Cît? Te-am luat în braţe am ocolit banca de trei ori şi pe urmă m-am aşezat pe ea, tu pe genunchii mei. Eşti aşa de frumoasă că ai fi trebuit pusă pe un pedestal, ţi-am zis. Pedestalul fiind genunchii tăi? Genunchii au început să-mi tremure. Pedestalul tremură de fericire? Pedestalul tremură că mă doare. Să cobor? Dacă cobori nu va mai fi durere. Nu va mai fi viaţă în mine. Nu va mai fi viaţă în lume. Nu va mai fi viaţă. Punct. Ai rămas, braţele în jurul gîtului meu, obraz lîngă obraz. Spune-mi iar cît sunt de frumoasă. Ca Gina Lolobrigida? Ca Margaret Thatcher, şi cînd mi-ai muşcat urechea m-am repezit să adaug nu, nu ca Gina. Îmi pare rău... Gina. Ai chicotit şi mi-ai lins colţul gurii. Ca Liz Taylor? Ştiu că ai avut o slăbiciune pentru Liz Taylor. Incomparabil. Ea s-a dus, tu ai venit. Ea era virtuală, tu eşti reală. Mai frumoasă, am adăugat după o ezitaţie prefăcută. Ca Tereza? Prima şi vechia ta flamă? Ţi-am vîrît mîna în păr la ceafă şi ţi-am tras capul înapoi pînă eram ochi în ochi, încrucişaţi. Atunci era deja frumuseţe dar încă nu ştiam ce frumuseţe înseamnă, atunci nu erau încă sîni dar nu ştiam încă ce sîni înseamnă, dar da, era atunci mai frumoasă ca orice fată sau femeie înaintea ei şi după ea. Ochii ţi-au rămas ficşi, tot încrucişaţi. Pînă la tine. Ultima mea flamă. Ai lăsat capul înapoi pînă ce obrajii ni s-au atins şi mi-ai lins iarăşi colţul gurii. Spune-mi, mă iubeşti fiindcă sunt şi deşteaptă? Nu-mi era clar dacă mă luai la sigur sau dacă erai serioasă, era pesemne o capcană aici undeva trebuia să o joc cu atenţie. Da, ca Golda Meir. Dar mai frumoasă. După sunetele înăduşite pe lîngă urechea mea mi se părea că erai pe cale să te... înăduşi. Da, ca Emmeline Pankhurst... cine?... dar mai frumoasă. Cred că ai început să-mi mesteci gulerul de la cămaşă şi corpul a început să ţi se convulseze. Da, ca Marie Curie, Rosa Luxemburg, Mary Seacole... Ţi-ai oprit mestecatul. Ţi-ai oprit convulsiile. Ţi-ai ridicat iar capul, ochii tăi încrucişaţi mă ucideau cu frumuseţea lor. Cred că iubeşti femeile. Îmi părea rău, dar trebuia să te deziluzionez. Nu. Femeile le admir. Pe tine, cred că te iubesc. Crezi? Da, cred. Cum cred în libertate, în egalitate, în dragoste. Pe tine cred că te iubesc. Spune-mi, mă iubeşti... cît? O, în sfîrşit o întrebare simplă. Ţi-am pus mîna la sîn şi am început să-ţi număr bătăile de inimă în gînd. Cît primul ivit a ghiocelului de sub zăpadă. Cît primul supt a căţelului la ţîţa căţelei. Cît primul strigăt a pruncului nou născut. Cît te iubesc? Cît viaţa altora.

• back to list   • back   • next

Fluturi sau O autobiografie de o zi Am lucrat în grădină. M-au muşcat înţepat pişcat usturat zgîriat tot ce era mai fioros pe lumea gîngăniilor muşcătoare înţepătoare pişcătoare usturătoare zgîrietoare ca viespi păianjeni ţînţari urechelniţe căpuşe omizi şi furnici albe negre roşii galbene pe lîngă fluturi... ...fluturi? Parcă te auzeam în ochii minţii cum îţi trăgeai suflul, surprinsă, verdele în ochi ţi se aprindea ca acid boric turnat peste flamă şi roşul în buze îţi înflorea ca o mînă de jărăgai aţîţată cu vînt de indignare şi incredulitate cînd aveai ajuns la linia asta, la cuvîntul ăsta. Fluturi? Parcă mă vedeam în ochii minţii cum încercam să îţi explic că trebuia să mă laşi să vorbesc mai departe, să citeşti mai departe fiindcă vroiam să zic pe lîngă fluturi care mi-au mîngăiat pielea şi mi-au alintat corpul şi mi-au turnat peste ochi pomadă de culori furate din treişpe sclipiri de soare în iaz şi şapte amurguri la sfîrşit de o singură ziuă şi o femeie. Parcă ne vedeam în ochii minţii cum ne ţineam de mînă la sfîrşit de poezie la început de viaţă şi timp ce mergeam o mare de fluturi albi ţi se ţineau atîrnaţi de umeri ca o răsuflare de zăpadă ameţită ca un cîmp de ghiocei însetaţi la ţîţa primăverii ca un voal de mireasă.

• back to list   • back   • next

Femeie M-am trezit în pat cu cîteva milioane femei, fel şi fel de femei, mai lungi mai scurte mai rotunjele mai slăbuţe mai roşcate mai brunete mai tinerele mai bătrînele şi mai şi mai şi mai şi tot felul de mai-uri. Toate dormeau. Toate frumoase, Încă nu am întîlnit o femeie să nu fie frumoasă, toate frumoase fiecare cu frumuseţea ei. Toate frumoase. Toate dormeau. Am început să păşesc printre ele încet, să nu le trezesc, pe deasupra pe dealături cîteodată mai călcam un deget şi înţepeneam pînă era clar că nu se trezeşte, am mers mai departe. A durat ore, zile, ani. Am ajuns la margine de pat am coborît. Slavă Domnului, niciuna nu s-a trezit. Te-am găsit. Cum am ştiut că ai să fi acolo nu ştiu, nu pot să-ţi zic fiindcă nu ştiu. Dar te-am găsit. La capăt de pat la capăt de drum la capăt. La sfîrşit. La început. La viaţă. Spune, crezi că sunt şi eu lungă, scurtă? Nu. Crezi că sunt şi eu rotunjică slăbuţă roşcată brunetă tinerică bătrînică? Nu. Şi nu şi nu şi nu şi aşa mai departe. Crezi că sunt şi eu frumoasă? Nu. Ai închis scrisoarea. Ai închis uşa. Ai închis viaţa. Te-ai întors să pleci, te-am prins de umăr, nu te-ai întors înspre mine. Te-ai oprit. Cred că eşti cea mai frumoasă. Te-ai întors înspre mine. Crezi? Ştiu. Şi restul? Cea mai şi restul dar nu contează. Ai zîmbit, nu ai reuşit să te abţii. Şi rotunjică şi bătrînică şi roşcată?... Da. Şi da şi da şi da. Cea mai. Cea mai dulce. Cea mai fermecătoare. Cea mai femeie. Ţi-am ţinut ochii, chiar dacă mă ardeau. Hei, stai o leacă, băieţele, femeie nu este adjectiv. M-am uitat la tine, o mînă întinsă înspre o stea care părea a se necăji cu dimineaţa ce se apropia a doua mînă acoperită cu valuri de licurici ce se credeau stele. Ai tras mîinile înapoi, le-ai lăsat să cadă de-a lungul corpului. Ai dreptate, femeie nu este adjectiv. Femeie este subiect, femeie este adjectiv, verb, adverb, complement, prepoziţie, virgulă... Adică, vrei să zici, femeie este... tot? Nu. Vreau să zic că tu femeie eşti tot. Adică vreau să zic că tu femeie eşti cea mai tot. Ai întins mîna iarăşi înspre stea. Ai lăsat a doua mînă să se acopre iarăşi cu licurici. Cred că ai înţeles. Cred că m-ai înţeles. Ai întins mîinile înspre mine şi m-ai lăsat să împărtăşesc steaua, licuricii, viaţa. Am şi uitat de ce trăiam. Nici nu mai aveam nevoie de viaţă. Aveam femeie.

• back to list   • back   • next

Faimă Nu sunt Făt Frumos, cînd se mai scria despre el. Nu sunt Schwarzenegger cînd era mai tînăr sau Richard Gere cînd era mai frumos, Eminescu cînd mai scria Newton cînd îi mai cădeau merele în cap sau Einstein cînd mai scotea limba. Nu-s nici Marie Antoinette cu prăjiturile Goya cu Maja Desnuda sau Dalila cu foarfecul. Nu-s nimic faimos viu sau mort, masculin sau feminin, insectă sau copac. Nu-s nici chiar poet de clasa a cincea într-o scară de unu la zece. Poate clasa opta. Poate în afară de clasă. Ar fi contat odată, acum nu mai contează. Acum doar resturi de inimă ce mai am, asta contează. Grăunţi. Fărîme. Pulbere. Mai ţin laolaltă cu cîrligi mititei, cu catarame minuscule, cu pap, un fel de inimă, mai ţine. Mai ţine la tine. Te iubeşte. Singura faimă pe care o caut. Şi numai tu o ştii. Perfect. Plusquamperfectum. Fiindcă te iubisem deja, cînd te-am cunoscut.

• back to list   • back   • next

Cireaşă Un roş pătat în negru adînc, întunecat, de parcă smălţat cu miez de noapte la fundul unei mine de cărbuni părăsită de parcă căzut din iad după ce focul s-a stins şi tot ce a rămas e lipsă de suflet. Ai muşcat, un alb tăia adîncimile roşului şi o picătură ţi s-a prelins de la colţul gurii ca să explodeze pe alb de bluză. Tunetul m-a năucit. Ai adus soarele în mină şi sufletul în iad i-ai trezit, am scheunat cu plăcerea descoperirii mărului de către Adam şi am întins mîna, palma deschisă în sus. Nu tremuram împietrit cum eram cu nerăbdare şi insolenţă şi rugă. Sînul sau sufletul? m-ai întrebat. Sînul, am răspuns. Şi sufletul. Şi cireaşa. Ai mestecat mai departe, încet, îngîndurată, eram gata să disper cînd ai întins mîna înspre mine cu ce-a rămas din cireaşă... Vrei?... Vreau? Am dus gura la mînă ţi-am luat din palmă cireaşa cu miezul nopţii cu focul iadului... Sufletul? Sufletul. Sînul? Numai dacă mi-l dai. Bluza... mi-e pătată. Mă ajuţi? Tunetul m-a năucit.

• back to list   • back   • next

Sfîrşit De Vară Fără Sfîrşit Treci prin inel ca un fir de mătase catifelată. Perle înşirate în jurul gîtului şi perle înşirate după buze sidefuri, felurite. Mure coapte tot de-a lungul anului sub bluză. Cinci vergi de liliac terminate în luciu roş sau roz sau modern cu încă cinci încăierate în crîncenă luptă la ceafa mea. Te îndoi ca o salcie înspre un cîmp de maci îi culegi cu o bătaie de verde şi mi-i oferi cu mătasea cu perlele cu murele. Minune. Mergi, la dreapta ta se ridică grîu în spice la stînga ta înfloresc pansele în urma ta prăpăd de viorele, ghiocei, bujori, buburuze. Mult, mult în urma ta păşesc şi eu cu o armată de fluturi şi picături de rouă şi raze de lună prinse într-o călimară. Vara nu se termină pînă mă termin eu.

• back to list   • back   • next

Formular Am bătut la poartă şi mi-a deschis-o un sfînt, Era şi el chel, ca mine, dar mai gras şi tot mesteca ceva în gură. “Ai umplut formularul?” Da, aici. I l-am dat şi a început să-l citească şi să bombăne cînd ajungea ici, colo. “Văd că ai răspuns ‘da’.” Unde am răspuns da? “Unde-i întrebarea ‘O iubeşti?’.” Da, am răspuns da. Ei şi? “Şi ai răspuns ‘nu ştiu’ la întrebarea ‘Te iubeşte?’.” Da. Şi? “Atunci nu-i poarta asta. Dute trei nori încolo, la stînga, bate la poarta aia,” şi mi-a trîntit poarta în nas. Sunt o fire răbdătoare. Ştiu că sfinţii ăştia îs cam plictisiţi şi cu un orizont temporal fără pensie în vedere îşi fac ei o leacă de cap. Bine, am mers trei nori încolo, stînga, am bătut la poartă... Sfîntul ăstalalt părea a fi gemen cu primul dar avea mustaţă. Şi nu mesteca. Am repetat toată chestia cu el numai ca să termin trei nori şi mai departe, dreapta, şi uite aici un alt gemen, dar cu păr şi cu răbdare şi cînd am ajuns la ‘nu ştiu’ mi-a zis “Aşteaptă puţin.”. Sigur, puţin în termeni locali putea însemna orice de la o secundă la un secol, poate chiar mai mult fiindcă eternitatea nu măsoară timpul chiar dacă toţi sfinţii aveau ceas, acelaş, Made in China. M-am aşezat pe un nor mai solid (pe care scria ‘Aşteptare’) şi am aşteptat. Cînd s-a întors avea o aureolă aşezată ştrengăreşte pe ţeastă şi lingea o îngheţată tip pămîntean. Păi cred că sfinţii ăştia îs toţi flămînziţi. “Am găsit-o.” Şi? “Am întrebat-o.” Şi? “Şi mi-a spus că ‘da’. Poţi să te întorci la prima poartă.” Şi tocmai reveneam la prima poartă cînd m-am trezit. M-am spălat repede, m-am îmbrăcat şi mai repede şi am alergat la ea, nerăbdător cum eram să-i povestesc visul. I-am povestit visul. A rîs de s-a prăpădit, opt ore şi treişpe minute. Am mai aşteptat douăşcinci de minute să termine cu sughiţul şi numai după aia (era deja aproape iar noapte) a reuşit să articuleze o explicaţie. “Spune, prietene, la vîrsta ta? Mai crezi în minuni?” Era o întrebare retorică, pentru ea. Dar pentru mine era o întrebare care avea nevoie de răspuns. Aşa că i-am răspuns, cîteva zile mai tîrziu cînd am reuşit să articulez răspunsul corect. Nu, nu cred în minuni. Dar da cred în dragoste. Nu ştiu dacă a înţeles. * Din cînd în cînd ne mai scriem. Mai ales eu ei. Sigur, şi ea mie, din cînd în cînd, rar. Dar în fiecare zi visez, acelaşi vis, neschimbat, singura diferenţă fiind că mă trezesc şi nu cobor din pat, nu am pentru ce. Aştept iar noaptea, aştept visul, şi mă delectez. Noua mea viaţă. Eternul ei răspuns. ‘Da.’

• back to list   • back   • next

Arbore Arborele vieţii tale, am vrut să-i altoiesc o ramură compusă de cîteva ore de frenezie de plăcere carnală animală infernală de plăcere în moarte şi reînviere cînd sîngele zgîlţîie pereţii vinelor pînă aproape că îi doboară şi totul se închină la ilustra măreţie a unui sfîrc prădat de modestie dichisită cu momente de senzualitate voluptate imoralitate împodobită din cînd în cînd la un gînd cu floricele nechibzuite şi amintiri nesăbuite şi o tandreţe mai fină mai intimă ca o inimă de crin înflorit, să-ţi picteze pe faţă roşeaţă în momente de viaţă cînd tot ce ai avea nevoie ar fi să te simţi iubită cu dragoste infinită cumplită, să te înveţe gustul muşcăturii de măr cea care deschide porţile raiului îndărăt. Arborele vieţii mele, i-ai fi altoit încă zece ani de viaţă şi tot nu ar fi fost deajuns să retrăiesc orele trăite de ar fi fost trăite atunci.

• back to list   • back   • next

Castel Nici măcar un sărut. Nici nu mai vorbesc de rest. Un meşter Manole nici legendar nici instruit în ale zidăriei m-am pus la construit un castel de cărţi de joc multe pachete că doar aveam nevoie numai de cărţi de cupă, alese, i-am pus temelie am construit săli de baie camere de muzică librării umplute doar de poezii ale mele şi camere de dormit umplute doar de şoptiri ale tale pînă chiar şi un cămin, fără foc, să nu ardă cărţile chiar dacă-mi curgea foc în vine să ardă şi un pămînt întreg. Şi atîrnate de plafon visuri, pesemne numai ale mele. Nu am ştiut şi am ştiut prea tîrziu că am construit castelul pe cale ferată şi cînd am auzit trenul vieţii că se apropie şi tunetul lui că bubuie tot ce a rămas a mai face era să privesc cum se izbeşte de castel şi cărţile de joc se împrăştie pe trei sferturi de glob tăiate ciuntite zdrobite. Moarte.

• back to list   • back   • next

Adjective Viaţa este ceva nepăsător, necruţător. Trecător. Dragostea este ceva blestemat, complicat. Minunat. Moartea este destituţie, execuţie. Soluţie. Hei, ştiu care nu-s adjective fiindcă, vezi, aveam nota cinci (pe vremea mea) la gramatică dar prea vroiam să o zic în felul ăsta. Hai să încerc şi la moarte cu ceva adjective. Moartea este ceva fericit, iubit. Sfîrşit.

• back to list   • back   • next

Buburuz şi Buburuză Un buburuz ş-o buburuză Au adormit pe o ventuză Cînd buburuzul s-a trezit Ş-a lui domniţă n-a găsit A început el să bocească C-o voce-aproape omenească Că-l apucase-un aprig dor “Măi buburuză, mor eu, mor.” Ş-a amintit de Dumnezeu, (Ei, bine-a lor este un zeu) Şi-l cheam-aşa: Buburuzoi (Aşa-i la ei, păi nu la noi) Şi buburuz a-ngenuncheat Şi mîinile a-mpreunat (Cam cîte are... zău nu ştiu) “Buburuzoi, sunt a tău fiu, Uite de multe zile-ncoa Încerc să-i dau inima mea, I-am dăruit purici o gloată Să fie ea îndestulată Şi cum ei miroseau a ceapă Eu i-am spălat cu glod şi apă Iar cînd într-o senină seară C-aşa e de cu primăvară A vrut s-o-nghit-o rîndunică Am dus acolo o pisică [tare mai era grea].” Şi a mai povestit el chestii Cu broaşte-ascunse printre trestii Cu un arici ş-un pogonici Cu a şopîrlii crunt lipici Sau cînd sub Sol necruţător A dus-o-n spate la izvor... ...Ş-aşa a tot bodogănit Că bietul bruz era cinstit. Da una, hai, să ţinem cont Nu era bruzul bou sau tont (Nici nu era el prea deştept) Dar flăcărica-n micu-i piept [piept mic, aşa că flăcărică] Ardea cum arde-n zori un far Chiar dacă nu avea habar Dacă ar fi Buburuzoiu Tot o legendă, ca Drăcoiu. Deci tare s-a mai speriat Şi mai apoi s-a bucurat Cînd acea voce buburoiae Ca şi un tunet făr’ de ploaie I-a chiar pătruns încet, alene, Drept în ambele-i antene. Buburuzul a zîmbit... “Măi, dar tare eşti ţicnit,” Zise vocea buburoaie, “Eşti tîmpit măi, ca ş-o oaie. Fii atent la ce-ţi zic eu Fincă-s zeu, nu derbedeu. Primo – martoră-i pădurea, Şterge-ţi zîmbetu aiurea, Iar secundo – făr’ să ţipi, Zi-mi cît puncte-ai pe aripi?” Buburuzul s-a chircit Copleşit şi buimăcit, Dar avea el încotro Dacă zis-a Buburo? “Şaizeşopt... sau poate nouă.” “Iară dînsa?” “Treizeşdouă.” “Va să zică, în procente, Sută cinşpe, elocvente! Eşti adică... buburog, [aşa-i la ei, la noi ar fi boşorog] Lasă bruza, zău, te rog.” “Dar mă doare tare-n piept, Ce să fac? Eşti înţelept...” “Ce să faci? Păi cred că ştii, Scrie-i bruzei... poezii.” De atunci, o buburuză Este-a buburuzu-i muză Dară numai el o ştie Păi, că nu-i de fudulie, Iară seara cînd nu plouă El s-ascunde între rouă Să nu vadă cum că plînge Ş-inimioara i se frînge [piept mic, inimioară, v-am spus deja fraţilor]. [Ştiu imperfecţia, o văd, fraţilor. Ş-o las aşa.]

• back to list   • back   • next

Slavă Domnului... ...s-a terminat. N-o să mă mai mănînce ţînţarii. Guvernul să-şi caute alt fraier să-i umple buzunarele 80% personale şi 20% publice prin intermediul căpcăunilor persecutori de la impozite cu metodele lor feudale şi medievale şi plebee şi insolente. Grădina să-şi caute alt sclav să-şi rupă oasele sus pe copaci şi să-şi rupă oasele jos prin tufişuri şi să-şi rupă oasele cu butuci şi tîrnăcoape şi pietroaie şi roabe şi să-şi umple plămînii cu fel şi fel de chimicale şi otrăvuri. Casa să-şi caute alt fericit la vîrît mîna pîn’la cot în cloace şi la frînt gîtul pe acoperiş şi la război cu felurite dihanii minuscule zburătoare sau tîrîitoare sau înotătoare şi la astupat găuri la văruit murdării la ciocănit la dăltuit la fierăstrăit la cleşteit la lipit şi la alte it-uri. Nevasta să caute altcineva să tragă tonele de cumpărături sus pe scări. Să-i asculte liniştile tunătoare. Să-i asculte repetiţiile sîcîitoare. Nimic nu-i de a face cu “durerile de cap”, astea de mult nu mai existau între noi. Noroc că căţeii s-au dus înaintea mea, aşa că îs scutiţi de o durere de care eu nu am fost scutit. Noroc că părinţii s-au dus înaintea mea, aşa că îs scutiţi de o durere de care eu nu am fost scutit. Doctorii să caute altă cloşcă de lut cu ouă de aur. Băncile să caute alţii să-i fure întîi fără a da nimic înapoi apoi. Clienţii să caute alţi troubleshooteri să facă treabă mai bună, n-o să găsească. Capacanele de viteză să caute alţii pentru a juca de-a v-aţi ascunselea. Neamurile... ce neamuri? Prietenii... ce prieteni? Hîrtia să găsească altă mînă să scrie ce scriam eu. N-o să găsească. Cuvintele să găsească alt creier să le compună cum le compuneam eu. N-o să găsească chiar dacă în ultimu timp scriam mai mult porcării decît capodopere. Dar tot ce am scris pînă acum... ei, bine, asta cel puţin rămîne, pînă o să putrezească şi asta. Cu capodoperele dar şi cu porcăriile. Un fel de noroc. Iubita?... Adică ce cu iubita? Îmi pare zău rău (rimă, ha-ha) dar nici ea n-o să găsească. Cineva să-i scrie cum îi scriam eu. Cineva s-o cînte cum o cîntam eu. Cineva s-o iubească, cum am iubit-o eu. Bine, cum am zis deja, de bine de rău – s-a terminat. N-o să mă mai mănînce ţînţarii.

