pe urmă jumate de oră un alt chin despre legile de moştenire în Belgia
    (cum nu fac ăia o revoluţie?)
    pe urmă...

    La început am căscat gura.
    Mai pe urmă mi-a rămas gura căscată dar o leacă mai mult. Muşte nu erau, norocul meu.
    Pe urmă de la mai pe urmă nici nu-mi mai găseam bărbia pe podea.
    Şi ăia de acolo, pe ecran,
    după ce s-au lepădat şi de haine de sus şi de haine de jos
    (dar ea a rămas în pantofi cu toc de zece centimetri)
    cum de nu mureau de plictiseală şi/sau atac de inimă
    o oră întreagă acelaş scenariu dar din alt punct de vedere
    (ha, punct de vedere, bună asta)
    şi el tot o ţinea pe ea şi ea tot îl ţinea pe el şi ei tot se ţineau şi pe ei şi mătura
    şi el tot nu o mai ţinea pe ea la un moment dar ea tot încerca să îl mai ţină pe el
    şi ea tot nu mai ţinea nici pe el nici canapeaua nici masa nici mătura
    cînd s-a întors aşa fel
    înainte ca el să se fi întors aşa altfel
    şi s-au mai întors ei aşa multe minute mai pe sus mai pe jos mai pe lîngă
    pînă ce cam pe la urmă (la sfîrşitul orei) să scoată tot felul de sunete
    care mai de care mai interesante
    am dat televizorul mai tare ca să aud mai bine, poate să înţeleg,
    am spus deja că am considerat programul să fie educativ,

    rumphr... gutmhu... dububudurosritu... hrhrhrrrupphuzu...

    (v.s.m.s.d.a.l.c. adică vezi şi mai sus dar alt limbaj cred)

    şi deodată s-a dărîmat uşa (mea)
    şi au dat năvală înăuntru cinci poliţai (în verde)
    cu trei fraţi (în alb) şi două sori (tot în alb)
    şi vre-o nouă (nu i-am numărat) vecini şi vecine (în pestriţă)
    era şi unu (în negru) de la pompe funebre
    şi după ce poliţaii şi fraţii şi sorile m-au luat pe sus
    vecinii au rămas în camera mea cu ăla de la pompe funebre
    şi au dat programul de la început (au sărit Afganistanul şi Belgia),
    aşa mi-a povestit ea
    după ce a plătit cauţiunea şi m-a scos de la zdupul local
    şi tot timpul pînă acasă (la ea) numai că sughiţa de rîs
    şi mereu se uita la mine şi iar izbucnea în hohote de se zguduia tramvaiul,
    nici nu a putut să-şi descuie uşa, am trebuit eu. A mai durat o oră.
    S-a liniştit.

    Adică, moşneagule, vrei să găseşti ce nu ai avut niciodată?

    Mi s-a aprins un bec de cinsute waţi în cap.

    Adică ai tu trabucuri?
    A tras cele cinci zăvoare orizontale la loc,
    şi unul vertical, a întors cheia de două ori.
    Nu a răspuns.
    Adică ai tu spirituoase?
    Şi-a tras jos un pantof.
    Şi-a tras jos şi un al doilea pantof.
    După înscenare – păcat că nu avea trei pantofi.
    Nu a răspuns.
    Adică ai tu DVDuri fără agricultura în Afganistan
    şi fără moştenirea în Belgia
    şi cu un scenariu mai versatil şi fără mătură?
    Nu a răspuns.
    Ba da a răspuns.
    Taci! a zis.

    Am tăcut.

    Pînă dimineaţa am pierdut douăzeci de ani de viaţă,
    mai bine zis din viaţă,
    sau şi mai bine zis cîştigat.
    Pînă dimineaţa am uitat de trabucuri.
    Pînă dimineaţa am uitat de spirituoase şi de agricultură şi de mătură.
    Pînă dimineaţa...
    ai găsit?

    Dacă am găsit?
    O, am găsit, O, doamne am găsit.
    Cine dracu se mai grăbeşte să ajungă la... dracu?
    Eu, unul, sigur că nu
    o femeiuşcă mi-a venit de hac, dar ce femeiuşcă?... un drac!
    Hei, vorbind de draci... ptiu! ptiu! ptiu!... cum te cheamă?

    S-a uitat la mine pieziş şi a deschis gura, literă cu literă.
    D... am înţepenit.
    R... am încremenit.
    A... am înlemnit.
    ...goste a continuat într-un răsuflu fiindcă vedea că mă apropiam de ultimul al meu
    şi cineva ne-a pecetluit gurile una de alta
    de parcă erau făcute de smoală topită.
    Mă iubeşti? am îndrăznit
    dar nu am lăsat-o să răspundă,
    prea îi era gura dulce ca să mă despart de ea chiar şi o singură secundă în plus.

RamasiteText

blank

corner
Mînă în mînă

    Mînă în mînă, ca la grădiniţă.
    Sigur, acolo erau băieţi cu băieţi, fete cu fete,
    aici era băiat cu fată.
    Mai bine zis băieţandru cu fetişcană.
    Mai bine zis bărbat cu femeie
    eu la dreapta ea la stînga
    şi mînă zdrobită în mînă... cîte degete am pierdut fiecare
    şi tot mai ţineam acelaşi cleşte, aceeaşi menghină,
    aceeaşi strivire a oaselor?
    Mai îmi laşi totuşi un deget, ca să răsfoiesc cartea?
    Mai îţi las un deget ca să mă chemi.

    Romeo şi Julieta – fapt sau ficţiune?
    Fapt.
    Am zîmbit. A zîmbit.
    Tristan şi Isolda – fapt sau ficţiune?
    Fapt.
    Am zîmbit. A zîmbit.
    Orfeu şi Euridice – fapt sau ficţiune?
    Fapt.
    Am zîmbit. A zîmbit.
    Eu şi tu – fapt sau ficţiune?
    Ficţiune...
    M-am înnourat.
    ...şi fapt.
    M-am înseninat.
    A deschis florile copacilor trei leghe împrejur. Cred că a zîmbit.

    Am ajuns la margine de trotuar,
    încă un pas şi acolo începe lumea,
    nu vroiam să intrăm în lume
    dar nu aveam nici încotro.
    Eu m-am uitat la stînga
    ea s-a uitat la dreapta
    eu am pornit-o la stînga ea la dreapta
    ne-am întîlnit la mijloc de pas
    piepturile s-au încleştat gurile s-au încleştat
    într-un război fără pace fără viitor cine vrea viitor prezentul e,

    am coborît de pe trotuar, am intrat în lume.
    Mi-a lăsat în gură tot arsenalul ei atomic şi biologic şi chimic
    şi conveţional
    şi emoţional
    am mers ca un automat ruginit pînă la colţ
    m-am întors – a dispărut.
    Poate s-a întors şi ea înainte de mine, înainte de a dispare?

    Am deschis pumnul, mi-a trebuit o rangă,
    am reuşit.
    Un nasture rupt de sidef îmi zăcea în palmă.
    Mă întreb cînd i l-am rupt, cînd i l-am furat?
    Mai bine nu îmi amintesc,
    altfel mă duc colo la colţ
    şi nu mă mai scol pînă mă acoperă păienjenii
    şi mă uită lumea.

RamasiteText

blank

corner
Frumuseţe

    Ţi-am vîrît mîna în păr, adînc, pînă la rădăcini
    te-am trîntit la pămînt
    te-am tras după mine în cavernă
    am rupt pieile de pe tine

    şi am înlemnit

    frumuseţe
    am vrut să spun
    dar coardele vocale încă nu erau formate a cuvinte
    şi sunetele nearticulate îmi găureau auzul

    am răcnit,
    am fugit
    am rătăcit
    pînă la Coliboaia din Bihor
    unde am măzgălit frumuseţe pe pereţii peşterii
    cu cărbune
    şi mîini înnegrite

    am încercat să-ţi desenez ochii
    şi tot ce-mi ieşea erau capuri de zimbru
    şi de cerb
    şi de căprioară.

    Te-am văzut sub şiroaiele subţirele de apă
    care îţi scăldau corpul
    şi picurau ca mărgele lichide în jurul picoarelor tale
    cînd te întorceai şi iar şi iar

    şi am înlemnit

    frumuseţe
    am vrut să ciupesc pe coardelei harpei
    dar coardele sau rupt sub degete
    şi frumuseţea ta mi s-a împlîntat în piept
    cum şi piatra mea în fruntea Goliatului

    şi pentru ochii tăi mi-am trădat ţara
    şi a zecea poruncă
    şi dumnezeul

    şi neiertat am dormit în poalele rochiii tale
    acceptînd pedepsele
    care plouau
    în jurul rămăşiţelor de tron.

    Te-am iubit, fără să ştii
    aşezată pe jilţul acela de lemn în faţa ferestrei
    unde aşteptai zile întregi să trag o linie de pensulă
    ba mai îngustă, ba mai largă

    înlemnit, cum eram

    frumuseţe
    aşa de absolută
    că ani au durat pînă am reuşit să-ţi redau
    zîmbetul, ochii, mîinile

    te-am pictat goală,
    pe urmă ţi-am îmbrăcat goliciunea cu mătăsuri pentru dedesubt
    pe urmă ţi-m pus şi mătăsuri pe deasupra
    şi nimeni nu a ştiut, nici tu Lisa, O, Lisa

    am tras pînza după mine oriunde plecam
    şi tot mai adăugam un punct, o fărîmă de culoare
    un gînd al meu
    şi la urmă, te-am pierdut fără să-mi termin lucrarea

    să stai moartă-vie
    în spatele unei sticle blindate cu paznici şi alarme
    a tuturor a fi
    dar a mea
    nu.

    Te-au scris ei,
    nu eu,

    nebunii, poeţii, visătorii, năuciţii

    Esenin, Poe, Heine, Eminescu, Baudelaire, Byron...

    cînd scriau urîţenie scriau lume
    cînd scriau frumuseţe scriau tu
    tot ce n-au scris ei şi toţi ceilalţi mai nebuni sau mai teferi
    încerc să scriu eu,

    desigur că eşuez

    un şoarece în cuşca balaurilor

    dar pînă va fi să cad sub o labă cu ghiare
    care să mă sfîrtece
    chiţcăiesc şi eu
    privind la tine pe miile de şevalete care le poartă memoria mea
    şi gîndind
    da,
    asta este

    frumuseţe.

RamasiteText

blank

corner
Amintiri găsite, plăceri pierdute

    Halviţă.
    Savarină.
    Gogoaşe.
    Şerbet roz sau galben sau albastru
    care atîrna ca ţurţuri moi de gheaţă de coada linguriţii
    băgată pînă la fundul borcănaşului şi trasă înapoi afară, încet.
    Covrigei proaspeţi cu sare sau cu ouă
    care crăpau cînd se atingeau de dinţi
    cu un sunet de parcă mototoleai o foaie de celofan.
    Pîine caldă, împletită, făcută de maică mea.
    Brînzoaice ce se topeau în gură făcute de maică mea.
    Plăcinte cu vişine, făcute de maică mea,
    cornete cu cremă de cacao,
    chec cu rahat rotit,
    cremşnit,
    borcănaşe pline cu dulceaţă de cireşi negre, prune verzi, gutui, trandafiri
    şi borcane uriaşe pline cu vraja unui magiun
    făcut din douăzeci de chile de prune albastre
    cu sîmburii scoşi
    şi fierte într-un cazan de aramă cumpărat de la căldărari
    peste un foc de lemne aprins într-o gaură de pămînt
    şi amestecat ore întregi cu o lopăţică de lemn,
    toate făcute de maică mea.
    Ca şi vişinata cu un spirt de 90 grade care îţi ardea gîtul cu o plăcere neştiută
    nici înainte nici după.
    Ca şi salata de roşii măcinate cu vinete şi usturoi şi oţet şi sare
    cu care se umplau sticlele şi care din cînd în cînd explodau la fermentat,
    ce delectare la o masă cu cărnării.
    Nu, celelalte murături
    astea erau a lui taică meu să le facă,
    borcane cu varză murată şi cernuşcă,
    butoaie întregi cu castraveţi muraţi sau pătlăgele murate sau harbujei muraţi
    amestecate cu nişte condimente de mult uitate
    niciodată depăşite.
    şi marinata – cu ceapă şi scrumbie şi morcovi şi oţet şi frunze de dafin –
    tot taică meu o făcea.

    Ieşeam de la şcoală şi la colţ aştepta unul cu o căldare cu mere murate.
    Mergeam pe lîngă chioşc şi-mi cumpăram o napolitană.
    Intram la cofetărie pentru o îngheţată divină sau o limbă de pisică în ciocolată amară
    şi duminica mergeam cu părinţii la Grădina Publică la un grătar de cotleţi
    sau mititei
    şi aveam şi eu dreptul, de la şapte ani în sus, la halba mea de bere.
    Sau un pahar de must. Sau un şpriţ dulce.

    Laptele venea direct de la “ţăranca” cu bidonul ei de tablă
    care aducea şi caşul şi smîntîna pe frunze umede, largi, verzi,
    borşul era de la “lipovanca”,
    mierea de albine de la “popa”,
    fructele – cine cumpăra fructe cînd le aveam pe toate pe copacii împrejur
    singura limitaţie fiind că nu trebuia să ne lăsăm prinşi –
    goldane, corcoduşe, cireşi negre, pere, dude, agude, mere pădureţe, nuci verzi.
    Şi mirosurile în care plutea orăşelul,
    O, doamne, mirosurile acelea adevărate, de viaţă,
    sălbatice,
    nedomesticate
    purtate de drumuri aliniate cu tei înfloriţi
    de moviliţe acoperite cu crini albi
    garduri întregi de liliac,
    trandafiri,
    iasomie
    şi cireşi în floare
    înecaţi în zbîrnîitul albinelor şi tăiatul rîndunelelor şi nori de coada-rîndunicii.

    Amintiri.

    Ca ouăle colorate pictate de Titina şi Sanda.
    Ca pasca “lor” de cozonac bogată în brînză
    care o schimbam ca copii cu pasca “noastră” de azimă.
    Ca drumul pînă la Număru 1 unde aveam lecţia de atelier
    la ora 6 dimineaţa
    unde mergeam împreună cu Iancu
    în zăpadă pînă la genunchi cu urlat de lupi în depărtare
    şi geamandane grele în spinare.
    Ca falnica mea căţeluşă, Tiţa, spaima poştarilor pînă la Iaşi.
    Ca tanti Rica şi nene Leon cei fără copii
    şi cîte nu ne-au iertat ei – geamuri sparte, mere furate, flori strivite,
    războaie gălăgioase şi fără sfîrşit. Primul meu aparat de ras, ei mi l-au cumpărat.
    Coajă de pîine unsă cu usturoi, un deliciu. O felie de pîine cu zahăr tos împrăştiat pe ea.

    Închid ochii. Sclipiri. Tablouri. Nume. Plăceri fără sfîrşit.

    Ca handbalul. Jocul naţional, poate chiar religia Botşenilor mei,
    şcoala mea Număru 2
    cea mai buna echipă orăşeană, regională, naţională, internaţională, interplanetară
    în ochii mei, ai noştri,
    Mariniuc la centru, Mişcă pe stînga, Iurgu pe dreapta, Umi în poartă
    Turtoi antrenor
    şi ne războiam fără milă cu Număru 6, cu Număru 4, cu Liceul Laurian
    care aveau şi ei pe Semo “nebunia” care sărea din mijloc de teren pînă în poartă
    şi pe Carol “şchiopu” care vîra mingea cu portar cu tot în poartă
    şi pe Cîrjă “pleaşca” care se rostogolea cu mingea pînă în poartă
    şi pe Socrate “grecu” care mai că ajungea să aibă ferocitatea unui Mariniuc dezlănţuit.

    Ca filmele. Nu era unul să-l ratez,
    chiar dacă ne era interzis ca elevi să ieşim după şapte seara
    dar nimeni şi nimic nu mă putea ţine la distanţă de tot ce era nou
    sau la 7 Noiembrie sau la 30 Decembrie
    sau la grădina de vară Eminescu
    intram pe geam sau pe uşă sau sub paltoane sau peste garduri sau prin copaci
    pentru Enrico Caruso cu Mario Lanza sau Vagabondul cu Raj Kapoor
    sau Pe Donul Liniştit cu Elina Bystritskaya
    sau O Dată în Viaţă cu Norman Wisdom
    sau Fanfan la Tulipe cu Gérard Philipe
    şi alte zeci, sute de filme,
    şi mereu mă prindeau profesorii sau directorii şcolii
    şi mă pedepseau în public
    dar năravul – pasiunea? – nu mă lăsa
    şi poate doar faptul că toţi anii, de-a rîndul şi fără excepţie
    nu am coborît din numărul 1 la panoul de onoare de şcoală
    mi-a salvat pielea; ar fi fost ei rigizi şi intoleranţi şi încuiaţi
    dar un elev bun cu nota 5 la tot era un fel de erou local
    şi nu se prea atingeau ei de el,
    poate aveau nevoie de aşa elemente la... inspecţie?

    Ca meciul de fotbal între cele două străzi
    Dragoş Vodă contra Dobrogeanu Gherea
    şi care a devenit, după ce extraordinarul Creangă ne-a trădat şi a trecut la ei
    un meci între “noi” – Ioji, Umi, Sorin, Iancu, Mişu, Iozilică...
    şi “ei” – Creangă, Petrescu, Turuţă cel mare, Turuţă cel mjic, Frijan...
    şi în care după ce “ei” au refuzat ţiganului Titi Cananău să fie parte din echipa lor
    l-am luat “noi” să fie parte din a noastră
    într-un fel de tacită înţelegere copilărească a ce însemna să fi “diferit” şi “exclus”
    şi el ne-a marcat golurile victoriei de 2-1
    cu toate că fratele mare al lui Frijan era arbitru.

    Amintiri. Nume, alte nume, care îmi mai răscolesc inima şi azi.
    Costache, repetentul, blîndul uriaş care m-a adoptat ca prieten
    după ce l-am adoptat ca om.
    Tereza, cea mai frumoasă fată din lume,
    care nu a ştiut niciodată că am fost îndrăgostit de ea şi poate mai sunt.
    Mariana, prima fată căreia i-am tras cu ochiul sub rochiţă.
    Evica, prima fată care am sărutat.
    Fetele de la vecini, “duşmanii noştri în lupta eternă de supremaţie... stradală”
    Hilda, Dali, Zica, Libertuţa, Cici, Ani, Larisa, ocazionalele Jenica şi Manuela.
    Hogea, ţiganul şahist şi prieten pe-a nespuselea.
    Dewy, cu grajdul şi fînul şi caii de birjă.
    Silviu, paralizatul, nebunul, geniul.
    Regizoarea de la piesa de copii jucată de noi, nu-i ţin minte numele.
    Diriginta, profesoara de romînă, nu-i ţin minte numele, m-a învăţat să iubesc limba.
    Mitrea, profesoara de matematică, m-a învăţat să iubesc numerele.
    Iancu, văru meu, cel mai talentat jucător de cinci-pietre şi de fotbal-de-masă.
    Umi, cel mai bun prieten.
    Diaconu, profesorul meu de acordeon, ţigan, genial.
    Iancu, altul, Mariana, alta, Vasile, Mihai, Cornel, Gheorghe, Sandu, Liviu...

    Multe amintiri, alte amintiri, alte plăceri.
    Operă. Piese de teatru. Carnaval. Circ cu fotbal de cîini.
    Spectacole de dans. Spectacole de cîntec. Spectacole de revistă.
    Mircea Crişan, Vasile Tomazian, Stroe şi Vasilache la noi în oraş.
    Birlic.
    Maria Tănase. Gică Petrescu.
    Radu Beligan.
    Coana Chiriţa.
    Cărţi şi iar cărţi şi iar cărţi.
    Reviste. Luminiţa, Arici Pogonici, Scînteia Pionierului, Cravata Roşie.
    Loto cu trei numere din pungă la tutungeria doamnei Ferber.
    Zamfira şi frumoasa ei fică Măricica.
    Teatru la microfon pentru copii, fiecare duminică dimineaţa,
    Satira şi Umorul, fiecare duminică seara.
    Meciuri de fotbal “Hai Textila!” cu eroii noştri locali Doboi şi Bolea
    şi plecam cu părinţii mei în deplasări
    şi cu kilograme de sîmburi scuipaţi şi cu batiste legate pe cap contra soarelui
    şi cu mîndria cîştigului în cîntece cîntate în tren.
    Casa Pionierului.
    Grădina Publică.
    Grădina Mioriţa la colţ.
    Pădurea Rediu.
    Strada Dragoş Vodă.
    Salcîmul înflorit. Leagănul de lemn. Podul. Beciul. Banca de lemn. Sinagoga.
    Teatrul de păpuşi. Stîlpul cu caradaşte. Stîlpul cu ochi-de-păun.
    Decoraţiile stricate care taică meu le aducea şi le agăţam de pomul de iarnă.
    Mingea de fotbal peticită.
    Ursuleţul îmbrăcat în albastru.
    Viaţă.

