|
Ambasadoare
I-au trebuit trei luni pînă ce a reuşit să pronunţe primul ei cuvînt: “salam”. Trebuia să fie “solar”, dar tot era o reuşită. Pînă la acel moment era poticnită în frecvenţele ultra, şi nu reuşea să înţeleagă de ce nu o auzim noi. Numai liliacii nu mai îi dădeau pace, pesemne că orice zicea era pentru ei o declaraţie de dragoste. Aşa că “salam” era o reuşită planetară şi toate televiziile din lume au relatat-o, repetînd cuvîntul. Ce să zic – eram invidios mort pe Radu, care a căpătat-o pe aia din Venus. Chiar dacă era de un verde-albăstriu şi avea coarne, dar ce corp şi ce sîni. Cred că de aia a învăţat şi mai repede, pesemne că creierul lor era parţial în sîni. Poate şi în coadă, de asta nu sînt sigur. Dar ce talent linguistic... şi ce aventură pentru Radu, ea refuzînd să poarte orice fel de îmbrăcăminte timp de o lună. Pînă ce şi-a dat acordul pentru un costum de baie. Dar asta tot.
A mea era din Martie, o rasă mai diferită. Sîni mici, pielea albă ca varul, buzele verzi - hei, cel puţin şi ochii îi erau verzi (a lui Radu avea ochii un galben de capră). Şi putea să-şi retragă coada pînă ce o credeai aproape umană. Minimum umanoidă. Dar s-a îmbrăcat din prima zi, exclusiv Cartier, noroc că proiectul era subsidiat de ONU. N-am avut eu norocul lui Radu. Şi din prima zi am şi avut dureri de cap, pînă ce specialiştii de la institut au identificat sursa ca ultra sunete. Ea vorbea cu ultra sunete şi noi nici nu aveam vre-o idee, la început am crezut că era mută, pînă ce au început să se spargă paharele în cameră. Atunci am ghicit.
A treia, cea din Io, avea şi mustăţi şi aripi – săracul Cornel, era desemnarea lui. Şi ce provocare, mai ales că în tot restul putea trece drept o umană perfectă. Şi vorbea fluent orice limbă, din momentul ce o auzea. Era ceva anormal în ea, cel puţin pentru noi.
Erau primii ambasadori pe pămînt de la Uniunea Pătrată, cum am înţeles noi că se numeau pe limbile lor, şi nu era deloc clar de ce nu triangulară – păi erau doar trei planete implicate, iarăşi – după înţelegerea noastră. O poveste lungă – şi cum ne-au contactat, şi de ce tocmai institutul linguistic Romîn a fost ales ca să îi instruiască “pămînteana”. Poate că într-o viitoare cronică am să fiu mai explicit şi cum a început această aventură, şi explicaţiile ştiinţifice şi sociologice cum se face că nu ne-am cunoscut “vecinii”, şi asa mai departe. Pe moment eu eram responsabil de Livisa (cum şi-a compus ea numele din literele noastre) şi sufeream groaznic – şi moral şi profesional. Şeful meu îmi cerea mereu rapoarte despre ierarhia lor politică, armele lor, tehnologia lor, şi eu de-abia că eram în stare să vorbesc cu ea despre ce ar vrea să mănînce. Şi, în plus, inima mea luase o turnătură albă, şi m-am îndrăgostit de ambasadoarea mea – coadă şi tot.
Eram acum la un an de la data cînd cele trei ambasadoare aterizaseră pe pămînt, în vehicolul lor care semăna mai mult unui arici decît unei farfurii, şi un gen de nerăbdare începea să pătrundă în discuţiile mele săptămînale cu şeful nostru, împreună cu Radu şi Cornel. Şi cele lunare, cu comitetul pămîntean internaţional. Eram toţi trei cam nedumeriţi la acea insistenţă mereu mai impunătoare, şi părea că presiunea reuşea cu Radu şi Cornel, care reuşeau să aducă mai multă informaţie ca mine. Numai ca să fiu clar, fiindcă mi se pare ca nu am menţionat faptul mai înainte – şi ei s-au îndrăgostit, fiecare de respectiva lor desemnare. Păi, erau fermecătoare, fiinţele astea.
*
Am bătut la uşă, ca să ştie că sînt eu. Oricine putea suna dar numai eu băteam la uşă numele ei în Morse. Cu toate că nu era nici o primejdie vizibilă la adresa lor, toate ambsadoarele erau cazate în vile păzite, şi se deplasau cu o armată întreagă de oameni de securitate în împrejurimea lor. Din cînd în cînd reuşeam să ne strecurăm în oraş fără ca ei să ştie, şi nimenea nu părea să ne ieie în seamă. Mergeam mînă în mînă ca doi îndrăgostiţi, eu eram, cu toate că nu i-am zis-o direct niciodată, dar ea nu mi-a declarat niciodată nimic ca să amintească a dragoste (or fi ei cunoscut acolo dragoste de genul care noi îl numim aşa?); dar dacă ar fi fost umană aş fi putut jura că mă iubea. La cinematograf, în întuneric, îşi schimba mîna cu coada şi aşa priveam filmul – mînă în coadă. Cîteodată, la scene mai triste, plîngea şi lacrimile ei gustau la fel ca a noastre, cu toate că strănutam cînd le gustam. Curios, si ea strănuta cînd se atingea de lacrimile mele. Pesemne o alergie oarecare, mutuală. Şi îi plăceau desenele animate la nebunie.