• back to list   • back   • next

Masa Masa ceia între noi era pesemne în granit, altfel cum nu s-a făcut fărîme colţul strîns în pumnul meu? Sau cel în a tău? Sau poate plastic, sau lemn uscat, izolant absolut că tensiunea aia în aer ar fi făcut să bubuie fulgere şi tunete între piepturi între ochi, nu a fulgerat, nu a tunat, plastic îţi zic. Sau lemn. Cît de largă era? Jumate metru? De-ar fi fost jumate pămînt tot ar fi părut distanţa încă şi mai mare. De-ar fi fost jumate pămînt tot aş fi sărit deasupra ei pînă la tine, dacă îmi permiteai. De n-ar fi fost masa deloc tot înţepenit aş fi rămas, am rămas, fiindcă nu îmi permiteai. Masa ceia între noi mi-a fi fost auzit ea inima? Masa ceia între noi, ar fi fost ceva să audă ea din inima ta? Masa ceia între noi crezi că aştepta să încerc să-mi apropii degetele de a tale şi am decepţionat-o? Sau te-am decepţionat? Pe tine? Masa. Există ceva mai impenetrabil, mai de netrecut, mai infam ca masa ceia? Am lăsat-o. Eu sud, tu nord-est, masa a rămas. Centrul lumii. Va rămîne centrul lumii mult timp. Poate chiar foarte mult timp. Poate chiar timp afară din timp. Ciudată soartă cu o masă la mijloc de sfîrşit, nu crezi?

• back to list   • back   • next

Interval Am veselit, am glumit, am povestit bancuri. Anecdote. Parte personale parte naţionale. Trebuia să umplu timpul cu banalităţi, nu ştiu dacă am făcut treabă bună, cred. M-am străduit, ce să zic, şi acul cel mare tot rotea la dreapta şi acul cel mic tot îl umărea şi el, mai încet dar rotea. Crezi că dacă scoteam bateria s-ar fi oprit? A meu sigur, a lumii nu. S-a terminat. Intervalul. Asta-i problema cu intervale, se termină. Şi dacă aşa un interval este ultimul din familie altele nu mai apar. Ca un sfîrşit. Absolut. Irevocabil. Cîţi grăunţi de nisip sunt în deşert? ai întrebat. Nu ştiu, dar dacă vrei îi număr. De ce? Cîte picături de apă sunt într-un ocean? ai întrebat. Nu ştiu, dar dacă vrei le număr. De ce? Cîte frunze noi, căzute, putrezite sunt într-o pădure? ai întrebat. Nu ştiu, dar dacă vrei le număr. De ce? Ca să ştii cît îmi pare de rău. Am veselit, am glumit, am povestit bancuri. Nu am vrut să arăt ca un cîine părăsit. S-a terminat. Intervalul. Acum puteam arăta ca un cîine părăsit. M-am alungit am pus botul între picioarele dinainte am tras coada între picioarele dinapoi şi am ţinut ochii deschişi. Pînă ai dispărut. O singură dată am mai bătut din coadă. Cînd te-ai întors o clipă, pe urmă am tras-o înapoi. Cine ştie, mai îmi trage cineva cu bocancu-n cap, mai trece un tramvai peste mine...

• back to list   • back   • next

Freamăt de codru... ...că dacă o chemam “Freamăt de carne” atunci aş fi terminat sau ars pe rug sau lapidat cu bolovani sau tras pe roată de detaşamentele a cică moralităţii, conformităţii şi moravurilor publice... Că aşa au decretat ei. Pentru alţii. Că aşa de întunecaţi sunt ei. Cu alţii. Că aşa de înapoiaţi sunt ei. Toţii. Şi dacă toţii atunci pentru cine scriu? Pentru tine. Numai pentru tine. Singura lumină şi luminată. Te iubesc. Sufletul. Tău. Cel care încîntă merii în înflorire şi trestiile în mîngîiere cînd prin livezi cîntînd păşeşti cu rouă atîrnată de urechi şi lîngă lacuri desculţă treci cu broaşte săltăreţe înainte povestindu-ţi legenda iar în spate găsindu-se prinţi şi crai şi cînd în sus de munte alergi după fluturi şi după căprioare pînă ajungi la vîrful înzăpezit unde ghiocei se repezesc să înflorească ca să-ţi alinte vederea şi să-ţi împletească voal alb în jurul grumazului cald să nu-i uiţi şi pe ei. Cum m-ai uitat pe mine. Îţi aminteşti? Sufletul, cel care în uitare totuşi nu mă uita, ce paradox plin de minunăţie. Gîndul. Tău. Unde ai ascuns gîndul? Nu l-ai ascuns deajuns de bine fiindcă l-am găsit, mereu îl găsesc. Poate anumea îl ascunzi aşa de uşor a fi găsit? Gîndul, tău, care mă însoţea pe căile vieţii trecute, înainte ca să-l ştiu, care mă însoţeşte pe căile vieţii prezente, fără ca să-l ştiu dar ca să-l ghicesc, şi mă va însoţi pe căile viitoare, care sper să-l ştiu dar chiar dacă nu cel puţin să-l formez în gîndul meu cum aş vrea, gîndul care însoţeşte primăvara că altfel nu ar încolţi ea şi vara că altfel nu s-ar coace ea şi toamna că altfel nu ar picta frunzele în curcubeie ea şi iarna că altfel nu ar acoperi lumea şi viitorul cu atîta curăţenie ea. Gîndul, care nu îmi uită gîndul şi care gîndu-mi nu îl uită. Inima. Ta. Toţi au tobă tu ai vioară la toţi bate ritm la tine îngînă melodie la toţi trece prin ea sînge la tine trece prin ea magmă, ascunsă acolo unde încerc să o aud să o ating să îi descopăr adevărurile care cresc peste plaiurile ei numai ca tu să îmi dai mîna uşurel la o parte cu o privire mustrătoare mai mult ca usturătoare plină de tandreţe înţelegere dar cu o îngăduinţă neîngăduită fiindcă viaţa e viaţă şi a mea e moartă. Inima. Cum poate inima să uite? A ta. Cînd inima doare? A mea. Corpul. Tău. Corpul meu. Sclavul lui. Şi aici detaşamentele sus menţionate se pun pe picior de război preparînd deja rugul, bolovanii, roata şi aici eu menţionatul tot a lungul poemului încerc să ies în viaţă chiar dacă nici arsul nici lapidarea nici trasul nu au să-mi schimbe sufletul, gîndul, inima. Poate corpul. Ars. Tocat. Despicat. Ei şi? Corpul tău. Imnul meu. Freamătul. Face toate chinurile iadului, întreite! Ochii. De ce îi deschizi că intensă e durerea cînd dispar în clipiri, cînd întorci capul, cînd tu eşti acolo şi eu aici? Un verde creat după mii de ani şi milioane de experimente pînă ce maica natura a nimerit formulaţia ideală cu deajuns iz de fărîme de iarbă şi de şarpe de apă şi de praf de smaragd şi de carbonat de cupru a amestecat toate izurile într-un ceaun le-a picurat în ochii tăi a distrus formula. Prima. Ultima. Un verde pur ca negrul la inimă de cărbune ca albul la inimă de fulg ca roşul la inimă de picătură de sînge. Ochii tăi. Ce măreţie a merita a fi ars sau lapidat sau tras pe roată pentru ai vedea. Gura. Întredeschisă şi se vede fildeşul arogant deschisă şi se vede muşchiul sălbatic căscată şi se vede prăpădul unde se naşte uraganul şi mireasma livezilor de portocali şi aroma care învălătuceşte buzele de-a-mprejurul de roiesc în jurul lor viespi ucigaşe şi fluturi sinucigaşi şi colibri războinici ce se înghesuie de-ar fi doborît şi stejarii cu fluturatul lor disperat. Închisă. Ar fi rană deschisă? Zîmbitoare. Ar fi gropiţele săpate acolo de mînă dumnezeiască? Întredeschisă din nou gata să mestece orice s-ar apropia de ea şi nu m-am hotărît încă dacă să-ţi dau doar gura mea să o mesteci sau tot corpul sau şi corpul şi sufletul de ai vrea, de ai avea foame, ca mine. Gura ta. Un desen tridimensional a merita a fi ars sau lapidat sau tras pe roată pentru a o gusta. Sînii. De cîte ori i-am dezbrăcat cu ochii? I-am îmbrăcat din nou numai pentru a-i dezbrăca din nou? Şi iar. Şi iar. Şi iar. De cîte ori m-am războit în gîndul meu cu baricadele impenetrabile de textilă infamă în jurul lor concepute de un zeu numit Modă o amestecătură oribilă de bumbac şi nailon şi mătase şi elastic şi plastic în stare a rezista o bombă atomică, darmite mîinile mele, de sute de ori m-am aruncat pe redute de sute de ori am murit pe ele dar mort, viu, mort, gîndurile mele piereau şi înviau pe redutele nemernice pînă am reuşit, poate, cred că. Albul lor, ce alb era el? De coajă de ou, de lapte proaspăt, de sare, de zahăr, de iasomie? Albul lor, din ce era el? Din marmură, din aluat proaspăt, din bulgăr de zăpadă, cine mai frumos şi mai fin ca el – Venus în piatră, Maja în ulei, Iulia în cuvinte, Marylin în carne şi oase? Ca doi copii zburdalnici, îi vedeam atîrnaţi peste mine, turtiţi sub tine, săltînd în paşi păşiţi împreună, de cîte ori am fost cel fericit să-i salvez cînd cădeau din copaci sau se înecau în iaz sau se poticneau pe şinele de tramvai şi îi apucam cu o frenezie sălbatică de sfîrc şi îi trăgeam înapoi la adăpostul palmelor mele, gurii mele, limbii mele? De cîte mii de ani am încercat să găsesc o metaforă perfectă lumii sfîrcurilor şi cîte mii de ani încolo tot n-am să găsesc?... cireşe am încercat, mure am încercat, zmeură am încercat, cremene am încercat, ridichioare de lună încă n-am încercat, buburuze încă n-am încercat, rulmenţi încă n-am încercat, picături de oţel topit căzute din furnal care îmi străpung carnea cu muşcătura lor de foc încă n-am încercat. Sînul tău. Sfîrcul tău. Coroana solară care se aşterne pe primul şi pe care e născut al doilea insolent, impertinent, majestuos, impunător. Cu mine, nevrednicul, îngenuncheat în faţa lor şi-mi doresc să mă numească sau cavaler cu sabia pe umăr sau cadavru cu sabia pe gît. Ars pe rug? Lapidat cu bolovani? Tras pe roată? De trei ori trei numai să îi ating. Viaţa. Care Adam a descoperit-o la Eva şi Eva şi-a descoperit-o la ea însuşi după ce şarpele sau crocodilul sau hipopotamul le-a dăruit mărul sau era o pară sau era o caisă şi după ce au mîncat-o şi Adam şi-a lăsat capul în poala Evei i-a mirosit deodată nectarul parfumul viaţa. Ar fi fost înainte de a fi alungaţi din Eden sau după înaite de a descoperi blestemul frunzei de smochin sau după înainte a se fi răzvrătit contra impunerii dumnezeieşti sau după? Îmi doresc nectarul. Tău. Parfumul. Viaţa. Dar numai dacă mi-i dăruieşti mînă pe inimă, a mea pe a ata, a ta pe a mea. Linia vieţii, nu pe palma mîinii ci la încrucişarea nord-sud a corpului femeiesc nu întortocheată ca pe palma mîinii ci dreaptă nord-sud nu a fi ascunsă sau a aduce injurie sau a cauza încruntare cu felurite invenţii omeneşti fizice sau mentale sau virtuale ci a fi venerată, sărbătorită, adulată ca singura creaţie dumnezeiască pusă de El mai sus ca El, El avînd creat două vieţi şi lumină pe pămînt Ea avînd creat miliarde de vieţi şi lumină în suflete, ce gingăşie, ce artă, ce beţie de simţuri. Ce imbecilitate omenească a coborî ochii la simpla ei menţiune a nu o avea pe toate steagurile lumii a nu o cînta din zori pînă în seară. Eu încerc, cît pot, să o cînt pe a ta. Pînă ai să mă pălmuieşti. Poate că nu. Pînă ai să mă uiţi. Poate că nu. Pînă o să-mi putrezească cuvintele, ceva mai tîrziu ca corpul. Sigur că da. Păi unde sunteţi măi detaşamentelor, abia aştept focul, bolovanii, roata? Genunchii. Genua. Legaţi cu pîrghie de muşchi la viaţă şi la naştere se frîng unul în altul ca Symplegades montes qui dicuntur cincurrere in mediis undis cînd neînvitaţi se avîntă între ei verbum sapienti sat est dar se deschid ca o invitaţie scrisă cu sînge vi et animo în iubire omnia vincit amor, et nos cedamus amori. Din păcate, pentru mine vincere scis Hannibal victoria uti nescis. Foc. Bolovan. Roată. Bineveniţi. Ignis. Lapis. Rota. Bineveniti. Gleznele. Subţirele. Prin inele. Săltăreţe. Cu mîndreţe. Cînd înconjur glezna stîngă Cu o palmă, cea nătîngă Şi cu palma mai deşteaptă Îţi înconjur glezna dreaptă Cînd te zvîrl în ochi de soare şi te prind de subsuoare Iară glezne subţirele Cad în floare prin inele Săltărete cu mîndreţe Cu un har de frumuseţe Zboară rochia în plenţe Cade bluza zdrenţe zdrenţe Şi cădem şi noi, cum zis Între buze, flori şi vis. Şi mai vreţi totuşi să ştiţi ce aş alege dintre rug şi bolovan şi roată? Sunteţi tîmpiţi, măi? Tot, totul, toate. Pentru ea. Pentru freamăt de carne. * Uite, cred că dacă detaşamentele moralităţii vreau să fiu ars sau lapidat sau tras pe roată este din cauză de pustietatea lor de suflet şi ignoranţa lor de divinitate. Condemnant quod non intellegunt. Ce să zic, pesemne că dacă nu vreau să fiu ars sau lapidat sau tras pe roată, trebuie să accept ca toate cele zise sus să fie expurgate de o varietate de elemente dăunătoare. Ad usum Delphini. Şi, tot eu, cred că prefer să fiu ars pe rug sau lapidat cu bolovani sau tras pe roată mai decît ca. Fiindcă, la urma urmei, adevărul există şi aşteaptă acceptare. Ab aeterno. * Spune, crezi că cineva o să citească aşa ceva de lung? Spune, crezi că este chiar o poezie? Spune, crezi că şansele sunt de partea ta? Da, vezi, ai ajuns la linia asta. Da, aşa o chem eu dar tu o poţi chema bazaconie. Da, definitiv, după moartea mea, ai să vezi.

• back to list   • back   • next

Finale În cutia mea de oase Care creieru-mi cărase Peste timpuri ş-anotimpuri care-n parte mi-amintesc Sculpt-un gînd cu frenezie O duioasă poezie Ce cu vrăbii şi corăbii umple traiul omenesc. Măi, gîndule, Lasă vrabia pe sîrmă Şi corabia sub cîrmă Lasă lupu să-ţi ia trupu chiar de-a fi a te mînca Adă-ţi muşchii laolaltă Ia în mînă altă daltă Mai cumplită, ascuţită, ş-un baros de cinci oca, Pune foc în a ta vorbă Şi piper în a ta ciorbă Fă din tunet a tău sunet şi din fulger a tău vis Dacă vrei să-ţi faci renume Şi să ai în astă lume A ei cuget, a ei ruget, şi divinu-i paradis Cîntă-i vîlvătaia-n sînge Şi cînd flama va răsfrînge În cel verde ce te pierde mult de mult de mult de ori O să-ţi deie să bei vinul O să-ţi dăruiască chinul Şi cu zori ai să implori l-a ei sîn, încet, să mori. Măi, naivule, I-am dus rouă pe sprînceană Cu steluţe pe-a ei geană Şi c-o mînă din fîntînă i-am adus reflect de cer I-am aprins în piept cărbune Între coaste i-am dres strune Cu o lună cam nebună ş-a său zîmbet pasager. S-a sfîrşit, acceptă soarta Dacă vrei închide poarta Mărgărite, răsărite, umple-n floare a ei vale Las-acolo-n urma ta Cîmpuri de nu-mă-uita Ş-a ei ie o să fie împletită cu finale.

• back to list   • back   • next

Ghicitoare Erau vre-o zece ţigănci în tîrg parte la o măsuţă, parte în picioare, cu cărţi, cu zare, cu oase, cu ceşti, fiecare cu instrumentul ei preferat pentru a-ţi povesti o poveste cu bazaconii asociate contra trei lei. Cea care mi-a reţinut vederea era mai la o parte. Nu că se uita la mine, cred că nici nu vedea bine, avea ochii spălăciţi, grumazul acoperit de zgură, mîinile murdare că cred că nu şi le-a spălat de la naştere. Părul încîlcit sub basma. Vîrsta nedefinită. Şedea pe jos sprijinită de un stîlp, fustele întinse împrejur şi aştepta şi ea clienţi. Nu că atrăgea cineva. M-a atras pe mine. Nu ştiu de ce. Trei lei? am întrebat-o. Un leu. I-am dat un leu şi m-am chircit în faţa ei. Aşează-te! Am ezitat un moment şi pe urmă mi-am dat drumul corpului să cad şi eu în praf. Mi-a luat mîna fără să aştepte să i-o dau, avea palma uscată, aspră. Ce vrei să ştii? Trecutul, prezentul, viitorul? Trecutul îl ştiu... Dar l-ai cam uitat. Prezentul... Nu există, este doar definiţia gramaticală unui interval indeterminat între trecut şi viitor. Pentru o ghicitoare foloseşti cuvinte de dicţionar, am încercat să zîmbesc. Hai să începem cu viitorul. Ba hai să începem cu trecutul că viitorul va deveni şi el trecut odată şi odată, definiţia trecutului este mult mai inclusivă. Am dat să mă scol, ce mai era asta, program de cameră ascunsă? dar ochii aceia spălăciţi s-au ridicat la mine şi m-au fixat în locul meu mai tare ca piroane de jumate metru. Am rămas aşezat. Înainte cu exact unşpe ani trei luni şi douăştrei de zile ai căzut în ochii unei fete. Am tresărit. Restul zîmbetului mi s-a şters de pe faţă. Ochii spălăciţi mă sfredeleau fără milă. Lacurile erau verzi. buzele miroseau a căpşune şi erau roşu de apus de soare. Ai dansat cu ea. Am încercat să-mi zmulg mîna din menghina aceia aspră, imposibil. Dragoste la prima vedere. Te-ai îndrăgostit. Ai devenit poet, peste noapte. Continui? Eram mut. Am tăcut. A continuat. A mers aproape an după an, cîteodată pe scurt cîteodată mai în detaliu mi-a chiar şi recitat cîteva poezii de care nici nu-mi mai aminteam dar eram convins că dacă le caut am să le găsesc în scrisorile mele. Eram aiurit. Nici nu am simţit că vine seara, trece noaptea, era iar dimineaţă. Şi prezentul? Oricare definiţie ai aplica? Te interesează? Îl ştii la fel de bine ca mine. Viitorul? Mi-am lăsat mîna în a ei, oricum era amorţită de abia o mai simţeam dar am lăsat-o acolo pînă am găsit un răspuns la întrebare. Îmi era deodată clar ce răspuns îi dau. Vreau să-mi rezumi viitorul doar într-un singur cuvînt. Da sau Nu. Poţi? A răspuns imediat, nici nu a trebuit să gîndească. Nu. Mi-a liberat mîna. M-am ridicat. Celelalte ţigănci erau deja la locul lor, nimeni nu părea surprins să ne vadă încă acolo. Am dus mîna la portofel să-i mai dau cîţiva lei, Nu. Un singur leu. Altfel îmi pierd harul. Am mai trecut pe acolo multe ori. Toate ţigăncile erau tot timpul la locul lor, pe a “mea” nu am mai văzut-o. A avut dreptate, viitorul era un Nu. Cel puţin m-a pregătit. Ştia şi ea şi ştiam şi eu că pansament la o inimă sîngerîndă nu există, dar cel puţin înveţi să trăieşti cu ea şi să aştepţi pînă s-ar scurge sîngele complet, fără complicaţii neştiute doar cu cele ştiute, învăţate. Mai scriu. Ne mai scriem. Cînd am întrebat ţiganca de aceia căruia îi scriam, mi-a răspuns că nu poate să ştie, ca să ştie are nevoie de mîna ei. Aşa că nu ştiu nici eu. Nu am să ştiu niciodată. Din noroc, pare că scurgerea începe să încetinească, am ajuns la picături. Rezervorul se goleşte. Aşa că rezoluţia nu e departe. Poate după poezia asta, cine ştie? Dacă o mai iubesc? mă întrebaţi. Să vă răspund cu o întrebare şi eu – păi, pot altfel?

• back to list   • back   • next

Negative Nu ţi-am muşcat carnea. Nu ţi-am dezvelit amintirile zbătîndu-se a se naşte pentru lungile zile a veni fără noi. Nu ţi-am pictat peisajele, cele înalte de sfîrtecau bidineaua tremurîndă a palmei mele cele adînci unde pensoane catifelate de vîrfuri de degete urmăreau herghelii flămînzite de murgi sălbatici galopînd prin mii de vinişoare ascunse asupra povîrnişuri roşiatice în căutare de soare moarte viaţă pîn’ce baroase de cinzeci ocale puneau stăpînire pe avalanşă şi o zdrobeau în mii de stele lăcrămioare şi lacrimi. Nu ţi-am prelins răşină de brad între dinţi cu vîrf de limbă ascuţit ca giară de uliu în dos de dinţi cu vîrf de limbă mătăsos ca petală de trandafir pe limbă cu o limbă crăpată în fărîme de jăratic. Nu ţi-am spus te iubesc. Dar ştii.

• back to list   • back   • next

Fără Happy End Am făcut o greşeală, m-am uitat în oglindă. Cu lumina aprinsă. Am văzut la Bête. Ce drept aveam să fiu îndrăgostit de Belle? Am văzut pe Quasimodo. Ce drept aveam să fiu îndrăgostit de Esmeralda? Am văzut pe Cyrano. Ce drept aveam să fiu îndrăgostit de Roxane? M-am văzut. Ce drept aveam să fiu îndrăgostit de tine?

• back to list   • back   • next

Bine. Unde. Bine că nu vreau să scriu nuvele, nu aş fi avut timp să le termin. Unde te-ai dus, timpule? Bine că mi-am văzut oraşul, cu toate că nu l-aş fi recunoscut uşor, da, pe ici pe colo mă recunoşteam în el dar doar pe ici pe colo. S-au dus case. S-au dus copaci. S-au dus liliaci, peri, zarzări, duzi. S-au dus crinii albi. S-au dus panselele. Pînă şi morminte s-au dus. Pînă şi viii au murit. Progres, da, localnicii se plac, ce să fac dacă-l urîsc. Unde te-ai dus, oraşule? Bine că plec. Cît timp poţi să rătăceşti tot căutînd puncte de reper şi mai mult negăsind decît găsind? Cinematograful prefăcut în fabrică de cozonac, sinagoga prefăcută în hambar de mobilă, terenul de handbal prefăcut in magazie, teatrul în ruine, casele bunicilor unchilor verilor dispărute şcoala prefăcută în altfel de şcoală clădiri impunătoare pierdute printre buruieni şi cărămizi căzute stîlpul cu caradaşte ras stîlpul gros ras, graffiti peste tot. Cît timp poţi să tot mergi pe străzi cu un junghi în inimă şi lacrimi în ochi? Unde v-aţi dus, amintirilor? Bine că te-am văzut. Pe tine. Regina. Femeia. Copila. Dar ce păcat că nu mă iubeşti. Unde te-ai dus, dragoste?