    Plăceri. Pierdute. Neuitate.

RamasiteText

blank

corner
Cadou

    Am învelit-o de trei ori,
    am pus şi o foaie de aliminiu la mijloc
    ca să nu poată cineva să vadă ce era înăuntru nici cu Roentgen,
    am legat-o cu o fundă roşie

    am roşit şi eu cînd ţi-am dat-o.
    Nu ai avut nevoie de Roentgen.
    “Kama Sutra?” ai întrebat, numai de formalitate
    şi cînd roşeaţa în obraz mi-a devenit şi mai adîncă
    ai zîmbit.

    Ai rupt hîrtia care o învelea, ai rupt şi foaia de aluminiu
    mi-ai făcut semn să mă aşed şi mi te-ai aşezat pe genunchi
    şi ai început să citeşti.
    După seriozitate puteam crede că e ceva de Tolstoi.
    Din cînd în cînd chicoteai
    din cînd în cînd notai ceva pe margine de pagină
    ai şi uitat că erai aşezată pe genunchii mei
    şi picioarele au început să-mi amorţească.

    Au trecut cîteva ore, cred,
    eu tot eram aşa de roşu
    tu tot erai aşa concentrată.
    “Ai ceva în buzunar?” m-ai întrebat à la Mae West
    şi cînd mi-am înghiţit limba
    mi-ai tras-o afară cu a ta.
    Noroc(ul meu) că aveai una.

    Te-ai ridicat de pe genunchi,
    te-ai dus la colţul camerii şi ai apăsat clapa de la coşul de hîrtie
    capacul a sărit sus
    ai potrivit poziţia cărţii deasupra
    şi ai lăsat-o să cadă exact la centru.
    Piciorul s-a mişcat, capacul a căzut
    ţi-ai frecat mîinile mulţumită ca şi cum ai fi terminat să contrueşti piramidele
    singură singurică.
    M-am uitat la tine, năucit.
    Zîmbetul tău îmi aducea a rînjetul lupului
    înainte de a o fi mîncat be bunica scufiţei roşii.

    “Bine, am terminat cu cartea pentru copii.
    Trecem la lucruri mai adulte?”

    Cred că ce am învăţat în seara aceia nu poate fi scris pe hîrtie,
    poate doar pe foi de azbest,
    altfel îmi ard casa.
    Cred că nici nu am să scriu de loc,
    prea îmi tremură mîinile cînd mă gîndesc înapoi la lecţie.

RamasiteText

blank

corner
Lună

    Mi-e dor... mai ştii, odată
    Cînd noaptea va găsi
    O lună agăţată
    De raze argintii,

    O lună cocoţată
    Pe vîrfuri de urzici
    Sub bolta înstelată
    Cu mii de licurici,

    O lună scufundată
    în verdele băit
    De-o lacrimă uitată
    Şi-un zîmbet regăsit,

    Am să-ţi destram cosiţa
    Ca grîul pe ogor
    Am să-ţi deschid bluziţa
    Ca trunchiul sub topor,

    Şi cînd să-ţi beau eu sînul
    Prea scumpul meu odor
    S-o scutura salcînul
    Şi-mi voi dori să mor.

RamasiteText

blank

corner
Impresionabil

    Unul a împărţit marea în două. Nu prea m-a impresionat.
    Altul a mers pe apă. Nu prea m-a impresionat nici el.
    Şi un alt altul, iarăşi, a crăpat atomul. Neimpresionat am rămas şi la asta.

    Ce să-ţi zic? Neimpresionabil.

    Şi o zi, uite, m-am înecat.
    În doi ochi verzi.
    Nu ştiu să înot, aşa că trebuia să continui a nu fi impresionat, nu aşa?
    Ei bine, trebuie să înţelegi că nu înecatul m-a impresionat, nu, nu-i asta.
    E făptura care aparţinea ochilor.

    Impresionat? Poate.
    Vrăjit? Asta sigur.

RamasiteText

blank

corner
Zîmbeşte, te rog... şi multe paranteze!

    Mi-ai alunecat în braţe lin, încetişor,
    purtată de o rază fină de Roentgen
    (toată lumea abuză raze de soare, stele, lună... încerc să fiu original)
    hainele pierdute (pesemne Roentgenul) pe drum
    şi corpul năpădit de scaieţi
    şi tare te-ai scărpina dar nu prea şade cu o poveste de dragoste
    (îmi închipui că raza a trecut printr-un cîmp plin de buruieni şi scai)
    te las uşurel pe un pat de ghiocei
    şi ardei
    mititei
    (rimează mai bine ca viorele şi surcele mititele sau liliac şi pitpalac într-un copac
    sau chiar ghiocei şi mujdei pentru trei, mujdei nu prea are a face cu poezie romantică)
    şi inspectez cu atenţie scaieţii agăţaţi acolo unde pot,
    trag uşurel întîi cei agăţaţi de sprîncene, doi pe una şi trei pe cealaltă,
    pe urmă unul pe fiecare geană,
    lucrez o oră întreagă la părul tău mătăsos
    cu degete tremurînde
    şi un pieptăn de argint
    (se zicea cheaptăn pe la noi şi era din fier)
    şi grija unei mame... tată?...
    fiecare fir curăţat de scaieţi, şi fire de iarbă, şi petale microscopice
    (am ochelari cu dioptrii de ochean)
    pînă umplu o căldare jumate
    şi cînd termin cu părul
    îmi pare bine că nu ai mustaţă
    şi că te-ai ras la subsuori
    dar mai rămîne un loc unde cîţiva scaieţi s-au prins şi care nu pot să-l numesc în public
    (public, ha, aluzie, aluzie... ha ha...)
    dar pot să privesc
    (hei, rimez iar! ura!)
    şi după ce privesc pînă nu mă satur (NU mă satur am zis)
    încep încetinel să descîlcesc tot ce pot descîlci fără să risc sensibilităţile locale
    pe urmă cu un foarfece mititel de unghii tai toţi scaieţii,
    unul după altul
    şi cînd termin mă prefac că mai tai ici şi colo
    numai ca să mai pot rămîne în împrejurime
    şi cîteva ore mai tîrziu mă îndepărtez şi-mi admir opera
    ca un Goya în faţă de Maja desnuda
    (fără pătratul ăla negru care acoperă locul de lucru pe cîteva site-uri mai mironosite)
    dar cu un foarfece în mînă în loc de pensulă
    şi cu un ochi de îndrăgostit în loc de profesional
    şi după o scurtă ezitaţie
    îţi tai şi unghiile de la picioare
    (păi tot ţin foarfecele în mînă)
    şi arunc foarfecele în găleata cu scai înainte ca să-ţi vină în cap să te şi tund
    şi tu mă tragi peste tine
    îmi dai gura
    (eu strig ura!)
    îmi dai corpul
    (nu am o rimă potrivită)
    îmi dai viaţă
    (cu dulceaţă)

    (de vişine, dar ar fi stricat rima).

    Am terminat cu scaii (din păcate).
    Nu puteam să te port în lume
    goală
    (gelozia, bat-o vina
    dar şi respectul pentru ochii tăi în verde de frunză tăiată
    şi pentru gura ta în roşu de zmeură strivită
    şi pentru frumuseţea ta în linii de pastel de răsărit de soare
    ... hmm... da... m-am cam dus pe-a serioaselea pe aici, scuze, fetiţă,
    mă răscumpăr mai departe)
    aşa că am luat un sul de mătasă
    (din duzii de pe strada mea de odată)
    am tăiat din el doi metri (lungime, nu pătraţi)
    am tăiat în mijlocul bucăţii trei găuri – una pentru cap şi două pentru mîini
    şi ţi-am tras-o peste cap, cică à poncho aşa fel.
    Am greşit la început, am tăiat găurile de-a lungul
    şi nu prea ascundea treaba aia ce era mai interesant la tine,
    aşa că m-am scuzat, te-am dezgolit iar, şi făcut găurile de-a latul. Mai bine.
    Te-am dus în faţa oglinzii să te admiri.

    Te-ai crucit, poate nu erai o admiratoare de modă ad-hoc
    aşa că ţi-am procurat repede o sfoară care ai legat-o la mijloc... mai bine.
    Ai zîmbit.
    (Mai curînd te-ai prăpădit de rîs dar nu pot s-o spun aici).
    Mergem? te-am întrebat.

    Ai luat foarfecele din fundul găleţii
    şi te-ai pus la lucru. Mi-ai cerut şi ac şi aţă şi coasă
    (nu ştiu coasa pentru ce)
    şi nasturi şi rulouri şi alte mărunţişuri... ai lucrat vre-o trei ore
    şi după ce ai terminat mi-ai permis să deschid ochii şi m-am speriat de moarte.
    Unde-ai dus-o? am întrebat făptura din faţa mea.
    M-am uitat mai bine
    şi te-am găsit. În haine. Numai că arta ta era o leacă mai zdravănă ca a mea.
    Îţi place? m-ai întrebat.
    Te iubesc? te-am întrebat.

    Ai luat coasa în mînă
    (oh-oh)
    Dezbracă-te mi-ai spus
    şi nu prea îmi convenea să discut cu cineva cu o coasă în mînă. M-am supus aşa fel.
    Şi restul!
    Am continuat.
    Şi restul!
    Am continuat.
    Şi totul!
    Aveam încotro?
    Ai ciopîrţit totul cu coasa
    şi te-ai pus la un inspectat foarte minuţios
    (cred că căutai scaieţii la mine, dar nu ai găsit, nu m-a purtat o rază Roentgen şi pe mine)
    pe urmă ai luat sulul de mătasă
    ai tăiat şase găuri in el
    (ghiceşte!)
    mi l-ai tras peste cap şi te-ai pus la lucru.
    Trei ore mai tîziu eu arătam un Făt Frumos cam trecut
    şi tu o Ileană Cosînzeană neprihănită.
    Te-am luat în braţe, uşoară ca un fulg,
    şi te-am dus la maşina închiriată.

    Rîndunelele ne zburau în jur
    şi vrăbiile ne ciupeau din palmă
    şi hulubii ne dansau înainte pînă au ajuns la maşină
    şi acolo s-au pus la hulubării
    (asta-i adică găinării făcute de hulubi, cred că am s-o trimit la Academia Romînă)
    şi mi-au distrus vaxul
    şi umplut parabrizul
    şi nici nu aveam unde să ţin mînerul fără să mă umplu cu produse interne hulubale.
    Aduce noroc, ai încercat să mă împaci
    şi m-ai împăcat cu un pup care a răsunat ca clopotul de biserică
    cînd mi s-a despărţit de gură.
    Adevărat, hulubii ca simbol al păcii, am admis.
    Aveam şi o amendă între parabriz şi ştergător, 47 de lei.

    Am intrat în maşină cu mîinile pline de aşa zisul noroc, mi le-am şters de pantaloni
    tu mi te-ai aşezat în poală
    şi am condus pînă am nimerit în iaz
    (păi nu vedeam nimica cu tine pe mine şi gura ta lipită de a mea
    şi părul tău care îmi gîdila nasul aşa că strănutam fără capăt)
    ne-am scufundat doar pînă la geamuri
    (noroc că erau la fund roţi vechi, cîteva saltele, un pian...
    ne-a spus mai tîrziu scafandrul care ne-a ajutat să ieşim).

    Unde acum? ai întrebat,
    eu ocupat cu storsul hainelor tale şi tu cu storsul hainelor mele.
    Hei, atenţie cu storsul! am strigat la un moment anumit
    şi tu tot mai chicoteai şi eu tot mai strigam
    dar amîndoura nu ne prea păsa de ce ziceam eu.
    Undeva unde să ne uscăm? am propus.
    Adică undeva unde să ne dezbrăcăm, m-ai lămurit
    (parcă avem nevoie de lămurit)
    şi acolo chiar ne-am dus.

    Ce a urmat este mai secret ca formula de Coca Cola
    şi nu are nimic a face cu uscatul
    are ceva a face cu dezbrăcatul
    şi are totul a face cu descăieţatul
    (adică locul de unde am înlăturat scaieţii mai la începutul epistolei)
    şi cu hainele mele de mătasă
    (ţineţi minte cele şase găuri?).
    Am să povestesc cînd am să fiu sigur că cei ce citesc rîndurile astea sunt numai... una.
    În orice caz dacă vă interesează de-a serioaselea
    ce-ar fi să mîncaţi ceva ridiche? Se zice că ar ajuta cu imaginaţia.

    (Dovadă? Am lîngă mine o strachină goală,
    erau vre-o trei chile de ridichi în ea înainte de a mă fi aşezat lîngă hîrtia asta.)

RamasiteText

blank

corner
Dusă

    Ai dispărut, ca marea de pe maluri
    Cînd îşi retrage turmele de valuri
    Lăsînd în urma-i scoici nedumerite
    Şi crabi tăcuţi, cu feţele smerite.

    Păşesc încet, nisipul mă îmbraţă
    Cu-al nopţii dor găsit în dimineaţă,
    Şi-mi scrie-n tălpi cu sute de peniţe
    Poveşti băite-n iz de lăcrimiţe.

    Te văd sub fag, cînd soarele se-nchină
    Şi tras de noapte cade sub colină,
    Te văd pe-o bancă, îmbrăcată-n ghindă
    Un cînt, un vers, o rimă de colindă,

    Te văd în zarea scufundată-n floare
    Pe buza-ţi stropi de-o palidă licoare,
    Te văd, un pieptăn îţi alintă părul
    Şi-n mîna ta, muşcat, uitat aşteaptă mărul.

    Corăbii lungi se leagănă pe apă
    Ca scai uscaţi sădiţi pe-albastra capă,
    Văzduhul rage, ţipă cormoranii,
    Prin albatroşii aprigi zboară pelicanii,

    Aud. Nu văd. Nu simt nici ploaia rece,
    Nici timpul şchiop, care cu carul trece,
    Privesc departe, încolţit-au zorii
    Poate revii, cu vara şi cocorii?

RamasiteText

blank

corner
Tablou

    Stai,
    nu mişca,
    închide ochii,

    lasă-mi mîna să lunece
    între nasturii rupţi,
    pînă sub sîn,
    unde se întoarce cu palma în sus
    îţi cuprinde sînul
    şi îl ridică –
    fraged ca puful unui porumbel abia născut,

    două degete alunecă şi mai sus
    se abat înspre cîmpul minat în roşu de mac
    ating sfîrcul, îl prind,

    O, victimă sublimă
    sub supliciile unui arcan în carne şi os şi tandreţe
    cînd treci din amorţeală în ameţeală
    din lut în granit
    din tăciune în pălălaie
    din mortăciune în sălbăticiune

    şi deodată o lume pierdută devine un haos regăsit
    şi zidul între rai şi iad crapă într-un amestec
    fumegînd a fosfor, a crin alb, şi a olm de femeie.

    Mă trezesc,
    cu tine încolăcită pe pieptul meu
    şi degetele tale încîrligate între şuviţele de păr
    scăpate din urgia scăpătată,

    îmi trec arătătorul de la călcîi la creştet, încet,
    înapoi,
    şi sper să nu găseşti niciodată
    nasturii pierduţi.

RamasiteText

blank

corner
Trecut

    Mă duce timpul, încruntat
    Pe ultima cărare
    Şi nu găsesc nici lung nici lat
    Pricină de mirare.

    Aici un cîine prăpădit
    Tînjeşte peste piatră
    Lîngă buchetul ponosit
    Şi-n lună plină latră,

    Aici un arbor putrezit
    Aşteaptă ferăstrăul
    Ş-un cal agaţă, obosit,
    Pe creanga ruptă frîul,

    Aici un dans de mult uitat,
    Vioara zace spartă,
    Pe-un pat cu patimă pătat
    Viţă de vie moartă,

    Aici, o carte fără foi
    În care înainte
    Zăceau cuvinte despre noi
    Şi stihuri fără minte.

    A fost, odată, nu mai e,
    Trecutul se prelinge,
    S-au dus şi vis şi dragoste,
    Luceafărul se stinge.

RamasiteText

blank

corner
Tei

    Prin teii-n floare, podobiţi
    Cu-al dimineţii fraged plîns
    Şi mii de fluturi obosiţi,
              Mi-ai dat un deget, ţi l-am strîns.

    Plutea în aer un odor
    Născut pe mal de paradis,
    De să trăiesc sau de să mor
              Te-am sărutat, al vieţii-mi vis.

    Pe trunchiul gros şi noduros
    Tu te-ai lăsat şi ai zîmbit,
    Ţi-ai aplecat privirea-n jos,
              Cu zorii zilei te-am iubit.

    Ţi-am pus coroană-n flori de tei,
    Cu flori de tei te-am coperit,
    Din flori de tei ţi-am prins cercei,
              În vis de tei m-ai părăsit.

    Sub teii-n floare merg ades,
    Foşneşte floarea împrejur,
    Aştept, la trunchiul cel ales
              A ta privire, al tău nur.

    *

    De mult, acum, s-au scuturat
    Şi ani trecuţi, şi flori de tei,
    De mă găseşti, de m-ai uitat
              Aştepţi şi tu, în ochii mei.

RamasiteText

blank

corner
Pe-aleea Teilor

    Pe-aleea teilor cărunţi
    Am mers cu paşi înceţi, mărunţi,
    Eu, cu o zînă
    Mînă-n mînă
    Şi flori de tei pe-a noastre frunţi.

    Un şoim bătrîn pluteşte-n jos
    Pare s-admire, arţăgos,
    Firava zînă
    Ş-a sa mînă
    Şi ochiu-i verde, preţios.

    Trece ş-un cerb, se-opreşte-n loc,
    În nara-i pară, ochiu-i foc,
    Iar mica zînă
    Cu-a sa mînă
    Îi prinde-n coarne busuioc.

    Un cuc, trei iepuri, un arici
    Se-ncumetă şi trec pe-aici,
    O, scumpă zînă
    A ta mînă
    Aprinde stele-n licurici.

    Pe-aleea teilor goluţi
    Am mers îmbrăţişaţi, tăcuţi,
    Eu, a mea zînă
    Ţine-o mînă
    Ş-alintă teii abătuţi.

RamasiteText

blank

corner
Uită!

    Uită!

    Uită sălbăticia saltimbancului beat
    şi miorlăitul motanului bătăuş
    şi zorii zilei de ieri acoperiţi cu un cîrd de ciori bătrîne.

    Uită biletul de tramvai ud
    şi rufele boţite
    şi pantofii noi acoperiţi cu noroi uscat.

    Uită untul, papucii, pastila, leafa, gălăgia, sughiţul, gaura din covor, varul cojit,
    uită zilnicul, cotidianul, ordinarul.

    Pentru un moment, un singur moment
    tot ce ai să ştii
    este mîna mea care îţi fărîmă albul sînului
    şi limbile noastre rătăcite între dinţi
    şi coapsa încuiată la coapsă cu cuie, cu şuruburi, cu smoală topită şi fumegîndă.

    Întoarce-te.
    Un moment, cît ar fi a durat el?
    Întoarce-te la motan, rufe, unt, var cojit... ceea ce se cheamă eterna realitate
    dar cînd închizi ochii ce vezi
    eternitatea şi motanul
    sau momentul şi sînul, limba, coapsele?

RamasiteText

blank

corner
Încîlcituri, reproşuri, crocodili şi altele...

    Încîlcitură.
    O încîlcitură ceva groaznic.
    Genunchii încîlciţi, coastele încîlcite, dinţii încîlciţi,
    pînă şi urechile erau încîlcite.

    “Cum am ajuns în aşa un hal?” ai încercat să întrebi
    uitînd că şi limbile ne erau încîlcite.
    “Ce bal?” am răspuns, dar sigur că nu m-ai înţeles nici tu.
    Clar, nu puteam comunica cu-a vorbitelea.

    Mi-am retras cu chiu cu vai o mînă
    care era pe-a exploratelea şi tocmai nimerise ceva interesant
    şi am început să scriu, nu fără reproş... ei, bine, cică reproş.
    “E umed pe acolo.”
    “Păi dacă vrei ceva mai uscat dute pe la munte,”
    mi-ai reproşat înapoi... ei, bine, cică reproşat.

    Am lăsat mîna să se ducă la munte,
    mai curînd deal,
    mai curînd deluşor dar tare interesantă era cremenea aia roşiatică în vîrful lui
    era să-mi rup dinţii de ea cînd am încercat-o...
    sigur, după ce mi i-am descîlcit de ai tăi, nu fără efort şi mental şi fizic.
    Ai inceput să gemi.
    “Gemi ca un crocodil,” ţi-am făcut reproş... ei, bine, cică reproş.
    “Păi dacă mă atingi ca un crocodil,”
    mi-ai reproşat înapoi... ei, bine, cică reproşat.