A deschis uşa, goală goluţă – Cartier’ul era numai pentru alţii, pentru mine era întotdeauna goală. Mi-a luat buchetul de flori cu coada, o coadă agilă nu mai puţin ca o trompă de elefant, şi cu mîinile m-a îmbrăţişat de eram să mă sufoc. Încă ceva la care m-am obişnuit, mai ales după ce am început să merg la un institut de antrenament. La început portam un corset de oţel, fiindcă părea că nu îşi putea controla forţa în braţe – era totul sau nimica. Dar mi-am dat seama că pierd plăcerea de a-i simţi pielea, aşa că m-am adaptat cît am putut. Puteţi să vă închipuiţi că, în felul meu, eram un om fericit.
“Vrei să bei ceva?”
“Da, nişte suc de struguri.” Am urmărit-o luînd cartonul şi umplîndu-şi gura, pe urmă venind la mine şi dîndu-mi să beau direct din gura ei în a mea. Îmi plăcea obiceiul, şi ea ştia că îmi place.
“Ce culoare să îmbrac azi?” Aceiaşi întrebare şi acelaşi răspuns.
“Alb.” Îmi plăcea alb pe ea.
“Şi deasupra şi dedesupt?” Iarăşi aceiaşi întrebare, şi nu reuşeam să o fac să zică “dedesubt”. Asa că “dedesupt” a rămas. Şi iarăşi acelaşi răspuns.
“Da. Îmi placi în alb.”
“Ma găseşti gustoasă în alb?” I-am fost explicat eu diferenţa între “frumoasă” şi “gustoasă” şi ea a preferat “gustoasă”.
“Te găsesc ‘sexy’ în alb,” am încercat să o surprind cu un cuvînt nou. Dar mi-am ratat ţinta, cînd s-a apropiat de mine şi coada s-a pornit să îmi pătrundă pe sub cămaşă.
“Mergem să facem copii?” m-a întrebat, un zîmbet şăgalnic făcînd din ea o zeiţă a frumuseţii.
“Trebuie să copiem ceva?” am întrebat, nedumerit.
“Să copiem? Ce înseamnă să copiem? Copii!” a repetat cu fermitate, şi deodată m-a apucat o teribilă durere de cap. Pesemne că i-a scăpat ceva în ultra-sunet. Şi tot deodată mi-am dat seama ce credea ea, domnişoara. Uitasem un moment că accentul ei era plat ca pieptul vecinei mele, Victoria Bălan, şi trebuia să fiu atent la interpretaţii. M-am făcut roşu ca dracul, nu ca racul.
“Vrei să zici ‘copii’?” am repetat, punînd accentul pe ii, şi înfundîndu-mă mai adînc în spectrul roşului.
“Da, ce am zis eu? Copii,” a repetat, menţinînd accentul pe o. Şi după o lungă pauză cu pleoapele plecate (asta a învăţat-o de la Mae West), a murmurat. “Mă izbeşti, nu?” care voia să zică – mă iubeşti, nu? I-am scos încetinel coada din cămaşă şi i-am desfăcut mîinile care mă îmbrăţişau. Dacă nu m-ar fi lăsat nu aşi fi putut. Apucase să-şi îmbrace doar chiloţii şi sutienul, şi părea aşa de firavă, pierdută... O lacrimă i s-a rostogolit din ochi şi nu am apucat să o prind. Un lucru ştiam – Livisa nu ştie să joace comedia. A doua i s-a rostogolit pe obraz şi de data asta am prins-o cu gura. Am strănutat. Nu a avut încotro şi a început să rîdă de mă biciuia coada ei ca o cravaşă. Pînă ce mi-am lipit gura de gura ei şi i-am muşcat buza – încă nu o sărutasem cu aşa pasiune pînă atunci. Braţele i s-au reunit în spatele meu şi sunetul de pînză deşirată nici nu mi-a pătruns în conştiinţă pînă ce ne-am regăsit între cearşafuri.
“Eşti sigură?” am respirat un moment.
“Da, sînt singură,” mi-a răspuns ce voia ea, şi pe urmă nu am mai întrebat nimic. Nu că eram eu virgin, dar nici aşa furie nu am mai întîlnit eu în trecătoarele mele afaceri. Ar fi chiar dragoste la mijloc? Eram sigur de partea mea, nu eram încă sigur de partea ei.
“Niciodată încă nu m-ai strănutat aşa,” mi-a murmurat mai tîrziu, şi cred că am înţeles ce voia să-mi zică de data asta.
*
Am ieşit de la “Cenuşăreasa”. Magie. Livisa s-a decis la mijlocul filmului, pentru oarecare cauză, să-mi ţină mîna cu mîna. Nici nu ştiu dacă s-a uitat la film, se uita mai mult la mine. Cînd pantoful a lunecat pe piciorul cenuşăresei, mi-a dus mîna la ceafă şi m-a sărutat ca şi cum ar fi ştiut că este sfîrşitul lumii. Am ieşit mînă în mînă. La ieşire o grupă de vre-o zece inşi în costume negre s-a interpus între noi în absolută linişte, i-au pus cătuşe la mîini şi au luat-o într-o limuzină cu geamuri afumate care a dispărut la primul colţ. Totul a durat doar cinci secunde. Am rămas năucit, nici nu am reacţionat cînd alţi doi inşi mi-au luat fiecare un cot şi m-au pus într-o altă limuzină care a plecat în direcţia opusă. Ce se întîmplă aici, poate că chiar e sfîrşitul lumii?
Sirena golea străzile şi maşina gonea prin semafoare de orice culoare, de parcă erau siguri că toţi o să le libereze drumul. Noroc sau plan – am ajuns teferi, maşina a intrat într-o curte cu un gard de fier, porţile automate s-au închis în urma noastră şi am mai mers vre-un kilometru întreg pînă ce ne-am oprit în faţa unei case impunătoare. Cîţiva paznici înarmaţi s-au dat la o parte ca să ne lase să trecem.