• back to list   • back   • next

simplex rithimus cioara cîrîie greieru ţîrîie cînele mîrîie peste rugu ăstei inimi coastele îmi pîrîie cînd peniţa crăcănată pe hîrtie hîrîie. ochiu plînge mîna frînge pumnu strînge într-un lac de lacrimi duse luna se răsfrînge şi-ntre vise aiurite mintea îmi constrînge. glasu păleşte vorba răneşte gîndu loveşte o speranţă arogantă sufletu-mi hrăneşte ş-o realitate crudă vine de-l zdrobeşte.

• back to list   • back   • next

Răstimp Cît de frumoasă ai fost şi mai frumoasă ai devenit. Da, şi încă zece ani am mai adăugat. Adevărat. Primul an ţi-a dres sprînceană cu parfum de sînziană, anul doi şi a lui daltă un surîs din lume altă au înscris pe a ta buză ca să-mi fie călăuză, anul trei şi anul patru - un ateu ş-un idolatru - ţi-au pictat sub sîni lalele (alelei si alelele) şi pe-obraji-ţi iasomie sub urechi viţă-de-vie pentru anul cinci, divin, ce ţi-a scris pe limbă vin, uite ş-anul şase vine se închină-ntîi la tine şi-nainte de-a pleca ninge-n pielea-ţi catifea, vine şapte, opt şi nouă scapătă şi ei în rouă dar pe-a gîtului aleie îţi înşiră curcubeie, anu-i zece, am venit, am picat în răsărit în cea frumuseţe rară cum n-a fost nici odinioară cum n-a fost chiar vreodată cum n-ai fost chiar niciodată. Adică... crezi? Adică... văd. Şi în...zece alţi ani? La fel de frumoasă. Şi mai mult de. Adică crezi? Adică ştiu.

• back to list   • back   • next

Lecţie în dislecţie: metaformoză Cîinii de la şatră latră, Pe toloacă luna joacă, În pădure printre mure pe un pat de flori azure peste-un sîn adoarme-o mînă a răsuflului stăpînă sub o mîn-adoarme-un sîn a văpăilor stăpîn, Dinte-n dinte rude sfinte un taifas fără cuvinte, buză-n buză o ventuză lîng-un nastur fără bluză, limbă-n limbă vrajă plimbă storc plăcere ca-ntr-o crimbă, Rană-n rană că-i orfană, Copsă-n coapsă că-i pedeapsă, Ochi în ochi că-i un supliciu, Corp în corp că-i un deliciu, Eu cu tine tu cu mine noi cu gemete divine, flămînziţi adormiţi sub a nopţii plug striviţi nu ne pasă nici de mîine nu ne pasă nici de pîine nici de cîine asta ştim am murit ş-acum trăim. Ca fiare. Ca soare-n zori. Ca tulpini tăiate. Trece focu-ntre plămîni iarăş url-a şatrii cîini.

• back to list   • back   • next

absolutism de sfîrcul ţi-ar fi un stilet în sidef splendoare şi armă-n jumate de gref a sînului strajă ş-a vieţii fief forjat în adîncurile peşterilor înecate a lui Poseidon de cei măeştri tocilari ce i-au găurit scoicile şi i-au rotunjit perlele, i-aş da gură, dinţi, limbă şi degete să le străpungă pentru cel moment abolut de rătăcire divină şi moarte. de coapsa ţi-ar fi o capacană-n oţel cu dinţii porniţi înspre aprig măcel de-a fi să s-abată a vieţii apel făurit sub scoarţă de munte cutreierată de Hefaistos de cei fierari a focului şi a jeregaiului ce au făurit apus şi răsărit, i-aş da gură, dinţi, limbă şi degete să le înşface pentru cel moment absolut de pierzanie divină şi moarte. de gura ţi-ar fi a năpîrcii palută cu-a ei iatagane rotite-n volută ş-otrava ce curmă a vieţii minută meşteşugărită în carul de război rugind sub Ares de cei sălbatici Phobos şi Deimos şi Enyo însetaţi de distrugere şi sînge i-aş da gură, dinţi, limbă şi degete să le zdrobească pentru cel moment absolut de uitare divină şi moarte. moment? dar momentul durează doar un... moment. nu poate fi absolut. ai dreptate, nu cel moment. cea viaţă. întreagă.

• back to list   • back   • next

Păduchi Împăiaţi Dragoste, ca o oştire de păduchi împăiaţi. Nu mai ameninţă nu mai cucereşte nu mai osîndeşte. În muzeu, sub un capac de sticlă şi inundaţi în insecticid şi cloroform şi formaldehidă măreţia lor redusă la o armată de bolduri, măreţia ei redusă la o armată de amintiri, tot sub bolduri. Nu mai pişcă, nu mănîncă, nu infectează cu toţi microbii cunoscuţi sub soare şi cei necunoscuţi sub sau în soare, nu mă mai scarpin. Nu mai capăt eczeme binecuvîntate. Dureri de cap copioase, frumoase. Abcese, leziuni, erupţii, bube cu puroi, noroi, şi noi. Zilele trandafirilor duse, supuse, apuse. Cum am reuşit să împăiez toţi păduchii ăştia, oameni buni? Nu ştiu. Nu mai ţin minte. Din cînd în cînd mai ridic capacul de sticlă trag un bold şi pun amintirea... scuzaţi-mă, vă rog... păduchiul sub microscop şi încerc să-i analizez sistemul sanguin, sistemul digestiv, sistemul nervos, nu prea reuşesc totul e uscat scobit gol deşert. Atunci pun un chibrit sub el, de uscat ce e nici nu mai miroase, mă culc fără aşternut pe capacul de sticlă şi îi las să mă invadeze. Slavă domnului, visele mai trăiesc şi pot să mă scarpin în ele cît aş vrea... ah, plăcerea...

• back to list   • back   • next

amărtuni pară pară că-i amară mere mere că-s amere o gutuie amăruie prune prune amărune o cireaşă amăreaşă portocală amărală cu caise amarise corcoduşe amăruşe clemantine, poate nuci amertine, amăruci. totu-i uite-aşa amar păi nici n-aş avea habar. Pare că te duci de rîpă, iubitule, mi-ai zis. Iubitule? Cum aşa, ştiu că nu mă iubeşti?, ţi-am zis. Dar tu mă iubeşti pe mine, mi-ai zis. Am văzut o sclipire în ochi. Ce-ai fi? Drac? Înger? Femeie?, mi-am zis. Toateşpatru, mi-ai zis. Păi nici nu ţi-am zis... patru?, ţi-am zis. Nu ai răspuns. nopţi pierdute amărute ani trecuţi amăruţi viaţă viaţă amăreaţă mortăciuni amărtuni.

• back to list   • back   • next

Chiar nerod, ca un calapod... Hai după mine, la şură, mînă în mînă timp de-o săptămînă am să-ţi pregătesc pat prin fîn şi prin paie şi behăit de oaie cu purici, păduchi şi tot fel de lighioaie am să-ţi fac pernă cu frunză de varză şi pană de barză şi dacă insişti chiar miasmă de boarză o plapumă, o pătură, o velinţă din fir de urzică fasole pitică şi păr de-a cizmarului hîdă gagică am să... ...păi stai, mă băieţele, vrei să mă alungi, să scapi de mine să nu mă mai vezi, auzi, simţi? Da ce-i cu aiurelile, smintelile, zărghelile astea? Avea dreptate. Ce m-o fi apucat să aiuresc, smintesc, zărghesc în aşa hal? M-o fi lovit damblaua pe mine sau oi fi lovit eu pe ea? Păi nici n-am băut gaz, gazu-i scump. Păi nici nu mi s-a răsturnat cloşca, am vîndut-o. Păi nici nu am ajuns la vîrsta ‘aia’, mai am cîteva ore. Trebuia să mă răscumpăr, sau o pierdeam şi nu vroiam să o pierd, o iubeam ca un...aiurit, smintit, zărghit. Scoală-te măi capiule înainte ca să ajungă gazul la tine, cu cloşca, şi cu vîrsta. Hai după mine, la şură, mînă în mînă timp de-o săptămînă am să-ţi pregătesc pat cu fulg de păpădie şi ţesătură de ie şi petale de-a soarelui caldă mîndrie am să-ţi fac pernă cu treflă şi ghindă să-ţi cînte colindă cu vorbă născută-n a cerbului jindă o plapumă, o pătură, o velinţă umplută cu polen dospită în saten cu inimi de crini şi timid ciclamen am să... ...păi stai, mă băieţele, vrei să rămîn, să nu mai scapi de mine, să nu mai opreşti a mă vedea, auzi, simţi? Da ce, nu ştii că te iubesc? Nu a zis-o dar a gîndit-o. Poate chiar mai bine aşa.

• back to list   • back   • next

Mă iubeşti. Mă iubeşti? Ca melcul leuşteanul ca vulpea găinile ca ursul mierea. Mă iubeşti? Ca ciobul de sticlă curcubeul ca pulberea din butoi scînteia ca apa de pe stîncă adîncimile. Mă iubeşti? Cît frunză şi iarbă cît pulbere şi spuză cît stele pe cer. Mă iubeşti? Cum albul bucuria miresei cum cearşaful pata roşie din noaptea cununiei cum maica primul zbierat a nou născutului. Mă iubeşti. Mă iubeşti?

• back to list   • back   • next

Plăceri Furate Mărgean am să-ţi tai în şirag de mărgele Cu fire de-aramă bătute-n inele, În păr am să-ţi tes curcubeu şi cunună Cu scoici părăsite pe timp de furtună, Cu muguri tîrzii şi născuţi peste noapte În zori am s-amestec cuvinte şi şoapte Iar rouă salvată prin viţă de vie Pe arc de sprînceană-ţi va fi poezie. Cînd foşnet de codru va da peste tine C-o doină furată în somn de la mine, Cu floare de tei am să-ţi conjur grumazul Cu spuză mărunt-am să-ţi semăn obrazul, Şi cînd te-i uita dimineaţa-n oglindă Şezută pe jilţul tomnatic din tindă Mirată vei sta la cea buză de nalbă Ce picură-n roşu pe pielea ta albă. În marmur-albastră-mprejur de cărare Un basm am să-ţi sculpt cu imensă răbdare Cu dalte-n sidef şi ciocane-n argilă Sleite sub jugul a mîini fără milă, Cînd ochiu-ţi va naşte a zilei privire Găsi-va în juru-ţi murindă iubire, În ani, vei ghici cine-i cel ce-a ucis-o Prin urmele şterse a celui ce-a scris-o.

• back to list   • back   • next

Închipuiri Nu aşa. Mi-am închipuit altfel întălnirea. Mi-am închipuit altfel despărţirea. Nu aşa. Îngeri adormiţi lîngă harpe, poate morţi, armăsari jigăriţi, şchiopi, pesemne de mulţi ani fără să fi tras o perie peste ei fără să fi vizitat un fierar pentru potcovire fără prînz de jăratic. Cîmpia uscată acoperită cu cenuşă rece, vulcanul stins, un greier ţopăie într-un singur picior la fel şi o broască, prinţ nu va mai fi, la fel şi o barză, fîşia de dus pruncii deşirată, la fel şi eu între urzici şi ele uscate. Frunzele cad se destramă în schelete. Zăpada cade se topeşte, devine zgură. Fructele cad putrezesc pe drum. Cuvintele, putrezesc şi ele între foi de hîrtie mîncate de molii şi ţintuite cu cuie ruginite pe pereţii cojiţi a latrinelor publice. Mi-am închipuit foc. Mi-am închipuit chin. Am găsit cărbune strivit, stins. Am găsit nepăsare.

• back to list   • back   • next

Nimic Spune-mi, iubito, ce îţi sunt, îţi sunt amant? Îţi sunt iubit? Îţi sunt buruiană, umbră, nimic? Nu-mi zi te rog prieten, nimic nu-i mai degradant, abject, umilitor ca prieten, buruiană preferabil. Întotdeauna sub pantoful tău, sub talpă, sub toc cînd te duci cînd vii cînd calci în ceva murdărie şi te ştergi pe ea distanţa între noi doar o grosime de piele sau plastic sau cauciuc şi te aştept toamna cînd veştejesc şi primăvara cînd înfloresc fie astea chiar flori de... buruiană. Dar te uiţi la ele, le vezi, le atingi aproape că ...mă atingi pe mine. Da, buruiană-i preferabil cu toate că umbră ar fi şi mai bine. Agăţată de tine fără să ştii, fără să simţi cînd sunt acolo şi cînd nu sunt acolo şi cînd aproape că sunt acolo, peste tot fără să te debarasezi de mine fără să te sfieşti de mine fără să te necinstesc fără să te stingheresc fără a înceta să te iubesc chiar o vecie. Şi dacă vrei să scapi de mine tot ce ai a face e să stingi lumînarea să stingi lumina să stingi soarele. Sau să le aprinzi, depinde de situaţie, nu aşa? Dar totuşi, din toate, cel mai bine ar fi să fiu... nimic pentru tine. Nimic. Nimic. Nimic. Ca atunci cînd cînd şi cînd ajunge circumstanţa efemeră şi mensuală a obligaţiei matrimoniale şi închizi ochii închipuindu-ţi că eu, cel nimic, te înfăşurez şi te învălătucesc şi te învelesc cu nimicul braţelor mele şi te pătrund pînă la acel moment cînd refugiată sub bucata de tablă nichelată şi rotundă şi găurită laşi ploaia artificială să pătrundă între pielea de pe carne şi aerul de sub pereţi şi să te cureţe de păcatele corporale şi mintale şi de cel nimic, etern, eu. Ca atunci cînd noapte şi noapte te strecori sub plapuma greoaie de iarnă sau uşurică de vară şi mîna îţi caută înfiorarea ascunsă în sîn şi mîna îţi caută înfiorarea trezită între coapse şi mîna îţi caută înfiorarea ameţită dintre buze şi cu ochi închişi laşi nimicul de mine să te poarte sus pe pisc de munte şi să te arunce jos la poală de munte iar şi iar şi iar pînă ce măduva îşi opreşte clocotul şi tu te liberezi de cea strînsoare care chinuia pînă-n oase şi de cel nimic, etern, eu. Ca atunci cînd zi şi zi te scoli te speli te îmbraci ieşi cu cel nimic care-s eu pas de pas alături de tine într-o intimitate împărtăşită care nu-ţi lasă nici pic de intimitate personală şi mă aflu între pantof şi picior între lingerie şi corp între ruj şi buză aşa de uşor cînd eşti un nimic aşa de uşor să pătrunzi secretele ascunse şi să descoperi secretele neştiute în gînd în carne în tăcere iar în clipa cînd îţi ajungi destinaţia şi cealaltă lume te cheamă îmi zici uşurel să revin mai apoi pe drumul înapoi şi pentru cîteva ore scapi de jena acelei plăceri intense care te frămîntă şi de cel nimic, eu. Nimic. Etern. Eu. Cred că am învăţat să apreciez nimicia atît timp cît mi-o îngădui.

• back to list   • back   • next

Fără Cuvinte Două scaune pătrate, unul întors, unul lîngă altul muchia stîngă a scaunului meu contra muchiei stîngă a scaunului tău eu rezemat capul tău lăsat pe umărul meu stîng ochii închişi ochii mei poate închişi şi ei nu ştiu mîinile se ţin a stînga a mea în a stînga a ta sau poate a stînga a ta în a stînga a mea nu ştiu ce face dreapta ta dar dreapta mea scrie o poezie fără cuvinte ce n-a fost ce nu va fi ce nu este un tablou de o frumuseţe absolută un moment etern în eternitate. Da eternităţile sunt egal de eterne dar pot cuprinde una pe alta nu-i paradox cum toate infiniturile sunt egal de infinite şi se pot cuprinde simplă matematică logică dragoste. Zi-mi, cîte poezii ţi-am scris care se termină cu ‘Te iubesc’? Ştiu, cîteva, dar ştii? Toate. Chiar dacă nu-i scris în cuvinte e scris în intenţii, în implicaţii în... fără cuvinte. În avion. Am scaunul de la mijloc, la dreapta mea un domn tînăr, pesemne om de afaceri, gras, frumos, elegant, la stînga mea o doamnă tînără, pesemne studentă, grasă, frumoasă, elegantă, ce pereche frumoasă ar fi fost ei. La un moment dat mă gîndesc să mă scol, să le propun să schimbăm scaune ca să şadă împreună să vorbească cam ce-ar trebui vorbit să-şi schimbe numere de telefon, să joc pe-a peţitorul. Altfel ar rămîne o viaţă trecută, pierdută, fără rost. Momentul e trecut nu mă scol nu s-au aşezat unul lîngă altul, rămîne o viaţă trecută, pierdută, fără rost. Două scaune pătrate, unul întors, unul lîngă altul muchia stîngă a scaunului meu contra muchiei stîngă a scaunului tău eu rezemat capul tău lăsat pe umărul meu stîng ochii închişi ochii mei poate închişi şi ei nu ştiu mîinile se ţin a stînga a mea în a stînga a ta sau poate a stînga a ta în a stînga a mea nu ştiu ce face dreapta ta dar dreapta mea scrie o poezie fără cuvinte ce n-a fost ce nu va fi ce nu este un tablou de o frumuseţe absolută un moment etern în eternitate. Zi-mi, cîte poezii ţi-am scris care se termină cu ‘Te iubesc’? Ştiu, cîteva, dar ştii? Toate. Uite, şi asta. Cu cuvinte. Te iubesc.

• back to list   • back   • next

Superfetaţie Poezia mea, superfetaţie. Adevăr mai mare nici există, ocară mai mare nici există. Merg împreună. Sigur, ar fi şi alte cuvinte care s-ar potrivi parte interesante care nici nu există ca neinspiraţie destimulaţie îmi-iese-pe-nas-aţie parte odioase care există ca repetitivitate trăncăneală nu-şi-ştie-lungul-nasului însă niciunul aşa de obscur şi latinoid ca superfetaţie – superfetare. Ha! Dar cum altfel aş putea zice de zeci sute şi mii de ori că te iubesc fără să repet de zeci sute şi mii de ori te iubesc? Un fel a zice ar fi în buclă, plictisitor. Un alt fel a zice şi care prefer este să superfetez care ar fi un cuvînt dacă Academia s-ar scula de pe fundul ei lat şi ar lăsa ceva progres în rîndurile ei. Na că mi-am făcut un duşman. Nu contează, ce contează este ca duşmanul să nu fi tu, subiectul adjectivul şi verbul poeziei mele. Chiar dacă restul lumii cheamă afacerea asta superfetaţie. Sper că tu o chemi dragoste.

• back to list   • back   • next

Sfîrşitul Lumii Zicem că-i sfîrşitul lumii, în treişpe ore patruzeci minute şi cîteva secunde încoa încolo un asteroid gigantic o să percuteze pămîntul lîngă Paris, o destrucţie globală, absolută, nici microbii nu vor supravieţui. Bombele nu au ajutat, au doar mutat impactul de la Londra la Paris, mare succes, ce să zic, londonienii o să trăiască cîteva secunde în plus romînii cîteva secunde în minus. Sunt la Bîrlad, centrul local de televiziune a rămas funcţional, tot restul ţării e dezertat. Beţie, jaf, sinucidere, rugă. De ce tocmai Bîrlad? ştiu eu? Aici o comentatoare a hotărît să rămînă la post pînă la sfîrşit şi m-a invitat pe mine, faimosul poet romîn, pentru un ultim interviu. De ce tocmai pe mine? ştiu eu? Poate fiindcă eu scriu chestia asta? Spuneţi-mi tovarăşe (resturi comuniste), ultime gînduri în faţa cataclismului? Da, tovarăşă (joc jocul, ce am a pierde?), am ultime gînduri, desigur. Sunt aspecte pozitive şi sunt aspecte negative la ce se va întîmpla în cîteva ore. Hai să începem cu aspectele pozitive, în caz că cineva ne priveşte totuşi. S-a terminat cu impozitele. De casă, de masă, de pămînt, de maşină, de benzină, de castraveţi muraţi... toate. Se va termina cu ţînţarii, chiar şi cei de import. Scăpăm de politicieni, de vecini, de facebook. Copiii scapă de şcoală. Criminalii inveteraţi vor căpăta pedeapsa capitală, care li se cuvine. Dar... încearcă ea să deschidă gura, dar îi scot limba şi continui. Toate problemele ecologice se vor rezolva. Toate bombele atomice ce au mai rămas vor fi anihilate. Nu mai trebuie să ne temem de ce se va întîmpla cînd soarele se va stinge. Nu mai treubuie să rezolvăm The Collatz Conjecture sau The Sofa Problem sau să aflăm cîţi chirurgi estetici au trecut peste (sens ambivalent) Cher (eu ştiu). Religiile se vor dizolva iar misterul creaţiei se va rezolva fiindcă nu va mai fi cine să-l creadă mister. La fel cu cine a scris cu adevărat operele literare a lui Shakespeare cum s-au construit piramidele care... Dar... încearcă ea să deschidă gura, şi de data asta o las, aşa îs eu – politicos, puteţi poate să-mi redaţi şi ceva aspecte negative? Mă întreabă şi se uită la ceas, am impresia că începe să transpire, rimelul a început să se prelingă şi i-a atins buza superioară. Nu mă sinchisesc. Mă uit şi eu la ceas, încă cîteva minute, oricum vorbesc pesemne la lampă. Este desigur şi un aspect negativ... Unul? Unul, pentru timpul cît mai am să-l descriu, şi ăsta este faptul că nu am să mai reuşesc, niciodată, să-i ating sînul. Comentatoarea se uită la mine ca la un nebun. Eu mă uit la ea cu sinceritate. Podeaua începe să tremure. Trei milioane de ani mai tîrziu, treizeci milioane de trilioane de kilometri mai departe ultima difuzie pămînteană din Bîrlad tot mai ridică sus aşa spusele sprîncene aşa spuşilor savanţi locali care au captat-o. Pe aşa spusa lor limbă locală ei tot continuă să discute aşa zisa dilemă pămînteană şi concluzia lor, după ani şi ani de discuţii şi seminare este o traducere aproape exactă a ceea ce gîndea şi comentatoarea mea. Pesemne era vorba de un nebun. Sau cum zicea un aşa zis proverb local (n-aveau a şti ei că era aşa unul şi la noi) ţara arde şi baba să cheptănă. Cum să fi ştiut ei de ceva care se chema iubire? Aşa ceva nu exista pe planeta lor. Idioţii. * Şi tu te uiţi la mine ca la un nebun. Spune, eşti chiar nebum? zici tu. Eu mă uit la tine, nu ca un nebun. Cum zicea Garabet Ibrăileanu? Numai un nebun se înamorează de regine, zic eu. Mă întorc. Plec. E sfîrşitul lumii.