    Cred că chestia cu crocodilul ne plăcea amîndoura.
    “Ai şi coadă de crocodil?”
    “Caută, descoperă singur.”
    M-am pus la căutat, nu puteam să te insult şi să nu te ascult,
    am căutat mult, m-a prins şi ziua şi seara şi ziua...
    nu ştiam dacă ce aveam găsit era coadă dar era totuşi interesant, chiar foarte interesant.
    “Gemi ca un crocodil,” era rîndul tău să-mi reproşezi, cică, chicotind.
    “Păi nu ai coadă,” era rîndul meu să-ţi reproşez, cică,
    răsuflînd entuziasmat ca după războiul de o sută de ani.
    “Aha, adică acum ţi-a venit să te gîndesti la Ioana,” mi-ai reproşat, nu ştiu dacă cică.
    “Şi tu, la Carol?” ţi-am reproşat înapoi, nu ştiu dacă cică.
    Cred că situaţia a cam început să ne bată cu leuca în cap.
    Era bine timp de o nouă încîlcitură salvatoare...

    “Crocodil!...” ţi-am suflat în ureche.
    “Crocodil?!...” mi-ai suflat în ureche.

    Am început cu urechile, o încîlcitură cam inocentă, naivă.
    Am continuat cu dinţii, limbele,
    inocenţa începea a dispare, naivitatea parcă nici nu s-ar fi născut...
    “...crocodil!...”
    “...crocodil?!...”
    genunchii ni s-au încîlcit, coastele ni s-au încîlcit,
    tot ce era a deveni cremene devenea cremene,
    coapse,
    gemete...
    “...ard...”
    “...ard...”

    Ne-am trezit.

    Braţele pline cu viaţă, moarte, cîntec...
    tu, eu,
    noi acoperiţi cu muşcături, zgîrieturi, pete albastre,
    o umezeală aromatică
    o lipsă de răsuflu
    un geamăt încîlcit cu un geamăt, o cireaşă împărţită între buze,
    “Pleci?”
    “Pleci?”

    Mă uit pe geam, ani după.
    “Mă vezi?”
    “Te văd. Crocodil.”
    Un zîmbet, ah, un zîmbet ca un ghiocel care a descoperit toamna, fără să ştie de vară.
    Ce tristeţe, oh, ce tristeţe.

RamasiteText

blank

corner
Aşvreauri

    Pe umeri ghirlandă cusută-n petale,
    Pe frunte coroană de ghindă şi mac,
    Pe gît un şirag de cireşi şi curmale
    Dosite prin boabe de grîu şi alac.

    Pluteşti ca o frunză gătită cu soare
    Prin fluturi albaştri cernuţi cu polen,
    Un roşu de sînge ş-un alb de ninsoare
    Se-ngînă pe-al feţii măiastru refren.

    Aş vrea să-ţi vopsesc unghiile într-un verde de rouă pe frunză de laur,

    Aş vrea să te iubesc sub maldăr de mere pădureţe
    sub stivă de lemne tăiate şi acoperite de muşchi
    sub troian de zăpadă cu fulgi ameţiţi lîngă gura ta întredeschisă,

    Aş vrea să te văd în rochie subţirică, străvezie
    cu soarele în spate
    şi genunchii în dans
    înainte ca ploaia de vară să topească rochiţa
    şi să te îmbrace în pîrîiaşe subţiri de apă aburindă şi asta tot,

    Aş vrea să îţi împletesc şuviţele de păr în cosiţe
    legate cu funduliţe roşii
    să-ţi prind mărgele la gît
    şi mărţişor la piept
    şi să îţi lunec sandală pe picioruş cu inel pe deget
    şi înainte ca vara să treacă
    să-ţi fur cireşele din gură,

    Aş vrea să îţi măsor diametrul sfîrcului cu degetele
    cu vîrful limbii
    cînd e obosit
    şi cînd e nerăbdător
    şi cînd se răzbună şi se ascunde, sfios, în adîncul palmei mele,

    Aş vrea să te port în braţe la patul de fîn
    unde ai să-mi dai să-ţi ascult
    inima,

    Aş vrea să-ţi aminteşti, de mine.

    Zîmbeşti. Te întorci. Pleci la capăt de lume,
    Dispari într-un nor de regret şi sidef,
    Rămîn fără faimă, şi fără renume,
    Rămîn fără tine în tristu-mi fief.

    O, tu mîngîiere a codrului jale,
    O, dulce crăiasă cu cîntu-ţi divin,
    Cînd dorul pătrunde-a poetului zale
    Rămîne doar şopot, ş-al stihului chin.

RamasiteText

blank

corner
Aşvreauri, doi

    ...să-ţi fac culcuş
              din perlă strivită
              şi rumeguş de pin
              cu frunză de mentă
              şi petală de crin,

    ...să te port pe braţe
              cu tremur istovite
              de-a nerăbdării dor
              unde se pierde calea
              la susur de izvor,

    ...să mă încumet
              să-ţi culeg din gene
              fărîme de sare
              să-ţi seamăn în coapse
              şi fulger şi soare,

    ...să mă trezesc
              cu un zîmbet jumate
              ce buzele-mi mulge
              ş-o mînă pe piept
              ce inima-mi zmulge.

RamasiteText

blank

corner
etape

    atingere...

    de-abia simţită, de-abia însuşită de margine de nervi
    cînd tremure
    devin frisoane
    frisoane devin un început de sfîrşit
    şi fire minuscule de păr se aprind sudînd piele de piele cu o pojghiţă de cărbune
    şi o armată de degete întortocheate se înjgheabă în pumn
    şi oase pocnesc şi dinţi îşi arogă bir de buze şi un răsuflu împărtăşit se aprinde...

    pătrundere...

    carne altoită în carne,
    sîngele se revoltă,
    fiara naşte, devine balaur, moare
    şi pălălaia pustiază cuget, judecată, raţiune,
    totul topit în picuri de sudoare
    şi o umezeală care înşfacă existenţa şi o prepară pentru eternitate...

    retragere...

    mă uit la tine,
    ochi închişi, buze tăiate, flame minuscule îţi evadă din nări
    şi fluturi veniţi de neunde
    nu îndrăznesc să-şi aproprie polenul
    dezlănţuit
    de mine.

RamasiteText

blank

corner
Ciocănitoare

    “Stai aşa... uite... aşa!...”
    mi-ai tras braţele înainte,
    le-ai îndoit la coate,
    mi-ai răsfirat degetele...
    arătam mai mult ca un copac ciuntit
    cu cioturile în vînt
    şi scoarţa cam păroasă... ai izbucnit în rîs, te-ai oprit...
    “nu glume am în gînd,” ai zis,
    şi am găsit prima şosetă pe degetul mic.

    Adică nu cioturi, cuiere mai curînd?
    A doua şosetă a urmat prima, peste ea,
    o mişcare rapidă şi de nedescris
    şi deodată toţi nasturii bluzei erau deschişi
    şi bluza a rămas atîrnată de o mînecă pe degetul gros,
    fusta a urmat în cîteva secunde...
    “deschide ochii!... amîndoi!...”
    aveam încotro?...
    o ţesătură fină a coborît de pe sîni şi şi-a luat locul pe degetul mijlociu, din stînga
    urmată de o ţesătură şi mai fină care ţi-a coborît de pe şolduri
    ai ridicat un picior, pe urmă celălalt...
    am înghiţit în gol, parcă mai aveam salivă în gură?...
    “ai vrut să zici ceva?...”
    aş fi vrut să zic eu ceva, poate,
    dar după ce mi-am muşcat limba de trei ori şi era să devină ciot şi ea
    m-am lăsat de intenţiile mele edificatoare.

    “Apropie-te!”
    M-am apropiat.
    “Lasă mîinile jos!”
    şi după o scurtă şovăire le-am lăsat
    toată hăinăria atîrnată căzînd în jurul meu ca păsări răpuse.
    “Dezveşteşte-te!”
    Cum de nu ţi s-a înnodat limba în treizeştrei cu cuvîntul ăsta nu ştiu,
    nici de ce nu ai ales ceva mai simplu ca leapădă-te sau dezbracă-te
    sa chiar despuie-te...
    m-am dezveştit.
    “Acum, culcă-te pe spate.”

    Tremuram ca o coardă de vioară ciupită cu o unghie de maistru,
    m-am culcat pe spate
    peste haine peste ghimpi peste broaşte testoase...

    te-ai revărsat peste mine ca o adiere de furtună
    ca un talaz
    ca o căldare plină cu miere răsturnată de un picior desculţ
    si mi-am pierdut răsuflul,
    m-am înecat.

    M-am trezit cu un căpuşor pe piept care rîdea în hohote,
    lacrimi de crocodil abia născut mi se rostogeleau între coaste
    şi duduiau pe podea
    în explozii de ceară topită şi curcubeie verzi,
    “Aud înăuntru o gălăgie ca un cazan cu bile de sticlă care se varsă într-o cutie de tinichea,”
    ai zis, hohotind mai departe.
    Am încercat să fiu poetic şi eu.
    “Mai curînd ca o ciocănitoare care bate într-un copac pietrificat,”
    a fost contribuţia mea
    ştiind că ciocănitoarea era pe cale să îmi străpungă şi carnea
    şi sufletul.

RamasiteText

blank

corner
Doină

    Doină
    de jale
    la vale
    la pîrîu
    pe cîmp de grîu
    cu ciorile
    şi culorile
    cu zorii
    şi cocorii
    c-o mîhnire
    ş-o tînguire
    ş-o amintire în verde
    se pierde,

    O, mamă, mamă,
    m-ai dăruit cu dragoste
    ş-otrava vieţii mi-ai hrănit-o din sîn
    ş-acum încep s-o mor, mamă,

    Am găsit o fată, mamă,
    frumoasă ca un munte iarna
    ca o pană de corb
    ca un cînt de ciocîrlie care cade în soare,
    şi ş-a pus în cap să mă mîntuie
    şi m-a tras din viaţă la ea în vis
    mi-a dat mere tăiate de-a curmezişu cu dinţii ei
    şi cireşe strivite de-a piezişu cu măselele
    şi un sîn fără lapte
    da’ cu pară roşă
    şi o coapsă fără cuget
    da’ cu pară albă
    şi apă din izvor cărată în gură
    şi petală de iasomie între buze
    cu cleşte în degete
    şi urzică în amintire,
    şi m-a ţinut în visu ei un car şi două care şi trei care de ani,

    Pînă la tinereţe cu bătrîneţe şi viaţă cu moarte
    şi i-am căzut din vis,

    În jale
    la vale
    lîngă pîrîu
    prin cîmp de grîu
    prin ciori
    la culori
    scoală zorii
    zboară cocorii
    ş-a mea mîhnire
    ş-a mea tînguire
    ş-a mea amintire în verde
    se pierde,

    O, mamă, mamă,
    am căzut din vis
    şi dragostea cu daru
    ş-otrava vieţii că, mamă,
    m-ajunge, mă cade,

    O, mamă, mamă, am căzut dintr-o fată
    ca niciodată.

RamasiteText

blank

corner
Iad

    O maşină duduie în spatele meu – bum, bum, bum,
    o alta ţăcăne în faţa mea, la dreapta – ţac, ţac, ţac,
    într-o sală alăturată un mecanism infernal tot hîrîie şi hîrîie – cirip, cirip, cirip...
    nu, stai o leacă, asta-i o vrabie, mecanismul face un fel de hîr, hîr, hîr
    care aduce mai mult a un cîine răguşit sau un crocodil pe cale să se înece
    dacă ar putea să se înece,
    un fierăstrău de metal bîzîie, un ciocan pneumatic bate fierul, o curea de piele biciuie,
    un... o... un...
    ce să-ţi spun, o hărmălaie din iadul hărmăliturii
    şi a partidului de odată... (da, parcă s-ar fi schimbat ceva, haha).

    Şi eu... plutesc.
    Între galaxii, cu sau fără praf cosmic,
    ca o pană pierdută de pe dinaintea big-bangului, cînd penele încă nu erau inventate
    în afară de pana asta,

    plutesc, cu proverbialele mîini sub cap şi proverbialul pai în gură
    şi ochii închişi
    şi capetele buzelor îndoite în sus
    şi tu curgi printre zdrenţele creierului meu
    ca un izvor abia născut în o mare de scaieţi
    ca o scînteie care refuză goarna stingerii
    ca un gînd îmbracat în goliciune de femeie şi păru-i mătăsos.

    Duduit... ţăcănit... hîrîit... şi tot ce eu aud este o linişte de paradis
    cu un murmur născut între buzele tale
    care taie liniştea în panglici verzi
    şi cuvinte care nu le-ai spus
    niciodată.

RamasiteText

blank

corner
Scrisoare, doi

    M-am aşezat la un colţ de masă,
    în faţa me un colţ de hîrtie pentru o scrisoare care nu am să ţi-o trimit,
    un creion în mînă pe care tot îl mai ascuţeam
    încercînd să amîn scrisul
    pînă a ajuns un ciot de cîţiva centimetri de abia că îl mai ţineam
    şi sau începeam să ascut un altul
    sau începeam să scriu.

    Şi dacă vin, ai să vii?

    Şi dacă vin să te văd ai să vii să mă vezi?

    Şi dacă străpung ferecătura buzelor cu berbecul limbii
    şi sălbăticia mărgelelor de cremene încrucişate cu mărgele de cremene
    scapără ca fulgerul între guri
    de se luminează calvarul neîmplinirii ca ochiul vulcanului
    şi unghiile se topesc în ameţeală de carne,
    ai să-mi arzi vîrfurile degetelor
    înainte ca să îţi număr toate oasele, cele care ai şi cele care nu ai
    pe o numărătoare înşirată cu zîmbete ascunse
    de tine
    pentru mine?

    Şi dacă plec înainte ca să te văd ai să mă vezi?

    Şi dacă plec înainte ca să vii, ai să vii?

    S-a tocit ciotul de creion,
    am mai încercat să-l ascut dar s-a rupt vîrful de trei ori.
    Parcă ce mai aveam să scriu?
    Pesemne un roman întreg dar mai bine că s-a tocit, s-a rupt.
    Am terminat scrisoarea la timp, cum se cuvenea,
    am împăturit-o
    am aprins un chibrit şi i-am dat foc începînd de la un colţ.
    Nici nu am simţit cînd mi s-a aprins mîneca
    şi cînd am simţit tot era prea tîrziu,
    a trecut arzătura de la mînecă în inimă.
    Am vîrît mîneca într-o găleată cu apă
    dar cum s-o fac cu inima,
    cum s-o fac cu inima?

RamasiteText

blank

corner
Plăceri

    Ţi-a căzut breteaua de pe umăr.

    Ţi s-a aşezat polen pe gene,
    ai clipit de cîteva ori
    nu s-a scuturat.

    Tivul de la fustă ţi s-a rupt, atîrna jos
    m-am dat voluntar să ţi-l repar.
    Cu ce? ai întrebat,
    cu coasă, cu seceră,
    cu un ciocan şi nituri peste o nicovală?

    Nu că îţi băteai joc de mine,
    erai chiar curioasă.

    Am îngenunchiat lîngă tine,
    am luat ac şi aţă şi ţi-am cusut tivul
    că nici se vedea că s-a rupt vreodată.

    Şi asta numai pentru plăcerea să îmi vezi genunchiul dezgolit?

    Am rămas pe gînduri.
    Este vre-o altă plăcere posibilă?
    am răspuns, trei ani mai tîrziu,
    după ce am evaluat toate plăcerile de pe lume.

RamasiteText

blank

corner
Necugetări, abstracte.

    Mi-am citit poeziile,
    mai vechi.
    Par... vechi.

    Chiar şi cele fără rimă.
    Ca şi cum aş fi făcut o gaură în timp
    şi m-aş fi strecurat aievea
    cu gîndurile azi
    cu vorbele ieri, da, ceva vorbe azi tot, recunosc.

    Te recunosc şi pe tine. Te-am tras după mine.
    M-am pus la făurit o lume
    cu unelte trecute şi ele
    cu planuri desenate pe maluri lungi de nisip netezit
    cu un creion care era degetul meu, rănit la vîrf,

    păreau urmele lui roşii a sînge
    dar nu era sînge,
    era... iubire.

    Am desenat,
    am scris,
    am zgîriat, am pictat, am dăltuit, am hărţuit nisipul
    pînă s-a dat bătut
    şi s-a acoperit cu mare şi a pierit desenul,
    scrisul, pictura.
    Nu, nu am pierit şi eu.

    Mi-am citit poeziile,
    mai noi.
    Par... vechi.

    Cred că tot pierdut sunt în gaura aceia în timp
    cu degetul rănit
    şi cu roşul pe nisip.
    Da, tot iubire cred.
    Ştiu.

RamasiteText

blank

corner
Povestea de dragoste...

    ...s-a terminat.
    Cu şi fără făt cel frumos
    cu şi fără ileana cea cosînzeana,
    cu şi fără zmei şi balauri şi strîmbători de lemne şi sfărmători de pietre
    şi babe cloanţe
    şi harapi albi
    şi crai
    şi crăiese
    şi...

    da, toţi cu minuscule.
    Numai un nume este a scrie cu majuscule şi pe el nu-l pot scrie
    fiindcă va arde pagina
    şi-mi va arde inima.
    Povestea de dragoste s-a terminat.
    Dar nu dragostea.

    Numai că fără poveste se zvîrcoleşte ca o muscă în fălcile păianjenului
    ca o găină in colţii vulpei
    ca un şarpe pe o fîşie de tablă încinsă sub dogoarea soarelui,

    ca un ochi
    orbit de întunecime.

    Dragoste fără poveste,
    ce crimă literară sînt pe cale să comit,
    ce aberaţie.

RamasiteText

blank

corner
Curăţenie

    tablou, unu

    Am luat întîi periuţa cea moale,
    pe urmă cea aspră,
    pe urmă cea de oţel
    şi am început să curăţ masa, scaunul, patul,

    am continuat cu podeaua,
    pereţii, tavanul,
    becul care atîrna din tavan de două sîrme singuratice,
    geamurile,
    uşa,
    pînă şi clanţa de la uşă, de amîndouă părţi,
    poarta de la grădină,
    pietrişul de la poartă la uşă,

    treapta.

    M-am dus la hambar şi am început să scot afară sculele –
    rindea, daltă, raşpă, glaspapir de toate numerele,
    aparatul de sudură oxiacetilenică,

    am şlefuit, ros, ars,

    şi după toate astea m-am pus să vărs peste tot oţet, mujdei de usturoi,
    acetonă,
    acid clorhidric că pînă şi cîinele a fugit de pe cîrpa lui
    şi s-a dus să se ascundă între urzici.

    Am terminat?
    Am scăpat de amintire?

    Era de-acum noaptea, eram frînt,
    m-am vîrît sub plapumă şi am închis ochii,
    am deschis ochii.

    A alunecat în cameră pe o undă de lună
    s-a băgat sub plapumă, lipită de mine,
    m-a lăsat să îi miros părul
    să îi gust gura
    şi am adormit cu buzele la sînul ei
    şi cu ea cîntîndu-mi un dulce “Du-mă acasă măi tramvai...”

    Nu am scăpat de ea.


    tablou, doi

    A doua zi am luat întîi periuţa cea moale,
    pe urmă cea aspră,
    etc., etc., etc....

    ba mai am şi bătut geamul în scînduri.

    Am terminat?
    Am scăpat de amintire?

    Era de-acum noaptea, eram frînt,
    m-am vîrît sub plapumă şi am închis ochii,
    am deschis ochii.

    A alunecat în cameră pe o undă de lună
    cu toate că nu era lună şi geamul era bătut în scînduri
    s-a băgat sub plapumă, lipită de mine,
    m-a lăsat să îi miros părul
    să îi gust gura
    şi am adormit cu buzele la sînul ei
    şi cu ea cîntîndu-mi un dulce “Du-mă acasă măi tramvai...”

    Nu am scăpat de ea, nici a doua zi.


    tablou, trei

    A treia zi am luat întîi periuţa cea moale,
    pe urmă cea aspră,
    etc., etc., etc. inclusiv încă un strat de scînduri pe geam

    şi am mai şi construit un buncăr în jurul casei
    umplut cu plumb la mijloc
    şi un alt buncăr în jurul buncărului
    şi un al treilea, mi s-au terminat economiile.

    Am terminat?
    Am scăpat de amintire?

    Era de-acum noaptea, eram frînt,
    m-am vîrît sub plapumă şi am închis ochii,
    am deschis ochii.

    A alunecat în cameră pe o undă de lună
    cu toate că nu era lună şi geamul era bătut în două rînduri de scînduri
    şi buncărele ar fi oprit şi o bombă atomică,
    s-a băgat sub plapumă, lipită de mine,
    m-a lăsat să îi miros părul
    să îi gust gura
    şi am adormit cu buzele la sînul ei
    şi cu ea cîntîndu-mi un dulce “Du-mă acasă măi tramvai...”

    Nu am scăpat de ea, nici a treia zi.

    Vrei chiar să scapi de mine? m-a întrebat dimineaţa, înainte ca să se disipeze.
    Mi-am jurat să nu o mint niciodată.
    Nu i-am răspuns. Ca să ştie.
    A rămas la mine.


    tablou, patru

    Cîteodată, se ceartă cu căţelul pentru locul sub plapumă lîngă mine,
    cîteodată, rămîn amîndoi.
    Şi cîteodată dispare
    şi mor
    pînă aud încetinel “Du-mă acasă măi tramvai...”
    şi adorm cu buzele la sînul ei.