M-au ţinut de coturi mai departe, de parcă aveam încotro fugi. Am încercat un “cuţu, cuţu” pe lîngă unul din cîinii lîngă care am trecut, şi dacă nu era cu lanţ de fier pe el m-ar fi mîncat şi pe mine şi pe acompaniatorii mei. Săracul, era flămînd.
Am intrat într-un lift, în loc să mi se lipească tălpile de podea aproape că mi s-a lipit părul de tavan, şi după cîteva minute s-a oprit, pesemne că într-un beci, ceva. Cu toate că arăta mai mult a librărie. Şeful meu era şi el acolo, în spatele unei mese, lîngă cineva cu un scaun mai mare ca al lui, pesemne că un ştab mai mare ca el, şi pe o bancă am fost surprins să îi văd şi pe Radu şi pe Cornel. Mi-am scuturat mîinile liber şi m-am dus la ei.
“Şi voi ce faceţi aici, măi băieţi?”
Erau la fel de ignoranţi ca mine, şi poate că şi mai năuciţi decît eram eu. Ne-am uitat la şeful nostru, aşteptînd ceva explicaţie logică, dar el părea prea ocupat să vorbească cu ştabul, de la distanţă mi se părea că vorbesc engleza. Engleza în birourile securităţii din Romînia? Cu toate că ştiam că proiectul ambasadoarelor era un proiect internaţional, dar totuşi nu mă aşteptam să văd un CIAnic (de asta eram sigur) amestecat în ce era vorba să fie un proiect civil. CIAnicul ne-a făcut semn să ne apropiem şi să ne aşezăm. M-am aşteptat să ne ofere un biscuit, o cafea, sau cel puţin un suc cu un pai – păi nu ne ştiam vinovaţi de nimic – dar el s-a mulţumit să se încrunte la noi şi deodată a lătrat (o fi fost flămînd şi el?) în... romîneşte.
“Aţi ştiut?”
“Am ştiut ce?” m-am dat eu voluntar să răspund, vocea mea calmă cu toate că aveam un tramvai în piept.
“Că ambasadoarele sînt spioane.”
Dacă era o glumă, ne-am fi fost prăpădit toţi trei de rîs. Dar nu era glumă, şi şeful nostru se întrecea cu ştabul cine ne sfredeleşte mai tare cu privirea. Bine, o fi avut el imaginaţie vie, domnul Coşmaru (chiar ăsta îi era numele, şi nici eu nu glumesc).
“Şi adică ce au spionat ele, reţetele culinare romîneşti? Pătlăgele sărate? Fiindcă toată ziua sau mîncau, sau cumpărau vestminte, sau mergeau la spectacole de tot felul, circ inclusiv. Numai de la opera japoneză au ieşit la mijloc. Cînd, unde, ce să spioneze, domnilor?” Declaraţia lor era aşa de stupidă, că am şi uitat unde mă aflam şi m-am umflat în pene ca o gogoaşă. Sau cocostîrc. Sau ce-o fi care se umflă în pene. Mă simţeam lucid dar şi cam depăşit de evenimente aşa că mi-am cam amestecat metaforele.
Ştabul a făcut un semn, şi unul din tipii dimprejur mi-a pus în faţă o măsuţă şi pe ea un laptop deschis. Hei...
“Îl recunoşti?” Cum să nu-l recunosc, era laptopul meu, scalicit la colţul drept, acolo unde mi l-a ros fostul meu căţel. Tipul din faţa mea a apăsat încet cîteva clape, ca să am timp să văd, întîi a schimbat utilizatorul în... Livisa?... pe urmă a introdus parola, tot Livisa, şi pe urmă s-a înlăturat. “Acum uită-te la istoria de navigare.” M-am uitat. Pe urmă m-am uitat mai mult. Pe urmă nu m-am mai putut opri, cu Radu şi Cornel privind peste umerii mei, şi gura căzîndu-ne la toţi trei pînă ce - dacă nu era carnea limitată în flexibilitate, ne ajungea la genunchi. Arătam ca cei Three Stooges din vechile comedii americane. Toate site-urile căutate se ocupau cu bombe atomice. De la teorie pînă la practică. M-a apucat deodată un rîs senil că nu mai puteam să mă astîmpîr – Livisa o teroristă interplanetară... doamne dumnezeule... Tipul care mi-a adus laptopul mi-a venit în faţă şi m-a pălmuit. Nu trebuia s-o facă – o secundă mai tîrziu a găsit podeaua cu un nas strivit, în sfirşit au servit la ceva lecţiile mele de karate. Dar palma m-a potolit. Ceva necurat era aici.
“Şi care este teoria dumneavoastră, domnul Coşmaru?” l-am întrebat pe şeful meu, fiindcă era singurul nume pe care îl cunoşteam.
Ştabul a înclinat capul şi camera s-a întunecat. O imagine a apărut pe un ecran gigantic, părea imaginea statică a unei suprafeţe care semăna cu o fotografie luată pe lună. “Cyllene, una din lunile lui Jupiter”, a zis ştabul. “Imagine luată de un satelit chinez, o lună înainte ca să fim contactaţi, şi două luni înainte ca ambasadoarele să apară la noi.” L-am văzut presînd cîteva butoane, şi îmi închipui că imaginea mergea mai repede, cu toate că pe ecran deabia se observa. La un moment dat, ceva ciudat s-a întîmplat - o linie verde a apărut pe ecran, oprindu-se pe suprafaţa care o vedeam. Timp de aproape un minut nimic nu sa întîmplat, şi deodată suprafaţa, luna chemată Cyllene a... dispărut. Ca şi cum nu ar fi fost existat. Linia verde a dispărut şi ea, o secundă mai tirziu, cel puţin pe ecran părea o secundă fără să ştiu viteza imaginii. Luminile s-au aprins din nou în cameră, şi o perdea a acoperit ecranul.