• back to list   • back   • next

Expresii de fel Vorbeşti la lampă, nene poet. Cum adică? Cum adică cum adică? Cum adică vorbesc la lampă? Ce fel de lampă – cu lumînare, cu gaz, cu electricitate? De şovăieşti prea mult ai să alegi pînă ai să culegi. Dar e aprinsă? Dar muieţi-s posmagii? Dar are inimă? Ca să-ţi dezlegi băierile a tale? Dar mă aude, fie ea lampă? Ce spui la ureche în pădure se aude. Păi da lasă-mă mă oleacă cu expresiile tale. Fiecare grăunte are tărîţă dar are şi făină. Ahm. Eram lămurit, nu ajungeam cu cititorul ăsta la nici un liman. Aşa că am continuat să vorbesc la lampă. La pereţi. Soacrei să priceapă nora. Alături cu drumul. De funie în casa spînzuratului. Ce mai conta cu cine la cine cum şi de ce? Aşa eram eu. Speram să mă audă şi ea. Vrabia malai visează.

• back to list   • back   • next

Habar Cînd noaptea se scutură-n pajişti deşarte Şi fură din stele mănunchi de sclipiri Iar lacrimi căzute prin frunzele-i moarte S-aprind cu a lunii pierdute priviri, Cînd salcia mîngîie-a iazului undă Cu ramuri bătute în des mărgărint Şi-n tremurul zilei de azi muribundă Culege a zilei de mîine argint, Cînd barca se leagănă-n şoaptă de apă C-o putredă vîslă-nfundată-n nămol Cu-a frînghiei rest ce-n adîncuri s-adapă Ş-un fund năduşit pe sub zdrenţe de ţol, Eu zac pintre nufării morţi de trei toamne Chircit lîngă greieri şi broaşte un car Da-n buză aprind rugăciuni unei doamne De care nici cerul nu are habar.

• back to list   • back   • next

Dragostea nu-i Dragostea nu-i fiară moartă Putrezind în stih trecut Ce boceşte crunta-i soartă Pe un ciob crăpat de lut, Dragostea-i fiară rănită Străbătută d-un răzor Dar în ghiara ei cumplită Arde-un foc mistuitor. Dragostea nu-i fluviu rînced Clipocind un stih amar, O mocirlă ş-a ei scîncet Într-o albie de var, Dragostea-i fluviu năpraznic Un balaur dat pe brînci Din durere face praznic Mestecîndu-şi drum prin stînci. Dragostea nu-i geamăt jalnic Ca un stih fără sfîrşit, O voroavă de mătalnic Sau un susur zăpuşit, Dragostea-i răget sălbatic Cînd a vieţii temelii Se cufundă sub jăratic Şi renaşte-n poezii.

• back to list   • back   • next

Ţii minte? Ţii minte? Ai uitat cînd ieri te-am întrebat dacă îmi permiţi să aflu ce ascunzi sub a ta ie ar fi cela buiestraşul sau o-ntreagă herghelie şi de-ar fi unul dintr'înşii să-i faci palmei mele dar aş uita orice prihană care-mi trece prin rozar. Ţii minte? Ai uitat cînd azi te-am întrebat dacă vrei să pleci cu mine într-un spasm de veşnicie pe un pat născut din ramuri de salcîm şi iasomie să culegem amintire în a minţii buzunar ca-n a vieţii dese neguri să ne ţie felinar. Ţii minte? Ai uitat cînd nu te-am întrebat dacă-mi dai a ta minută de a-tot-puternicie, a ta oră, a ta noapte de măreaţă anarhie, un deceniu de candoare lîng-a nebuniei har, a tău secol de vîltoare înecat în chilimbar. * Ţii minte? Am uitat. Pe la mijloc de păşune Arde-a inimii cărbune Un moment se crede soare Ş-apoi moare.

• back to list   • back   • next

Belicozitate... ...care nu-i chiar cuvînt de dicţionar, ştiu. Vezi, ce să zic, uite aşa din cînd în cînd am eu un atac de belicozitate adică devin belicos care da-i un cuvînt de dicţionar şi încep să dau ordine: “Adu-mi vinu, femeie!” sau “Spală-mi picioarele, femeie!” sau “Încălzeşte-mi patu, femeie!” şi ea sensibilă, supusă, serviabilă, săritoare, suplecată, sfioasă, smerită îmi răspunde cu vocea-i de privighetoare: “Da ce, n-ai şi tu picioare, mă bărbate?” sau “Da unde-i masca de gaz?” sau nici nu vorbeşte dar ia cazanul plin cu apă fiartă şi mi-l varsă în pat si numai atunci ciripeşte “Uite-acuma ţi-i patu cald,” după care îmi şi aruncă cazanul în cap. Sfîntă (tot cu s). Sclavă (tot cu s). Sărghită (ar fi cu z dar atunci nu ar merge cu poezia asta atît sublimă cît abstractă). Ah, da. Sublimă. (Mai sunt şi altele cu s cum ar fi soacră, salamandră, sandală, scarlatină, ş.a.m.d, dar astea nu se potrivesc într-o lume poetică decît între paranteze). Mai am şi alte ocazii să arăt că-s eu bărbat sau ce sunt, de pildă cînd mergem la piaţă şi ea se hărţuieşte cu zarzavagiul pe o chestie de pătlăgele roşii sau pătlăgele verzi şi înainte ca să-şi arunce unu la altu cu pătlăgelele în cap simt că-i timp să pun eu piciorul în prag şi cu un tunet de fiară fioroasă, de leu, de cămilă cu o singură cocoaşă cad peste el de îl fac praf: “Păi ascultă nene, te rog, stai o leacă, linişteşte-te, doar nu vrei să faci un atac de inimă, vrei un pahar cu apă, sau o Coca Cola, bine, îţi aduc un tei cu mentă şi trei linguriţe zahăr, lasă-mi cămaşa, te rog, nu o rupe, e un cadou de nuntă de la vecinul meu (despre ăsta mai jos), da, ţi-o dau dacă vrei, îţi place?, vrei şi sandalele mele? dar nene, dragule, lasă jos ciocanul, lasă jos harbuzul, lasă jos pătlăgeaua aia uite ia pătlăgeaua asta şi aruncă-mi-o, mulţumesc, vrei încă un leu la kilo? îţi dau doi, bine, trei dar nu ne mai cotonogi, cîntăreşte, nu contează dacă ai şi degetul pe cîntar, mulţumesc, bodaproste, să trăieşti să mai vinzi pătlăgele şi la anu că tot la tine venim, frumos din partea ta că mai arunci pătlăgele după noi, mersi, un an bun...” L-am învăţat eu să se comporte, criminalul, cu belicoşi ca mine, să aibă teamă, să simte şi el fiara din mine... “Hei femeie, las-o pe aia jos, e mucegăită.” Se întîmplă şi cu vecinul meu (menţionat mai sus), ce să-ţi zic, ăsta trezeşte animalul în mine. Vezi, are şi el animale, în curte, dar cînd rupe el cuiu atunci rupe el cuiu. Odată cîinele lui m-a muşcat, mîţa m-a zgîriat, găina m-a ciupit, albina (mai multe) m-a(u) înţepat si dacă avea un rinocer m-ar fi şi ăsta rinocerat, ce să-ţi zic, mi-a aprins paiele în cap. “Mă duc să-l bat,” i-am zis femeii şi ea mi-a dat un geamandan plin cu bandaje, alifii, sticle cu iod, o cîrjă, cîteva aspirine, o cruce. “Pentru el?” “Pentru tine.” “Pentru ce crucea?” “Bată-l-ar crucea să-l bată.” “Aha.” Şi-a mai făcut şi ea cruce înainte ca să ies pe uşă, şi a fugit la geam cu un scaun. Eu eram foc. Şi pară. Şi lumînare. Şi altele. “Măi vecine!” am strigat la gard de s-au zguduit brazii şi a apărut imediat cu cîinele, cu mîţa, cu găina, cu albina(ele) şi dacă avea un rinocer ar fi venit şi cu el. “Ascultă mă vecine, ştii că animalele tale au trecut prin gard şi cîinele m-a muşcat şi mîţa m-a zgîriat şi găina m-a ciupit şi albina(ele) m-a(u) înţepat şi dacă aveai şi un crocodil... adică un rinocer m-ar fi rinocerat şi el?” “Şi?” întreabă nesimţitul. “Şi eu propun să dau jos gardul ca să poată săracii de ei să treacă mai uşor la mine să mă muşte, să mă zgîrie, să mă ciupească, să mă înţepe, să mă rinocereze cînd ai avea un rinocer.” Nu i-a plăcut nici sunetul nici tunetul din vocea mea, s-a întors la casa lui cu coada între picioare şi eu m-am întors triumfător la casa mea. După cîteva zile am dat jos gardul. Între timp femeia mi s-a dus la mama ei şi vecinul şi-a luat un rinocer. Nebună lumea asta. Toţi au frică de belicosul de mine.

• back to list   • back   • next

Denumiri Cum se numeşte soarele stins, pitic roşu? Cum se numeşte focul stins, cenuşă? Cum se numeşte jăratecul stins, cărbune? Cum se numeşte inima stinsă, carne? Cum se numeşte sîngele stins, apă chioară? Cum se numeşte liniştea absolută cînd simţurile se întrec unul cu altul anticipînd materializarea unei expectaţii care întîrzie să se manifesteze pînă acel moment temut cînd auzi trosnetul a ceva care se rupe şi nu va mai fi întreg niciodată? Cum se numeşte frica în aşteptare a liniştii absolute? Cum se numeşte momentul înainte de frică? Dicţionarele sunt sărace în cuvinte sacre. Cum se numeşte dragostea stinsă? Păcat.

• back to list   • back   • next

Buruieni Cimitire de dezire, Morminte de cuvinte, Mujere pentru lujere, pentru frunze uscate, coji dezbinate, bălării, păpădii şi bîlii tîrzii, coceni şi strujeni, tujleni şi buruieni. Multe cimitire am construit, şase, pesemne curînd şapte şi sute de morminte în fiecare şi fel de fel de pietre funerare pe fiecare fie de marmură, fie de ghips, fie de lut, fie de bălegar amestecat cu apă şi sudoare şi văruit cu var alb să nu pută totul pierdut sub un strat des de buruieni amestecate de tot felul toate culorile toate mirosurile toate înălţimile, capre sălbatice mai ronţăind pe ici pe colo o lobodă, un trandafir, o vorbă. Mai sunt şi hoţi. Sar noaptea peste gard, vin cu baroase şi sfarmă ceva plăci de marnură, ceva de ghips, din cînd în cînd greşesc şi mai dau şi în una de bălegar uscat şi încearcă să fugă dar putoarea îi urmăreşte, hoţi, mai răi ca caprele, caprele fură vorbe ei fură poveşti întregi. Păcătoasă lume, nimic nu mai e sfînt, nici măcar un cimitir. Noroc de buruieni, mai păzesc ceva, mai rămîne ceva. Noroc de tine. Mai sap un mormînt, mai îngrop o poveste. Dacă o să mi se termine locul am să-ţi zic, pînă atunci mai sap. Şi chiar dacă nu am să-ţi zic, ai să ştii. P.S. Nu cred să am vreodată un bust în bronz pe un stîlp în lemn, în public, dar ştiu că am unul deja. Cu tine.

• back to list   • back   • next

a vorbei mele Stimaţi cititori, dragi, inteligenţi şi curioşi iubitori a vorbei şi a vorbei mele, aveţi dreptate. Bună poezie asta. Nu asta asta ci general şi generic asta, a mea. Fie ea înaintată, fie ea înapoiată sau frumoasă. Şi frumoasă. Desigur şi frumoasă căci ca ea, ca tine cea care e ea, o alta nici nu există. Cum aş putea scrie altceva decît primăvară cînd scriu despre tine, altceva decît ghiocel, mărţişor, rîndunică. În buclă. De cîte ori pun mîna pe creion de atîtea ori. Gîndesc şi la alţi poeţi (gîndesc nu compar, mă rog) mult mai iluştrii ca mine şi capabili a scrie politică, natură, istorie... scriu ei şi dragoste, sigur. Eu scriu numai dragoste, nu pot să scriu altceva, prins ca o muşcă în pînza păianjenului, ca un peşte pe cîrlig, ca un fluture ţintuit cu un bold pe un carton de colecţie mă zbat, mă zvîrcolesc, mă zbenguiesc (ajuns aliteraţia asta, ha) dar tot nu scap năravul, nebunia, nevoia (iacă altă aliteraţie acuma, haha). Dar obsedat nu-s. Nu cu ea pentru cititorul străin, nu cu tine pentru cititorul inimii mele dar da sunt obsedat cu... dragoste, cerneala se scurge din călimară cu sau fără ajutorul meu şi mîzgăleşte dragoste albastră pe hîrtie, pe palme, pe piept. Cred că-i o obsedaţie sănătoasă, dragostea, o mozolesc zile, luni, ani, interminabil. Ca o fascinaţie (rimează cu aliteraţie). Ca un vis (nu rimează cu aliteraţie). Ca un viscol, trufaş, nărăvaş, ucigaş (da, astea rimează între ele dar nu-s aliteraţii).

• back to list   • back   • next

Buruieni, doi Nu scriu pagini, scriu hectare. Buruieni, mărăcini, urzici nesupuse, îndărătnice, dar ici colo şi un trandafir uitat sălbatic şi el dar ce parfum ameţitor ce ghimpe sinucigaş. Pierdut la miez de hectare, cîţiva fraţi uitaţi şi ei altundeva roşi, albi, galbeni. Cineva o să găsească buruienile, dacă caută. Cineva o să găsească trandafirii, dacă-i caută după ce găseşte buruienile. Cineva o să găsească sămînţa de cerneală şi nedumerit o s-o pună sub microscop. Tot nedumerit, o să se scarpine în cap şi o să o rînduiască la nerezolvate. Păi cum ar putea cineva descrie o sămînţă care pare a avea formă de cuvinte? Ar fi luat drept nebun.

• back to list   • back   • next

Vinil Îţi aminteşti de plăcile de muzică în vinil? Îmi închipui că da, chiar dacă eşti pedepsită cu tinereţe eternă ca ziua, ca soarele, ca viaţa. Îţi aminteşti cum din cînd în cînd acul sărea şi repeta la infinit acelaşi fragment? Îmi amintesc şi eu de ele, păi doar sunt contemporanele mele, au fost. Şi e pesemne cauza că aşa lucrează şi creierul meu şi scrisul meu. Acul cutreieră spiralele interminabile şi varsă din ele cuvinte pînă ce întîlneşte un fir de praf sau o cărămidă şi sare şanţul înapoi şi repetă aceleaşi cuvinte, aceiaşi idee iar şi iar şi iar la infinit. Nu înseamnă că trebuie aruncat creierul la gunoi, înseamnă mai curînd că trebuie să te obişnuieşti. La urma urmei astea-s mărturii incontestabile că te ador iar şi iar şi iar la infinit şi cum s-ar putea scrisele astea cacofonii să nu îţi scrie şi ţie un zîmbet pe buze?

• back to list   • back   • next

Revedere Ţi-ai strecurat degetele sub cămaşa mea, între nasturi, ai început să cauţi printre firicele de păr. Îţi plac sînii mei? te-am întrebat şi te-a bufnit rîsul. Şi ţie, îţi plac sînii mei? m-ai întrebat şi nu m-a bufnit rîsul, mi s-a congestionat tot sistemul respirator şi vocal şi cerebral. Cînd mi-am găsit vocea erai deja la mijloc de luminiş direct sub lună printre greieri gălăgioşi şi licurici tăcuţi, fiecare în felul lui cîntîndu-ţi liturghii sau molenii. Aş vrea să te băiesc în raze de lună, ţi-am zis, adăugînd rugăciunea mea. Aşa, îmbrăcată? Congestie urmată de paralizie musculară totală. Aştept... sau plec? Mi-am strecurat degetele sub cămaşa ta, între nasturi, am început să desfac tot ce era făcut şi să dezleg tot ce era legat. Îţi plac sînii mei? m-ai întrebat şi în timp ce eu încercam să-mi salvez degetele de frica jeregaiului tu mi le ţintuiai în jurul sfîrcurilor de credeam că sîngele tău curge în vinele mele... poate curgea. Mi-am strecurat degetele sub cureaua ta între fustă şi piele am început să desfac tot ce era făcut şi să dezleg tot ce era legat. Îţi plac coapsele mele? m-ai întrebat şi în timp ce eu încercam să-mi salvez degetele de toate focurile iadului tu mi le ţintuiai înăuntrul parfumului de a început sîngele tău să curgă în vinele mele şi a meu în ale tale. Mă băieşti? Te-am băit în raze de lună te-am băut cu răsuflu de codru te-am alungit pe pat de leuştean te-am acoperit cu petale de trandafir alb şi am început să-ţi cînt poveşti de leagăn de s-au tăcut şi greierii, de s-au stins şi licuricii, de m-ai iubit. Mă îmbraci? Am dat la o parte razele de lună, ţi-am sărutat coapsele şi ţi le-am acoperit cu d-ale oamenilor ţi-am sărutat sînii şi ţi i-am acoperit cu d-ale oamenilor am păşit afară din luminiş lăsînd în spate tînguială de greieri şi disperare de licurici, mînă în mînă, tu uşoară şi desculţă, eu greoi şi încălţat... ...aici îmi pui sandalele... ţi-am pus sandalele... ...aici îmi dai drumul la mînă... ţi-am dat drumul la mînă... ...aici mă săruţi ultima oară... te-am sărutat... ...aici ne despărţim. Nu mai ţin minte ce a urmat. Întuneric beznă, şi afară şi mai ales în mintea mea.

• back to list   • back   • next

Mitologie modernă sau Ţii minte?, doi Ţii minte, s-a îndurat de tine Mnemosyne să ţii minte cum mîinile nici nu ţi se mai săturau şi nu aveau destul de mine seara, dimineaţa, ziua întreagă? Uite ce-am găsit, îmi ziceai cu tote că găseai aceiaşi parte sau acelaşi obiect a şaptea oară a şaptezecea oară şi mă înfruntai cu un fulger în ochi şi o roşeaţă în obraji de te credeam o Zeus femeie răpind un fecioară bărbat iar şi iar şi iar acelaşi fecioară şi aceeaşi Zeus (lasă-te, gramatica nu-i greşită, crede-mă) şi roşeaţa ta se reflecta în roşeaţa mea cînd îmi cutreierai corpul şi îmi cucereai corpul şi îmi doborai corpul găsindu-mi loc în al tău cum unui cal nărăvaş într-un grajd în flăcări şi tot ce aveam a face era să îţi beau buzele pînă la sînge pînă în seară seară după seară. Aici, îmi ziceai intrînd într-un ascensor şi apăsînd toate butoanele de la unu la douăştrei împreună cu rotind o cheie în stop şi ne dezbrăcai pe amîndoi un articol eu un articol tu şi timp ce alţi călători potenţiali băteau cu mîinile în uşă apoi cu topoarele tu îmi căutai secrete care le cunoşteai deja pe de rost şi îmi găseai secrete care nici eu nu le ştiam şi îmi arătai secrete de ale tale care nici nu credeam că există în trup de femeie pînă ce într-un colţ al cuştii metalice între sus şi jos undeva între etajul paişpe şi cinşpe îmi dădeai un ospăţ cu rădăcini mitologice şi gusturi omeneşti demn de a fi servit de o Hebe sau un Ganymede un amestec de muritorie şi nemuritorie care trăgea din iad şi dădea în rai şi nimic nu putea stinge făclia care îmi ardea în oase nici privirile furtunoase a celor cărora le-am furat ascensorul cînd ieşeam nici topoarele pompierilor zăpăciţi la atîta pălălaie izvorînd din gura ta cînd ne urmăreau cu ochii. Bagă-te la geam, îmi ziceai în tramvai, autobuz, tren, avion acoperindu-ne sau nu cu o ocazională pătură şi te prefăceai că adormi cu capul în poala mea timp ce Eros era mai aproape de tine decît Hypnos şi mîinile îţi erau mai aproape de mine decît însăşi a mea piele iar în întunecimea relativă denăsturai şi defermoarai şi decurelai mîrîind cînd mîinile mele nu le emulau pe a tale (unde-i javra se uitau oamenii în jur, speriaţi) şi suspinînd cînd mîinile mele nu numai emulau dar şi depăşeau faptele celor a tale (unde-i vraja se uitau oamenii în jur, nedumeriţi) iar degetele îţi lunecau ca jderi şi alergau ca pantere şi se băgau în vizuini ca pui de vulpe zgîriind muşcînd rîcîind cu ghiare minuscule o oaste carnivoră care-şi desfăta rîvna şi-mi desfăta patima dorind, cerînd, revendicînd reflecţia aceleiaşi rîvnă, patimă în carnea ta şi nimeni nu înţelegea cum cei doi intrat-au aşa distinşi şi ieşit-au aşa răvăşiţi. Ţii minte? Eu nu ţin minte, nimic. Pesemne că Lethe ş-a vîrît coada, bătut-o-aş s-o bat.

• back to list   • back   • next

Nu citiţi, vă rog! Magherniţă, Păducherniţă, Creieru-mi tescuit cu fel de gîze oribile aranjate în straturi orizontale şi verticale şi diagonale şi în spirală care de care mai hidoase una ca cealaltă o strînsură de păduchi şi purici şi căpuşe şi urechelniţe complotînd cu liote de aşa zis oameni de tot felul la întrecere care-i mai zărghit ca care că de n-ar fi creierul meu la mijloc i-aş aduna vălătuc ş-aş lua o sîneaţă şi i-aş împroşca pe toţi cu sămînţă de plumb fierbinte pînă n-ar rămîne din ei decît... nu, nici amintire. Stai, o leacă, băieţele, da ce-i cu volbura asta în chibzuinţa ta şi ce-o mai iei razna cu ea peste coclaurii ăia îmbeznaţi? De unde toată mizeria asta cognitivă care te înfăşură deodată de corceşti om cu gîză şi vieţuire cu prăpădire? Păi las' ceva cimbru prin gîndirile astea capchine şi ceva irizaţie prin norii ăştia de păcură şi trezeşte-te la amintire de mine. Nimeni nu mă mai chemase ‘băieţele’ de ani încoa. Hei, mai eşti acolo? Ca o vioară cu o strună care-şi cheamă ciocîrlia la un zbor peste mestecăni Ca un pui de găină care joacă de-a prinsele-a cu un pui de vulpe pînă adorm îmbrăţişaţi Ca o coroană de zînă care se rostogoleşte la vale pînă apune la picioarele mele... O zgîtie de fată care-mi trage o palmă care-mi muşcă o buză care lasă soarele în urmă şi îmi răsare în ochi ca să-mi acopere creierul cu o cergă de romaniţă şi să-l umple cu licurici în şapteştrei de culori ş-a ei voce. Şi păduchii? Care păduchi? Nici nu ştiam despre ce vorbea ea acolo, pesemne că, săraca, avea şi ea momentul ăla trecător de ‘îs sărită de pe fix’.