    Vreau să scap de ea?
    Vreau să mor?

RamasiteText

blank

corner
Scrisori de Dragoste

    Dragă Iulia,

    Cînd marea îşi scutur-albastrele plete în grota imensă ce-i ţine burduhul
    Şi-aruncă mănunchiuri de perle strivite prin toţi peţitorii ce-i umplă văzduhul
    Eu ochii-mi aplec
    Şi sub scutul de pleoape
    De dor mă înec
    Prin sărate hîrtoape,

    Cînd muntele-şi pune coroană de nouri cu verde de brad dimprejur împletită
    Şi toarnă puhoaie de tulbure ape s-ascundă sub ele cumplita-i ispită
    Eu suflu în nai
    O cîntare pierdută
    Născută în rai
    Da-n uitare căzută,

    Cînd soarele cade sub margini de lume şi floare aprinsă cu moartea-i pictează
    Şi-o noapte deşartă cu-a ei lăcomie îi suge din piept a lui ultimă rază
    Eu ţes amintiri
    Din momente trăite
    Sub calde priviri
    Şi cu şoapte gătite.

    Dragă Romeo,

    [nimic]
    [sic]

RamasiteText

blank

corner
Idolatrie

    Liliacul
    a răsărit.

    Dacă ar fi depins de mine
    aş fi numit floarea de liliac
    floare sfîntă.
    Aş fi creat în jurul ei o mişcare politică,
    o doctrină
    o religie.

    Dacă ar fi depins de mine
    aş fi creat o religie
    în jurul tău.

RamasiteText

blank

corner
Răspunsul la cea mai importantă întrebare

    Întrebarea este pe cine iubeşti.
    Întrebarea este cine întreabă.
    Eu.
    Răspunsul este cine întreabă.
    Vorbeşti în ghicitori.
    Ghicitori alese
    culese
    pentru mirese
    eterne
    prin fulgi de perne
    unde noaptea aşterne
    stele strălucitoare
    ca răspuns la întrebare.
    Care întrebare?
    Întrebarea este pe cine iubeşti.
    Întrebarea este cine întreabă.
    Eu.

RamasiteText

blank

corner
Nimic a face cu berze

    Ultima oară cînd mi-ai dat mîna
    a fost şi prima oară.

    Număram paşii, îi numărai şi tu?
    îi făceam cît mai mici, cît mai înceţi,
    poate nu o să se termine,
    poate colţul străzii o să se îndepărteze,
    poate altele.
    Auzeam lalelele cum cîntă şi nici nu erau lalele pe acolo,
    auzeam berzele cum ciripesc cu toate că berzele nu ciripesc
    şi nici nu era anotimpul naşterilor,
    auzeam fulgii cum cad pe jos
    unul cîte unul
    dar ştiam că sunt paşii tăi
    şi tare n-aş fi vrut să îi aud.
    Fiecare pas, un pas mai puţin.
    S-au terminat. Paşii.
    A ajuns. Colţul.
    Mîinile s-au despărţit.

    Ciudat, ai zis, gîndind că s-au ţinut.
    Ciudat, am zis, gîndind că s-au despărţit.
    Am continuat să număr în sîn
    dar milimetrii erau deja kilometri.
    Lalelele au amuţit.
    Berzele s-au pus la războială cu policlinicile.
    Numai fulgii au rămas fulgi
    şi tu erai la ăşti cîţiva kilometri de mine
    şi eu tot număram,
    cincizeci şi trei... o sută treisprezece... o mie şaizeci şi patru...

RamasiteText

blank

corner
Legendă Urbană

    Eu, conduc o maşină.
    O rablă est-germană de pe timpul lui Pazvante sau Papuc sau Erich Hoenecker
    - alege ce preferi cu toate că pesemne niciunul -
    un Trabant scalicit furat din sus de o grămadă gata de a fi topită în furnale
    numai cu trei roţi, a patra peticită şi prinsă cu chiu cu vai,
    o podea găurită
    o oglindă care se tîrîie în urma noastră cîţiva kilometri deja într-o gălăgie infernală
    şi un geam în spate crăpat
    prin care străbate o duhoare de gazolină şi nori albaştri de otravă...
    adică de ce tocmai epava asta, întrebi?
    păi din cauze de nostalgie
    la fel de neroade ca şi titlul ăsta de “legendă urbană”
    care n-are nimic a face nici cu realitatea
    nici cu poezia
    dar totul cu tine, miezul, sămînţa, nucleul existenţii. Mele.
    Preferi inimă? Bine, inima.

    Tu, încovrigată în poala mea.
    Ca o pisică ca un constrictor ca o tîrzie adiere de primăvară
    - alege ce preferi cu toate că pesemne pe toate -
    de la început de drum te-ai căţărat acolo
    cu capul rezemat de pieptul meu şi cu unghiile înfipte în braţele mele
    verdele închis sub pleoape firave ca aripile fulturilor albaştri
    care se tot întrec prin buclele tale
    ba intră ba ies ba păşunează resturi de tine cu o lăcomie abia aşa mare ca a mea,
    genunchii strînşi la mijloc
    rochiţa trasă jos în modestie
    şi eu ocolesc gropile din drum privind peste părul
    care din cînd în cînd îmi gîdilă nările şi tot strănut
    şi tot îmi urez “frumuseţe”
    ştiind că o am şi disperat că am s-o pierd
    şi fericit de fiecare moment între cele două limite. Noastre.

    Noi, pe drum înspre luminiş.
    Cel care l-am rezervat cînd m-am născut şi am aşpteptat cu nerăbdare
    să duc acolo pe cea care o iubesc
    să iubesc acolo pe cea care o iubesc
    să părăsesc acolo pe cea care o iubesc
    - alege ce preferi cu toate că pesemne nu ştii ce -
    acolo unde
    metafore
    umplă amfore
    şi cuvinte banale
    ard ca furnale
    iar vise
    sunt scrise
    pe cireşi şi caise...

    am ajuns şi te-am ridicat în braţe uşoară ca o flacără de lumînare
    te-am culcat între lalele sălbatice uşoară ca o picătură de rouă aburindă
    te-am acoperit cu vîrfurile mele de degete uşoară ca un fulg topit
    şi te-am părăsit, fumegîndul meu Trabant scîrţîind ca o uşă de grajd ruginită
    la întrecere cu inima. Mea.

    Te-am iubit?
    Nu ştiu, nu îmi aduc aminte. Poate vreau să uit. Poate vrei să uiţi.
    Am dus rabla înapoi la grămadă,
    am aruncat pe deasupra şi oglinda ruptă şi roata peticită
    şi fumul
    şi nostalgia
    şi inima
    mă duc să caut un balaur - îţi amintesc, asta-i un fel de legendă cu toate că-i urbană -
    şi dacă-i de acord îl rog să mă poarte la luminiş
    şi să se tot învîrtească pe deasupra
    ca să pot să te văd
    între nori
    între flori
    înspre seară dinspre zori

    pînă ce alunecăm amîndoi în mare
    eu între aripile lui
    tu între gîndurile mele.

RamasiteText

blank

corner
Dom'le

    Am băut din aceiaşi fîntînă bătrînă
    cuvinte prea sfinte
    şi şoapte de noapte

    Pe cer numărînd constelaţii ca fraţii,
    mulţi ani năzdrăvani
    între noi amîndoi

    Da prea-mpărtăşeam niciodată şi fată,
    ideie, femeie
    şi vise prescrise.

    Murit-ai departe de mine vecine,
    un mugur, un strugur,
    o pară, o seară,

    Muri-voi departe de tine vecine,
    crăiasa, mireasa
    în gîndu-mi flămîndu-mi.

RamasiteText

blank

corner
Prund, prundiş

    Vorbele
    nu îmi lipsesc.

    Tu
    îmi lipseşti.

    Vorbele
    nu îmi lipsesc.
    Îmi lipsesc vorbele adecvate, nimerite,
    combinaţiile de litere şi semne ortografice care să picteze imagini strălucite
    în jurul ochilor
    tăi.
    Vorbe aiurite
    am destul.

    Prundişul

    mi se strecură din mînă
    cu un ropot de ţărînă,
    cade ca un nor de şoapte în tăcere de fîntînă
    şi clădeşte
    făureşte
    stih de zînă.


    Ţi-am spus, aiurite.

    Te înconjur cu braţele
    şi braţele trec prin tine
    ca şi cum ai fi prundiş
    prin haine, prin carne, prin coaste
    pînă ajung înapoi la mine
    şi mă îmbrăţişează
    ca şi cum ai fi tu,
    mă întreb de ce mă strivesc aşa.

    Te dezveştesc de toate ale lumii
    palmele mele redute
    şi roşeaţa sfîrcurilor pătrunde printre parapete de degete flămînde
    secerînd rînd la rînd şi naivitatea mea şi cumpătarea
    cînd gura îmi trece în secetă
    şi floarea făcliei îmi arde buzele pînă îmi crapă dinţii
    şi adorm la umbra sînilor, duioşi ca puful de puişori abia născuţi.

    Prund, prundiş,

    e moartă ciocîrlia în afund de tufiş,
    culcat lîngă ea
    la sfîrşit de mlădea
    îmi scurge o lacrimă-n pat de frunziş.


    Îmi deschizi braţele cu braţele
    şi îmi arăţi soarele,
    îmi lipeşti dinţii cu buzele
    şi îmi strecori nectar din limbă pe limbă, poate oi trăi,
    îmi furi sfîrcurile
    dar îmi promiţi amintirea
    şi cînd te urci înapoi în soare
    te uiţi înapoi, şi mă orbeşti,

    hei, soarele e lumină de lumînare
    lîngă tine.

    Mă înfund
    în prund,

    lasă rîul să mă-mbrace
    cu-a lui umede cojoace
    dar din zori si pînă-n noapte am să-ţi cînt cu iz de şoapte
    dulcea-ţi pleoapă ce ascunde
    verde-n clocot ca niciunde,
    calda-ţi palmă ce striveşte
    cu o foamete de cleşte,
    tunetul ce-n piept îţi zace
    fără milă, fără pace
    şi mă roagă să descriu
    cu cuvintele-mi sărace
    focul mort în crunt pustiu,
    şi rapace, şi fugace.


RamasiteText

blank

corner
Albadă

    Pier zilele, trec ca lichide puhoaie
    Ce poartă-n talazuri boboace de viaţă
    Şi-ncearcă să umple a morţii butoaie
    Cu-a lor fără-fund dus prin hăuri în ceaţă.

    Pierdut în livadă globesc portocale,
    Îmi sunt buzunarele grele cu pradă,
    În sac după mine trag şapte ocale
    Şi-n cuget îţi scriu o timidă albadă.

    *

    Te-am lăsat, între pînze,

    cu bucle-ncîlcite şi rouă sărată ce-ncet se usucă-ntre albe cearşafuri
    boţite de mîini încleştate în cîntec slăvind noaptea moartă cu lungi epitafuri,
    un soare nemernic a stins lumînarea şi raza-i plăpîndă-n culoare gălbuie
    ce-ţi da ca o ie de noapte prin coapse, prin mici cîrlionţi şi micuţe pistruie.

    Îmi amintesc, între pînze,

    şi după veşmintele rupte în foame ţi-ai dat inocenţa pe rug fără milă,
    momente alese mi-ai scris între coaste cu degetul mic şi polen de copilă,
    o rază de soare cu lama-i subţire ţi-a ars albul pielii şi roşul de buză
    şi visul dement ce în sînu-ţi născuse în panglici de dor l-a tăiat fără scuză.

    Cum să uit, între pînze,

    mi-ai dat întălnire sub baie de lună, mătase subţire-ţi curgea de pe umăr
    şi-n verde de ochi îţi sclipeau nestemate cu picuri de stele de fără de număr,
    o, zori blestemaţi, cu gîrbaciul plecării mi-aţi tras mîna grea de la sînu-i sălbatic
    şi tot ce în piept mi-a rămas pe vecie e suflu-i fierbinte şi cruntu-i jăratic.

    *

    Ieşit din livadă pornesc înspre munte
    Tot caut, şi poate găsesc după zare
    O uşă deschisă la capăt de punte,
    O mînă pe clanţă şi-un semn de mirare.

    S-a dus înc-o ziuă, s-a dus înc-un soare,
    Mai las înc-o cruce în spatele meu,
    Sub alb săvîrşit de căzută ninsoare
    Adoarme al visului sclav şi lacheu.

RamasiteText

blank

corner
Maci. Fluturi. Dans.

    Maci
    sălbatici
    la margine de drum

    în fum

    semănaţi cu gînduri de tine
    sălbatice şi ele,
    i-ai tăiat, cules, presat între paginile unei cărţi, poate a mea,
    pînă ce odată ai răsfirat paginile
    şi ai lăsat uscăciunile să se verse,
    reverse,
    să se aprindă la scînteia blacheului de fier
    care le măcina,
    să se piardă

    în fum.

    Fluturi
    aprigi
    presăraţi cu lună

    în furtună

    ca gînduri de tine
    aprige şi ele,
    prinşi în plasă de mătase
    şi străpunşi cu bolduri de oţel
    pe o scîndură ruptă din gard
    se zbat să zboare la tine şi lasă în urmă
    antene
    picioare
    aripi
    şi tot ce mai reuşesc ei să piardă

    în furtună.

    Dans
    languros
    nimeni nu-i de vină

    cum a început, cum se termină

    gînduri se întîlnesc la răscruce de genunchi
    la răscruce de palmă pe umăr
    de mijloc sub palmă
    de răsuflu aprins de răsuflu
    şi sîn apăsat de piept
    pînă la o uşă de hotel
    pînă la o uşă de avion
    pînă la o uşă la răscrucea între ieri şi mîine şi niciodată
    înainte sau după sau între
    şi uscăciunile sunt cenuşă
    şi aripile sunt praf

    şi dansul se găseşte la răscruce de uitare,
    se termină.

RamasiteText

blank

corner
Ceva a face cu iubire

    În ochiul tău verde ca frunza sub rouă
    Apare-o lucire în lacrimă nouă
    Cînd buze pictate cu fragii de munte
    Sclipesc îmbierea pe-a dinţilor punte
    Iar sînul ce arde cu-a vieţii jăratic
    Trăieşte menirea-i prin sfîrcu-i sălbatic.

    Iubire, iubesc, te iubesc, vorba cade
    Prin rime stîngace ş-aubade neroade
    Cu fluturi firavi împînziţi în cuvinte
    Căzute din mînă ca dar fără minte
    Cu flori dăruite frumoasei fetiţe
    Şi rime-mpletite-n a sale cosiţe.

    Trăiesc o ciudată dar sfîntă beţie
    Ca vinul ce curge în viţa de vie,
    Ca susurul cald al izvorului rece,
    Ca miezul de pîine, ca viaţa ce trece,
    Iar noaptea, pierdut prin aprinse pleiade
    Eu leg a lor sclipet cu lungi acolade.

RamasiteText

blank

corner
sub cămeşa ta subţire

    sub cămeşa ta subţire
    şi albastrele ei fire
    zace sînul şi aşteaptă
    ca iubita-i mînă dreaptă
    să trezească-n el simţire
    pînă-n norii de neştire
    cu-a sa şoaptă.

    sub cămeşa ta subţire
    sub firavele ei fire
    zace coapsa şi aşteaptă
    coapsa stîngă, coapsa dreaptă,
    coapsa care în zdrobire
    i-o aduse o neştire
    cu-a sa şoaptă.

    sub cămeşa ta subţire
    printre ruptele ei fire
    zace corpu-ţi şi aşteaptă
    mîna, coapsa, stîngă, dreaptă,
    corpul care în iubire
    te-o petrece în neştire
    cu-a sa şoaptă.

    *

    sub cămeşa ta subţire
    doarme-o zînă, o zîmbire
    îşi pictează self-portretul,
    lîngă ea... doarme poetul.

RamasiteText

blank

corner
O poveste de dragoste

    Mi-ai trimis tei şi vară.
    Mi-ai trimis inocenţă şi cunoştinţă.
    Mi-ai trimis o privire, un zîmbet, un genunchi.
    Mi-ai trimis frumuseţe.
    Te-am luat de mînă şi te-am dus.

    “Unde mă duci?”
    “Într-o poveste de dragoste.”
    “Şi cine sunt personajele principale?”
    “Eu, tu.”
    “Cum adică tu, eu? Tu... ştiu. Eu... nu ştii.”
    “E o poveste de dragoste. Ştim amîndoi.”
    “Oh...”

    Te-am luat de mînă şi te-am dus.
    “Uite, aici era grădina mea, Publică.
    Aici jucam pac sau oină, de obicei învingeam,
    aici mă căţăram pe un brad, o dată eram să cad că s-a rupt creanga,
    aici închiriam o barcă şi mă băgam pe sub fîntîna arteziană.”

    Te-am dezbrăcat, încetişor,
    ţi-am aranjat hainele pe o bancă
    şi m-am dezbrăcat şi eu, am pus hainele sub tine “...să nu te înţepe iarba...”
    te-am iubit cu o duioşie de pui abia născut.
    “De ce, adică?”
    “Fiindcă te iubesc.”

    Te-am luat de mînă şi te-am dus.
    “Uite, aici era teatrul meu, Eminescu.
    Aici mă suiam pe zid şi intram fără bani, nu m-au prins niciodată,
    aici era locul me preferat, la rîndul U numărul 2,
    aici m-am furişat o dată în culise şi m-am pierdut în labirintul dinăuntru.”

    Te-am dezbrăcat, nerăbdător,
    ţi-am lăsat hainele pe un fotoliu
    şi m-am dezbrăcat şi eu, am pus hainele sub tine “...să nu te împungă scările...”
    te-am iubit cu o sete de om la întîlnire cu viaţa.
    “De ce, adică?”
    “Fiindcă te iubesc.”

    Te-am luat de mînă şi te-am dus.
    “Uite, aici era şcoala mea, numărul 2, Alexandru Ion Cuza,
    aici era tabloul de onoare, eram primul întotdeauna şi directorul mă ura de asta,
    aici aruncam cu peniţe cu coadă de hîrtie împăturită, era plafonul plin cu ele,
    aici curăţam creta de pe tablă cu gaz şi pe urmă era greu de scris pe ea.”

    Te-am dezbrăcat, ameţit,
    ţi-am aruncat hainele pe jos
    şi m-am dezbrăcat şi eu, am pus hainele sub tine “...să nu te înjungie condeiele...”
    te-am iubit cu o furie de cîine turbat.
    “De ce, adică?”
    “Fiindcă te iubesc.”

    Te-am lua de mînă şi te-am dus.
    “Unde mă duci?”
    “Afară din poveste.”
    “S-a terminat povestea de dragoste?”
    “Nici nu a început.”

    *

    Am luat scara, ceva unelte, şi m-am urcat pe acoperiş,
    aveam treabă acolo.
    Cea mai buna medicină
    fă ceva cu mîinile şi capul o să urmeze...
    repară
    strică construieşte
    meşteşugăreşte
    uită.
    Da, uită, ha, parcă e cu putinţă,
    poate în moarte... nu, nici atunci.

RamasiteText

blank

corner
O Dragoste

    O dragoste care aduce a mare
    Cu multă candoare şi fără pudoare,
    Prin vorbe pierdute un munte cuprinde
    În suflet descinde şi pielea aprinde,
    Cu stihuri încearcă să cînte o zînă,
    Cuvinte îngînă cu tremur de mînă,

    Iar seara cînd lumea şi ochiul se stinge
    În foc mă împinge şi-n ghimpi mă încinge,
    În mintea-mi neroadă deschide zăvorul
    Să curgă izvorul, să zboare cocorul
    Ca unul să umple adîncuri de mare
    Celaltul să zboare în sclipet de soare,

    O dragoste caldă, ca altele sute,
    Ca altele mute ca, alte pierdute,
    Ce totuşi ascunde-n gîndirea-i negioabă
    O rară podoabă, o patimă roabă
    Ş-a patimei ruget, cutremur de munte
    Şi tunet pe frunte cu fire cărunte,

    Cînd noatea se zbate-n a morţii lumină
    Ş-a salcii tulpină la soare se-nchină
    Îşi caută patima drum de pădure
    Prin dulcele mure şi iepele sure
    Căci ştie că va să găsească străine
    Cuvinte divine prin cioburi de mine.

    *

    Da, ştiu nerozia cuvintelor iste
    Ar umple batiste cu lacrime triste
    Dar ştiu şi o biată, ascunsă mîndrie
    Cînd cînt ciocîrlie şi cînt bucurie
    Cînd cînt adevărul prin rimele-aceste
    Aşa cum de este, şi fapt şi... poveste.