“Domnilor,” a continuat ştabul cu o voce monotonă, dar aspră, “pentru prima oară în istoria modernă, autorităţile militare şi ştiinţifice ale celor mai dezvoltate ţări sînt de acord că pămîntul face faţă unei primejdii de moarte, din partea unei societăţi extraterestre de care nu ştim aproape nimic. Am încercat pînă acum să stabilim o limbă de comunicaţie, prin voi, şi în paralel să obţinem ce informaţii este posibil a avea. Dar după ce am descoperit interesul ambasadoarelor...” din care am înţeles că toate trei se ocupaseră cu aceleaşi cercetări pe internet... “este timpul să schimbăm planul în mod drastic. Şi asta imediat. Nu ştim ce informaţii, sau cum, ele ar fi putut trimis înapoi pe planetele lor, dar se poate ca în orice moment să facem faţă unui atac nuclear care va distruge viaţa pe pămînt.”
“Şi adică de ce?” am îndrăznit să întreb, cu toate cu nu era nimerit să o fac. “Dacă au ei o varză care dă o rază verde care mănîncă totul - ce nevoie ar fi avut ei de cunoştinţe în materie atomică?” Două întrebări bune, la care nu mă aşteptam să primesc un răspuns logic. Nu l-am primit. “Şi ce se întîmplă acum?”
Răspunsul a venit în forma unei interogări maratonice, că nici nu mai ştiam cum mă cheamă la sfîrşitul celor zece ore cînd am căzut în nas, pur şi simplu epuizat, flămînd, mort de sete. Nu că le ascundeam ceva, dar ei nu puteau nici să creadă nici să înţeleagă cum, după un an de relaţii aşa de apropiate cu ambasadoarea mea, nu ştiam mai mult decît ce îi plăcea să mănînce, cu ce îi plăcea să se distreze, şi ici şi colo ceva informaţii despre casa şi familia ei “acolo”. Da, mai ştiam eu ceva despre tehnologia lor, care – după ce înţelegea mintea mea ne-tehnică – era foarte similară la cea pămînteană; doar de vasele lor spaţiale nu ştiam absolut nimic în afară de faptul că... unul a ajuns la noi. Şi că nimenea nu reuşise încă să pătrundă în el, ba nici măcar să se apropie de el.
La toate întrebările idioate despre armele lor puteam numai să răspund cu ce ştiam – o tigaie în mîna Livisei era mai periculoasă ca un iatagan turcesc, şi ea mi-a făcut odată o demonstraţie amicală. Am înţeles atunci că nu voiam să capăt o demonstraţie ne-amicală cu cunoştinţele ei în materie de mănuire a tigăilor. Şi la toate întrebările lor în materii personale, am insistat că am respectat toate criteriile diplomatice care mi le-au dat ei la început. Eram sigur că am fost spionat afară tot timpul, dar nu în cartierul ei personal. Asta o ştiam de la ea. Cum ştia ea – nici nu ştiu.
Îmi era clar că mai devreme sau mai tîrziu o să îmi aplice metode mai puţin ortodoxe ca un simplu interogatoriu, şi atunci poate tot adevărul va ieşi la lumină. Ei şi? Vor afla că m-am îndrăgostit nebuneşte de inamica numărul unu a pămîntului? Şi că am dormit cu ea? La dracu cu ei şi cu psihoza lor, pesemne că toată afacerea asta avea un răspuns logic care va ieşi la iveală în discuţia lor cu ambasadoarele. Cu toate că eram ingrijorat mort ce se va întîmpla cu Livisa şi celelalte două ambasadoare, şi mă temeam că cuvîntul “discuţie” nu era apropriat la ce se va întîmpla cu ele. Ce urîtă arăta omenirea la primul nostru contact interplanetar, pesemne că tot maimuţe am rămas, în afară de coada care, din păcate, am pierdut-o.
O mînă agresivă mă tot scutura, şi am căzut năucit din patul de lemn unde mă lăsaseră la sfîrşitul interogatoriului. Eram în aceiaşi cameră cu Radu şi Cornel, şi ei nu arătau mai bine ca mine. Cred că ideia era ca noi să ne vorbim între noi - haha, cine avea niscai putere să scuipe, de vorbit putere să avem? Idioţii.
“Veniţi cu noi, avem nevoie de voi imediat.”
Am băut un pahar cu apă şi l-am urmărit pe tipul care ne-a sculat, pregătit la orice altă manevră care li s-ar fi năzărit ca să ne facă să scuipăm secretele noastre. Cel puţin acum aveam ceva apă în mine, aşă că puteam chiar scuipa dacă era nevoie. Dar la un elicopter nu m-am aşteptat. Era unul mare, din acelea utilizate în Vietnam pentru transport de trupe, şi toate figurile înăuntru îmi erau cunoscute din noaptea trecută. Ştabul şi Coşmaru erau şi ei acolo, nici nu mă aşteptam altfel.
Pesemne că ei aşteptau ca noi să îi întrebăm ce s-a întîmplat, dar i-am lăsat să aştepte. Eram încă adormiţi, eram flămînzi, lasă-i pe ei să îşi bată capul cu jocurile lor de spionaj.