• back to list   • back   • next

Levitaţie şi Gravitaţie La un sfert de munte, pesemne mult mai jos dar aşa sunt eu, mărinimos, norul existenţei mele coborît din vîrf de munte şi ajuns aproape de poale şovăind între levitaţie şi gravitaţie cu, deobicei, gravitaţia cîstigînd competiţia mai ales cît mai jos ajung ele şi cît mai mult culeg eu pe drum bolovani şi pietriş şi nisip biata levitaţie are o viaţă şi mai grea, nu că ar fi avut ea o şansă vreodată... un sfert de munte mai am, aşa zisei? Fie, vreau să-i dau levitaţiei ceva curaj, gravitaţia are deajuns suporteri de partea ei – adică şi curaj şi biologie. Da, biologie. Las norul o leacă. Intru la o crîşmă ascult un Gică Petrecu beau un şpriţ văd un Stan şi Bran citesc ceva Coşbuc ceva Alecsandri ceva Eminescu beau încă un şpriţ si-i fac cu ochiul chelnăriţei (are o sută şi doi ani) şi ca recompensă îmi face zece la sută reducere. Ies din crîşmă mă uit sus pe munte şi jos pe munte şi încep să planific cum o să fac cînd mă întorc pe nor, poate dacă ajut levitaţia cu ceva mîini, picioare, unghii, cîrlige reuşim să oprim gravitaţia? Sau să o încetinim? Da, sigur, şi-l aud pe Boris Karloff făcînd-o pe-a monstrul lui Frankestein şi răzînd de s-ar prăpădi, oriunde-ar fi fost el tot înfricoşător a rămas. Şi ş-a pus şi mireasa lui să rîdă. Mă urc iar pe nor, am încotro? Mă uit iar sus, iar jos, iau măsura exactă fără să zic nimănui, nu-mi fac cruce că mie nu mi-ar ajuta dar bat cîteva ţepuşe în stîncă şi las bătălia în grija levitaţiei şi a gravitaţiei. Ştiu cine o să cîştige, e un joc vîndut, corupt, între Arhimede şi Newton este Newton care cîştigă tot timpul dar poate totuşi mai reuşesc să am ceva zile în plus. Ştiu ce am să fac cu ele. Am să-ţi scriu. Ţie. Poezii. Poezii şi poezii şi poezii, pînă se termină poeziile. Adică pînă mi se termină poeziile. Adică pînă cînd ajung cu norul la poală de munte. Gravitaţie 1 Levitaţie 0. Terminus.

• back to list   • back   • next

Alb şi Negru Ce poezie am să scriu azi în alb, ca acolo, în negru, ca aici? Sau poate o amestecătură alb cu negru ce dă... gri? Gri, ca nicăieri? Sau poate în galben ca soare, ca floarea lui... cum adică a cui a lui?... a soarelui, ca inimă de romaniţă? În albastru ca cer sau în castaniu ca frunză moartă sau în portocaliu ca... portocală? În roşu ca sînge, ca mac, ca buză buză buză buză buză, ca dintele care m-a muşcat. În verde ca codru, ca malachită, ca ochi ochi ochi ochi ochi, a tău. Sau poate că nu scriu o poezie de loc, ceea ce ar fi un fel de declaraţie oximoronică ajuns fiind la etapa asta, da, mai mult moronică decît oxică, adevărat, haha. Ce poezie am să-ţi scriu azi? Vezi, am schimbat ceva vorbele poate aşa şovăirea mea ţi-o fi mai clară. În alb ca curăţenie de zăpadă sau în negru ca inimă de foc cu cărbune împrejur sau în roşu ca dintele care nu m-a muşcat sau în verde ca ochiul care m-a văzut. Multe culori, la fel de multe ca adevăruri, o singură poezie una care nu am scris-o încă. Care nu am s-o scriu. Niciodată.

• back to list   • back   • next

Picături Picături de cerneală cad în jurul sfîrcului dezgolit, explodează în stele mici dacă cad de aproape mari dacă cad de mai sus uriaşe care explodează ca galaxii dacă îmi scapă şi-o picătură uriaşă, am vărsat şi-o călimară pe cearşaf lîngă tine şi un univers în albastru marin s-a născut ca explozia a miliarde de bombe atomice vroind să te înghită, noroc că salteaua l-a supt şi te-a salvat, trec la sfîrcul drept şi las să cadă picături de cerneală şi acolo, violetă de data asta, noi stele noi galaxii un nou univers... Şi sfîrcul?... adică de ce numai împrejur şi nu pe el? mă întrebi. Mă întreb şi eu, privind cremenea cea cu inimă de tăciune aprins, cataclismul ecologic al raţiunii, cîntecul naşterii lumii şi a morţii mele, mă întreb şi eu dar o mînă care pare să îţi aparţină şi înzestrată cu motoare electrice şi pistoane hidraulice şi pîrgii de oţel groase de un braţ îmi înşfacă degetele şi le duce de voie nevoie în jurul cremenii le înmormîntează în jurul ei le sudează în ce a fost odată carne şi mă obligă să trag, să împing, să răsucesc pînă ce cremenea devenită aluat termină în gura mea şi mă înec în teribil nectar. Buzele îţi sunt albastre, îmi zici după ce mi se termină calvarul. Trec la coapse. Stilou nou, cerneală nouă, picături cad din nou, universul se prăbuşeşte în cel centru de atracţie gravitaţională nemăsurabilă şi toate picăturile toate stelele toate galaxiile dispar deşirate de forţe de nedescris nici cu ecuaţii cuantice nici cu argumente teologice pentru a reapărea într-o lume care nici nu exista momente înainte şi a renaşte într-o năucire totală cînd prins de spaimă mă uit la cea mînă care pare să îţi aparţină înzestrată cu motoare electrice şi pistoane hidraulice şi pîrgii de oţel groase de un braţ care îmi înşfacă ceafa şi mă duce de voie nevoie în cel centru de gravitaţie mortală mă înmormîntează în el mă sudează cu ce a fost odată carne şi mă obligă să sug, să muşc, să ling pînă ce gaura neagră devine explozie primordială în gura mea şi mă înec în groaznic vin. Buzele îţi sunt albastre, îmi zici după ce mi se termină calvarul. Pot să te spăl de cerneală? te întreb. Ciudată întrebare îmi pui, îmi răspunzi, după ce ca un dumnezeu ai creat universul, l-ai distrus şi l-ai creat din nou. Nu-i ciudată de loc, îţi răspund. Un dumnezeu nu ar întreba învoire. Eu sunt doar... un biet îndrăgostit.

• back to list   • back   • next

Adjective, doi Obosit ca un cui îndoit sub cap de baros insistent de cinci chile, un scîncet de fiară în laţ de trei zile, o operă moartă şi-a ei partitură pierdută sub pături obeze de zgură. Dezamăgit ca un butuc ciopîrţit de mînă ineptă cu daltă tocită, o dragoste dusă şi neîmplinită, un frac exclusiv şi plătit în opt rate şi vezi doar la nuntă că-i ros pe la coate. Trist ca un artist ce-apare de silă pe scene deşarte, o floare ce-şi plînge albinele moarte, o voce strivită pe foi de hîrtie de-a vieţii tumult şi-a uitării urgie.

• back to list   • back   • next

Rătăciri Mentalo Linguistice Aşa-s eu, sperios. Nu, nu speriat, nici serios adică da-s serios da nu serios în sensul ăsta care-l vreau aici, sperios, de la speranţă. Da cum altfel se zice, unul cu speranţă, speriut? Ş-ar rima cu astronaut, cu năut, sau cu lut, sau cu... ahm... a.m.d.? Speriatru? Nu, prea ar aduce cu geriatru, nu cred. Poate sperietos, sperănţător, speranţant? Curioasă chestie, limba, cum se dezvoltă ea şi ia tot felul de turnuri dar nu celea care le-ai aştepta. Sperănţut? Sperănţuit? Sperătos? Sperător? De ce adică există disperat fără ca să existe disperanţă dar sperat nu există cu toate că există speranţă?... adică da există dar nu în sensul care-l caut eu? Nu-s dumirit. Aşa că rămîn cu sperios. Ce să zic, dum spiro, spero. Să te văd, să te simt, să te iubesc. Păi, vezi, omnes una manet nox, dar depinde cum intrăm în ea.

• back to list   • back   • next

Ţine “Eu sunt Napoleon, poţi să-mi zici Napi.” “Eu sunt Josephine, poţi să-mi zici Iosef.” Aşa a început povestea lor de dragoste. Nu că a ţinut mult. “Eu sunt Zeus, poţi să-mi zici Zozo.” “Eu sunt Methis, Themis, Demeter, Mnemosyne, Hera, Io, Europa, Semele... ş.a.m.d.” Nici nu le zicea. Nu a ţinut de loc. “Eu sunt Henry, poţi să-mi zici Opt.” “Eu sunt Anne, poţi să-mi zici pînă cînd?” Pînă cînd el a decis că ea era prea înaltă. Trei ani. Nu cred în dragoste, zice-ţi? Gîndiţi din nou, vă rog. Cred în dragoste mai mult ca în moarte, amîndouă eterne dar una îmbrăcată în alb, o prefer. “Eu sunt eu, poţi să-mi zici orice.” Ea nu mi-a zis, dar o iubesc la nebunie. Aşa a început povestea noastră de dragoste. Ţine. O poezie nescrisă nu are moarte. Ţine.

• back to list   • back   • next

Încăierare Dragostea-şi poartă lumina-n cunună Cum codrul îşi poart-a său verde în strai, Cum doina-i purtată-n piscoaie de nai, Cum noaptea-i purtată pe umăr de lună. Degetele tale îmi caută bărbia lunecă în jos înspre gît lunecă în jos înspre piept lunecă în jos înspre... trezeşti animalul, îţi zic, trezesc animalul, îmi zici, trezeşte animalul, îmi zici luîndu-mi degetele şi ducîndu-le la bărbia ta pe urmă mai jos înspre gît pe urmă mai jos înspre piept pe urmă mai jos înspre... trezeşti animalul, îmi zici înainte ca un muşchi de constrictor să trezească o gură de viperă încăierare război pace... lăsăm în urmă groaznică devastare aproape nimicire totală şi muguri îşi ridică capul sfioşi şi deodată ne acoperă cu un covor irizabil de toate florile ştiute şi neştiute cu liane subţirele ca fir de cusut şi tari ca fir de pescuit care ne înconjoară degetele împreunate le strîng le taie adormim, cu constrictorul cu vipera cu un soare care începe să picure pe vîrfuri de munţi. Aprind opaiţul. Fumegă. Mă uit la tine. Dormi. Şi de-aş putea rămîne toată viaţa aşa, sprijint în cot, cu tine lîngă mine, nici nu ar conta cît mai rămîne din ea. Că fiecare minut face un an. Prin pajişti păscute de cai nărăvaşi Sub luciul sărat care curge şiroaie Şi-n tropot sălbatic ca ropot de ploaie Ne-nvăluie-o oaste de fluturi ostaşi.

• back to list   • back   • next

Rîvnă O lună prin codrii-şi revarsă găleata şi toarnă argint peste strîmte cărări, Prin dese tufişuri şi largi luminişuri roiesc licurici cu a lor lumînări, O pată de rouă alunec-agale pe-o frunză smerită cu capul plecat Ş-aşteaptă acolo să cadă sub roata măreţului soare ş-a lui nechezat, Iar eu rătăcesc pe-o potecă pierdută ce-nconjur-un iaz oarecînd părăsit, Mă-nfund într-un hău plin cu resturi de oase ce nimeni nu ştie trecutu-i cumplit, Ascund într-o scorbură biata hîrtie ce-odată mi-a zis că pe bietul ei plai Putea-voi să semăn o biat-amintire cu biata-mi peniţă şi bietul meu grai. Cu zorii ce-ncep să cutreiere-n munte prăpăstii crăpate in negrele stînci, Cu mari bolovani ce se dau fără minte din vîrful pleşuv pînă-n vale pe brînci, C-o haită de lupi flămînziţi dup-o noapte de urlet sălbatic şi aspru vînat Ş-a lor răni ascunse sub mii cicatrice, urechi sfîşiate şi bot sîngerat Rîvnesc la cel zîmbet ce-ar trece prin pieptu-mi ca lutul supus unui paloş domnesc, Cea şoaptă ascunsă pe vîrful de limbă sub buza aprinsă cu-n foc pitoresc, Să fie cel semn care-ar face-a mea viaţă cu bietul ei scîncet şi bietul ei vers Să aibe un sens, şi apoi nici că-mi pasă că bietul meu nume din inimă-i şters.

• back to list   • back   • next

Tomnatice Un copac gol, frunzele căzute. Un copac aproape gol, mai luptă. La dreapta un copac verde ca şi cum primăvara abia a început şi-şi aşteaptă păsărelele să revină de la cap de lume, celalt cap. Aşezat în maşină, alte maşini trec lîngă mine alţi oameni, copii, cîini. Văd şi o pisică ascunsă într-un tufiş aşteaptă pesemne un şoarece neatent, sau un pahar cu lapte, sau vara, pisicuţă pis-pis-pis te-am văzut aznopate-n vis... Tu, unde? Picioarele încălţate cu cizme joacă de-a războiul cu frunze uscate capul într-o căciuliţă de ski aşteaptă primul fulg nasul roşit încearcă să decidă pentru tine dacă e mai cald înainte sau era mai cald în spate, mîinile în mănuşi de lînă se simt la adăpost nici nu ştiu că ai de gînd să faci bulgări de zăpadă cu ele de-ar veni odată zăpada. Sînul la adăpost şi el, undeva, în memoria mea. Mai curînd în imaginaţia mea. Dau drumul la motor, adaug şi eu contribuţia mea la poluarea mondială, mă scuz la toţi, la tine, prima viteză atenţie să nu fac un accident şi pătrund în faza de neant, acolo unde raţiunea nu mai lucrează şi numai instinctele sunt în control dar mă mir, tare mai mă mir cum se face că faţa ta este tot timpul în retrovizorul meu. Ar fi posibil? Pare chiar că îmi faci cu ochiul. Poate, ştiu eu? Zîmbesc, îţi fac cu ochiul înapoi iti trimit un sărut cu vîrful degetelor şi îţi promit să te văd iar cînd opresc maşina. Cînd cobor din maşină. Cînd intru în casă. Cînd ies din casă. Cînd intru în maşină, cînd pornesc maşina, cînd mă uit în retrovizor, cînd opresc maşina, cînd cobor din maşină... Adică?... Adică... cînd nu?

• back to list   • back   • next

D-ale limbii Tocmai scriam o poezie şi aveam nevoie de un cuvînt pe romîneşte care ar fi zis polution pe engleză. Simplu, nu? Poluţie. Dar ca să fiu şi mai sigur am căutat şi în dicţionar şi mi s-au tăiat picioarele – cum adică scurgere spontană a lichidului seminal, ce fel de prostie mai a fi şi asta? Am mai căutat şi în alte dicţionare, şi pe internet, cum adică traducerea exactă e poluare? Păi poluare este o acţiune, nu chiar un substantiv adevărat cum ar fi copac sau cărămidă dar m-am pus la gîndit – mîncare tot este o acţiune dar nici nu gîndim la asta, îl acceptăm ca substantiv, la fel ca cîntare, mirare, răbdare... ce să vă zic, poluare este dar tot nu-mi place, tot aş fi preferat poluţie. Chiar dacă nu ar fi mers cu mîncaţie, cîntaţie, miraţie, răbdaţie... ce să vă zic (mă repet), tare-mi mai sunt stranii potecile limbii. Mai ales că admirare şi admiraţie da merge. Şi pesemne şi altele. Provocare, uite altă stranietate (nu-s dislexic, nu străinătate şi nu strănutate). Cam aceiaşi familie cu are şi cu ţie – care-i care şi care-i ce şi fac chiar un rost asta sau asta? Avea romîna nevoie de o traducere a cuvîntului challenge şi adică de ce au ales sus-puşii provocare? Păi doar provocare sau provocaţie au a face cu a provoca ceva – o răscoală, o boală, o ceartă. Tare-mi mai provoacă şi mie cuvîntul ăsta dureri de cap. Hai, mai departe, chirostei. Sau chirosteie, dacă insistaţi. La noi se spunea aşa, dece nu-l găsesc in dicţionare? Chirostei cum ne dădeam iarna pe gheţuş, cum stătea ţăranca în piaţă lîngă roşiile ei cum puneam pe el cazanul şi aprindeam focul sub el. Găsesc numai pirosteie. Ştiu, îi un colloquialism (slavă domnului nu-i tradus şi ăsta) dar dicţionarele trebuie să se ocupe şi cu de-ale astelea, nu? La fel cum nu găsesc chieptăn pentru pieptăn sau chisoi pentru pisoi. Şi mai sunt şi altele din aceiaşi familie de pi şi pe care-s schimbate în chi şi che dar nimănui sus-pus nu-i pasă, ce dracu. Poate era numai pe strada mea? Sigur, nu toate pe la “noi” au trecaut aşa transformări (sau transformaţii, hehe) ca de pildă chiabur nu vine de la piabur şi chipeş nu vine de la pipeş. Dare alea care da vin daţi-le onoarea cuvenită, oamenilor. Hai că mai vorbesc de una şi pe urmă las chestia asta baltă. Se zicea la noi zvîrc, de ce se zice la toţi ceilalţi sfîrc? Zvîrc era ceva sfînt pentru prunci, ceva sfînt pentru bărbaţi şi, vedeţi, nu am nici-o pretenţie în fond să zicem zvînt în loc de sfînt doar zvîrc în loc de sfîrc, n-aveţi grijă, am şi eu momentele mele de teafărime (ăsta nu există, ştiu, accept). Şi de ce-i dicţionarul mut? Şi de ce se uită lumea la mine ca la un ţăcănit (sunt impresionat, l-am găsit cu toate ca “ei” preferă ţicnit)? Au dispărut oare romînii adevăraţi de la noi, de odinioară sau oi fi eu un anacronism care mai bine ar dispare el şi hai să ne lăsăm toţi făcuţi pe acelaşi calapod? Nu ştiu răspunsul, dar acuşi-acuşi nici nu o să-mi mai pese de el.

• back to list   • back   • next

Sînul Sînul doarme, lasă-l în tihnă, săracul de el, după ce a fost cui şi l-am tras afară cu cleştele degetelor după ce a fost fier roşit şi l-am deformat între cocanul pumnului şi nicovala pieptului după ce a fost boabă şi l-am zdrobit în fundul piuliţei palmii cu pisălogul celeilalte palme după ce a fost ulcior de lapte şi l-am sfîşiat cu capcana unei guri ştirbe de nou născut are nevoie să se odihnească. Ca din nou să-l trag, să-l deformez, să-l zdrobesc, să-l sfîşii. Că-l iubesc. Că te iubesc. Că ne iubim cum cleştele cuiul, cum nicovala ciocanul, cum pisălogul piuliţa, cum gura ştirbă de nou născut iubeşte laptele.

• back to list   • back   • next

O amintire de neuitat, sigur, că altfel nici nu era amintire Tocmai mi-a venit să încerc periuţa de dinţi nou-nouţă am dezambalat-o şi am dat năuca în baie cu entuziasmul unui elefant care vede un şoarece... de unde să fi ştiut eu că tu erai acolo?... mda... era atîta linişte cu tine pesemne adormită în cadă sub trei pături de clăbuci de ţi se vedea doar vîrful nasului şi degetul mare de la piciorul drept m-ai surprins şi speriat aşa de tare că mi s-a făcut părul ciumă... măciucă... şi ciumă şi măciucă şi de mult ce tremuram mi-a căzut periuţa în apă... vai de capul meu cine ştie ce se va întîmpla cu obiectul ăla străin şi tot săpunul ăla împrejur şi săraca de tine expusă la fel şi fel de ravagii geodinamice şi neorealiste (nici nu ştiu ce înseamnă) am închis ochii tare ca să-ţi respect intimitatea... aha... şi am vîrît mîinile în apă să caut periuţa, tare mai era greu şi cu ochii închişi şi cu plasticul ăla lucios care mereu luneca şi cum nu puteam vedea sub spuma aia gigantică... aveai ochii închişi, nu?... adică nu, adică da, adică nu am avut încotro şi am început să caut pe-a bîjbîitelea şi asudam deja si unde nu nimeream eu fel şi fel de chestii străine şi ciudate care nu aduceau nici a periuţă nici a altceva rigid nici a altceva neplăcut... ahaaa... şi odată chiar am dat de ea şi mi-a sărit dintre degete e de mirare că durat ceva timp?... patruştrei de minute?... pînă am dat de ea şi am reuşit să o scot din cadă şi am tras-o sus la lumină triumfător ca un Arhimede la momentul Evrikei... poţi să scoţi şi cealaltă mînă, te rog?... ah, da, de emoţie am uitat-o înănuntru, şi m-am retras tot cu ochii închişi şi am închis şi uşa după mine şi m-am aşezat pe pat tremurînd încă de spaima trasă că eram să te nenorocesc dar mîndru de actul de salvare efectuat cu atît sacrificiu de sine şi dezinteres de interes şi dedicaţie la obiectiv că de aş fi fost încă pionier aş fi căpătat încă o cravată, am început să strig cu aşa fericire de te-ai uitat la mine (erai ieşită între timp, cu bigudiuri în păr şi un prosop împrejur) cu un pic de alarmă în ochi... fericirea asta la tine este ceva... bolnav?... molipsitor!... şi ai inceput şi tu să strigi şi să gesticulezi bucuroasă că ai ieşit nevătămată din aşa supliciu îngrozitor şi cu toată fericirea cuiva salvat dintr-o situaţie unică uluitoare ignobilă disperată delirantă... de ţi-a căzut şi prosopul jos. Nu mai avea rost să închid ochii iar, ce era văzut era văzut şi avea să mă urmărească pînă la sfîrşitul vieţii. O amintire de neuitat, sigur, că altfel nici nu era amintire. Îţi aminteşti şi tu? Sigur că-mi amintesc şi eu, păi e o amintire de neuitat... a fost odată ca niciodată...