RamasiteText

blank

corner
Jumate Adevăr

    Maşina era parcată,
    aerul condiţionat mergea la mijlociu
    să menţină o temperatură suportabilă.
    Cu toate că era seara. Era umbră.
    Dar maşina mai era caldă.
    Între munţi, Austria.
    “Cum adică Austria?”
    “Jumate adevăr, îţi aduci aminte?”
    “Ah...”
    Fără convingere dar cu dragoste.
    “Dragoste?”
    “Jumătăţi de adevăr, fato,
    am să-ţi scriu pe vîrful nasului
    şi de fiecare dată că ai să te uiţi chiorîş...”
    “Eu nu mă uit chiorîş.”
    “...la mine, ai să găseşti reamintirea.”
    Nu păreai convinsă.
    “Poate vreau să uit?”
    Aş fi căzut dacă eram căţărat pe o stîncă
    sau pe o bîrnă de echilibru
    sau cocostîrc într-un picior
    dar eram aşezat bine pe scaunul maşinii scriind de zor
    jumătăţi de adevăr
    întregi.
    Munţii erau impresionabili
    liniştea era impresionabilă
    cîţiva şoimi, impresionabili şi ei.

    Ai dat jos sandalele
    şi ai ridicat picioarele pe... cum se cheamă?
    “Nu contează.”
    Nu conta.
    Numai cele douăzeci de degete
    şi cei doi genunchi
    şi o rochiţă că abia se ascundea după nasturi
    (şi erau ăştia nasturi mici)
    dar nu restul care nu putea să steie ascuns după nasturi
    (şi erau ăştia nasturi mici, ştiu, am mai zis-o, vreau să fiu sigur că ne înţelegem).
    “Restul?”
    ai luat sub lupă un singur cuvînt.

    Am pus mîna pe genunchi.
    Nu te-ai speriat, ai lăsat-o, te-ai fii speriat dacă nu aş fi făcut-o.
    Am dus-o mai departe, cu încetul.
    Nu te-ai speriat, ai lăsat-o.
    M-am speriat, m-am oprit.
    “Ai nevoie de GPS?”
    Un deget subţirel de mînă şi-a pornit drumul înspre radio
    un moment m-am chiar gîndit că aveai de gînd să porneşti GPSul...
    o muzică, era greacă, a împînzit văzduhul limitat de carcasa maşinii.
    Munţii, şoimii, au făcut un viraj deasupra noastră
    şi au pornit în sus iar,
    nu ştiu, dacă le era a carne putrezită
    au greşit adresa,
    aici era a carne proaspătă, fragedă, dulce...
    Şi ei aveau pesemne nevoie de GPS.

    Nu am răspuns.
    Nu era nevoie,
    am lăsat mîna să continue.
    Pînă a ajuns.

    “Şi acum?”
    Era un puţintel de găgăit în vocea ta.
    Nu ţi-am răspuns fiindcă ar fi fost o mulţime de vîjîială în a mea
    şi m-ai fi întrebat dacă ar fi nevoie de Google Translate să mă înţelegi
    şi rîsul ne-ar fi pododit şi vraja s-ar fi vaporizat.
    M-ai înţeles.
    Te-am înţeles.

    Munţii au turbat
    şoimii au turbat
    noi... ne-am întors încet de acolo
    unde munţii şi şoimii ne-au întîlnit în turbare,
    nu ne-am vorbit, ce era de zis,
    jumătăţi de adevăr?
    Chiar dacă întregi.

    Ai încercat să netezeşti boţiturile de rochiţă
    te-ai lăsat păgubaşă,
    ţi-ai aranjat din nou rujul pe buze
    mascaraua pe la ochi...
    “vino-ncoa...”
    ...ai început să ştergi rujul de buze de pe mine tot, peste tot...
    “da, peste tot...”
    şi nu ştiu cine dintre noi a roşit mai mult.
    “Îmi place maşina asta, este loc.”
    Da, este loc,
    da chiar dacă eram să o facem într-o cutie de chibrituri
    tot aş fi găsit locul mare ca biserica San Pietro
    şi farmecul ca dela Cappella Sistina.
    “Plecăm?”

    “Nu.”
    “Trebuie, jumătăţi de adevăr, îţi aduci aminte
    sau trebuie să-ţi scriu pe vîrful nasului şi...”

    Te-am strîns,
    te-am sărutat,
    ţi-am ars gura şi mi-am incinerat-o pe a mea,
    pe urmă am dat drumul la motor,
    am dat drumul ambreajului cu un şuier şi un miros de cauciuc topit
    şi am lăsat Austria austriacilor.
    Am lăsat în urmă şi munţii.
    Şi şoimii.
    Şi jumătăţile de adevăr.

    “Şi pe mine?”
    “Şi pe tine?”
    Nu ţi-am răspuns, nu merita.
    Ar fi fost tot adevărul.

RamasiteText

blank

corner
Vîrstă

    Mi te-ai aşezat pe genunchi.
    “Mai sus,” am sugerat.
    “Nu, nu mai sus,” dar totuşi ai mişcat o leacă în direcţia sugerată.
    “Auzi, la a mele o sută şaizeci de ani
    şi la ai tăi o sută treizeci
    e timp să nu respectăm numaidecît regulele de decenţă impusă
    inventată de bătrîni pentru tineri.
    Aici e chestie de bătrîni pentru vîrstnici,” am chicotit oleacă,
    “reguli încă neregulate.
    La urma urmei diferenţa între noi doi, în procente, s-a redus considerabil.”
    Altă chicoteală şi un pişcat tot.
    “Decenţa nu are vîrstă,” şi iar ai mişcat o leacă.
    “Dragostea nu are vîrstă nici ea.”
    Ţi-am pus mîna la sîn. Ai lăsat-o. Mi-ai pus-o şi pe cealaltă. Te-ai tras şi mai sus.
    Genunchii au început să-mi pîrîie,
    “Dacă urci şi mai sus nu mai pîrîie.”
    “Mai sus nu merge. Doar încălecată.”
    “Şi? Ai ceva contra galopului?”
    “Nu, şi tu, ai ceva cu care să tai hainele? Nu prea îmi vine să descalec. La vîrsta mea...”
    “Şi sateliţii?”
    “Ce sateliţi?”
    “Mai ştiu eu?... CIA, NSA, SÛRETÉ, MI6, MOSSAD, SMERSH...
    nu stai, ăsta a fost dizolvat... SAVAK... ah... VAJA acum...”
    “Păi stai oleacă, toţi ăştia? Hmm, ei, poate o să înveţe şi ei ceva.”

    Am tăiat hainele.
    A tale, a mele, pantofii, tapiţeria,
    au urmat perdelele, faţa de masă, covorul,
    noroc că pisica a fugit...

    Ne-am rostogolit de parcă aveam douăzeci de ani,
    ne-am iubit ca animale
    ne-am dezmierdat ca copii
    ne-am îmbrăţişat ca tulpini acăţătoare una de alta pînă era să ne înăduşim.

    “Spune,” mi-ai şoptit în ureche,
    o mînă îmi rupea părul alb de pe piept şi o mînă... nu, nu pot să vă spun,
    “eşti sigur că nu eşti mai tînăr, zicem... o sută maximum?”
    “Spune,” ţi-am răspuns în ureche,
    o mînă îţi rupea sfîrcul rigid de pe sîn şi o mînă... nu, nu pot să vă spun,
    “eşti sigură că nu eşti mai tînără, zicem... douăşunu maximum?”
    Dacă mi-au rămas ceva oase întregi
    le-ai sfărîmat şi pe ele sub îmbrăţişare.
    Cît despre dinţi, noroc că i-am pus amîndoi în pahar,
    Ar fi costat reparatul o mînă şi un picior.
    “Ştii cît de mult te iubesc?”
    “Ştiu. Ştii cît de mult te iubesc?”
    “Nu ştiu.”
    Nu mi-ai zis, cred că nu am să ştiu niciodată.
    Femeile şi secretele lor.
    Dar te iubesc că mă ia dracu.
    Sper totuşi să nu mă ia aşa devreme,
    încă o sută de ani cu tine şi pe urmă vorbim noi.

    *

    “Ei, încă un tur?”
    Tocmai ne pusesem dinţii înapoi,
    i-am scos iar şi i-am pus iar la pahar.
    Restul îl ştiţi de-acum.
    Înmulţiţi totuşi totul cu doi.

RamasiteText

blank

corner
Declaraţie

    Nu de dragoste.
    Nici de independenţă, de drepturi de om, de vamă, de impozit ş.a.m.d.

    Dragi fraţi, surori, indecişi, şi membrii ai majorităţii tăcute,

    Aceasta este o declaraţie de bună purtare... haha? am auzit haha?... cine a zis haha?... bine, mai departe. O declaraţie asociată cu decizia să mă supun legilor de comportare arhaice, inumane, preistorice, paleolitice şi anti-romantice ale societăţii moderne în concordanţă cu un proces standartizat şi controlat de o terţă parte, nu ştiu care. O aplicaţie a fost depusă pentru un număr ISO relevant şi pentru un certificat de conformitate reglementat de legea 608/2001 privind evaluarea produsului (purtare) conform unui document normativ în uzul Ministerului de Moralitate pentru combaterea practicilor incorecte. Punct.

    Următoarele paragrafe legale trebuie interpretate ca purtînd ca prefix “Eu declar” înaintea cuvîntului “Să” împreună fiind interpretate ca “Eu declar să”.

    Declaraţie, Punctul Unu.

    Să o iubesc de mă ia dracul (este de presupus că cuvîntul “drac” în toate variaţiile/conotaţiile/implicaţiile sale posibile, este utilizat pentru prima oară într-o conjunctură legală, o validare [sau ar fi asta o abrogaţie?] specială a fost cerută organismului ministerial competent, inclusiv dar nu exclusiv Ministerul de Religii, Ministerul de Ştiinţe Oculte şi Ministerul Literaturii - în caz că cuvîntul drac este copyrighted, scuzaţi-mi anglicizma... adică anglicismul [Doamne, ce diferenţă face sexul unui cuvînt]).

    Declaraţie, Punctul Doi.

    Să nu mă apropii de ea sau de departe sau de aproape ca un număr specific de milimetri, cu toate că mor să mă... etc... v.m.s. (cuvîntul moarte fiind menţionat cu sensul figurat mai curînd decît cu sensul propriu, cuvinte şi expresii asociate fiind pier, disper, rod unghiile, latru la lună, Montague şi Capulet... [cine dracu le-a mai băgat şi pe astea?... dar îi las că sună frumos în italiană], nerăbdare – compus din ne de la nene sau de la nu şi răbdare de la răbdări prăjite, dorinţă arzătoare, impacienţă, ş.a.m.d.).

    Declaraţie, Punctul Trei.

    Să nu o sărut sau de departe sau de aproape ca un număr specific de milimetri, cu toate că mor să... hei, îmi pare familiar, un fel de déjà vu (asta-i deja pe franceză măi fraţilor, surorilor, indecişilor si ai majorităţii tăcuţilor)... unde eram ?... aşa, da, să nu o sărut dar totuşi să sărut toţi stîlpii de pe stradă după ce îi curăţ de melci, caradaşte, viespi şi îi dezinfectez cu acid sulfuric, şi toţi salcîmii şi teii din regiune si din alte regiuni, şi toţi poliţiştii de sex feminin dar nu pe gură, pînă mă vor băga la balamuc, dar chiar la balamuc să sărut toate surorile de sex feminin dar nu pe gură, toată căptuşeala de pe pereţii camerii, toate pilulele fără diferenţă de culoare (sunt egalitarist) şi toate vîrfurile de seringă înaninte ca să se înfunde în partea moale a anatomiei mele şi să mă trimită într-o lume unde numai ea există şi o sărut cît vreau.

    Declaraţie, Punctul Patru.

    Să nu gîndesc la ea decît cînd merg, şed, fug, mănînc, beau, dorm, citesc, lucrez, mănînc (mănînc de mai multe ori pe zi), visez, conduc, repar, vopsesc... măi, dar multe sunt verbele în limba asta, bine, imaginaţi-vă restul.

    Declaraţie, Punctul cinci.

    Să nu menţin nici una din mai sus menţionatele declaraţii de purtare, cu notabile excepţii, în cazul că mai sus menţionata fată bară-oblică femeie bară-oblică zînă bară-oblică iubită unidirecţională îmi va propune să sparg sus zisele declaraţii şi să devin un fel de ilegal, nelegiuit, ilicit, un fel de Coroi tîlharul între conspiratorii dragostei bidirecţionale.

    Semnat,

    U. O. Î (Un Om Îndrăgostit) mai zis şi N. D. R (Nerod De Rînd)

    PS. îi plac PSurile

RamasiteText

blank

corner
Visul

    Între timp am vopsit acoperişul, am tăiat iarba în grădină, am reparat poarta, am furat un ciolan unui cîine ca să mă fugărească şi cînd m-a prins i-am dat două fiindcă tot mîrîia dar nu muşca, am spălat maşina, am dat bună ziua factorului, mi-am tăiat o unghie ruptă, am ajutat vecinului să taie un copac...

    Emailul ei a venit după două săptămîni.

    “De unde le născoceşti tu, omule?”

    Emailul meu.

    “Dragostea îmi dă aripi. Păcat că nu pot să zbor.”

    Emailul ei.

    “Poţi.”

    Emailul meu.

    “Cum adică pot?”

    Emailul ei.

    “Cu Taromul.”

    Emailul meu.

    “Mă inviţi?”

    Emailul ei, două săptămîni mai tîrziu. Între timp am vopsit acoperişul, am tăiat iarba în grădină, etc.

    “Te invit. Am să-ţi prepar o savarină, am să-ţi aduc o linguriţă de dulceaţă de gutui, am găsit un loc la un particular unde se prepară halviţă ca odată, nu am găsit nicăieri şerbet, îmi pare rău.”

    “Un harbujel?”

    “Nu e anotimpul.”

    Am luat un taxi de la aeroport la hotel, am cumpărat un buchet de flori, m-am aşezat în cameră, i-am trimis un SMS şi m-am pus la aşteptat.

    Nu a venit. Am cumpărat un buchet de flori nou, am mîncat, am băut şi m-am pus la aşteptat.

    Nu a venit. Am cumpărat un buchet de flori nou, am mîncat, am băut şi m-am pus la aşteptat.

    Seara. O bătaie uşoară la uşă. Am deschis. Nu a intrat înăuntru, a plutit – ca o frunză, ca un fulg, ca o stafie, ochii plecaţi, mîiinile ocupate cu patru pacheţele pe care le-a pus pe masă. Nici o bună ziua, nici o bună seara.

    M-am aşezat pe fotoliu lîngă masă. Ochii îi erau încă plecaţi.

    “Întîi savarina.” A deschis primul pacheţel şi mi-a întins savarina pe o farfurioară de porţelan alb, am mîncat-o, visam. “Urmează dulceaţa de gutui.” A deschis al doilea pacheţel şi mi-a întins linguriţa cu dulceaţă pe o farfurioară de porţelan alb, am mîncat-o, visam. “Acum halviţa.” A deschis al treilea pacheţel şi mi-a întins o bucată de halviţă pe o farfurioară de porţelan alb, am mîncat-o, visam. A deschis al patrulea pacheţel, înăuntru era o farfurioară de porţelan alb, goală. “Am vrut să-ţi aduc şi şerbet, nu am găsit, îmi pare rău.” Visam.

    M-am ridicat, am luat de pe masă buchetul nou de flori şi i l-am oferit. Şi-a cufundat faţa in el, şi în sfîrşit, a ridicat ochii la mine. Am înţeles de ce nu i-a ridicat înainte, a avut milă de mine. Un verde a răsărit din ei că avea să îmi fulgere raţiunea, şi aveau să se gălbenească de invidie şi gazonul de la palatul Buckingham şi jungla Ecuatorială.

    “Ai două arme acolo că pot să aducă pace în lume,” era prima idioţie care mi-a trecut prin cap să îi zic. Dar ea a zîmbit şi mi-a fulgerat şi inima.

    “Acum, pacheţelul principal,” a zis, şi a deschis primul nasture de la rochiţă.

    *

    Am coborît cu ascensorul. Aveam un zîmbet idiot pe faţă că ceilalţi oaspeţi au făcut semi-cerc in jurul meu. Recepţionista mi-a zmuls cartea de credit din mînă de parcă aveam ciuma. Pînă şi şoferul de taxi mi-a zis.

    “Dom’le, aveţi un zîmbet idiot pe faţă.” I-am dat cincizeci de lei ca să se uite la drum şi nu la mine.

    Am trecut controlul de securitate fără nici o problemă, cele patru farfurioare cu pata roşie de ruj de buze fiind transparente la Roentgen. Nici nasturele, primul desfăcut şi acum strîns în pumnul meu nu a cauzat nici o alarmă. Numai zîmbetul meu idiot le părea cam suspect, dar pînă la urmă mi-au dat să trec.

    Am să cumpăr cinci rame şi am să le înrămez, farfurioarele şi nasturele. Mai frumoase ca Capela Sixtina. Mai scumpe ca Mona Lisa. Mai eterne ca Biblia – veche, nouă şi cu Coranul împreună. Numai verdele nu puteam să-l înrămez nicăieri, era de negăsit, inramabil. Singurul mod în care aveam acces la el era să închid ochii.

    Am închis ochii. Visam.

RamasiteText

blank

corner
ad-hoc

    pămînteană
    e sub geană
    la mîndrie
    păpădie
    şi de-aş fi să-i fur din gură
    tare-aş zice că-i o mură,

    între blide
    şi stafide
    ard privirile-i candide,
    dacă casa, dacă masa
    taie zîmbetu-i ca coasa,

    ce făptură
    ce căldură
    ce figură şi alură cînd semnează o factură
    de să crezi că făurit-a
    şase zile
    şi-n a şaptea
    s-odihnit-a.

    eu...
    alerg după trăsură
    dură-i viaţa, dură, dură.

RamasiteText

blank

corner
strofe, primo tempo

    Culcată, sub cap zace-o mînecă ruptă
    Căzută eroic în crîncena luptă,
    Sub unghie-ţi sîngeră solzul căzut
    Din carnea ce-mi arde sub palidu-i scut.

    Dormi, şi lasă-mă să-ţi cînt
    stropi de lună ca veşmînt...


RamasiteText

blank

corner
strofe, secondo tempo

    Visezi că o iapă apare în zare
    La tropot agale te ia în spinare,
    Dosite în coama ei deasă găseşti
    Pierdute poeme ş-uitate poveşti,

    Visezi că-n pîrîul ce zburdă la vale
    Alergi după peşti cu picioarele goale,
    Înşiri pietricele prin spini de salcîm
    Şi tragi libelule pe celalt tărîm.

    Te trezeşte-n grai de nai
    Să-ţi cos stele în alai...


RamasiteText

blank

corner
strofe, terzo tempo

    Te scoli, rezemată-ntr-un cot, buimăcită,
    Un sîn îţi atîrnă din bluza boţită,
    Zîmbeşti, faci cu ochiul şi iarăşi zîmbeşti,
    În viscolu verde din ochi mă băieşti,

    Din cot în genunchi ca o floare sub soare,
    În mîna ta stîngă mănunchi de cicoare,
    În dreapta un nastur din fostu-mi costum
    Ce zace în juru-ţi ca ţîre duium,

    Te-ntingi, uşurel, ca o vargă de sînger,
    În ochiu-ţi sclipit parte drac parte înger,
    Îmi pare că degetu-ţi trage în nori
    Ş-o spaimă mă-ncinge la piept c-ai să zbori.

    Stai, citeşte fluturi vii
    ce-adunat-am prin cîmpii...


RamasiteText

blank

corner
strofe, quarto tempo

    Îmi pare c-aud a ta voce îngînă:
    Adu-mi al tău deget, adu-mi a ta mînă,
    Adu-mi al tău cuget ce-mi cîntă un vis,
    Culege-mi surcele de-i da-n paradis,

    Găseşte-o fărîmă din solz de balaur
    Înfiptă în corn de bătrîn minotaur,
    La moara din vale îmi macin-o stea
    Şi-acoperă-mi geana cu fire din ea,

    Pe urmă... Aşteaptă fetiţă, zis zînă,
    De-ţi dau a mea mînă ce va să-mi rămînă?
    De-ţi dau al meu cuget şi vis şi surcele
    Şi solzul şi steaua ş-apoi toate cele,

    Cu ce voi vîna eu privirile tale,
    A tale intenţii sub calda ta zale,
    A ta muşcătură şi scumpul tău moft
    A ta pasiune şi aprigu-i oft?

    Am să-ţi dau, dacă îmi ceri
    toate-a mele primăveri...


RamasiteText

blank

corner
strofe, quinto tempo

    Pe drumul bătut cu aduceri aminte
    Culeg mirodenii în sac de cuvinte,
    Le ia fantezia-mi cu-a ei pisălog
    Şi-n păr ţi le seamăn, mă iartă, te rog,

    Ciupesc firicele din soare de iarnă
    Şi pieptu-ţi, de-mi fi a mea patimii tarnă,
    Sădi-voi prin el sori de vară şi iad,
    A nopţilor şoapte ş-a dragostei sad,

    Din codru ce-adoarme la capăt de toamnă
    Să uite de crivăţ şi apriga-i doamnă,
    Aduc vreascuri rupte din fagul uscat
    Să-ţi dreg din colibă un falnic palat,

    Adun romaniţă ş-a sa rădăcină,
    Urzică, gutuie, afin şi măslină,
    Plătesc unui vraci şapte ani şi juma
    De-mi face un leac să vezi inima mea,

    Boia vărs pe pană, creion pe hîrtie,
    Privesc cum clădesc stihuri sute, o mie,
    Ca iarba sub soare, ca fulgi peste munţi,
    A mele palavre şi basme cărunţi.