“Ambasadoarele au evadat.”
“Ce?” am răspuns într-un cor aşa de perfect toţi trei, că îl puteam face pe Verdi un om fericit. Am deschis ochii mari, ca să fim siguri că nu este ceva o nouă stratagemă, dar vîna aceia care bătea pe fruntea ştabului îmi zicea că nu-i nici un fel de joc aici. Ambasadoarele pesemne că chiar au evadat.
“Şi noi, în afacerea asta?” am preluat eu cursul întrebărilor. “Credeţi că noi putem să le găsim, sau ce?”
Nu a răspuns, şi nici nu am continuat să întreb. Eram sigur că situaţia se va lămuri odată ajunşi acolo unde ne ducea elicopterul. Am închis ochii înapoi şi am lăsat toropeala să mă cuprindă. Nu ştiu de ce, dar deodată m-am simţit bine, lejer... hei, ce dracu, mi-or fi injectat ei ceva? Dacă da, să le fie de bine, şi m-am lăsat cucerit de somn pînă ce iar m-a scuturat o mînă. Păi nu sînt un covor, am vrut să protestez, sărind jos din elicopter după ce Radu şi Cornel au sărit şi ei. Elicopterul s-a ridicat şi a părăsit locul şi am văzut că sîntem lîngă o clădire mare, în mijlocul unui cîmp de iarbă îngrijită şi cam la cincizeci de metri înălţime... batăm-ar să mă bată... ariciul în care ele au sosit pe pămînt plutea în aer ca şi cum ar fi fost clădit acolo, o lumină albăstruie îi lumina pîntecul şi în afară de asta nu era nici un fel de mişcare sau viaţă.
M-am uitat o leacă mai bine împrejur, şi la o distanţă respectabilă am desluşit cîteva forme ce păreau ascuţite şi îşi ţineau nasul în sus - pesemne că baterii de rachete anti-aeriene, mi-am zis, neîngrijorîndu-mă nici o clipă. Ştiam că toate încercările mai mult sau mai puţin violente de a pătrunde în vasul spaţial (pe cînd ambasadoarele erau în “grija” noastră) s-au soldat cu eşuări, aşa că nu prea credeam că o simplă baterie de rachete anti-aeriene ar putea să-i vie vasului de hac. Doar dacă ar fi fost dotate cu arme atomice, ceia ce nu prea credeam. Părea că ştabul mi-a ghicit gîndul, căci a zis, nimănui în particular.
“Capuri nucleare. Dacă încearcă să se depărteze le doborîm.”
“Da, şi cu ele toate oraşele pe o rază de cine ştie cîte zeci sau sute kilometri împrejur. Şi o catastrofă ecologică nemaiauzită. Sunteţi nebuni,” mi-am exprimat constatarea. Era clar că m-a auzit dar a preferat să tacă. “Şi cum adică au evadat de la voi? Şi ce credeţi că putem face noi?” Deveneam nervos, exasperat, încă cîteva secunde şi îi spargeam şi lui nasul cu un shuto-uchi-uchi, dacă nu i s-ar fi întors privirea înspre casă, şi a mea după a lui. Mi-a rămas gura căscată. O gaură rotundă, perfectă, se vedea în zid, şi o armată întreagă de oameni în alb mişuna în jurul ei cu tot felul de aparate şi instrumente. Mi-am întors privirea la el, dar el a preferat să continue să privească gaura.
“Au chemat, într-un mod neclar, vasul lor aicea, vasul s-a depus lîngă casă, şi cu raza cea verde a făcut gaura. Tot personalul dimprejur s-a prăbuşit cu ameţeli de necontrolat - sau ele sau vasul au utilizat pesemne unde ultrasonice de o putere suficientă pentru asta - şi cînd toată lumea şi-a revenit ele erau plecate şi vasul atîrna acolo unde îl vedeţi.”
“Şi adică sînt ele chiar aşa de proaste ca să aştepte să se aducă baterii anti-aeriene, şi pesemne că şi avioane militare ce împînzesc văzduhul pe aici?” Ca un răspuns la o întrebare, un Mig şi-a facut apariţia peste noi şi a dispărut peste copaci într-o hărmălaie de mi s-a încreţit şi părul pe braţe. Cînd am plecat capul, ştabul ţinea în mînă o foaie de hîrtie şi era clar că era pentru mine.
“Noi suntem poate nebuni. Dar ele mai mult. Sunt îndrăgostite.” Un sarcasm straniu i s-a aşezat pe faţă, mîna cu hîrtia întinzîndu-se înspre mine. Am luat-o. Era scrisul Livisei. Am început să o citesc, cu Radu şi Cornel încercînd să-mi citească peste umăr. Devenea un obicei la ei.
“doamnelor...” nu m-am putut abţine de la un zîmbet uriaş... “aduceţi la noi pe prietenii noştri izbiţi...” părea că s-a înţeles pe aici că voia să zică ‘iubiţi’... “dacă nu vin la noi în saşe ore o să prăjiturim jumate de pămînt dacă nu vin la noi în douăşpeşisprezece ore o să prăjiturim restul dacă ei vin o să vă lăsăm o armă de a noastră şi noi vom dispera” adică dispare. Am ridicat ochii la ştabul. “Şi voi aşteptati arma asta ca să o cercetaţi şi să încercaţi să copiaţi tehnologia. Şi de ce adică credeţi că ele au aşa o armă cu ele, şi care-i siguranţa voastră că, odată noi acolo în vasul lor, ele nu vor dispare cu noi împreună?”