• back to list   • back   • next

Cumpăniri Ultimele mele aşa zise poezii sunt, cum să zic, aşa zis stranii. Poate chiar bizare, care-i aproape un frate a straniilor. Pînă şi eu simt asta şi eu sunt foarte subiectiv şi patriotic apropo poeziile mele dar, simt. Nu că vreau să mă scuz. Nici că mă scuz, dar vreau să ştiţi că ştiu. Că doar nu-s făcut cu degetu, dacă-mi scuzaţi vulgaritatea temporară şi atipică. Amu cîţiva ani (numai-s sigur, îi “amu” moldovenesc sau ardelenesc?) cînd m-am aşezat şi eu jos cu condeiul în mîna dreaptă şi o margine de ziar în mîna stîngă şi am început să condeiesc mi-au ieşit vorbe ceva mai clasice, mai cu tîlc. Pesemne mă simţeam cam verde şi mă străduiam. Timpul trece, siguranţa de sine creşte cu sau fără cauză cu sau fără drept şi uite în ultimul timp mă găsesc cîteodată aşezat nici gîndit nici cumpănit şi încep să înşir sau mai curînd să îndrug vorbe care cîteodată fac sens ca vorbe dintr-o carte de legislatură şi cîte alte date fac sens ca vorbe trase afară dintr-o pungă cu numere de loterie şi mai aruncate pe urmă încă o dată în aer. şi cum o cădea o cădea. Picasso a făcut mulţi bani cu de astea. Eu n-am să fac nici unul. Bine, cum am zis, nu mă scuz. Nici nu mă fălesc. Aşa-s şi aşa-i scrisul şi “de-or vrea or mînca, de n-or vrea n-or mînca”. Numai tu, cea tu care ştie că este tu să ştii că nu-i vorba nici de dezinteres nici de indiferenţă nici de delăsare. Numai de o pasiune aşa intensă că-mi fuge mîna înaintea minţii şi cînd o găsesc şi o opresc e deja trei leghe mai departe. Da una-i sigur. Dragoste şi foc e în tot ce-i zis. Chiar şi în cea mai dobitoacă dobitocie. Şi ţin să-mi cer iertare. Nu, nu de dragoste, de dobitocie. De dragoste sunt... mîndru Da, mîndru, cred că-i cuvintul potrivit la locul potrivit. Te iubesc.

• back to list   • back   • next

Zid Mi-am construit un zid, jur împrejur. Nu de azi, de cînd m-am născut mai adăugam o cărămidă, un crenel, un bastion, un merlon şi pregăteam cazane pline cu ulei fierbite şi roabe pline cu bolovani iar poarta avea de-a curmezişul o bîrnă groasă de stejar şi în spatele ei erau stîncile care se băteau cap în cap (eu ştiam momentul cînd puteam să sar între ele) şi în spatele lor era cîinele cu trei capete care păzea odată iadul (eu îi strigam cuţu-cuţu şi mă lăsa să trec) şi în spatele lui balaurul fioros din poveştile copilăriei mele (eu îl gîdilam la burtă şi cînd se rostogolea în hohote mă tîram sub el) dar înăuntru zidului nimic, gol, doar amintirile mele cele bune şi cele nebune şi cele a veni doar visele mele cele bune şi cele nebune şi cele a veni păzite de ochii tuturor ascunse, în crăpăturile dintre cărămizi ca la zidul plîngerii, sute, şi mii, şi poate sute de mii. Ascuns şi eu, de lume, de nevoia a vorbi, de a zice chestii ca “o, uite un flutue”, “o, ce frumoasă eşti”, “o, te iubesc”. Din cînd în cînd scoteam capul ieşeam chiar mi se mai aşeza o păsărică pe umăr mai îmi cădea un bolovan în cap mai alergam între maci pînă îmi pierdeam răsuflul sau mă fugărea un mistreţ sau mă găseam cu o săgeată împlîntată în piet, lîngă inimă, în inimă. Şi atunci mă întorceam cu chiu cu vai, între stînci lîngă cîine sub balaur şi mă doftoream singur cu flori uscate cu unsături de răşină cu poezii pînă îmi trecea. Niciodată nu îmi trecea. Se încheaga sîngele se usca puroiul se închidea rana dar cicatricea rămînea gata să se deshidă iar să sîngereze iar să puroieze iar, amintire, amintiri, noroc de crăpăturile între cărămizi unde le puteam îndosi, uita, cel puţin pentru ceva timp. Pe urmă ma răvăşeau iar. Sute de ori. Mii de ori. Poate sute de mii de ori. Nu mai construiesc, nu că n-am putere putere am dar nu mai am timp, mi se termină, încă ceva firicele de nisip şi se goleşte rezervorul de sus a nisiparniţei şi rămîne numai cel de jos, plin cu glod şi duhoare. N-are nici un rost a fi întors, nu mai curge. Dar rămîn crăpăturile şi amintirile dosite între ele şi rog frumos stîncile şi cîinele şi balaurul fioros să se lase o leacă de ferocitate ca să poata şi ea pătrunde acolo, ceva mai tîrziu, după mine şi să găsească ceva din amintiri, din vise, poate chiar picături de sînge ici colo şi să-i permită să rămînă cît ar vrea. Nu că ar vrea ea mult dar cît ar vrea. La urma urmei sunt şi resturi de ea acolo, nu că ar ştie ea cîte dar poate că ar putea bănui, sute, mii, poate sute de mii.

• back to list   • back   • next

Păreri de rău Îmi pare rău că nu te-am dus Prin lumi pierdute în apus Prin lumi pierdute-n răsărit Unde-un luceafăr prăpădit                     “veniţi!” ne-a spus. Că munţii n-am cutreierat Cu mîna-n mînă şi-n păcat Că n-am gasit cel luminiş Unde sălbatecul frunziş                     să-ţi fie pat. Că prin păduri de nepătruns Unde nici zi n-ar fi ajuns Nu ne-am pierdut prin busuioc Cu-a inimii sălbatic foc                     rămas ascuns. Îmi pare rău, nu te-am răpit, Prea eram cela chibzuit Care-aştepta să-i dai un semn, Pesemne sunt şi cel nedemn,                     dar te-am iubit. E prea tîrziu, şi-i cam nedrept, Dar vezi n-am fost aşa deştept, În ăst aievea m-am născut Şi dragoste nu am băut                     la a tău piept. Dar rău nu-mi pare nicidecum Că te-am zărit pe-a vieţii drum, Chiar dacă nu m-ai fi iubit Eu cred că, totuşi, mi-ai zîmbit,                     păi... restu-i fum.

• back to list   • back   • next

Pînă cînd? E pe cale să se termine. Am mai spus-o de multe ori, şapte?... şapte-ş-şapte?... pesemne cine m-ar auzi ar crede cerşetorul de la colţ care repetă mereu aceleaşi mormăieli fără ca el sau altcineva să înţeleagă ce, ca un ecou într-un univers unde perpetuum mobile are exista, ca un papagal, ca o maimuţă, ca o oglindă faţă de altă oglindă... Am mai spus-o de multe ori, odată şi odată o să fie correct la fel ca prorocul care vine cu o sută de prorociri şi toţi îşi amintesc numai de singura care s-a împlinit şi-l cred... proroc... hahaha, statistică, fraţilor, ce altceva? Nu mi-am golit mintea dar mi-am golit sufletul. Pînă acum “pentru ce?” şi “pentru cine?” avea un răspuns. Pe urmă a devenit un fel de răspuns. Acum, cred că nu mai este răspuns de loc, nici forţat nici imaginat. Din timp în timp îmi cade un ciocan în cap şi zguduie ceva celule de creier şi iar scriu dar uite iar vine amorţeala şi iar înţepenesc ca o piatră, ca o buturugă, ca un morcov. Tare-s mai curios care-o să-mi fie ultima poezie, adică ultima scrisă că dacă-mi paralizează mîna capul sigur o să mai scrie, pentru mine, pentru tine dar nimeni nu o să ştie, nici tu. Cred că eu am s-o ştiu, după, că doar am s-o scriu şi nu voi mai scrie nimic, după. Şi fără doar şi poate că o ultimă o să fie. Întrebarea e acum – ai să ştii şi tu? Sau ai să aştepţi? Pînă cînd ai să aştepţi?

• back to list   • back   • next

Păcat? Păcat? Da, păcat. Păcat de fiecare moment trăit fără păcat dacă păcat ar fi păcatul păcătuit cu tine, fără tine. Păcat. Am construit un decor, o lume, munţi cu vîrfuri înzăpezite, rîuri care rostogolesc stînci şi brazi la vale unde totul se sfarmă într-un tumult asurzitor la un mal de mare la fel de albastră ca o mare de viorele la o margine de pădure la fel de verde ca o pereche de ochi ce îi ştiu, o colibă în pădure, fluturi, iepuri, căprioare împrejur, un leagăn mititel afară ce aşteaptă un prunc, un pat uriaş înăuntru ce ne aşteaptă pe noi, flori în vază lemne în sobă borcănaşe cu feluri de dulceaţă aranjate lîngă pereţi... totul construit din carton, şi ghips, şi lipici, şi schele, şi vopsea... ...şi cum zboară fluturii şi sar iepurii şi aleargă căprioarele?... ...puternică imaginaţia, nu? a mea, a ta. Şi noi doi. Din carton şi lipici? Din carne şi oase şi sînge şi o inimă care bubuie ca tunetul căzut într-o vale între munţi. Păcătuim, zice gura lumii. Ne iubim, zice gura lui Dumnezeu. Pierduţi unul în gîndul celuilalt unul în corpul celuilalt unul în gura celuilalt fiecare săptămînă fiecare zi fiecare săptămînă fiecare oră fiecare zi fiecare săptămînă... ...fiecare?... nu, pesemne imposibil chiar fiecare. Rămînem şi îmbrăţişaţi toată săptămîna toată ziua toată săptămîna... ...toată ora toată ziua toată săptămîna? Hei, cum ştii? Din cînd în cînd ne oprim. Mîncăm. Bem. Dormim. Dar e o poveste adevărată... ...o poveste... ...şi eu tai lemne în pădure şi tu pui pe foc o măliguţă şi împreună culegem maci şi crini şi nufări la iaz tu le ţii toate în braţe iar eu îţi împletesc romaniţă în păr şi îţi înşir sîmburi de cireaşă în jurul gîtului şi las să-ţi cadă un sîmbure în ie ca să pot să-l scot pe urmă... ...ştrengar... şi broaşte ne ţopăie în spate şi greieri ne cîntă împrejur şi ciocîrlii îţi ridică în slavă frumuseţea pînă ajung la soare şi cad cu aripile aprinse... ...asta-i trist... ...nu pentru ele, fiindcă tu eşti zeiţă şi ei mulţimea care te adoră. Ca mine. Şi tu tot îmi cînţi pînă în soare? Da, de-aş putea. Şi tu tot cazi cu aripile aprinse? Da, de-aş putea. Asta-i trist. Nu pentru mine, fiindcă tu eşti zeiţă şi eu cel care te adoră. Ne întoarcem la colibă? Cade seara. E răcoare. Ne întoarcem la colibă. Păcătuim, zice gura lumii. Ne iubim, zice gura lui Dumnezeu. Şi acolo te arunc pe pat te dezveştesc mă dezveşteşti şi îţi mestec buzele şi îmi mesteci buzele şi îţi frămînt sînii şi îmi frămînţi pieptul şi îţi beau nectarul pierdut în adîncimile dintre coapse şi îmi bei nectarul pierdut pe pajiştele dintre coapse înainte ca să otrăvim nectar cu nectar şi iar bubuie tunetul în cea vale între munţi cu a lui ecou sub coastele tale şi sub coastele mele, muzica vieţii Te iubesc. Decorul se aprinde, şi arde, pînă în cenuşă. Păcat? Da, păcat. Păcat de fiecare moment trăit fără păcat dacă păcat ar fi păcatul păcătuit cu tine, fără tine. Păcat.

• back to list   • back   • next

Ţi-am zis Ţi-am zis că te iubesc. Ţi-am zis că te doresc. Ţi-am zis cum te iubesc. Ţi-am zis cum te doresc. Tu nu mi-ai zis. Nimic. Plutesc într-o pîclă deasă de nerăbdare, neştire, neastîmpărare, între cer şi pămînt între da şi nu între viaţă şi moarte dar deodată un zîmbet uriaş îmi schimonoseşte faţa de ajunge colţul drept al gurii la urechea stîngă şi cel stîng la urechea dreaptă pe la ceafă cînd îmi dau seama... cît te iubesc, cît te doresc. PS. Mi-am facut rînd la o clinică de chirurgie plastică, colţurile gurii nici nu mai vor să revină.

• back to list   • back   • next

Sunete Uite, urlu şi eu ca lupul la luna plină. Mug ca viţelul la poarta nouă. Scîrţîi ca o balama neuleiată de trei secole pe care vîntul a descoperit-o şi de care s-a hotărît să-şi bată joc. Eu chem asta poezie de dragoste, tare-s curios cum o cheamă ea – de lemn, de lut, de plastilină? Sunete ciudate îmi tot ies pe hîrtia impregnată cu deşertăciunile mele, aduc a ţiuit de cretă trasă pe o tablă uscată a călcat pe coji de nucă uscate a trosnit de vreascuri uscate fără foc, eu cred privighetoare, ea crede pesemne cioară vopsită, zgomote aiurite şi aiureli zgomotoase ţăcănit de ciocănitoare behăit de oaie bîzăit de ţînţar eu chem asta poezie de dragoste, tot ce ar avea nevoie este de filtrul necesar peste creier şi înăuntrul creierului care să îi traducă ţăcănitul şi behăitul şi bîzăitul şi celelalte în muzică. Poate-s subiectiv, poate, port un filtru, sigur. Poate e şi ea subiectivă, sper. Poartă şi ea un filtru? Sper.

• back to list   • back   • next

Palma Palma me-a să-ţi fie Suport de scăfîrlie De nas, obraz, bărbie De-acum şi-n ani o mie, Să îţi suporte sînul Că-i cam ştrengar jupînul Cu sfîrcul roş în faţă O face pe-a paiaţă Dar cînd îmi cade moale Pe palmă sau în poale Îşi regăseşte viaţa De dis-de-dimineaţa Şi pînă-n seară, cînd Ştiindu-mă flămînd Îmi dăruieşte mură Şi-n palmă şi în gură. Să îţi suporte şoldul Să îi măsoare holdul Să fie-a meu eroldul Care îmi dă imboldul S-o duc prin adîncime Lăţime şi lungime, Să îţi suporte gîndul Năpraznicul sau blîndul, Să-ţi netezească părul Cu basna şi-adevărul Iar cînd tîrziu în ziuă Tot bat apa în piuă S-o iei în a ta mînă Domniţă, fată, zînă, S-o duci la a ta ie Să-mi zici... da-i poezie.

• back to list   • back   • next

Repetiţii De la gît în jos prin spate, pînă la talie, de la gît în jos prin faţă, pînă la talie cu toate că fac un popas pe drum, un lung popas. De la talie în jos prin spate, pînă la genunchi, de la talie în jos prin faţă, pînă la genunchi cu toate că fac un popas pe drum, un lung popas. De la genunchi nu în jos, prea mi-e dor de în sus aşa că în sus şi durează ore, zile, pînă ajung la talie şi nu irosim timpul cu întrebări şi scuze mai curînd abuzăm de el ca nemernici capitalişti şi ne aservim trupurile nevoilor hapsîne a intelectului nostru pierdut, deteriorat, osîndit, mort de atîtea ori cît stele pe cer. De la talie nu în jos, prea mi-e dor de în sus aşa că în sus şi durează ore, zile, pînă ajung la gît şi nu irosim timpul cu întrebări şi scuze mai curînd abuzăm de el ca nemernici capitalişti şi ne aservim trupurile nevoilor hapsîne a intelectului nostru pierdut, deteriorat, osîndit, mort de atîtea ori cît stele pe cer. Te repeţi. De la gît în jos... Te repeţi. Ştiu. Să mă opresc? Nu ai răspuns. Nici nu mă aşteptam. Nu m-am oprit.

• back to list   • back   • next

Năzuinţe nelegiuite din diferitele mele regiuni mintale Vreau nu vreau spun pe şleau fac şi eu un cui de bleau cînd cu ţîţa-n a mea gură iz de dragoste eu beau de se face praf şi casa cînd mă pierd în cheau-cheau-cheau, Vreu şi eu aoleu aiurit şi biet ateu în genunchi la a ta ţîţă să-mi găsesc un dumnezeu oră-n oră, ziuă-n ziuă, an în an şi tot mereu, Vrau să dau ca Esau moştenirea-mi şi să iau a tău corp şi a lui ţîţă care-n soare se plimbau şi s-ascult toţi menestrelii ce splendorile-ţi cîntau, Voi cimpoi tărăboi cum se cîntă pe la noi cu-a ta ţîţă-n a mea palmă să mă duc la ăl război doar sămînţă de pansele să rămînă din noi doi, Vrău desfrîu jos prin grîu merg mereu cam cărărău caut ţîţa ta semeaţă ca să-mi cadă bădărău să culeg cu vîrf de limbă ca şi lapte din ţîrău, Vruşi acuşi prin păpuşi peste straturi de pănuşi să-ţi pictez văpaie-n ţîţă cu-a mei fluturi bătăuşi şi să-ţi cer iertare fincă port doar pielea-mi ca mănuşi. Ţîţă? Nu crezi că-i cam crud ca cuvînt? Crud? Oi fi eu mai departe de naştere decît de moarte dar ţin minte ceva cuvinte sfinte din copilăria mea, cînd dragoste nu era încă sex şi goliciune nu era încă pornografie şi ţîţa nu era încă mamelă. Cineva trebuie să le cînte, nu? De ce nu eu?

• back to list   • back   • next

Ecoule Ecoule boule, i-am zis fetei ‘Te iubesc!’. Şi tu, unde-ai rămas? La taifas? Cu tîmpitul preşedinte care n-are dram de minte şi îl cheamă Adevărul – uite-mi stă măciucă părul – findcă dînsul nici nu ştie de e cal sau herghelie de e pară pădureaţă sau o oală cu dulceaţă (cred că la botezul lui era naşu-i cam haihui), păi de-ar fi el aşa mare ş-aşa demn de admirare chiar ar ştii c-a iubi e un foc căzut din soare şi ţi-ar zice ca complice să îmi fii... dar habar n-are. Nănălăule tănăule, Uite măi, uite aice, chiar de-ai vrea nu poţi prezice şi aşa că fă-ţi tu treaba sau chiar eşti ecou degeaba dă-mi raspunsul cum ţi-e harul cum descrie dicţionarul ‘Te iubesc’ sunt trei silabe mărunţele ca trei boabe pîn-şi tu nu poţi greşi cît de nătărău ai fi, las-o pe iubita mea cînd duci vocea mea cu-a ta să decidă, fincă ştie de e corb sau ciocîrlie de-a fi vorb-adevărată sau minciună-nverşunată, să trimită cu-a ta gură gust de varză sau de mură, tare aş aprecia, fie da sau fie ba.

• back to list   • back   • next

Ţel Am un ţel, îl ştiu cu toate că sunt singurul care-l ştie. Şi cînd am să-l ating... mă opresc. Ca şi cum dau într-un zid, într-o stîncă, într-un munte. Bum! Bam! Buf! Vorbele se opresc, scrisul se opreşte, pînă şi mintea se opreşte. Mai am o leacă, nu mult. Mă apropii de el. Ştiu, chiar dacă ar fi ani lumină pînă acolo, fiecare pas mă apropie dar nu de asta vorbesc, sunt chiar aproape fără ani lumină, poate chiar fără kilometri poate chiar doar ceva metri. Asta-i ce cred cu ‘aproape’. Colea. O să ştiţi. Vă promit că o să ştiţi şi fără a fi auzit bum! bam! buf! pesemne chiar inversul... linişte. Ab-so-lu-tă.

• back to list   • back   • next

Faze Vin la tine-ntîi, fetiţă, să cerşesc a ta guriţă de mi-o dai pînă cu seară va fi-n lume primăvară cu un soare ş-o dogoare de-ar lăsa şi ceru-n pară. Mai pe urmă mîndra fată dînsa-i tu, şi-i minunată cu lalele în cosiţă liliac şi romaniţă ochiu iute şi vîrtute o, mirifică domniţă. Merg apoi la fetişcană cer şi milă şi pomană să-mi dea degetul şi mîna ora, ziua, săptămîna beau din gură frag şi mură o, adîncă e fîntîna. Ş-am ajuns şi la femeie, o ghirlandă de scînteie îi îmbracă gîtul, pieptul, uit jurarea şi preceptul cald îi fînul dulce-i sînul... “slavă Doamne!”... şi-mi iau dreptul.

• back to list   • back   • next

De-a dorul Căci dorul m-omoară Din seară în seară Din gînd iar în gînd pînă cînd? Măi dor, tu năpîrcă Te port eu în cîrcă Te-ai pus tu stăpîn pe-a meu sîn? Îmi tulburi gîndirea Îmi otrăveşti firea Îmi frîngi a meu trai ca un pai. Implor toţi poeţii, Nebunii, profeţii Să cînte în cor a meu dor, Să-mi pună în gură Cuvinte ce fură Odată un foc de proroc, Cuvinte regale Ce n-au ca egale Nici culte, nici sfinte d-ainte, Cuvinte măreţe, Cu-a ei frumuseţe Ţesută-n mărgele în ele, Cuvinte măiastre Născute în astre Ce doru-i îngînă, o, zînă. Hei, fraţi, dară moarte Şi dor sunt consoarte M-aruncă-n sicriu încă viu, Dar dac-ar fi dorul Să-mi fie omorul Atunci eu accept... să aştept.

• back to list   • back   • next

Bombăneli îngeriatrice Nu-mi plac îngerii. Sigur, din cînd în cînd îi folosesc şi eu ca cică metafore sub influenţa subversivă a unui fel de obsesie de masă, legea turmei se aplică şi mie cît aş vrea să mă despart, dar asta nu înseamnă că trebuie numaidecît să-mi şi placă. Îi utilizez cîteodată, cred, ca răzbunare pentru obsesia sus scrisă şi-i mai curînd abuz decît uz, de pildă cînd caut o rimă imperfectă pentru ‘uger’ sau ‘fulger’ şi înger cade bine la loc (chestie de litere diferite) sau o rimă pentru ‘ger’ şi iar cade înger bine la loc (dar chestie de accente diferite). Atunci cînd încerc să nu mă răzbun, singura rimă care am găsit-o (şi care îmi place) este sînger şi-mi place fiindcă în basme arcul lui Făt Frumos era totdeauna făcut din sînger, nu prea ştiu de ce dar îmi închipui că sîngerul ar fi a dracului de flexibil. Nu puteam şi nu pot fi sigur nici acum, arcurile mele din copilărie erau făcute din vergi verzi de liliac sau ramuri de zarzăr tînăr de la vecinul meu, Radu. Dar uite o răznesc (de la razna), haidem înapoi la înger. Eu îi prefer floare. Sau fluture. De ăştia erau mulţi la mine în grădină şi sunt creaturi reale, frumoase pot să le ating, să le miros, să le pun în ierbare sau insectare (asta-i pe vremea cînd nota 5 mi-era mai importantă ca impactul ecologic). Ştiţi ceva? Prefer şi zei, zeiţe, şi crai şi crăiese (de ce dracu nu crăiţe), ăştia cel puţin au onestitatea să admită că-s născuţi din basme. Dar îngeri? Că cică există? Că cică nu-i vedem dar ne flutură împrejur? Măi, da ce mai baliverne şi astea. Ne-au monopolizat gîndirea religiile (toate) şi desenele (frumoase) a Renaşterii şi noi pe urma lor ca oile - ‘înger încoa’, ‘îngeraş încolo’... mehehe-mehehe... spuneţi, v-aţi gîndit vreodată cum ar fi a dormi cu cineva cu pene? Nu mai vorbesc de riscul de alergie, dar la igienă vă gîndiţi? Cum îşi spală ei penele, cum le dau jos – au nasturi, fermoare, clipsuri? Şi dacă nu le dau jos şi nu le spală nu ar fi mirosit urît, sau ar fi avut păduchi? Şi la gripa aviară s-a gîndit cineva? Bine, hai să zicem că rezolvăm problemele cu penele, avem un vaccin, etc. Dar cine zice că îngerii sunt frumoşi, i-a văzut cineva? Poate-s urîţi ca dracu că şi dracu îi un înger, ar fi el căzut şi decăzut şi necăzut dar tot înger e şi mai are şi coadă – înseamnă că toţi îngerii au coadă? Atuci cum ar fi cu sexul, ce facem cu coada? Ştiu, bovinele si caninele au rezolvat problema asta dar ele au avut cîteva milenii de evoluţie şi adaptare, noi ne-am pierdut evoluţia asta cînd ne-am pierdut coada. Cam tîrziu a reîncepe. Şi cum dracul are şi coarne – au şi îngerii coarne? Chemaţi-le cornuţe, dacă vreţi. Adică noi mergem la culcare cu o capră (dacă el) sau un ţap (dacă ea)? Adică un înger, vreau să zic. Măi, măi, măi, vedeţi ce nenorocire e cu îngerii ăştia? Aşa că prefer să rămîn cu florile. Frumoasă ca o floare. Cu fluturii. Frumoasă ca un fluture. Şi dacă din cînd în cînd te (trec la persoana a doua) chem ‘îngeraşul meu’ aminteşte-ţi te rog de influenţa subversivă a celui fel de obsesie de masă sus menţionată căruia pare-că nu i-am scăpat nici eu. Icea, colo. Dar. Dar. Dar, crede-mă, de-ai fi avut pene şi coadă şi coarne şi copite şi păr pe piept şi tot restul... tot nebun de tine aş fi rămas. Eu.