    Curge ziua peste deal
    a ta trenă, ş-al tău voal...


RamasiteText

blank

corner
strofe, sesto tempo

    Femei în basmale, străduţe micuţe,
    Mă plimb cască-gură prin cai şi căruţe,
    O birjă ce zboară din centru la gară
    M-agăţ ca maimuţa de-un cui sau o scară,

    Castanii în floare, fetiţe-n cosiţe
    Cu panglici albastre şi rochii pestriţe,
    Cravată călcată în roşu-i de sînge,
    O piesă de teatru ce inima-mi frînge,

    Volume duiumul cu dulci cosînzene
    Îmi ard tatuaje pe ochi şi sub gene,
    Poveşti şi poeme, eroi şi ocale
    Prin aburi de must şi miros de sarmale,

    Puzderii de fluturi pe flori în grădină,
    Frumoasa fetiţă ce-mi este vecină,
    Cu cîinii prin maldăre mari de gunoi
    Mă iau după raţe şi plec la război,

    Tresar... Unde sunt? Lacrimi joacă sub pleoapă,
    Vedenie? Vis? Sau ciudată atrapă
    Ce-mi poartă luciri, mă orbeşte o clipă
    Cu ochiu-i smaragd şi cu gura-i tulipă,

    Mă trage din marea a mii amintiri,
    Din crunta-mi nălucă ş-a timpului zbiri,
    Îmi dă o mînuţă, un alb de zăpadă
    Şi-mi toarnă gîndirea în imn şi aubadă.

    Pînze albe, străvezii,
    vorbe dulci, vorbe tîrzii...


RamasiteText

blank

corner
strofe, settimo tempo

    Te fur din sandale ce zac părăsite
    La mijloc de cîmp prin lalele strivite
    Pe unde m-au dus paşi acuma o zi,
    Cadoul minunii ş-a toamnei tîrzii,

    Te port ca un cîntec zburat din hîrtie,
    Ca visul de viţă găsit într-o vie,
    Ca izul plăcerii născut în parfum
    Robit din mălinii la margini de drum,

    Culcată pe patul cusut din vergele
    Şi dres cu pernuţe de puf şi mărgele
    Aştepţi cu cărbunii aprinşi în obraz
    Frumoasă ca singurul crin pe izlaz,

    Priveşti, c-o privire topeşti lumînarea,
    Usuci al meu cuget, s-usucă şi marea,
    Deodată o mînă devine pumnal
    Şi sar năstureii ca stropi de cristal,

    Făşii devin panglici iar panglici otrepe,
    În mintea-mi turbată o moarte începe
    Un răget de fiară, un susur de-amor
    Cînd trupuri îmbină un vifor de dor,

    Înşfac hămesit şi de şapte ori şapte
    A cremenii roşu ş-a coapselor şoapte,
    Tînjind după carne, nevrednic, şi rob
    Chiar fi-a fărîmă de-a dragostei ciob,

    Rămînen... trec veacuri?... cu pumnii-ncleştaţi,
    Cu coapsele rupte, genunchii crăpaţi,
    Şi cînd ne despartem, şi pumnu-i deschis
    Un foc mai mocneşte, şi-n carne stă scris.

    Moartea naşte-un dor, un calm,
    naşte-un vis, un vers, un psalm...


RamasiteText

blank

corner
strofe, tutti tempi

sau... pătrăţele de viaţă în două dimensiuni

    *

    Culcată, sub cap zace-o mînecă ruptă
    Căzută eroic în crîncena luptă,
    Sub unghie-ţi sîngeră solzul căzut
    Din carnea ce-mi arde sub palidu-i scut.

    Dormi, şi lasă-mă să-ţi cînt
    stropi de lună ca veşmînt...


    *

    Visezi că o iapă apare în zare
    La tropot agale te ia în spinare,
    Dosite în coama ei deasă găseşti
    Pierdute poeme ş-uitate poveşti,

    Visezi că-n pîrîul ce zburdă la vale
    Alergi după peşti cu picioarele goale,
    Înşiri pietricele prin spini de salcîm
    Şi tragi libelule pe celalt tărîm.

    Te trezeşte-n grai de nai
    Să-ţi cos stele în alai...


    *

    Te scoli, rezemată-ntr-un cot, buimăcită,
    Un sîn îţi atîrnă din bluza boţită,
    Zîmbeşti, faci cu ochiul şi iarăşi zîmbeşti,
    În viscolu verde din ochi mă băieşti,

    Din cot în genunchi ca o floare sub soare,
    În mîna ta stîngă mănunchi de cicoare,
    În dreapta un nastur din fostu-mi costum
    Ce zace în juru-ţi ca ţîre duium,

    Te-ntingi, uşurel, ca o vargă de sînger,
    În ochiu-ţi sclipit parte drac parte înger,
    Îmi pare că degetu-ţi trage în nori
    Ş-o spaimă mă-ncinge la piept c-ai să zbori.

    Stai, citeşte fluturi vii
    ce-adunat-am prin cîmpii...


    *

    Îmi pare c-aud a ta voce îngînă:
    Adu-mi al tău deget, adu-mi a ta mînă,
    Adu-mi al tău cuget ce-mi cîntă un vis,
    Culege-mi surcele de-i da-n paradis,

    Găseşte-o fărîmă din solz de balaur
    Înfiptă în corn de bătrîn minotaur,
    La moara din vale îmi macin-o stea
    Şi-acoperă-mi geana cu fire din ea,

    Pe urmă... Aşteaptă fetiţă, zis zînă,
    De-ţi dau a mea mînă ce va să-mi rămînă?
    De-ţi dau al meu cuget şi vis şi surcele
    Şi solzul şi steaua ş-apoi toate cele,

    Cu ce voi vîna eu privirile tale,
    A tale intenţii sub calda ta zale,
    A ta muşcătură şi scumpul tău moft
    A ta pasiune şi aprigu-i oft?

    Am să-ţi dau, dacă îmi ceri
    toate-a mele primăveri...


    *

    Pe drumul bătut cu aduceri aminte
    Culeg mirodenii în sac de cuvinte,
    Le ia fantezia-mi cu-a ei pisălog
    Şi-n păr ţi le seamăn, mă iartă, te rog,

    Ciupesc firicele din soare de iarnă
    Şi pieptu-ţi, de-mi fi a mea patimii tarnă,
    Sădi-voi prin el sori de vară şi iad,
    A nopţilor şoapte ş-a dragostei sad,

    Din codru ce-adoarme la capăt de toamnă
    Să uite de crivăţ şi apriga-i doamnă,
    Aduc vreascuri rupte din fagul uscat
    Să-ţi dreg din colibă un falnic palat,

    Adun romaniţă ş-a sa rădăcină,
    Urzică, gutuie, afin şi măslină,
    Plătesc unui vraci şapte ani şi juma
    De-mi face un leac să vezi inima mea,

    Boia vărs pe pană, creion pe hîrtie,
    Privesc cum clădesc stihuri sute, o mie,
    Ca iarba sub soare, ca fulgi peste munţi,
    A mele palavre şi basme cărunţi.

    Curge ziua peste deal
    a ta trenă, ş-al tău voal...


    *

    Femei în basmale, străduţe micuţe,
    Mă plimb cască-gură prin cai şi căruţe,
    O birjă ce zboară din centru la gară
    M-agăţ ca maimuţa de-un cui sau o scară,

    Castanii în floare, fetiţe-n cosiţe
    Cu panglici albastre şi rochii pestriţe,
    Cravată călcată în roşu-i de sînge,
    O piesă de teatru ce inima-mi frînge,

    Volume duiumul cu dulci cosînzene
    Îmi ard tatuaje pe ochi şi sub gene,
    Poveşti şi poeme, eroi şi ocale
    Prin aburi de must şi miros de sarmale,

    Puzderii de fluturi pe flori în grădină,
    Frumoasa fetiţă ce-mi este vecină,
    Cu cîinii prin maldăre mari de gunoi
    Mă iau după raţe şi plec la război,

    Tresar... Unde sunt? Lacrimi joacă sub pleoapă,
    Vedenie? Vis? Sau ciudată atrapă
    Ce-mi poartă luciri, mă orbeşte o clipă
    Cu ochiu-i smaragd şi cu gura-i tulipă,

    Mă trage din marea a mii amintiri,
    Din crunta-mi nălucă ş-a timpului zbiri,
    Îmi dă o mînuţă, un alb de zăpadă
    Şi-mi toarnă gîndirea în imn şi aubadă.

    Pînze albe, străvezii,
    vorbe dulci, vorbe tîrzii...


    *

    Te fur din sandale ce zac părăsite
    La mijloc de cîmp prin lalele strivite
    Pe unde m-au dus paşi acuma o zi,
    Cadoul minunii ş-a toamnei tîrzii,

    Te port ca un cîntec zburat din hîrtie,
    Ca visul de viţă găsit într-o vie,
    Ca izul plăcerii născut în parfum
    Robit din mălinii la margini de drum,

    Culcată pe patul cusut din vergele
    Şi dres cu pernuţe de puf şi mărgele
    Aştepţi cu cărbunii aprinşi în obraz
    Frumoasă ca singurul crin pe izlaz,

    Priveşti, c-o privire topeşti lumînarea,
    Usuci al meu cuget, s-usucă şi marea,
    Deodată o mînă devine pumnal
    Şi sar năstureii ca stropi de cristal,

    Făşii devin panglici iar panglici otrepe,
    În mintea-mi turbată o moarte începe
    Un răget de fiară, un susur de-amor
    Cînd trupuri îmbină un vifor de dor,

    Înşfac hămesit şi de şapte ori şapte
    A cremenii roşu ş-a coapselor şoapte,
    Tînjind după carne, nevrednic, şi rob
    Chiar fi-a fărîmă de-a dragostei ciob,

    Rămînen... trec veacuri?... cu pumnii-ncleştaţi,
    Cu coapsele rupte, genunchii crăpaţi,
    Şi cînd ne despartem, şi pumnu-i deschis
    Un foc mai mocneşte, şi-n carne stă scris.

    Moartea naşte-un dor, un calm,
    naşte-un vis, un vers, un psalm...


    *

    şi a treia?
    a treia?
    dimensiune.
    a mea?

    am găsit o buruiană în grădină,
    în floare.
    părea fătată de fete morgane.
    făurită a buchi, a silabe, voroave,
    poate chiar stihuri
    pătată cu cerneală şi un moment am crezut că aduce a mine.

    m-am aplecat, am mirosit-o, apoi am adulmecat-o iar împrejur ca un cîine flămînzit
    da, mirrosea
    a floare.

    şi a buruiană.

RamasiteText

blank

corner
Peste masă

    Vreau să îţi ţin mîna
    peste masă.

    Vreau să îţi şterg o fărîmitură de prăjitură lipită la colţul gurii, peste masă,
    să-ţi duc o şuviţă de păr după ureche, peste masă,
    să-ţi ating genunchi de genunchi, nu, nu peste masă,
    sub masă.
    Să te privesc cum bei, cum mesteci, cum înghiţi
    peste masă.

    Să te privesc cum te ridici
    te întorci
    pleci
    uşa se închide după tine
    şi după cîţiva ani fac o gaură în lemnul uşii
    cu privirea.

RamasiteText

blank

corner
O Lună

    O lună s-aprinde în ochi de toloacă
    Şi raze mărunte prin ea risipeşte,
    Mînjeşte intrigă pe fund de băltoacă
    Şi-n ochi de şopîrlă sclipire mijeşte.

    Ce-o fi căuta ea sub frunze căzute
    Ce-aşteaptă a iernii candidă ninsoare,
    Prin vechi rădăcini noduroase, pierdute
    Sub falnici stejari şi uitate de soare?

    Pe unde-a purtat-o căruntu-i părinte
    Cu ani încîlciţi în stufoasele-i plete
    Ce secole mii fără har, fără minte,
    A dus-o prin ochi sau de lup sau erete?

    De ce?... Stai oleacă, băiete, şi gura
    Mai dăi ceva tihnă, te uită la mine,
    Şi dacă cumva nu-mi vrei sînul şi mura
    Atunci lasă luna să doarmă cu tine.


    O lună... Nu. Tac. Îi rotesc o şuviţă
    Şi lacrima-i beau cu dulceţea-i amară,
    Îi gust sînul, mura, o, dulce fetiţă,
    Cum faci de găseşti un poet într-o fiară?

RamasiteText

blank

corner
Definiţii

    Sfîrşit

    Păi, dar nu-i sfîrşitul lumii, mi-a zis,
    în nesiguranţă.
    Difain “sfîrşit”, i-am răspuns,
    cică să-i arăt că ştiu ceva cuvinte pe engleză;
    mai ştiam ochei şi brangelina şi şit, nu prea eram sigur cum se scrie.

    Nu mi-a răspuns, preferînd să culeagă frunze veştede de pe jos.
    Era toamnă, eram cufundaţi pînă la genunchi în uscăciuni
    care trosneau sub noi,
    cîteodată un flutur tîrziu mai încerca să ţîşnească afară de sub ele,
    cîteodată o broască tîrzie şi ea.
    Tîrziu. Tîrzie. Ca mine. Tîrzii. Ca noi.

    Ţine-mi poala.
    I-am ţinut-o.
    A vărsat sacul de plastic în poală, frunze, crenguleţe, ceva pietriş
    şi-a prins poala singură, a închis ochii şi fără nici un avertisment a scuturat-o.
    Cum se scuturau odată covoarele. Pesemne se mai scutură aşa pe undeva.

    Am început să strănut, a început să rîdă
    pe urmă s-a pus să-mi cureţe gura, cu a ei.
    Pe urmă ochii.
    Pe urmă iar gura.
    Pe urmă mi-a dus degetele la gură şi le-a sărutat.
    Ele nu strănută, am observat.
    Nu sunt aşa sigură, mi-a răspuns
    trăgîndu-mi mîna sub palton, sub haină, sub pulover, sub bluză, sub lingerie.
    Mînia inimii îmi flagela degetele.

    Te întorci, nu? Sfîrşit este cînd nu te întorci.

    Am continuat pe cărare, se întunecase de-a binelea,
    parcă auzeam lupii în depărtare.
    De la grădina zoologică, m-a lămurit.
    Dumnezeule, cît iubeam eu fata asta.

    Despărţire

    Păi, dar nu-i chiar despărţire, mi-a zis,
    în nesiguranţă.
    Difain “despărţire”, i-am răspuns,
    ştiţi deja de ce;
    mai ştiam gudbai dar o păstram pentru la urmă.

    Îmi tîra valiza cu roţi după ea, a insistat
    cu condiţia să-i port sacul de plastic cu frunzele veştejite, adunate noi,
    mai aveam vre-o zece străzi pînă la gară
    mai aveam cîteva ore. Intrăm? a întrebat
    fără să-mi arate nici cu capul direcţia.
    Un panou luminat anunţa că sunt încă camere libere.
    Mai avem cîteva ore, şi şi-a rezemat capul de umărul meu.

    Am intrat.
    Am trecut prin iad, prin paradis, prin iad.
    Am ieşit în iad.

    A luat sacul de plastic şi a început să arunce jos frunze,
    a aruncat pînă la gară.
    Ca să găseşti drumul înapoi, m-a lămurit,
    luminile de stradă i se reflectau în ochi
    pe urmă lunecau pe obraji
    pe urmă cădeau la pămînt.
    Ai să topeşti pămîntul, i-am reproşat.

    Te întorci, nu? Despărţire este cînd nu este urmată de întîlnire.

    Am urcat în vagonul meu,
    mi-a vîrît cîteva frunze uscate în buzunar.
    Să îţi ţină cald, m-a lămurit.
    Dumnezeule, cît iubeam eu fata asta.

    Sfîrşit

    Define “sfîrşit”, mi-am zis,
    am găsit într-un dicţionar cum se scrie.

    Am scos frunzele din buzunar, mai mult praf ca frunze,
    le-am aşternut pe pernă
    şi mi-am lăsat obrazul pe ele. Parcă mai miroseau a ea.
    Parcă mai miroseau a despărţire.

    Define “despărţire”, mi-am zis
    privind cum praful devenea noroi pe pernă.

    Dumnezeule, cît iubesc eu fata asta.

RamasiteText

blank

corner
Frumoasă

    Frumoasă ca singurul nufăr pe iaz,
    Ca singura perlă pierdută-n talaz,
    Ca singurul do într-o lume de la
    Şi singurul poate-ntr-o lume de da,

    Ca nor de omăt ce aşterne un voal
    De albă pudoare pe palidul deal
    Cu blana-i de fag şi sclipirea-i de foc
    Şi-n urme de vulpe-i încins la mijloc,

    Ca ultime vorbe de basm încîlcit
    Şoptit la ureche de prunc adormit
    Pe prag de colibă, sub foşnet de brazi...
    Şi dacă murit n-au, trăiesc ei şi azi,

    Ca negrul de corb şi ca albul de crin,
    Ca roşu de sfîrc sub bluziţă de in,
    Ca prima mireasă şi primu-i fior
    Şi ultimu-i suflu şi ultimu-i dor,

    Frumoasă ca lacul de verde sub gene,
    Ca ochiul sălbatic a mîndrei Cyrene,
    Ca ziua de azi într-un mîine pierdut
    Şi visul de viaţă-ntr-un bulgăr de lut.

RamasiteText

blank

corner
pozitivizări

    de n-aş fi visător n-aş fi poet.

    de n-aş fi realist n-aş fi poet.

    de n-aş fi blestemat n-aş fi poet.

    de n-aş fi binecuvîntat n-aş fi poet.

    de n-aş fi poet... n-aş fi poet.

    zi, ai putea pozitiviza toate aste negaţii?
    ar suna mai bine, cred.


    adică sunt visător, realist, blestemat, binecuvîntat,
    de-aş fi doar şi poet... crezi?

RamasiteText

blank

corner
Leacuri Băbeşti, şi alte Nătărăii

    Bunică-mea era una,
    o vrăjitoare. Sau aşa i s-ar fi zis în Evul Mediu
    cu batistele ei descîntate
    şi leacurile ei de buruiană
    şi pomezile ei din tot felu de ciuperci şi putregai şi chestii în clocot,
    şi... ajuta.
    Nu pentru bani, numai pentru că putea.
    “Hei, măi băieţele, na un leu şi du-te la bunică-ta şi adu-mi o asta sau o cealaltă...”
    mă trimeteau tot felul de necunoscuţi care aveau ruşine să se ducă ei singuri
    şi mă trimeteau pe mine
    şi mă duceam
    cu leul cumpăram timbre
    şi necunoscuţilor le aduceam o asta sau o cealaltă
    şi minumea minunilor – părea că lucrează.
    Nici eu, piticul comunist înverşunat, nu prea credeam
    dar vedeam.
    O eczemă dispărută, o durere de dinţi plecată,
    o rană cu puroi că pînă şi doctorii îşi smulgeau părul - cicatrizată,
    pînă şi un noroc la loterie, o dată.
    Da, aş zice azi “sugestie” sau “placebo efect” sau “coincidenţă” sau mai altele moderne,
    mă întreb totuşi, care ar fi adevărul.
    Închipuie-ţi ce afaceri ar mai fi făcut domnul Pfizer
    dacă bunică-mea ar fi fost rugată să deie cuiva ceva contra impotenţei,
    cu ce şi-ar mai fi căptuşit el şi nevastă-sa blănurile?
    Da, ştiu, e mort el, dar vorbesc simbolic, de urmaşii lui,
    ar fi fost o lume de “sus poporul” şi “jos chiaburii”
    şi ştiu că sun ca un Ceauşescu desfrînat şi descreierat
    dar totuşi...

    Nu, bunică-mea nu era cu prorocirile, asta era domeniul lui maică-mea,
    şi-a prorocit pînă şi moartea ei.
    Am înţeles, după.

    Stau alungit pe iarbă, în gură un pai nu de plastic ci de... pai,
    cîţiva bondari zboară în jur
    din cînd în cînd îmi aterizează pe mînă, chiar pe faţă,
    nu îi alung. E lumea lor.
    Îmi inchipui o altă lume, fără maşini.
    Fără gloanţe, fără bani de hîrtie, fără Pfizeri de tot felul,
    fără electricitate şi apă la robinet şi chimia mirosului de liliac in camere
    dar plină de bondari, şi greieri şi lupi şi elefanţi si liliac pe crengi
    şi tu le eşti regină
    şi eu îţi sunt menestrel
    plătit doar cu culoarea degetelor tale la picioare şi hrana sînului, cînd mi-l dai,
    o dată pe an.
    Şi de aceia rămîn la curte
    alungit pe iarbă, cu paiul în gură
    şi îmi amintesc de o lume fermecată
    cu leacuri băbeşti,
    prorociri cîteodată împlinite,
    şi vise ca ăsta,
    alungit pe iarbă, în gură un pai,
    şi bondari zumzăie în jurul unui căpşor cu bucle ce îmi gîdilă nasul
    şi cu un verde în ochi ce îmi arde ochii.