Ochii i s-au întors înspre gaura din zid.
“O armă au ele, desigur. Şi voi o să vă duceţi în vas unul cîte unul. Dacă unul din voi nu se întoarce – ceilalţi doi mor. Ultimul aduce arma, sau toţi trei muriţi şi doborîm vasul cu rachetele. Şi consecvenţele vor fi înfruntate de altcineva.” Simplu, eficace, fără suflet. Aşa cum mă şi aşteptam de la aşa un funcţionar.
“Şi cum să ştie ele că după ce aveţi arma, vasul lor nu va fi doborît imediat cu rachetele?”
“Şi să pierdem tehnologia într-o explozie nucleară?”
Da, avea dreptate. Radu a fost primul. S-a dus la mijlocul terenului, şi vasul a început să coboare în momentul în care el se afla dedesupt... hopa... dedesubt. Un cilindru străveziu a coborît încet din centrul ariciului pînă ce a atins pămîntul, şi pe urmă a început să se urce înapoi în vasul spaţial, purtîndu-l pe Radu cu el. Dacă nu ştiam mai bine puteam să mă cred la circ. O oră mai tîrziu cilindrul a coborît, şi un Radu aiurit a ieşit din el, mergînd înspre noi şi tot clătinînd din cap, un zîmbet idiot pe faţa lui.
“Păi nici nu o să mă creadă... păi nici nu o să mă creadă... păi nici nu o să mă creadă...” Nici nu aveam ce să credem că nimenea nu era interesat în ce ar fi avut el să zică. Cornel era deja pe drum înspre cilindru, şi eu eram prea încordat ca să mă gîndesc la altceva decît la frumoasa mea Livisa. Numai ceainicul (adica CIAnicul, cum am început să-l chem) părea complet dezinteresat în ce se petrecea. El îşi aştepta prada, şi asta era tot interesul care îl purta în acţiune. Coşmaru încerca şi el să pretindă indiferenţă, dar şiroaiele de sudoare îl trădau – nu în fiecare zi îi oferea cineva şansa unică de a muri într-o amicală explozie nucleară.
Poate că intrasem într-un fel the curbă temporală, unde totul se repeta la infinit? Cornel a reapărut, aiurit şi el, un zîmbet idiot şi pe faţa lui, s-a aşezat lîngă Radu tot bombănind “...păi nici nu o să mă creadă... păi nici nu o să mă creadă...” Era rîndul meu să nu mă creadă nimenea. Ceainicul m-a apucat de braţ şi mi-a suflat în ureche, cu un frig în glas de trebuia să-mi pun un pulover dacă aveam unul.
“Tu, băiete, tu te întorci cu tehnologia în mînă. Altfel... pufff...” N-avea nimic a face cu puf, pesemne că avea o gaură în cunoştinţele lui linguistice şi ce vroia el să zică era bummm.
“Vreţi să ziceţi bummm,” am încercat eu un moment să-mi asum profesia şi să-l instruiesc, politicos cum eram eu de natură.
“Vreau să zic pufff,” s-a încăpăţînat el, şoptind de abia că îl auzeam, şi mi-a dat drumul la mînă.
Am luat poziţia sub vas, acolo unde se vedea încă pe iarbă un fel de cerc presat în pămînt, şi m-am uitat în sus. Cilindrul a început să coboare, un fel de sicriu rotund de o materie transparentă, a atins pămîntul cu un sunet mut, şi imediat a început să se urce înapoi. Nu era nici un fel de podea sub mine, simţeam ca şi cum un fel de lichid mă înfăşura şi mă ţinea în el, trăgîndu-mă în sus cu cilindrul în jurul meu. Nu îmi era frică de ce am să găsesc, îmi era frică de ce avea să urmeze mai tîrziu.
O gaură rotundă s-a deschis sub arici şi cilindrul a lunecat înăuntru, continuînd mai departe în sus pe cînd eu am rămas pe ce era un fel de metal. Toate trei erau acolo. Frumoase ca trei zîne frumoase. Goale ca trei zîne frumoase goale. Cu toate că în viaţa mea n-am văzut niciodată o zînă. Darămite una goală.
“Dezbracă-te, te rog,” m-a rugat Livisa, şi era clar că nu avea nici un fel de intenţii romantice, voia doar să se asigure că nu am adus cu mine un oarecare element dăunător. M-am dezbrăcat şi i-am dat toate hainele. Ea le-a predat la celelalate două ambasadoare şi ele au ieşit din cabina de recepţie, lăsîndu-ne singuri. Am zis eu că nu avea intenţii romantice? Mi-a sărit cu braţele pe gît şi cu picioarele pe şolduri şi şi-a lipit gura de a mea că dacă era o lipitoare îmi termina tot sîngele din corp în cîteva secunde. Şi nu m-a lăsat pînă ce nu mi-a crăpat o coastă şi m-a obligat să aflu iarăşi ce pierdeam.
Am rămas alungiţi pe podeaua metalică, răsuflînd greu, îmbrăţişaţi. Era sfîrşitul lumii. Pentru mine era, părea că şi pentru ea. Am închis ochii şi am lăsat-o să-mi povestească tot ce trebuiam, tot ce voiam să ştiu. Ceia ce Radu şi Cornel ştiau deja. A făcut-o scurt, clar.