• back to list   • back   • next

Virgine Rînduri de cireşi în floare scutură petale fine Ca o rouă-nmiresmată sub convoaie de albine, Inocenţă-mbujorată cu-a virginei grea paloare Cînd mîndria îşi sumite la a vieţii încercare. Sînul spînul roagă fînul să îngăduie-o iubire care-mi poartă în neştire inima, ş-a ei stăpînul. Fluturi mii se plimb-agale cu-a lor zale colorată Şi coboară pe altiţe ca lumină-nmănuncheată, Cu cireşe şi migdale umple o virgină piua Cu picioru-i gol în tindă şi cu rîsu-i umple ziua. Şapte şoapte spuse-n noapte încleştate-ntr-o iubire care-ar duce-n abolire şi a verii-mi mure coapte. Cade noaptea peste arbori şi coroanele cunună Cu un voal de calde raze rătăcite dinspre lună, Se îmbracă-n alb virgina şi păşeşte între roze Iar de trena ei s-agaţă rîndunele şi mimoze. Sară soară surioară martoră mi-eşti la iubire c-o mătase în privire ca-ntru-n basm de-odinioară.

• back to list   • back   • next

Răspuns Mă repet... iar. Am mai zis-o o dată, de şapte ori, de... cîte ori? Mă rotesc tot timpul ca un cîine care-şi fugăreşte coada ca o placă zgîriată ca luna în jurul pămîntului... cine mă citeşte capătă pesemne ameţeală şi-i vine să vomită şi totusi o mai zic. Nu mai am multe ori rămase dar ceva au rămas şi ţin să abuz de ele. Aşa că mă repet. Iar. Am încercat. Nu că-s încăpăţînat. Mai curînd că-s dedicat. Pozitiv. Optimist înverşunat. Am încercat cu fraze lungi. Am încercat cu fraze scurte. Am încercat cu rimă fără rimă cu metafore idioate cu metafore ingenioase direct indirect pe ocolite mai dese mai lungi mai scurte comice sarcastice satirice erotice triste vesele absurde reale basme... ce n-am încercat? şi proză am încercat. Şi tăcere am încercat. Nimic nu a reuşit. Castelul are ziduri prea groase, porţi prea ferecate, iar tunuri refuz să folosesc. Numai vorbe. Flori. Fluturi. Şi dacă nu penetrează, ei bine, pesemne că nu penetrează şi trebuie să mă dau bătut. Am încercat. Am eşuat. Ajung la sfîrşit. Dar, în caz că totuşi te întrebi dacă îmi pare rău că am făcut tot războiul ăsta, tot efortul ăsta, că am creat astă lume şi ţi-am dăruit-o, atunci întreabă-te: îi pare rău că m-a cunoscut? Şi răspunde. Şi poate te întrebi dacă îmi sîngerează inima, dacă gîndesc la tine zi şi noapte şi an, dacă a te cunoaşte merită chinul a nu te avea, atunci întreabă-te: mă iubeşte? Şi răspunde.

• back to list   • back   • next

S-au dus castanii Au asfaltat drumul. Au pus obstacole de beton artistic să nu mai treacă pe acolo nici birje nici căruţe nici maşini... nu că mai sunt birje, nu că mai sunt căruţe, dar maşini sunt cu duiumul. Au lăsat ceva case mai vechi, mai frumoase, pe lături între monştrii de sticlă şi beton armat, au pus bănci unde bătrînei pot să-şi amintească de odată au pus flori fîntîni arteziene colivii mititele pe picior de lemn unde oricine poate lăsa o carte sau împrumuta o carte o scenă pentru spectacole muzicale în jurul căreia copii aleargă, zburdă, se întrec pe biciclete şi trotinete şi triciclete chioşcuri cu covrigi, cu îngheţată, (nu cu gogoaşe, gogoaşele s-au dus, nu cu halviţă, brînzoaice, şerbet... s-au dus) măsuţe de şah cafenele cofetării... tare frumos au mai făcut drumul ăla, arhitectură modernă, îmi place. Şi atunci, de ce privesc eu toată zarva, forfota, toată creaţia asta mîndră şi îmi lăcrămează ochii? S-au dus castanii. S-au dus şi nu se mai întorc niciodată.

• back to list   • back   • next

Maria Tănase Am redescoperit-o pe Maria Tănase. Am cunoscut-o pe Maria Tănase dar am redescoperit-o pe Maria Tănase. Adică de ce tot pomenesc Maria Tănase Maria Tănase nu-i prea poetică repetarea asta cacofonică dar insist, uite Maria Tănase Maria Tănase Maria Tănase Maria Tănase... că i se cuvine. O voce, o prezenţă, o interpretaţie, un talent ar trebui declarată sfîntă şi desenată în icoană prin teatre şi biserici şi bănci în parc alături cu ceilalţi mari pe care i-am cunoscut, adorat, piedut – Grigore Vasiliu Birlic, Mircea Crişan, Vasile Tomazian, Mia Braia, Stroe şi Vasilache, Gică Petrescu Radu Beligan Diaconu, profesorul meu de acordeon, tare mai era bun... Am redescoperit-o pe Maria Tănase. Tot mai îmi căutam trecutul şi am găsit-o am adăugat plăcile la colecţie am ascultat şi iar ascultat şi iar ascultat. Maria Tănase. Un nume, un nume care reprezenta ce cînta cum era obişnuinţa pe vremea aia cînd tot ce foloseam erau numai nume de destinaţii, nu funcţionalitatea destinaţiilor cînd alimentara era la Raişer cinemaul era la Popovici fierarul era la Ionescu teatrul era la Eminescu tutungeria era la madam Ferber doctorul era la Laxer sifoneria era la Puţintelu borşul era la Lipovanca care chiar era lipovancă, mierea la Popa care chiar era popă fotbalul erau Textila sau Bolea sau Doboi în rotaţie nebunul oraţului era Pici iar cînd mergeam, mergeam la Roşiori sau la Podul de Piatră sau la Uspenia iar cînd ascultam o muzică populară ascultam o Maria Tănase. Alte denumiri nici nu ştiam, nici nu existau. Înainte, sute de ani înainte ca dragostea să fie Tu şi perdantul să fie Eu. Tot denumiri. Ca Maria Tănase, tot aşa importante, tot aşa moarte. Păcat, nu am plăci. Dar am poezii. Memorii. Poezii.

• back to list   • back   • next

Scrisori de dragoste Cîteodată îmi vine o idee trăsnită ca de pildă aceea unde iau toate cărţile mele scrise şi le pun pe toate împreună, o singură carte, vre-o mie cinci sute de pagini, mai groasă ca biblia mai groasă ca cartea de telefon a Bucureştiului mai groasă ca o tulpină de brad, bine, un brad mai mititel. Şi să-i dau titlul “Scrisori de dragoste”. Fiindcă asta-i ce ea ar conţine de la pagina unu la pagina o mie cinci sute, pînă şi “scrisoarea” asta – tot scrisoare de dragoste e, chiar dacă nu zice “te iubesc” şi de altelea asemănătoare tot ţie îţi este scrisă. Tot zice cu fiecare literă cu fiecare cuvînt cu fiecare propoziţie “te iubesc”... na, că am zis-o; ce să fac, nu şterg. Dar ce ar face un om teafăr cu aşa o carte groasă, că sigur că nu ar cumpăra-o pentru a o pune în bibliotecă (biata bibliotecă s-ar dărîma). Uite, un uzaj inteligent ar fi să ajute un om scund să ajungă la un raft înalt, vre-o cinşpe centimetri nu-i de glumit, un copil să ajungă la borcanul cu bomboane, o mîţă să sară pe televizor, ar fi o contribuţie socială importantă la egalizarea drepturilor umane şi animale şi ar trebui chiar să fie nominată la un fel de premiu egalitarist, ştiţi, gen bărbat-femeie, bogat-sărac, înalt-scund... Un alt posibil uzaj ar fi în sport, la halterofilie. O gaură în mijloc, un băţ de fier în gaură şi o compoziţie similară la celalt cap şi haide să vedem cine reuşeşte să o ridice. Poate chiar baza unui sport nou – halterohîrtie, şi mi-ar ajuta chiar la vînzări – închipuiţi-vă miile de exemplare comandate pentru olimpiade şi întreceri locale şi regionale. Poate unul din sportivi ar chiar deschide cartea şi ar citi o poezie, “sportul ca contribuţie la alfabetismul mondial” şi în plus toţi o să trebuie să înveţe romîna, ce valoare uriaşă pentru cultura noastră, de-aş fi ministru de sport sau educaţie m-aş îmbrăţişa şi mi-aş da un premiu (da, încă un premiu, altul). Am început să întreb prin prieteni, rude, cunoştinte, să caut idei am deschis o pagină în Facebook, în Google, în Arici Pogonici, în Airbnb şi ideile au început să curgă ca un robinet, ca o cascadă, am început să le categorisesc, să le evaluez, e clar că erau prin sfătuitori şi din ăştia care căutau zîzanie dar era şi mai clar că erau acolo şi idei geniale, imense, am continuat am căutat pînă... m-am oprit. I-am scris lui Trump. Mi-a răspuns în secunde, un Tweet, scurt, pesemne adînc m-am gîndit şi mi-am ţinut răsuflul pînă am găsit cineva să mi-l traducă pentru treişpe lei (nu aveam încredere in Google) originalul zicea (îl copiez aşa cum era) “Wipe your ass” şi traducătorul mi-a zis exact ce “Uaip iur as” (aşa a pronunţat el) înseamnă şi am rămas trăsnit. Atîta viziune, înţelegere, inteligenţă, percepţie internaţională, nu-i mirare că e preşedinte. Am rugat traducătorul să-i trimită înapoi un Tweet şi el m-a întrebat dacă “Iu tu” ar merge, am acceptat i-am dat încă doi lei şi m-am dus acasă să îcept să elaborez ideea. Era clar. Ţări şi regiuni nedezvoltate abundă în lume. Nu toate au hîrtie igienică, nu toate au closete. Imaginaţi-vă cartea mea împlinind un dublu serviciu public oriunde ar fi unul cultural cînd oameni aşezaţi sau chirciţi îşi trec timpul şi îmi citesc poezia şi unul igienic cînd după ce termină (da, şi cititul) rup foaia o mototolesc se curăţă şi intră iar în lume şi mai bogaţi (cultural) şi mai curaţi (ca de obicei). şi în plus e şi un mijloc care satisface toate criteriile ecologice moderne şi (iar) ar ajuta a disipa limba romînă în lume şi a o face numărul unu. Mîine mă duc la minister, am o prezentaţie preparată. I-am scris şi o poezie (Dragă ministru / Am acas-un sistru / etc.). Mă întreb ce premiu au să-mi decerneze data asta. Minimum ar fi, cred, “Erou Naţional”. Maximum, mai ştii, “Erou Internaţional”?

• back to list   • back   • next

Împliniri Dorinţa mi s-a împlinit. Am fost gata să plătesc cu ani dreptul a te iubi dorinţa mi s-a împlinit. Te iubesc. Am plătit, şi anii au scoborît din contul meu total. Sunt fericit. Dorinţa nu mi s-a împlinit. Am fost gata să platesc cu ani dreptul a fi iubit de tine şi dorinţa nu mi s-a împlinit. Nu mă iubeşti. Nu am plătit, şi anii mi-au rămas în cont. Nu sunt fericit. Timpul a trecut, ani. Am ajuns la punctul de cumpănă, de echilibru, de ne-revenire ştiu că mi-au rămas exact atîţia ani cît am vrut să plătesc pentru iubirea ta. Şi dacă te decizi acum să mă iubeşti contul va scoborî la zero şi ce va urma va fi un moment de fericire. Şi moarte subită. Iubeşte-mă!

• back to list   • back   • next

Întîlnirea Ne-am întîlnit. Ne-am îmbrăţişat, ne-am ţinut atît cît părea de cuviinţă să ne ţinem ne-am despărţit. Ne-am aşezat. Am vorbit de tot şi de toate şi de toţi şi de tot ce a mai fi rămas – de lucru, de mîncare, de sport, de vacanţe şi tabere şi telefoane şi politică şi muzică şi filme şi ţigări şi petrol şi autobuze şi taxiuri şi circulaţie naţională şi circulaţie internaţională şi expoziţii şi Trump şi Gică Petrescu şi cărţi şi bucătărie şi poezie şi grădini şi ecologie, şi frumuseţe, şi memorii. Şi altele. De tot şi de toate şi de toţi şi de tot ce a mai fi rămas, fără excepţie. Adică, ca la orice regulă, este întotdeauna o excepţie la regulă. Aşa şi aici. Am vorbit de toate, dar de una nu am vorbit. De noi.

• back to list   • back   • next

Botoşanii mei Albastru, ca miezul de floare de liliac din Botoşanii mei, Galben, ca polenul fin din inima crinului alb din Botoşanii mei, Verde, ca merele pădureţe rupte din copac, muşcate din Botoşanii mei, Roşu, ca roşul cravatei mele de pionier din Botoşanii mei, Alb, ca zăpada abia căzută, neatinsă, necălcată din curtea Botoşanilor mei, Portocaliu, ca zarzărele furate de peste gard de la Radu în Botoşanii mei, Violet, ca stînjeneii, ca panselele lui tanti Rica, afectuoasa vecină din Botoşanii mei, Negru, ca bezna în beciul vecinilor, în Botoşanii mei, Dulce, ca faţa lui Tereza, frumoasa colegă de la şcoala Botoşanilor mei şi a ei, Pierdut, ca mormîntul fidelei mele Tiţa, în curtea mea, în Botoşanii noştri, Trist, ca orice sfîrşit trist de film văzut la cinema 7 Noiembrie în Botoşanii mei, Orice alt adjectiv, neuitat, ca şi cum ar fi din Botoşanii mei. Neuitată, tu. Ca şi cum ai fi fost şi tu, din Botoşanii mei.

• back to list   • back   • next

Vechituri Aşa, din întîmplare am deschis o veche poezie care ţi-am scris-o acum... mulţi ani. Nu am recunoscut-o. Nu am recunoscut cuvintele nu am recunoscut expresiile. Am recunoscut... dragostea, tare te-am iubit Pesemne eram, atunci, la fel de îndrăgostit de tine, ca acum. Chiar dacă versul s-a învechit. Chiar dacă m-am învechit şi eu. Pare că inima nu învecheşte, nu poate. Inima trăieşte. Moare. Nimic între.

• back to list   • back   • next

Murgule, murguţule Mă duce murgul la vale. Murgule, murguţule, Calule, căluţule, Pe vînjoasa ta spinare Trag din liră o cîntare De se-nduioşează zarea Se înfurtunează marea Numai la mîndruţa mea Nu ascultă inima. Murgule, murguţule, Calule, căluţule, Îţi menesc miez de pădure Cu poteci pe pat de mure Lasă-mă şi tu aice Între galbenele spice Du-te la mîndruţa mea Povesteşte-i inima. Murgule, murguţule, Calule, căluţule, Vezi cum lupu ş-a lui haită Împrejuru-mi tot dau raită Las’ să-mi sfîşie şi oase Pielea, carnea să-mi descoase Uite, cum mîndruţa mea Sfîşiat mi-a inima. Murgule, murguţule, Calule, căluţule, Te aşteaptă calde paie Cu jăratic şi văpaie Timpul vine a zburare Spre luceafăr după soare Ia, te rog, mîndruţa mea Şi alintă-i inima. Se întoarce murgul de la vale, singur.

• back to list   • back   • next

Să cauţi Fată, să cauţi iubit mai trăsnit, ceva mai focos şi mai arţăgos, să îţi zică – doamnă îţi dau a mea toamnă şi chiar iarna toată de-i vroi vrodată, să cauţi iubit mai ţicnit, să-ţi ducă din rai pat de jeregai, să-ţi caute-o floare pe sub grea ninsoare şi de-i vrea chiar lună să ţi-o dea cunună, să cauţi iubit mai smintit, urmaş şi adept dragostii din piept, dacă-i dai otravă să îţi cînte slavă dacă porţi o coasă să te ia mireasă, să cauţi iubit mai scrîntit, printre nori şi fum să găsească drum, din cuvinte şterse să-ţi culeagă verse noaptea din pădure să-ţi aducă mure, să cauţi iubit năucit, zăpăcit, aiurit, în genunchi la tine ziua să se-nchine şi tîrziu în nopate să te-mbrace şoapte iar cînd dimineaţă ferecată-n ceaţă îi îndrepţi privirea înfocîndu-i firea să te poarte-n braţe mijloc de fînaţe să-ţi facă culcuşul tu şi picioruşul pe lac de petale cu-a tău vis în poale să-ţi zîmbească viaţă timp ce el, paiaţă, cade-va-n uitare timp şi nepăsare pîn-ce-ntrebi, mirată, ...ar fi fost vreodată? Băiete, cred că... te-am găsit.

• back to list   • back   • next

Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste scrisă de cineva (el) unui alt cineva (ea) Scrisă de... mine. Ţie. Da, ştiu, ce aroganţă, fudulie, înfumurare, pompozitate, îngîmfare, trufie, vanitate, narcisism, egocentrism, ţanţoşie, orgoliu, făloşie, suficienţă, ţîfnă, încrezutere (sau încrezudere? nu-i încă cuvînt dar poate odată o să fie), auto-absorbţie, auto-încîntare, auto-obsesie... şi pesemne că mai sunt şi alte sinonime locale, regionale, naţionale de un singur cuvînt sau mai multe... ştiu! Cea mai frumoasă. Scrisă de mine. Ţie. Insist. Hai să analizăm cît se poate de obiectiv dar e clar că nu pot cît se poate de obiectiv aşa că să presupunem că e cît se poate de obiectiv. O singură scrisoare de dragoste. Şapte volume. Şase sute cincizeci poezii. O mie opt sute pagini. O sută nouăzeci de mii cuvinte. Lungă scrisoarea. Unsprezece rotiri de soare în jurul pămîntului, sau ar fi a pămîntului în jurul soarelui? Unsprezece ani în care te-am văzut cît degete pe o mînă, în care nu te-am atins nici cît degete pe o mînă ciuntă, în care am deschis mîna, gîndul, inima, sufletul, visul. În care te-am iubit de trei ori pe zi fiece zi, în care ţi-am atins sînul de trei ori pe noapte fiece noapte, în care nu te-am iubit nici o singură dată, în care nu ţi-am atins sînul nici o singură dată. În care te-am iubit de la ora zero pînă la ora nouăzeci şi şase de mii plus/minus şi te voi iubi pînă la ora x, x fiind parametrul indefinit la prezentul moment pînă la... definiţie. Atunci ai să poţi să-l defineşti. Eu nu. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste scrisă de cineva (eu) unui alt cineva (tu). Subiectivă declaraţia, clar. Făcută de mine, clar. Ai avea tu poate o declaraţie obiectivă? Făcută de tine. Nu cea mai frumoasă? Atunci poate cea mai... lungă? PS. Păcat că viaţa nu permite PSuri.

• back to list   • back   • next

Doar aşa Cuvinte deşarte roiesc pe coline Ca biete albine pe pajişte moarte, Momente trecute, fărîme de viaţă Dispar într-o ceaţă de visuri pierdute. Zadarnic aştept limpezimea gîndirii Şi vraja iubirii să-mi ardă în piept, Mai trece o noapte şi dorul de tine Îmi seamănă-n vine sămînţă de şoapte. Cicoarea şi cucul îmbată simţirea Şi-mbrac-amintirea cu vara şi nucul, Cu rîvne nebune, iar clocot de sînge Durerea-mi complînge cu stihuri străbune.

• back to list   • back   • next

Măi ce Măi ce lună măi ce fată ce fiinţă nestemată, Duce iarnă duce vară duce toamnă, primăvară fice zi şi orice seară în cosiţe de secară. Măi ce soare ce copilă ce ardoare în argilă, ţine-n mînă fir de aţă ani şi ani de dimineaţă cu un zîmbet mă învaţă să-mi cos trandafir la viaţă. Măi ce stele ce femeie joacă-n lacrima-i scînteie Mistuindu-mi măruntaie în a flăcării bătaie şi-n a dragostei văpaie astă inimă de paie.

• back to list   • back   • next

greşeli Dumnezeule, ai făcut ceva greşeli în invenţiile tale – sau poate mai bine le chem experimente? – şi te rog ascultă-mă înainte ca să dai în mine cu un trăsnet sau un fulger sau o cărămidă de mă ia dracu (care nu-l consider o greşeală, să ştii). Uite, cea mai mare greşeală a fost invenţia vieţii, cred că suntem de acord cu afirmaţia asta fără a intra în dezbateri nenecesare, intelectuale, filozofice, ok? Bine. A doua la rînd, desigur, invenţia religiei. Este aici undeva un oximoron, cred, dar îi cam nedefinit, în afară de asta restul e clar şi pentu mine şi pentru tine şi pentru toţi. A treia şi ultima (mai sunt şi altele dar celelalte sunt mititele) este neinvenţia dragostei. Că dacă ai fi fost inventat-o celelalte două nu ar fi fost greşeli şi, în plus, mi-ar fi ajutat şi mie cu ceva personal, ce să zic, sunt mortal şi am... vise. Am avut vise. Concluzia, şi îmi pare rău că ajung la ea dar aşa grele greşeli duc la o singură concluzie – că nu exişti. Păcat.