    Ar trebui şi eu să fiu ars pe rug?
    Nici o problemă, dar numai dacă tu aprinzi chibritul.

RamasiteText

blank

corner
Umăr de femeie

    Umăr de femeie,
    stîngul,
    cînd breteaua rochiei cade
    cînd breteaua lenjeriei cade
    cînd nimic nu mai este a cădea
    şi asimetria perfectă drept, stîng
    este tot ce umple ochiul, văzduhul, universul
    cu un alb de piele ca un prim ghiocel
    care lunecă sub palma mea,

    încerc să strivesc
    încerc să mîngîi
    încerc să uit
    că un alb de sîn dedesubt
    cu o pată roşie ca un soare în mijloc de zăpadă
    aşteaptă şi ei
    palma.

    Să strivesc.
    Să mîngîi.
    Să nu uit.

RamasiteText

blank

corner
uitări

    uită-mă,
    e uşor, cum ai fi uitat

    noroiul uscat ce îţi ţine urît
    sub talpă de gheată,
    un greier din care, strivit sub omăt,
    rămîne doar pată,
    sau fumul, odată tăciune şi foc,
    acuma risipă
    ş-o cioară căzută cu-n vierme în cioc
    ş-o ruptă aripă,

    un cui din potcoavă de cal istovit
    boit în rugină,
    o strachină spartă cu fundul lipit
    cu pap de făină,
    o supă acrită vărsată pe cîmp
    prin spini şi urzică
    ş-a vieţii rămase vremelnic răstîmp
    tăiat fărîmică.


    am să te uit,
    e uşor, cum a fi a uita

    o ploaie ce-mi scutură floare de măr
    prin pletele ude,
    o privighetoare ce-mi şade în păr
    şi doine prelude,
    un foc ce în piept îmi aprinde un dor
    de zile trecute
    cînd fluturi albaştri ţeseau un covor
    din patimi născute,

    un cal cu vîlvoare-n copite şi nări
    prin hău şi ravenă
    ce seamănă stele în ceruri şi zări
    şi-n lunga mea trenă,
    un dulce de miere topit între dinţi
    cu acră măceaşă
    şi stihuri mînate de vorbe fierbinţi
    şi iz de cireaşă.


RamasiteText

blank

corner
A început pe o bancă...

    O bancă de stradă.
    Eram aşezaţi pe ea,
    tu tot la dreapta şi eu tot la stînga,
    nici nu şedeam eu ca lumea, numai jumate din mine aşezată
    cealaltă jumate în aer, sprijinită pe un picior care începuse să tremure cu efortul
    dar nu am vrut să mă aşed din plin,
    m-am temut că am să mă apropii, că ai să te sperii, că ai să fugi.

    S-au aşezat to felul de fiinţe între noi,
    un domn cu un căţel care tot lătra
    dar el nestigherit a citit tot ziarul
    şi a plecat numai după ce a terminat şi cuvintele încrucişate.
    Căţelul tot mai lătra.
    Pe urmă o pereche de bătrînei care se ţineau de mînă
    fiecare cu toiagul lui
    şi după cîtva timp s-au ridicat şi au plecat şi ei
    sprijiniţi unul de altul.
    Şi fiecare de toiagul lui.
    A urmat un băieţel cu o îngheţată uriaşă
    care tot picura şi pe bancă şi pe jos
    şi el tot o lingea şi o lingea
    nu s-a dat bătut pînă a terminat-o toată cu cornetul cu tot.
    A încercat să şteargă banca după el dar a mudărit-o doar mai mult.
    Perechea de lesbiene care a urmat nici nu au văzut lipiciunea de pe bancă
    nici pe noi
    ocupate cum erau ele una de alta
    cu mîinile cu gurile.
    Cînd s-au ridicat pînă la urmă a pocnit lipiciul uscat dar ele nici nu au simţit.
    Trei copii japonezi deabia aşteptau să le ia locul
    după ce mama lor a curăţat banca întîi cu săpun pe urmă cu apă pe urmă cu spirt
    şi după ce s-au aşezat mama le tot spunea şi înţelegeam după cum făceau ei
    ba să se uite la dreapta şi le-a făcut o poză
    ba la stînga şi le-a făcut o poză
    pe urmă să–şi pună coarne şi le-a făcut o poză.
    Au plecat strigînd unul la altul dar poate erau cuvinte de dragoste.
    Apropo dragoste...
    “Şi cînd ne-am întîlnit?”
    “Nu ne-am întîlnit.”

    A ajuns un tîmplar cu un fierăstrău electric
    a tăiat banca în două,
    după ce a terminat a chemat un stivuitor cu furcă
    care te-a deplasat pe tine mult mai la dreapta şi pe mine mult mai la stînga
    (după ce ne-au obligat să purtăm o cască de protecţie portocalie)
    urmaţi de o puzderie de zidari care au început să construiască o casă între noi
    un gard jur împrejur, gălăgie, beton, macarale, tractoare, schele...
    M-am pus la ţopăit ca să încerc să te văd peste gard
    întîi de pe jos pe urmă de pe bancă
    pînă mi-am sclintit un picior
    şi tot nu ajungeam să te văd
    dar to mai săream pe celalt picior ca o barză, ca o capră monopedă,
    ca o fetiţă la şotron.
    “Şi cînd ne-am întîlnit?”
    “Nu ne-am întîlnit.”

    M-am uitat la tine alungită pe pat
    o faţă de marmură un umăr de marmură un şold de marmură
    mai jos de şold nu îndrăzneam să mă uit
    un sîn strivit între cearşafuri cu unul mai îndrăzneţ care atîrna insolit
    şi mă ameţea din creştet de munte
    ca sculptat de un Michelangelo dezlănţuit
    un ochi verde bătut în smaralde
    o gură roşie...
    “...ca o roşie,” ai chicotit
    “...ca o rană deschisă,” mi-am continuat eu ideea.
    Mi-ai tras mîna la sîn
    mi-am tras-o înapoi
    mi-ai tras-o înapoi
    nu mi-am tras-o înapoi.
    “Şi cînd ne-am întîlnit?”
    “Nu ne-am întîlnit.”
    “Şi scrisoarea asta ce este?”
    “O amintire, să mă încălzească.”
    “Iarna?”
    “Viaţa.”
    Tăcere.
    “Mi-e sete.”
    “Ce să-ţi aduc, nectar de primăvară, elixir de zei şi zmei?...”
    “Un pahar de apă. De izvor.”
    M-am întors după trei zile.
    Erai aşezată turceşte, un cearşaf peste umeri, mai frumoasă ca o mireasă
    mai frumoasă ca o crăiasă mai frumoasă ca orice regină a frumuseţii de cînd lumea.
    “A durat cam mult.”
    “Da, am luat autobuzul, pe urmă trenul,
    pe urmă autobuzul era în grevă aşa că am închiriat o bicicletă,
    izvorul era cam departe.”
    Nici nu mai auzeai,
    te rostogoleai pe podea în hohote şi eu am aşteptat răbdător
    cu paharul în mînă
    pînă te-ai liniştit şi te-ai aşezat din nou pe pat cu cearşaful peste umeri.
    “Şi cînd ne-am întîlnit?”
    “Nu ne-am întîlnit.”
    “Şi scrisoarea asta ce este?” ai întrebat ştergîndu-ţi lacrimele.
    “O poezie.”
    “Erotică?”
    “De dragoste.”
    “Încă nu am auzit de o poezie de dragoste folosind autobuze.”
    “Pesemne că încă nu era aşa o dragoste.”
    Ai băut. Ţi-ai lins buzele. M-ai chemat lîngă tine şi ţi-ai dezvelit sînul ca să-l sărut
    pe urmă l-ai acoperit iar.
    “Ca să poţi să te concentrezi.”
    “Nu-i nevoie să mă concentrez. Oricum e o poezie ineptă, abstractă, o alienaţie mintală.”
    “Şi cînd ne-am întîlnit?”
    “Nu ne-am întîlnit.”

    Am scris ultima linie.
    Am pus ultimul punct.
    Am trimis-o, adică am să o trimit dar pe “poezeşte” am trimis-o.
    Poate-i prea lungă.
    Poate-i prea încurcată.
    Poate o citeşti.
    Poate, o viaţă plină de poezii de poate,
    nu, poate nu-i un substantiv aşa că nu-l pot zice la plural,
    rămîne poate.

    Poate...

    (PS. Banca-i doar o scuză, să scriu ceva.)

RamasiteText

blank

corner
pasămite. pasămite?

    închide ochii,
    şi pe celălat,
    nu, nu încerca să ridici pleoapa din dreapta, trişezi...
    ţine-i închişi,

    fără efort,

    visează,
    aşteaptă,

    (îmbrăcată, sigur că îmbrăcată,
    păi doar sunt eu civilizat
    ...şi ce n-aş da să scap eu de civilizătoria asta...)

    simţi o presiune, uşoară?...

    ca o sugestie,
    ca o adiere deasupra bluzei că nici nu pătrunde înăuntrul pînzei,
    presiunea creşte
    pînza se deformă
    sînul se turteşte, striveşte,
    o mînă deasupra devenită piston un piston devenit compresor
    un geamăt...

    nu, nu deschide ochii,

    visează mai departe,
    aşteaptă,

    (rămîn civilizat, n-avea grijă,
    doar rimează cu blestemat
    ...civilizatu, blestematu, înapoiatu, apucatu, descreieratu, ş.a.m.d...)

    simţi o presiune, uşoară?...

    ca o sugestie,
    ca o adiere deasupra gurii că nici nu pătrunde înăuntrul rujului,
    presiunea creşte
    rujul se deformă
    buza se turteşte, striveşte,
    o gură deasupra devenită piston un piston devenit compresor
    un geamăt...

    deschide ochii.

    te uiţi împrejur, mirată,
    nimic
    înconjurată de mase de aer pînă la pereţi
    mase de aer de la pereţi pînă la stradă
    mase de aer de la pereţi pînă la stradă pînă la marginea oraşului...
    nimic, nimenea, neant,

    pasămite
    doar gîndurile tale.

    şi deşertăciunile civilizaţiei, desigur.

    pasămite.
    pasămite?

    dar atunci... de ce coasta asta care doare de te frînge, pasămite crăpată?
    dar atunci... dar atunci de ce buza asta... umflată, sîngerîndă,
    pasămite
    muşcată?

RamasiteText

blank

corner
Competiţie

    Grăunte.
    Piatră.
    Stîncă.
    Munte.
    Planetă.

    Unde mai puteam continua după planetă?
    Se uita la mine cu capul la stînga chiorăş, pieziş, amuzată
    aşteptînd ceva un răspuns ştiinţific, intelectual, erudit,
    dacă ar fi avut codiţă făcînd a elice
    aş fi crezut-o căţeluş abia aşteptînd joaca cu-a muşcatul de deget,
    dacă ar fi avut păr măciucă
    aş fi crezut-o Einstein pe drum să descopere numărul atomic a elementului dragoste,

    clar, nici una nici alta
    cu rochiţa aia scurtă care cît ar fi voit nu putea ascunde o codiţă
    cu părul acela care-i şedea ca coroana crăiesii zilei pe tronul dimineţii...

    nu am găsit răspuns nici ştiinţific, nici intelectual, nici măcar erudit,
    am găsit doar răspuns poetic.
    Femeie.

    Capul i-a oscilat la dreapta,
    tot chiorăş, pieziş, amuzată
    dar ceva i s-a strecurat în ochi, pesemne rouă.
    Mi-a luat degetele, mi le-a dus la obraz...
    zgrunţuros?... şi vîrfurile degetelor mi-au crăpat în indignare,
    mi-a luat palma şi mi-a dus-o la sîn...
    rigid?... şi palma mi-a crăpat în indignare,
    mi-a tras capul înspre ea, gură se apropia de gură, buze se apropiau de buze...
    rece, sec, mort?...
    şi înainte ca să ating
    cerul a crăpat în indignare
    şi un soare violent a ţîşnit între noi ca un grăunte de nisip devenit novă.

    Reîncepem.
    Reîncepem.

    Grăunte.
    Piatră.
    Stîncă.
    Munte.
    Planetă.
    Femeie, m-am încăpăţînat.

    Reîncepem.
    Reîncepem.

    Baltă.
    Iaz.
    Lac.
    Mare.
    Ocean.
    Femeie.

    Reîncepem.
    Reîncepem.

    Sămînţă.
    Lăstar.
    Copac.
    Desiş.
    Codru.
    M-am decis să schimb răspunsul. Tu.

    Codiţa a început să facă a elice,
    părul a început să i se facă măciucă,
    mi-a luat faţa între palme şi mi-a tras-o înspre ea,
    Eşti un nerod. Un nebun. Un nesăbuit.
    Ţi s-au terminat nă-urile?
    Mai am cîteva.
    Păstrează-le pentru mai tîrziu.
    Tu, eşti femeie.

    Nu aveam nevoie de dovedeală.
    Mi-a dovedit, totuşi.

RamasiteText

blank

corner
O para jumate

    Era momentul potrivit pentru filozofii de-o para jumate.

    Am mîncat
    ne-am iubit
    ne-am băit,
    ea, goală, alungită pe banca de lemn, capul ei în poala mea
    şi ochii ridicaţi, gonind după stele rătăcite în spate a nori trecători,
    eu, gol, aşezat pe banca de lemn, capul ei în poala mea
    şi ochii coborîţi, gonind după stele rătăcite în spate a pleoape trecătoare.

    “Dragoste fără sex e ca Romeo şi Iulia fără Iulia,
    e ca o octavă fără re,
    ca o privighetoare fără glas,” am zis
    luînd în pumn o şuviţă din părul ei şi strivind-o
    pînă s-a lichefiat
    şi am lăsat-o să se prelingă printre degete,
    printre scîndurile băncii,
    la pămînt.

    S-a gîndit, mult.

    “Ca apă fără hidrogen,
    te arde
    şi nu este nimic să stingă focul.”


    M-am gîndit, mult.

    “Ca o lume în alb şi negru cu sertarele pline de fotografii în culori.”

    S-a gîndit, mult.

    “Dragoste fără sex este totuşi viaţă, nu?” a întrebat.
    “Da, viaţă care merită a nu fi trăită,” am răspuns pe un ton care căuta a fi enigmatic
    dar ea a adormit între întrebare şi răspuns.

RamasiteText

blank

corner
Copac

    Timpul curge, frunza-mi cade,
    Gîndul rădăcina-mi roade,
    Sunt plecaţi de mult cocorii
    Cu bobocii şi cu zorii,
    Cu-mpletitele codiţe
    Unei oacheşă fetiţe
    Ce, odată, a meu trunchiu
    A atins cu-a său genunchiu,
    Cu briceagul inimioare
    A cioplit din crengi fugare
    Şi în scoarţa mea crăpată
    A scobit o niciodată.

    Timpul curge, frunza-i dusă,
    Vorba piere cum e spusă,
    Fulgii nasc ca lăcrimioare
    Între creangă şi vîltoare
    Şi încet mi-aduc aminte
    De-o fetiţă, de cuvinte,
    Obrăjorul tras în ceară
    C-o privire ce omoară,
    Dinţişorul alb ce taie
    Inima ş-a ei bătaie,
    Sînul alb, cel dus pe timpuri
    Cu a mele anotimpuri.

RamasiteText

blank

corner
Ceva a face cu dracu

    Ţi-am uitat
    ochiul.
    Da, pe dracu.
    Ţi-am uitat
    sînul.
    Da, pe dracu.
    Ţi-am uitat gura, genunchiul, degetul mare de la piciorul stîng.
    Da, pe dracu.

    Te-am uitat.
    Da, cînd dracu cu logofeţii lui şi vătafii lui şi restul necuraţilor
    au să mă uite pe mine.

    Mi-am amintit de ochiul tău.
    Mi-am amintit de sînul tău.
    Mi-am amintit de gura ta, genunchiul, degetul mare de la picioral stîng.

    Mi-am amintit de tine
    şi am uitat şi de dracu cu logofeţii lui şi vătafii lui şi restul necuraţilor.

RamasiteText

blank

corner
Ca

    Mă plimb pe chei,
    de sus în jos şi înapoi
    gînduri împletite cu şuviţe de vînt şi de păr
    şi cuvinte rostite cu adieri de vînt şi de sîn,

    ca un “la revedere” neşoptit dar zis.

    Urmăresc un pescăruş,
    cînd a zburatelea cînd a fugitelea cînd a statelea
    el vînjos, frumos
    eu şubred sub zăpadă
    marea măcinată de nevoile mele tot aruncîndu-mi raci la picioare
    şi scoici goale,

    ca un “la revedere” plin de saramură şi cîntec.

    Adun perle,
    pe urmă adun grăunţi de nisip
    le amestec, le macin
    le torn într-o clepsidră
    şi o sparg cu un baros de cinci kilograme,

    ca un “la revedere” fără sfîrşit.

    Intru în apă pînă la mijloc
    mă despoi de tot şi toate cele lumeşti şi imaginare
    şi mă iau la trîntă cu valurile
    şi cu apusul
    şi după ce dosesc soarele în spatele mării
    o caut pe mal ştiind că nu o găsesc,

    ca un “la revedere” acoperit de tăciunele nopţii.

RamasiteText

blank

corner
Voal

    Trage-mi un voal peste ochi,
    străveziu,
    lasă-mă să-ţi văd amprentele degetelor, cît se poate,
    da, trebuie să mi le apropii de faţă, de ochi
    să pot să le recunosc,
    de parcă aş avea nevoie de văz pentru asta,
    păi pot să le recunosc şi doar din miros,
    sau atingere,
    sau chiar auz... după cum aerul se desparte în jurul lor
    şi aburii se pornesc a furtună
    şi scînteile încep să sară cînd eşti la un milimetru de mine,
    la un centimetru,
    la un metru, la jumate de pămînt.

    Lasă-mi voalul peste ochi
    cînd te dezbraci,
    cînd te lepezi de insultele lumii la perfecţiile tale
    şi te ridici în vîrful degetelor de la picioare
    ca să ajungi cu vîrful degetelor de la mîini
    la coroana plopilor
    la tulburarea norilor
    la paloarea unei luni care se naşte din nou de fiecare dată cînd te vede
    goală,
    lasă-mi voalul peste ochi
    ca să te văd cu ochii raţiunei şi a lipsei de raţiune,
    cu ochii amintirii de mîine.

    Ia-mi voalul de pe ochi
    cînd simţi că eşti pregătită a suporta
    chinul,
    chinul unor ochi care te găuresc cu suliţele unei patimi străbune ca facerea lumii
    chinul unor dinţi care te sfîşie cu o foame născută cu naşterea ta şi a vieţii
    chinul unor degete care sfarmă tot ce e gingaş şi dulce şi sfînt în corpul tău etern,
    am să te îmbrac cu el ca să te dezbrac
    am să te leg cu el ca să te dezleg
    am să-l tai în panglici
    ca să-ţi pun funde la cosiţe şi la glezne
    şi cercei la urechi
    şi verighetă la deget
    înainte ca să aştern ce a rămas pe patul umed de iarbă
    unde am să te învăţ poezia scrisă pe piele
    şi cea afundată în carne.

    Ia-l, voalul, cu tine.
    O amintire, uscată între foile cărţii unde ai uscat şi prima mea scrisoare
    şi prima mea poezie
    şi ultima mea floare.
    Poate lîngă un bilet de tramvai,
    poate lîngă un sîmbure de pepene,
    poate lîngă un ac de albină,
    poate lîngă inima mea.
    Da, dacă pui urechea la tartaj poţi să auzi
    nechezul armăsarilor,
    tunetul norilor,
    clipocitul picăturilor de sînge... tic... tac... tic... tac... tic...

RamasiteText

blank

corner
Teii au murit

    Teii au murit
    pe Dobrogeanu Gherea.
    Şi Dobrogeanu Gherea a murit, ştearsă de pe hărţi.
    Duzii, salcîmii, liliacii, zarzării, socii, perii au murit
    pe Dragoş Vodă.
    Dragoş Vodă mai trăieşte, scalicit ca vai de capul lui
    dar mai pot ghici – vezi, aici a fost... vezi, aici am fost...
    Castanii au murit, pe drum la Grădina Publică, sărmana ciopîrţita Grădina Publică.
    Teatrul Eminescu cu candelabrele lui de cristal strălucitor
    e Teatrul Eminescu cu candelabrele lui de plastic murdar,
    Casa Pionierilor dărîmată,
    Cinema 7 Noiembrie dărîmat pentru blocuri gri murdar
    Cinema 30 Decembrie dărîmat pentru blocuri gri murdar
    chioşcul de la grădina Mioriţa dispărut cu Luminiţa şi Arici Pogonici şi Cravata Roşie
    şi bradul uriaş adus de fiecare Crăciun.
    Cel puţin Monumentul Eroilor a scăpat urgiei Ceauşesciene şi post-Ceauşesciene,
    jucam şi noi pac în jurul lui, pesemne mai pot găsi găurile gloanţelor noastre în piatră,
    dacă încerc.
    Caii au dispărut, cu trăsurile, cu birjarii, cu teii şi duzii şi salcîmii si liliacii
    cu străzile pavate
    şi noi care căutam printre crăpăturile de pavaj şuruburi pătrate căzute din copitele cailor,
    acea comoară specială a jocului de cinci pietre.