A început, cu tehnologia lor. A fost dezvoltată nu pentru un scop războinic oarecare, ci pentru a elimina pericolul unui asteroid nimerind în una din planete. Şi ştiau că cîţiva sateliţi pămînteni se aflau în orbită cînd au făcut primele experienţe, dar nu îi interesa dacă pămîntenii se vor fi mira la ce se întîmplă, aveau deja planuri să contacteze pămîntul, dar au preferat să o facă după ce au terminat “raza” lor verde. Fiindcă - şi aici s-a uitat la mine pieziş - “...cred că nu ştiai că cîteva ţări au trimis în jurul lui Io sateliţi încărcaţi cu sisteme nucleare, cu intenţia să-l folosească pentru experimentarea de bombe nucleare de tot felul...” Eram să sar în sus, dar m-a ţinut la podea şi cu pieptul şi cu gura. Nelegiuiţii. Mă sufocam în indignaţie.
Aşa că raza putea fi utilizată şi la distrugerea sateliţilor pămînteni, la nevoie. Tehnologia era bazată pur şi simplu (nu prea am înteles eu explicaţia tehnică, chiar dacă era pură şi simplă) pe un sistem de frecvenţe energetice care băgau atomii în oscilaţie, pînă ce oscilaţia se susţinea singură şi se împrăştia în obiectul atins cu o intesitate care creştea necontrolată, pînă ce obiectul se destrăma în cîteva secunde sau minute - depindea de masa lui.
A făcut o pauză şi s-a uitat la mine cu o privire care, ştiam, avea să mă urmărească pe restul vieţii. Mai avea ceva de zis, era clar, şi sărutul care i-a întrerupt şirul vorbei era pesemne la fel de dăunător ca şi raza lor verde.
“Suntem toate de aceiaşi rasă, dar am avut revoluţii diferite, fiecare a revoluat pe altă planetă şi cu alte condiţii de bază.” Sigur, a vrut să zică “evoluţii”, dar nu m-a împiedicat să înţeleg ce îmi zicea. Nu mi-a spus cum s-au separat cu milenii înainte, nici nu mă interesa. Dar fiindcă populaţiile lor erau mici, au intrat în ultimii ani într-o fază de decadenţă genetică care ameninţa pur şi simplu existenţa lor. Şi ştiind că rasa lor este compatibilă din punct de vedere de procreaţie cu rasa pămîntenilor au hotărît să ne anunţe că ei există. Şi să-şi asume riscul inerent în contact cu aşa o rasă materialistă şi războinică pentru a putea obţine un aport genetic.
S-a oprit din vorbă, şi s-a ridicat în genunchi, ochii plecaţi.
“Acum mă urezi.”
Am strănutat, lacrimile ei mă omorau.
“Nu, nu te urăsc, fetiţo. Te izbesc la nebunie.” Măi, dar molipsit mai eram. Hainele mi-au revenit. Ne-am ridicat în picioare şi am început să mă îmbrac. Le-am lăsat pe toate trei să mă ajute, ocupat cum eram cu un strănut continu. “Dacă nu îţi opreşti plînsul am să strănut atîta că nu am să pot nici să te sărut.”
“În unşpesprezece luni, am să fac multe copii.”
Tocmai îmi legam şireturile. Iarăşi chestia cu copiile.
“Şi ce adică ai să copiezi?...” M-am îndreptat deodată ca un arc ce-i crăpase coarda. Am sfredelit-o cu ochii de parcă aş fi fost Coşmaru şi eu, mîinile-mi tremurau de parcă ar fi fost ele coarda care a crăpat pe arc. “Copii sau copii?” am întrebat-o, punînd accentul prima dată pe o şi a doua dată pe ii. S-a strîmbat la mine, nemulţumită.
“Cînd ai să înveţi şi tu romîneşte, dom’le?” Mă lua la sigur. “Copii!” a repetat, punînd accentul pe o.
“Adică, vrei să zici că tu... eşti însărcinată de la mine?” În disperare că nu o înţeleg a dat cu capul de la stînga la dreapta. Dacă ar fi dat de la dreapta la stînga ar fi fost “nu”. Cred că am zbierat, am încercat să mă reped la ea dar mi-am călcat pe şiret şi am zburat la ea. N-am avut timp să-mi sparg capul de podeaua cabinei, căci m-a prins de subsuori, m-a tras în braţele ei şi am început amîndoi să strănutăm de se zguduia tot vasul. “Cum, cînd, de unde ştii?”
M-a îndepărtat o leacă, ca să ne putem şterge amîndoi lacrimile, şi mi-a arătat o linie deasă de pistrui care pleca cam de la gît, printre sîni şi pînă la ombilic.
“Astea sînt ţiţe, o să crească mari,” a zîmbit, o fermă mîndrie pătrunzîndu-i în voce, de un gen care nu l-am auzit încă de la ea.
“Adică ţîţe, vrei să zici,” am rîs, ca şi cum ne aflam în salon la mine acasă şi o altă lume nici nu exista. I-am sărutat sfîrcul stîng, cel care nu avea nevoie să crescă mare. “Şi ce sînt astea?” am întrebat-o, făcîndu-i cu ochiul.
“Aici avem un creier secundar,” mi-a făcut cu ochiul înapoi, lăsîndu-mă într-o stare de perplexitate absolută.
“Şi adică de ce aveţi atîtea... ţîţe?” Îmi era cam greu să pronunţ un cuvînt care era în fond mai frumos şi mai curat ca orice alt cuvînt în orice altă limbă. Era rîndul lor să rîdă, şi am observat că celelalte două ambasadoare aveau şi ele nişte pistrui similari.
“Suntem compatibile...” l-a spus fără să greşească, hei, ce ştiţi voi... “cu pămîntenii, dar noi nu suntem pămîntene. Suntem diferite. Şi o să naştem, fiecare, o sută şi trei copii, în unşpesprezece luni.” Aşa un zîmbet fermecător be faţa ei, pe feţele lor toate. Eram să-i rup buzele, aşa de tare am sărutat-o.