    Dacă am să te duc pe la mine, ce am să-ţi arăt?
    Aici era odată fierăria lui bunicu meu, adică... unde?
    Aici era odată croităria lui bunicu meu, celalt, adică... unde?
    Aici cumpăram sifon, aici cumpăram ţigări lui tatu meu şi i le aprindeam,
    aici maică mea în luna a opta cu mine
    a alergat la spital cu căţeaua lovită de o trăsură în braţele ei,
    aici era şcoala mea, Numărul 2, aici taică meu lucra la OCL Industriale,
    aici... aici... adică unde?

    Totul a murit.

    A murit şi o bucată din mine,
    o, ce bucată,
    ca un bolovan, ca un munte, ca o viaţă.

RamasiteText

blank

corner
atunci

    Cînd se stinge în inimă lumina,
    cînd tulburarea, turbarea, turmentarea se sting în inimă
    şi tot ce rămîne este limpezimea unei realităţi morocănoase, ruginită, prăfuită,

    Cînd miezul nopţii ajunge
    şi Cenuşăreasa se întoarce la fabrica de varză murată
    şi zmeii se scutură la un capăt de sfoară
    şi tot ce era Făt Frumos devine şofer, poliţist, contabil, zidar,

    Cînd numerele mari înfricoşează
    şi numerele mici nu mai interesează
    iar urechea e lipită mai curînd la oase decît la inimă,

    Cînd pana devine nicovală
    hîrtia serveşte la împachetat peştii
    şi mîinile care ţineau una una şi cealaltă cealalta
    ţin una călimara şi cealaltă capacul ei
    rotind pînă se închide,

    Cînd verdele devine culoarea ierbii
    şi roşul culoarea macilor,

    atunci
    am să uit.
    Niciodată.

RamasiteText

blank

corner
undeva, după miez de noapte

    03h15 anagramă

    cu drag
    şi o stea
    în inima mea
    ai aprins primăvară
    în iarnă fugară
    şi cînd iarna trece
    şi pleacă pe vece
    rămîne inelu
    e mort ghiocelu
    şi stihu tot moare
    dar totuşi un soare
    te prinde de deget
    cu zîmbet şi preget
    şi lasă scînteie
    cu cînt de femeie
    cu drag
    cu o stea
    în inima ta.

    03h46 întrebare

    ¿te pui la tocmeală
    cu sfînta cerneală
    cu sfîntu condeiu
    care cum i-obiceiu
    pătează cuvinte
    ca scrib fără minte
    şi lasă în urmă
    albastra lor turmă
    de sfinte cuvinte
    aduceri aminte
    şi doină trecută
    pierdută?

    04h14 răsărită

    răsărită,
    o, ispită,
    după soare fuge-ntruna
    şi cu ochiu şi cu struna
    gîtu tot îl răsuceşte
    stihu tot îl împleteşte
    pînă ce o zi, cuvinte
    cad ca dinte după dinte
    şi rămîne doar coroană
    ştirbă, palidă, sărmană
    veştejită, ruginită
    o, ispită, răsărită
    te retează coasa vieţii
    cu măreţii
    şi poeţii.

RamasiteText

blank

corner
Tridimensiuni

    Plou
    cuvinte.
    Da – plou, nu plouă.

    Un nor singuratic
    de atît centimetri pe atît centimetri pe atît centimetri
    poposit peste o floare
    de atît frumuseţe pe atît frumuseţe pe atît frumuseţe
    toarnă pe ea cuvinte
    atît gîndite pe atît negîndite pe atît răzgîndite.
    Un moment am vrut să zic atît subtile pe atît debile pe atît tactile
    dar nu prea avea sens, cu toate că ar fi fost mai apropriat.
    Parcă acum ar avea. Sens.

    Interesantă floarea.
    Are şi alte dimensiuni, cum răbdare pe indulgenţă pe zîmbet,
    dimensiuni care par a fi fără nici o relaţie între ele
    şi totuşi ea există, în ele.
    Alte?
    Roşu pe verde pe alb?
    Ieri pe azi pe niciodată?
    Deget pe tramvai pe poezie?

    Nebun.
    Da, norul, floarea ar fi nebună şi eu am zis nebun. O gramatică impecabilă.
    Plou
    peste toate dimensiunile ei,
    mai are multe, nenumărate, nu le ştiu pe toate, prefer să nu le ştiu,
    să le caut
    să le găsesc –
    în tăcere, în vorbe, în culori –
    şi cîteodată mă uit jos şi ea îmi face cu ochiul
    şi atunci mă prinde curajul şi mă uit la soare
    şi între floare şi soare
    mă usuc,

    sper doar să mai am deajunse cuvinte
    să-i mai umezesc petalele
    pînă ce a dispare în dimensiunea de bucătărie pe terasă pe salon
    şi eu a dispare în dimensiunea de troposferă pe stratosferă şi pe oricare altă
    sferă.

    Nebun? Poate.
    Poet? Îndoielnic.
    Vrăjit? Zi, rumeneşte soarele răsăritul de cu fiece ziuă?

RamasiteText

blank

corner
Self-Critique

    poezia-mi
    solidă, impunătoare, incisivă,

    ca o macaroană fiartă încercînd să stea drepţi la steag,
    ca un hadîmb prins în flagrant delict de viol,
    ca un noroi care se crede lut,

    şi-i pierdută în contemplaţie care ar fi susul şi care ar fi josul şi care drepţi-ul,
    şi-i pe cale a descoperi că singurul viol capabil a comite este cel intelectual,
    şi descoperă că lutul e, la urma urmei, doar lut,

    searbădă.

RamasiteText

blank

corner
Through

    Through the rolling
    beds of clover
    where the wind
    played hide and seek,
    where I kissed
    you three times over
    lost inside
    the day’s mystique,

    M-ai condus la jilţul vremii sub năframă de argint
    şi mi-ai pus, după ureche, bucheţel de mărgărint,

    Trough the hordes
    of flowing hours
    stealing time
    from resting light
    where you lay
    my bed of flowers
    and you ripped
    my folding night,

    Mi-ai vărsat cu vocea serii şoapte puse la urcior
    şi-a mea sete cerşetoare mi-ai schimbat-o cînt şi dor,

    Through the lasting
    dream leftovers
    guiding my
    erratic pace
    to that final
    lair for rovers
    with my heart
    in your embrace,

    M-ai lăsat să-ţi port cunună şi la deget şi la sîn
    şi-ai plecat cu restul vieţii-mi, cu-a meu tei, ş-a meu salcîn.

RamasiteText

blank

corner
Muşeţel

    Dragostea
    are patru feţe,
    una-i frumuseţe.
    Şi celelalte trei?
    Una-i... hmm... ardei,
    una-i.. hmm... mujdei...
    Şi a patra?
    ...flori de tei.

    A rămas pe gînduri, îi vedeam gîndurile şi tot nu mă săturam,
    erau pat de muşeţel pe care liniile corpului ei desenau fluturi
    şi coroniţe de muşeţel în jurul fiecărui deget care deveneau fluturi cu cît aşteptam mai mult
    şi cercei de muşeţel care flirtau cu fluturi în rumeneaţa obrajilor.

    Hmm-uri nu prea merge, mai curînd mmm-uri.
    Mmm-uri ar fi pe engleză.
    Mmm-uri este pe internaţioneză.

    Cum puteam să admit că avea dreptate,
    ar fi trebuit să-mi schimb viaţa (asta nu era o problemă)
    şi poezia (asta da era o problemă)?

    Una-i porumbei
    una-i... curcubei?...

    am întrebat, neliniştit,
    da, sigur că curcubeie şi nu curcubei dar eram cam presat cu timpul
    şi oricum puteam pretinde a licenţă poetică...
    da, sigur, mai curînd licenţiat din poezie decît licenţiat în poezie.

    Ştii ceva, mie-mi plac şi ardeii şi mujdeii.
    Iarăşi muşeţelul ăla şi iarăşi fluturii ăia, ce năpastie pe capul meu
    ce fericire pe ochii mei
    acum muşeţelul i s-a ridicat ca şosete de la degetele picioarelor în sus
    şi fluturii tot fluturau în spirală de jur şi-mprejur, şi-mprejur...
    Hei, iubitule, scoală-te, ai leşinat.
    Am deschis ochii şi i-am închis imediat şi m-am pus iar la leşinat
    dar nu vine el atunci cînd îl vrei,
    păi cu capul în poala ei şi paradisul infinit care mă privea în jos cu verdele ei
    şi coada aia de muşeţel singuratic care-i atîrna de colţul gurii
    cu un coada-rîndunicii singuratic şi el care mai zbura, mai i-ateriza pe obraz, mai zbura
    care-i omul în toate minţile care s-ar fi sculat din leşin?

    Muşeţel, am gîngîit.
    Muşeţel? mi-a răspuns un clinchet de cristale de undeva în dosul buzelor ei.
    Fluture, am gîngîit.
    Fluture? mi-a răspuns un clinchet de cristale de undeva în dosul buzelor ei.

    Am făcut un efort şi m-am ridicat într-un cot,
    nici nu s-a plîns că îi striveam coapsa cu ciotul ascuţit al cotului.

    Dragostea
    are patru feţe,
    trei îs frumuseţe.
    Trei? Zici patru.
    Da, zic bine...
    opsă, te-am uitat pe tine.

RamasiteText

blank

corner
Realităţi

    Noroc
    că pămîntul nu-i făcut iască
    că tare-ţi mai scapără
    ochii.

    Păcat
    că nu te-am întîlnit la o periniţă
    că tare nu ţi-aş mai fi lăsat
    gura.

    Ciudat
    cum soarele trage după el pămîntul
    cum tragi şi tu după tine gîndurile
    mele.

RamasiteText

blank

corner
Tăcere

    Te-ai îmbrăcat într-o carapace
    de tăcere.

    Mi-ai zis
    că ai să-mi zici,
    nu mi-ai zis.
    Ai dispărut.
    Între sunete nearticulate,
    între vocale şi consonante care ar fi trebuit să construiască cuvinte,
    ai dispărut.
    În tăcere.

    Ţi-am promis să continui pînă îmi zici,
    mi-ai promis să-mi zici.
    Nu ţi-ai ţinut promisiunea.
    Am încercat să o ţin pe a mea
    dar am căzut pe gînduri,
    poate tăcerea ta este... vorbe?
    Poate că totuşi îţi ţii promisiunea
    şi îmi zici...
    taci!

RamasiteText

blank

corner
Adio, un studiu în abstracte verzi

    Cum închizi un capitol de viaţă?

    Cum închizi o relaţie inexistentă
    o uşă închisă
    o făgăduinţă neexprimată netăgăduită neîmplinită?

    Cum dracu te uiţi înainte cînd gîtul ţi-e răsucit la jumate cerc?

    (da, am să mai chem dracu pe ici, pe colo, e parte din abstractele sus menţionate.)

    Adio, ah, ce cuvînt frumos
    melodios
    duios,
    o afinitate cu italiana,
    cu un cîntec frumos ca cuore, ca amore, ca dolore
    ca ti amo
    ca bella ragazzina dagli occhi verdi,
    toate vocalele aranjate ca flori de crin pe tulpini de consonante
    ca adio per sempre,

    sau poate are el o afinitate divină
    ca a Dio,
    ca a Doi,

    sau chiar o afinitate bovină anagramată
    ca di hăisa la doi boi
    sau ca iad o...

    (ce dracu m-a apucat?)

    sau pe alte meleaguri gîndite, poate chiar o afinitate difuză şi confuză
    cum ar fi odaia care n-are nimic a face cu o odaie
    dar ar zice mulţumesc lui Dumnezeu pe ebraică.

    Parapanghelos?
    Da, pare că nordul mi s-a sucit la sud-est, crezi şi tu?

    Adio. Dacă l-aş zice de două ori poate că ar deveni din negativ un pozitiv,
    adio adio. Cum ar fi nu nu. Ba ba. Minus minus.
    Cum am ajuns la matematică şi logică dracu ştie
    (ţi-am spus că am să-l chem mai multe ori)
    şi ce ar avea logica să facă cu închidere şi cu adio şi cu cuore
    şi cu dagli occhi verdi?
    Totul, dacă adaugi un i înaintea cuvîntului sus zis.
    Nu, nu merge la adio cu toate că într-o viitoare limbă
    poate că ar fi creat un iadio sau un neadio sau un desadio.

    Ştiai că dragoste aproape că rimează cu pacoste? Da, sigur că ştiai.
    Ştiai că iubire aproape că rimează cu dezamăgire? Da, sigur că ştiai.
    Ştiai că ochi nu rimează cu verzi? Ei, bine, greşeală mare,
    rimează
    ca flutur cu soare
    ca doină cu mugur
    ca zînă cu tine.
    Greşesc? Nu cred, mai curînd – ştiu.

    Bine, cred că am ajuns, acolo,
    la limita abstracţiei.
    Pot să continui la infinit dar rost nu are,
    am încercat să zic tot ce nu am.
    Prima zi de iarnă este totdeauna cea mai lungă, durează iarna întreagă.
    Mai ales că primăvara nu mai vine.

    Mă uit la o vrabie,
    ţopăie din fărămitură în fărămitură.
    Mă uit la o veveriţă,
    sare din nucă în nucă.
    Mă uit la frunze,
    toate căzute.
    Cum dracu să răsucesc gîtul încă o jumate de cerc, să mă uit înainte?
    Aha, să-l derăsucesc?
    Prefer să încerc să continui să răsucesc. Pesemne... poate... parapanghelos.
    Adio.

    O mare se sfarmă în mii de talazuri
    Şi-ţi toarnă pe piele albastre zăvazuri
    Iar luna înşiră pe fir de lumină
    Steluţe căzute pe-a ta crinolină,

    Dispari. Te topeşti într-o zare de ceară,
    Aprinzi cu-a ta buză amurgul spre seară,
    Aştept ciocîrlia, dar pleacă cocorul
    Şi duce-al tău zîmbet, şi duce-al meu dorul.


RamasiteText

blank

corner
Ultima?

    Încerc să-ţi răscolesc inima
    cu cerneală,
    dar tot ce am reuşit e să rup o sută optzeci şi trei
    peniţe.

    Cine mai scrie azi cu peniţe?

    Uitaţii. Trecuţii. Poeţii.

    Caligrafie mentală,
    o artă uitată împreună cu hîrtia şi condeiul,
    trecută împreună cu cerneala,
    s-au dus şi poeţii cu ea
    şi tot ce rămîne e o palidă reflecţie
    a ce ar fi putut fi.
    Oglinda pătată, crăpată.

    Mai am ceva peniţe, cam strîmbe dar totuşi mai ţin în ele ceva cuvinte,
    tot acelaşi condei care-mi pătează vîrfurile degetelor...
    ce să zic, mai bine cernealism decît nicotinism, sau anilism...
    mai am şi călimara cu ceva cerneală albastră amestecată cu apă, să ţie mai mult
    chiar dacă scrisul e spălăcit,
    am şi ceva hîrtie
    păstrată la răcoarea din beci
    îngălbenită
    dar o păstrez ca ochii din cap
    fiindcă albastru pe galben dă verde.

    Tot promit “ultima”
    dar cît mai ţine mai adaug ceva apă
    devine mai spălăcit
    dar totuşi e lizibil.
    Doar sensul se pierde,
    ideea devine mofturoasă şi refuză să fie scrisă cu ceva mai nimerită erudiţie
    dar totuşi e aceiaşi idee
    doar, oleacă, spălăcită şi ea.
    Numai verdele, minunea minunilor, nu se spălăceşte,
    rămîne acelaşi.

    Ultima?
    Cred că ultima o fi cînd o fi.
    Şi nici un moment mai devreme.

RamasiteText

blank

corner
O bucăţică de viaţă

    O bucăţică de viaţă
    devine o viaţă
    întreagă,

    scurtă,

    dulce,

    moare.

RamasiteText

blank

corner
X

    Ne-am aşezat la o masă, faţă în faţă,
    masa între noi.
    Am luat un petec de hîrtie
    am scos un creion din buzunar
    şi am scris pe el: te iubesc.
    Am învîrtit petecul de hîrtie şi l-am împins înspre tine, cu creionul.

    L-ai citit de cîteva ori, ţi-am urmărit ochii.
    Pe urmă ai luat creionul şi ai făcut două linii peste cuvinte,
    părea a un X dar nu era un X, prea era mare.
    Ai învîrtit şi tu petecul şi l-ai împins înspre mine, cu creion cu tot.

    M-am ridicat
    m-am întors
    am plecat.

    Cred că am ajuns, nu prea sunt sigur,
    prea mi-au fost imaginile deformate tot de-a lungul drumului.

RamasiteText

blank

corner
Închidere? Închisoare? Închipare?

    Închid. Totul.

    Încep cu călimara.
    Da, de mult este uscată, goală,
    dar o închid, simbolic.
    Ung ceva clei pe ghivintul capacului crăpat,
    îl înşurubez după ce scutur călimara de cîteva ori
    nu că mai sunt picături dar ca să nu închid în ea vre-un sărman de păianjen,
    sap o groapă de unu pe unu pe unu metri
    şi o arunc înăuntru
    după care astup groapa cu lopata
    pun un pietroi pe movilă şi un mănunchi de lăcrămioare peste pietroi,
    închis.

    Continui cu hîrţoagele,
    parte scrise de mine parte scrise de alţii parte goale aşteptînd urgia peniţei,
    le tai.
    întîi panglici pe urmă macaroane pe urmă tăiţei
    şi din tăiţei fărîmituri
    şi fărîmiturile le împrăştii în jurul ghioceilor
    parte aşa, cum sunt, poate or încolţi în copaci sau în cuvinte
    parte după ce le ard,
    cenuşă,
    gri,
    moale ca toate cuvintele nescrise şi toate visele nevisate
    şi zilele care nu vor mai veni
    fiindcă fabrica de plăsmuit plăsmuiri
    e închisă.

    Adaug gîndurile, năzuinţele.
    Nici nu am clei pentru ei, pentru ele,
    nici foarfece
    nici chibrituri,
    nici nu e nevoie.
    Nevoie este doar să-mi închid mintea, amintirile trecute, dorul a veni,
    rimele avortate înainte de a se fi născut... nu, nu-i crimă,
    înainte de a se fi conceput
    sterpe ca piatra de rîu
    ca pana de corb putrezită
    ca stupul fără miere, fără albine, ars
    şi împrăştiat cu cenuşa hîrţoagelor în jurul ghioceilor.
    Gîndurile închise.
    Năzuinţele închise.
    Mintea, amintirile, dorul
    închise.

    Pleact-a din a meu castel un obosit convoi
    Şi roata-i pleoscăie domol pe-a mlaştinii-i noroi,
    Se-nchide poarta, scîrţîind, zăvoru cade-n loc,
    Şi dus îi stih, şi dus îi vis, şi dus îi busuioc.


    *

    În o sută de ani, cam aşa ceva,
    s-a prins cineva de groapa aia de unu pe unu pe unu metri
    şi a început să o sape
    cu hîrleţ, cu lopată, cu tîrnăcop,
    un arheolog literar fără ştiinţă dar cu bună voinţă
    pînă a ajuns la călimară,
    nu era putrezită, era doar plastic,
    a scos-o, a curăţat-o de viermi şi moluşte
    dar cît tot încerca capacul nu s-a dat deschis
    aşa că dezamăgit a dat în ea cu ciocanul
    pe urmă cu barosul
    pe urmă a arucat resturile sub un compresor de drumuri
    ignorant că era goală,

    că ce căuta putea fi găsit în ceva hîrtie îngălbenită
    care tot aştepta a fi descoperită
    pînă a putrezit
    şi s-a dus
    prafului,

    veşnicia uitării,
    inexistenţă,
    neant.

RamasiteText

blank

corner
Prima Iarnă, Ultima Iarnă

    Ghiocei şi lăcrămioare
    Dorul doare,
    Visul moare,

    Între crini şi viorele
    Stinse stele
    Cu a mele
    Dulci pansele
    Mor şi ele,

    Timpul trece,
    Nouă, zece
    Înspre vece,

    Am trăit, am petrecut,
    M-am sculat, iar am căzut,
    Liliacul mi-a trecut
    Iar în inima-mi de lut
    Te-am pierdut.

    Sună zurgălăii, vin,
    La durere nu mă-nchin,
    Iau un verde, caru plin,
    O privire, un senin
    Şi adorm în pat de spin,

    Cu-a meu gînd rebel, păgîn
    Ş-a mea mînă l-a tău sîn.

RamasiteText

blank