“Ca o căţeluşă...”
“Ca o Marţiuşă...”
“Ca o iubituşă. Iubituşa mea. Tată de o sută şi trei ori.” Am scos un chiuit de s-a spart un pahar... poate voia ea să mă facă să cred că l-am spart eu?... Am zîmbit. M-am înnourat.
“Arma, Livisa.” Era timpul să plec. Să părăsesc ce iubeam cel mai mult pe lumea asta, ca să pot să protejez ce iubeam cel mai mult pe lumea asta. Mi-a dat-o. O ţeavă scurtă cu un buton. Mi-a arătat unde trebuia să apăs şi cum. M-am dus sub cilindru şi am privit-o, în timp ce cilindrul a început să coboare peste mine.
“Ionatan,” era prima oară cînd mă chema pe numele meu adevărat, toată lumea şi ea tot, mă chemau pînă atunci Ionel, “nu îi lăsa să ne omoare.” Cilindrul a început să iese prin podeaua cabinei, şi pînă la ultimul moment am păstrat ochii pe buzele ei, sperînd la un miracol extraterestru. Mi-am adus deodată aminte că încă nu i-am zis niciodată în faţă că o iubesc. Era prea tîrziu.
*
Ceainicul mă aştepta, acolo unde îl lăsasem cînd l-am văzut ultima oară, pe acelaşi scaun. Radu şi Cornel erau aşezaţi pe acelaşi loc. Totul avea un aer de desen mort, surealist, şi ar fi rămas la fel dacă ceainicul nu ar fi scos telefonul din centură, şi m-ar fi întrebat:
“O ai?”
Am ridicat ochii înspre arici. Ceia ce părea a fi spinii lui au căpătat o culoare roşiatică la vîrf, care a început să se prelingă înspre rădăcinile groase. Vasul a început să urce. Am coborît ochii înapoi la ceainic. Părea negrăbit, neinteresat, dar telefonul din mîna lui nu lăsa loc imaginaţiei. Coşmaru era aproape leşinat.
“O am,” am răspuns, înaintînd către el pînă ce am ajus la un pas distanţă. Am scos ţeava din buzunar. Cred că ochii i-au scăpărat cînd degetul gros a apăsat primul buton al telefonului... “Opreşte!” i-am zis, vocea mea mai rece ca un cadavru mort de zece ani, ţeava ţintită în direcţia lui, mîna mea pe buton. Ochii i s-au ridicat înspre mine, pentru prima dată o nelămurire văzîndu-se în ei. A apăsat al doilea buton al telefonului, şi aproape simultan degetul meu a apăsat butonul armei. O rază verzuie, subţire, i-a atins nasturele mijlociu al hainei, şi cu un sunet sugrumat, ca o slabă bătaie de palmă, nasturele a dispărut. Nu foc, nu fum... “Pufff...” am zis, ţinîndu-i privirea fără a clipi. Eram mort de frică, eram rigid ca o piatră în decizia luată. Degetul gros i-a rămas nemişcat, cred că Coşmaru a scheunat într-o frică mai mare ca a mea.
“Te joci cu focul. Te joci cu viitorul omenirii,” mi-a zis ceainicul, dar nu a mişcat nici buzele. Era clar că l-am surprins într-un mod la care nu se aştepta şi la care nu avea răspuns.
“Te joci cu viitorul rasei copiilor mei,” am răspuns, neoferind nici o explicaţie la nelămurirea din ochii lui. “Vasul pleacă, şi voi nu îl distrugeţi nici în atmosferă, nici în stratosferă. Într-un sfert de oră îţi dau arma.”
“Dacă le lăsăm să plece, o să ne cadă rasele lor peste cap, şi o să ne dezintegreze.”
“Dacă le lăsăm să plece, o să dezintegreze toţi sateliţii pămînteni care se învărt în jurul lui Io cu bombe atomice, şi orice viitor satelit care vom trimite în acea regiune. Relaţiile diplomatice sînt întrerupte definitiv, pînă ce omenirea va învăţa ce înseamnă pace.”
“Şi tehnologia?” privirea i se uita cu o sete nepotolită la arma din mîna mea.
“Încă zece minute şi ţi-o predau. Atunci puteţi pune toţi savanţii pămîntului pe ea să îi descifreze codul de funcţiune. Good luck,” am zîmbit, trăgînd aproape la maximum cunoştinţele mele în engleză (mai ştiam şi “shit”).
I-am predat-o, exact zece minute mai tîrziu. Mi-a tras-o din mînă cu o sălbăticie care nu se potrivea cu cea pseudo-indiferenţă care a precedat-o, şi a ieşit din cameră aproape în fugă. Nici nu a trimis poliţia după mine, funcţia mea s-a terminat, şi cîteva secunde mai tîrziu am auzit o elice de elicopter urmată de o linişte absolută. Good luck, am repetat în gînd cu sarcasm şi mulţumire, ştiind că atît timp cît pămîntul nu va avea acces la un isotop specific elementului cu număr atomic 133, neştiut pe pămînt şi găsit numai în fundul oceanelor pe Venus, pămîntul nu va putea niciodată fabrica aşa o armă. Cu atît mai bine.
M-am aşezat lîngă Radu şi Cornel.
“Cred că o să ne creadă,” am zis. Cerul era liber, nici vas, nici elicopter, nici avioane. M-am lins pe buze şi am strănutat. “Te iubesc,” am zis nimănui. Norocul meu că nu strănutam la lacrimele mele.
|
|  |