• back to list   • back   • next

Hei, coană! Hei, coană cu coasă Fii-mi mie mireasă Şi du-mă acasă La murele coapte Şi zgura de noapte, A tău întuneric Coleric isteric Ce-ţi este generic Să-mi deie povaţă Ce-o fi după viaţă, Ce-aduce cuvîntu Ş-a meu jurămîntu Pe-altarul tău sfîntu Ce-aduce inelu Ş-a vieţii măcelu Cînd ziua ce vine Mă-nsor eu cu tine Ş-a noastre destine Vin noapte să-mi ţeasă Cucoană cu coasă, Ţi-oi da eu ca zestre A mele poveste Şi tot ce mai este De palid pe lume Ca bietu meu nume, Ţi-oi pune cerceii Ce tulbură zeii Iar focul scînteii Ce arde integru În ochiu tău negru Va fi a mea muză A mea călăuză Şi tot ce m-amuză În drumul spre tine Ş-a tale coline, Spre tine frumoasă O! mîndră duioasă Un tar de pucioasă Tu cari în spinare În ziua cea mare Îţi lustruie trena Îmbracă arena Şi umple avena În care-o s’ne fie Pe veci cununie, Ştiu nu eşti virgină Ca o crizantină Dar nu-i a ta vină C-avut-ai tu nuntă Cît frunză măruntă, Nisip de sub soare Cît fulgi de ninsoare Şi valuri în mare Da primu tău sînge Zău nime nu plînge Că nu îl vîrsase Pe-un alb de mătase Ce-odată-mbrăcase Cel pat de fecioară Ce-ai fost odinioară, Nici eu că-mi dau seamă Că pe frunte ai steamă Şi-n ea cum te cheamă Că dracu şi ciuma Te-mbracă acuma Şi trei-patru scînduri Cu viermi rînduri-rînduri Ş-o mare de jînduri E tot ce m-aşteaptă Pe ultima-ţi treaptă, Uite patu e nou Îl aştern cu-n trusou E a tău un cadou Vin-aici de mă-mbraţă Cu-a tale negreaţă Cu a ta elocuenţă Şi indiferenţă De n-ai concurenţă Ne culcăm împreună Scai şi ghimpi ne cunună Haide facem unirea Stîrpim şi gîndirea Tăiem amintirea Ridică iar coasa Fă tabula rasa De-a mea poezie Dar pic nebunie Mai lasă să fie Să cînte de mine Doar voci... cabotine.

• back to list   • back   • next

Pîn’la Sfîrşit Ca un cocoş Pe un otcoş Am aşteptat la răsărit ca să te cînt fără reproş, Cu mîna ta Şi vocea mea Am scris cîmpii peste cîmpii umplute cu nu-mă-uita, Caiete mii Rupte hîrtii Voroave smălţuite-n foc am înjghebat ca poezii, Pe drumul meu De biet ateu Am desenat în ochii tăi un paradis ş-un dumnezeu, Un car cu fîn Un palid sîn Pentru-a tău sfîrc m-am dus în iad cu tot ce-i sfînt şi ce-i păgîn, Un pat în alb A coapsei galb O gură de cărbune-aprins sub floare de obraz rozalb, Un codru des Un corp ales De schimbă iarnă în pîrjol şi zmulge vrajă din eres, Ce-am mai tînjit Ce-am mai dorit Şi de cînd ochii am deschis pîn’la sfîrşit ce-am mai iubit.

• back to list   • back   • next

nexxx Mi-am citit toate poeziile. Vreau ca ultima ediţie să fie sută la sută corectă, bine, nouăzeci şi nouă la sută zicem. Cum zicea unul din profesorii mei... nota opt elevul nouă profesorul şi zece Dumnezeu. Ei, nu vreau Dumnezeu să fiu, parcă cine ar vrea? Rămîn la profesor. Şi nu vreau să-i las impresii greşite nici ei, înţelegeţi oameni buni? Şi lucrul nu m-a înfricoşat niciodată. Aşa că... la lucru. Mi-am citit toate poeziile. Am găsit greşeli, multe. Parte lingvistice, parte ortografice, parte gramaticale, parte caligrafice... hahaha parte de compoziţie parte mai importante ca altele parte neştiute nici acum parte chestie de modernitate, mă scuz dar prefer să las vechea mea limbă, a mea, aşa a fost, aşa este, asta-s eu. Parte le corectez. Parte nu ştiu dacă trebuie să le corectez. Parte nu le corectez, la urma urmei le-am făcut intenţionat nu întotdeauna clar de ce, dacă clar atunci clar mie poate şi vouă, nu ştiu. Am găsit repetiţii, multe. [parte adăugată cîteva zile mai tîrziu după o noapte zbuciumată şi plină de coşmaruri în care eu eram un vraci bătrîn, oribil, şi trebuia să fac o gaură în inima cuiva, v-am spus – oribil, ca să-l salvez şi coşmarul se repeta toată noaptea cu singura variantă fiind că profesia se schimba devenind din ce în ce mai oribilă şi ea: poet, gropar, inspector de impozite, prim ministru, şi altele] Îmi repet şi metaforele, prea sunt ele bune ca să fie irosite într-o singură poezie care poate nu va fi citită niciodată, mai mari şansele a fi descoperite dacă le utilizez în cîteva poezii şi atunci ar fi apreciate, adorate, adulate... măi da tare mai vorbesc eu prostii aici în ultimele mele momente poetice, poate fiindcă sunt ultimele mele momente poetice? Poate. Sau poate fiindcă totuşi mai sper a fi odată descoperit după a fi acoperit... haha, bună asta, descoperit – acoperit, s-o copyrightez sau să o las şi pentru alţii? La urma urmei nu toţi au să fie descoperiţi dar toţi au să fie acoperiţi... hahaha (un ha în plus, ha! cum zicea cîntecul ăla pe engleză care-l cînta Napoleon XIV şi care a devenit un fel de imn a nebuniei: ...they're coming to take me away ha-haaa they're coming to take me away ho-ho hee-hee ha-haaa to the funny farm where life is beautiful all the time and I'll be happy to see those nice young men in their clean white coats and they're coming to take me away ha-haaa... ş.a.m.d (ş.a.m.d nu parte din cîntec, haha) cît mai multe h-uri aşa mai mare interes şi importanţă şi influenţă... hmmm... asta-i un alt fel de h-expresie care-l prefer fără h adică ca mmm şi tare mai dau eu de rîpă cu poezia asta, ştiu, ca şi cu celelalte şi tare nu îmi pasă, cred. [sfîrşit de parte adăugată cîteva zile mai tîrziu după o noapte zbuciumată şi plină de coşmaruri în care eu eram un vraci bătrîn, oribil, şi trebuia să fac o gaură în inima cuiva, v-am spus – oribil, ca să-l salvez şi coşmarul se repeta toată noaptea cu singura variantă fiind că profesia se schimba devenind din ce în ce mai oribilă şi ea: poet, gropar, inspector de impozite, prim ministru, şi altele] Pesemne am fost, sunt obsedat cu ceva idei, ceva nevoi, imagini şi le-am repetat iar şi iar... le las. Nu le corectez, nu le şterg, parte din poezia mea parte din mine. Poate chiar ar fi trebuit să mai le repet cîteva ori în plus şi le-aş repeta dacă aş fi continuat a scrie. La urma urmei scriu pentru mine. Şi pentru ea. Şi pentru nimeni altul. Şi îmi pare bine că m-am hotărît pînă la urmă să chem ceea ce scriu poezie un pas uriaş înainte chiar dacă am muntele la spate şi prăpastia în faţă, pas înainte este. Am găsit vise, multe. Frumoase, toate. Înflăcărate, toate. Îndrăzneţe, toate. Colorate, impertinente, irealiste toate. Personale, toate. Vise. Toate. Am găsit şi dragoste, multă. Am ştiut că este, nu am ştiut că aşa de mult, multă. Dragoste. Nu ca iarbă. Nu ca nisip, nu ca frunză. Mai curînd ca molecule în universul cunoscut, ca atomi, ca electroni, ca quarkuri. Interesantă chestia cu dragostea cum începe cum se termină cum se termină doar cînd viaţa se termină cum este greu de găsit, de declarat, de acceptat, de reciprocat, de păstrat. Fie ea cît ar fi de nepărtăşită, neîmplinită, necruţătoare, neîmpăcată, neînduplecată, nebună, neîndurătoare, netrebnică, neintenţionată, nechemată, netoată, neiertătoare, neauzită, neascultată, nestăpînită, nesupusă, nepotolită, nebîntuită, nebiruită, nebuloasă, netăgăduită, nevindecabilă, nevinovată, neimaginabilă, nestăvilită, nemutabilă... şi multe alte ne-uri parte pozitive parte negative parte neexistente toate teribile, formidabile, uriaşe, adevărate. Te-am găsit pe tine. În poezie. De multe ori. Peste tot. În toate. Şi am să te neuit. Ce cuvînt frumos, necesar, neinventat. Ce nedreptate. Ce nemernicie.

• back to list   • back   • next

Împletituri M-am sculat la ora 02:47 de dimineaţă şi m-am întors sub plapumă la ora 03:25 şi între aste două ţăruşe cronologice am scris o poezie, nu asta, una mai bună ca asta, mult mai bună, orice poezie e mult mai bună ca asta, simplu fapt. Acum mă întorc la dormit, aştept visele să vie să le leg unul de altul cap la coadă la cap la coadă la cap şi aşa încolo şi să împletesc firele de cînepă aşa create într-o funie să mă spînzur cu ea sau să împletesc firele de in aşa create să-ţi ţes o ie sau să împletesc firele de borangic aşa create în a deveni liane ca să mă leg de ele şi să mă legăn cu ele şi cu un aşa legato de cuvinte să împroşc din ele că s-ar ascunde în dosul fustei sîngeroasei lor mamă şi Gatling şi Maxim şi Goryunov, tot cutreierînd pe sus de la un cap a pădurii la celălalt cruciş şi împletiş şi împînziş şi împăienjeniş să te aştept să te caut să te cînt să nu te găsesc. Nu că mă aşteptam la altceva.

• back to list   • back   • next

Virtualitate Nu virtuozitate, ştiu eu ce spun, virtualite am zis. E ceea ce avem noi, în fine, ceea ce am eu. Nu ştiu dacă şi tu dar sigur că eu. Ce se întîmplă în virtualitate? Nimic. Totul. Alegi singur sau singură, am putea alege împreună dar pînă acum am ales singur. Pînă acum. Poate şi de acum. Sigur că aş fi preferat realitate dar săracilor şi cerşetorilor nu li se oferă luxuria alegerii aşa că virtualitate e şi dacă virtualitate e atunci o prefer intensă, devastatoare, nimicitoare... dulce, tandră, plină cu scîntei, cu flori, cu cîntec. Ha, ce copilăros mai sunt şi eu, ca un prunc fără un ieri să îl povăţuiască ca un boboc cu un soare dar fără un mîine ca o inimă deschisă sub privirea batjocoritoare a lumii, se usucă şi nu-i pasă, păi trăieşte chiar dacă traiul îi este... virtual. Virtualitate. Blestem. Binecuvîntare. Magie. Ce de frumuseţe în urîţenia asta. Ce de dragoste. Ce de realitate. În juru-mi o lume în zahăr topit Lipit, împletit, încîlcit, îndoit, Chircit la pămînt te privesc, adulez, A foamei eu sclav, a pîinii tu miez. Ştiu. Un mîine fără un ieri nu există. Un azi nu are nicio importanţă în ecuaţia realităţii. Dar în ecuaţia virtualităţii un azi este tot ce mai există. Interminabil.

• back to list   • back   • next

Anotemporale A mea primăverei cuvinte deşarte Cu-a mele visări de la naştere moarte O vară ce-aprinse-n văzduhuri o lună Şi-n juru-i vărsase parfum de minciună O toamnă ce-ajunse cu-a ei bigudiuri Şi-n suflet cernuse imense pustiuri O iarnă... ce vrei tu măi lele de mine Mai stai oleicuţă şi vin eu la tine. Pagliaccio! Paiaţă. O, ce mult îmi plăcea să joc paiaţa şi să desenez cercuri turtite în jurul tău tot alergînd fără să-mi caut suflul din peniţă îmi cădeau picuri de cerneală în tot fel de culori şi la contact cu pămîntul răbufneau în cuvinte parte întortocheate parte clare parte enigmatice şi compuneam cu ele poveşti de dragoste de pierdere de frumseţe. şi îţi plăceau, salturile mele şi cuvintele şi poveştile şi eu speram să aud la un moment dat per sempre io sarò tua dar nu am auzit. Nu le-ai spus. Că doar cîntăreţ, menestrel, poet... tot paiaţă am rămas. Nu că gîndeai aşa. Dar era aşa. Pînă ce, într-o zi, m-am trezit. Nu am vrut să mă trezesc dar m-am trezit. No! Pagliaccio non son! m-am pomenit că îmi zic şi cît tot încercam să intru iar în rol tot nu reuşeam. Mi-am dat jos pălăria de bufon, clopoţeii de la picior, fonda de la gît de parcă le rupeam din carne dar tot ieşeau sîngerînd cu ghimpii care nu erau desenaţi cu aşchiile care nu erau desenate cu lacrimile care nu erau desenate tot încercam să le îmbrac pe toate înapoi dar nu reuşeam nu aveam de ce m-am îmbrăcat în ceea ce ar fi om normal cu pantofi de piele şi cămaşă de bumbac şi pantaloni de altă stofă dracu ştie ce fel fără culori fără viaţă fără tine. Am încercat să închid şi călimara, dar nu prea mergea din cînd în cînd mai picură. Dar nu mai curge. Nu mai cîntă. Nu mai caută herghelii de cai şi zmei şi salcii. Tot te mai iubeşte. Dar altfel. Da, altfel. La commedia è finita!

• back to list   • back   • next

Hrană Dragostea moare. Ca orice altceva fie real sau fie virtual în lumea asta şi poate şi în cealaltă, fără hrană şi dragostea moare. Fără hrană dragostea moare. Ce enormă greşeala omenirii în definiţia ei de dicţionar văzînd hrana doar ca nutriment compus de şi contribuitor de proteine şi hidrocarbure şi vitamine şi minerale şi lipide şi apă şi diferite macro combinaţii si micro combinaţii de molecule şi acide şi cristale şi fitonutrienţi şi mai alte denumiri şi mai alte orătănii. Enormă greşeala. Hrană este tot ce dă viaţă. Hrană este tot ce dă moarte. Corabia moare fără vînt. Picătura de ploaie moare fără gravitaţie. Albina moare fără polen. Gheţarul moare fără frig. Sunetul moare fără aer. Dragostea moare fără cuvinte.

• back to list   • back   • next

Sărutul Sărutul a putrezit în cutia poştală. Ar fi el etern dar nu-i de aur, e de carne, sînge şi celelalte îndoielnice minuni ale corpului. Pesemne mai mult ca unul că ţi-am trimis multe, mult mai multe şi se poate că cutia ţi-i plină şi începe să se reverse sau că poştarul vede că nu mai e loc şi nici nu le mai aruncă înăuntru, ci direct la gunoi. Poate că miroase şi el putrezeala. Poate. Poate că nu. Ţii minte cînd ţi l-am trimis, primul? Eu nu ţin minte, nu că vreau să uit, din contra, dar fiindcă eram pesemne prea leşinat de frică cînd am lins timbrul şi l-am lipit pe plic şi am aruncat plicul în cutia poştală înainte ca să am timp să mă răzgîndesc. Nu a ajutat pe urmă că am vrut să îl trag înapoi, nici o şansă, prea era îngustă crăpătura, pesemne ştia poşta cu cine are a face. Laşi. Ca mine. Îndrăgostiţi. Ca mine. Poeţi. Ca alţii. Eram adormit acolo cînd au golit cutia şi cînd m-am trezit era prea tîrziu. Aşa că am uitat, cu forţa. Nu că am uitat. Dar nu-mi amintesc. Acum putrezeşte în cutia ta poştală, împreună cu celelalte care ţi le-am trimis pe urmă după ce am luat diverse cursuri de karate şi jiu-jitsu şi box ca să-mi crească oleacă curajul... mi-a crescut, oleacă. Nasul spart de cîteva ori dar scrisorile au plecat de la mine cu săruturi în ele. Multe. Şi acum putrezesc în cutia ta poştală. Nu că-i nedreptate. E viaţă. Nici karateul nu poate să mă ajute aici. Nici timbre frumoase. Nici bacşişul dat la poştari, şi aici şi acolo, nici hulubul cu care am încercat o dată (s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, cretinul). Mă întreb – nu te jenă mirosul? Poate că nu şi atunci mai am totuşi o şansă, de aceia mai tot încerc diferite feluri diferite gusturi diferite culori, chiar multicolorate. Poate că da, dar nu ştiu. Şi atunci poate că aş trebui să mă opresc. Da, poate una, poate alta, dar cine poate? Să se oprească. Poate pămîntul să nu se învîrte? PS. Şi poate că... nu a putrezit?

• back to list   • back   • next

Pierdere Un sorginte fără minte toarnă versuri şi cuvinte Le toceşte le tocmeşte mai din cînd le rătăceşte Fără silă fără milă taie-n paturi de argilă Prin cicoare prin ogoare scrie palida-i scrisoare Biet moronul pierde tonul peste maluri zboară zvonul Că în cîmp de răsărită S-a pierdut a lui iubită. Un sorginte fără minte tot ce are sunt cuvinte În pădure printre mure printre cuci cu pene sure Se izbeşte ticluieşte tot alăturea priveşte Fraze moarte şi deşarte cară-n spate mai departe Biet zvoracu şi săracu păi de jale îl ia dracu Că în boare de ispită S-a pierdut a lui iubită.

• back to list   • back   • odra

De-a Nemaipomenitelea O dragoste de-a nemaipomenitelea. Curge prin oase ca aurul tras din grîu ca curcubeul tras din ploaie ca tînguirea trasă din nai. Pierdută, grîul ars ploaia dusă naiul spart sub călcîi. Mă întreb, greşeala care a fost? Să iubesc, să nu fiu iubit, să caut focul în verde şi vîrful de deget în liniştea asupritoare? Ţin minte cîntecele, le mai cînt, şi visele le mai cînt şi pe ele, şi momentele, nu le cînt. Duse. O dragoste de-a nemaipomenitelea, nici n-ai ştiut că-i de-a nemaipomenitelea pînă nu s-a mai pomenit de ea nici în ziare nici în vorbe de ţigani lăutari nici în poşta electronică care o tot deschideai în aşteptare şi o închideai şi o deschideai şi o închideai pînă nu ai mai deschis-o. De loc.

• back to list   • back   • next

geneză, epilog varsă întunericul, lasă-l să curgă din izvor în rîu în potop cum ai vărsat lumina atîţia ani mi-a umplut ochii mi-a umplut pieptul m-a umplut, s-a terminat. cum El a zis “atunci” demult lumină să fie! şi lumină a fost, tuturor, cum Tu ai zis “atunci” nu demult lumină să fie! şi lumină a fost, mie. e rîndul întunericului, întuneric să fie! El nu poate zice “acum” Tu poţi zice “acum” zi! şi întuneric este şi mă lungesc pe cîmp de trifoi pipăind coasta care îmi lipseşte şi în corp şi în duh timp ce întunericul îmi umple ochii îmi umple pieptul mă umple. ziua a opta.

• back to list   • back   • next

Terminus Sunt un tuta-pădurii (mamă – muma, tată – tuta). Îmi cresc smocuri de păr în urechi de ai putea împleti trei cozi cu ele, sprîncenele îmi sunt tufoase ca tufişuri de castraveţi, nasul mi-e coroiat şi gros ca un sfert de roată de autobuz am un centimetru între dinte şi dinte, toţi dinţii, o bărbie triplă unde păsărele şi-au făcut cuib între folduri inelul înconjurîndu-mi mijlocul ar trebui trei zile, pe bicicletă, să-l înconjori şi picioarele îmi sunt aşa de păroasae că iarna pot merge în pantaloni scurţi. O lacrimă i-a apărut la colţ de ochi, mare. Spune, de ce atîta urîţenie în cartea mea? I-am ţinut privirea, am reuşit. Eşti frumoasă ca desenată cu un creion ascuţit la un atom de grosime la vîrf, urechile sunt desenate aşa de fin ca şi cum ai asculta muzică celestă de dimineaţă pînă-n noapte, sprîncenele sunt desenate aşa de fin ca şi cum ai putea lua un arcuş la ele şi să laşi o doină să se reverse, nasul e desenat aşa de fin ca şi cum ai mirosi trandafiri de la poale de munte la vîrf, dinţii sunt desenaţi aşa de fin ca şi cum ai mînca mere verzi aduse de corbi albi, bărbia e desenată aşa de fin ca şi cum ar fi parte dintr-o podoabă regală, mijlocul e desenat aşa de fin că inelul în jurul lui s-ar potrivi pe degetul mic a unui prunc abia născut picioarele sunt desenate aşa de fin ca şi cum drumurile ar fi acoperite cu petale şi tu vrei să pluteşti să nu le striveşti, flutur. Lacrima a rămas la colţ de ochi, mare. Nu mi-ai răspuns. I-am ţinut privirea, am reuşit. Numai ca să te aud cum zici: cartea mea. S-a întors cu spatele la mine. Am văzut mîna cum s-a ridicat şi a şters lacrima. Ştia. De multe ori am zis că rup creionul, că vărs călimara, că termin şi a doua zi mă găsea adormit pe pragul librăriei abia aşteptînd să se dechidă şi să cumpăr un creion nou, o sticlă de cerneală nouă mai aveam atîtea cuvinte în cap că dacă îl roteam o leacă spre umăr îmi cădea necontrolat la aproape nouăzeci grade, şi aşa ştiam că mai le am. Cuvintele. Acum, ea ştie. Ştiu şi eu. Arunc cu capul la stînga la dreapta şi aud cuvinte ca pietricele se lovesc de cutia craniană şi fac un zgomot groaznic, un zgomot a mai suntem dar puţine, un zgomot a acuşi ne terminăm un zgomot a e timp chiar pentru ultimul creion ultima umplutură de cerneală. Ultimele cuvinte. Le am Le ştiu. Le duc pe drumul scrierii şi cînd le termin le termin. Creionul rupt. Cerneala vărsată. Terminus.

• back to list   • back   • next

Pe mal de Styx Cînd viaţa se scurge în albia morţii Se pierd şi a mele minuscule porţii De dragoste, strofă şi rimă remix Se solvă-n obol şi mă trec peste Styx, Hîrtia sub strat de cerneală uscată Ce doru-mi purta, cu-a meu foc încîntată, Decade în galben pătat cu venin La care strigoii cu noapte se-nchin, Rugina înghite şi gînd şi mişcare De-i roşu de sînge sau alb de ninsoare, Din doina din pieptu-mi ş-a vieţii-mi concert Rămîne doar vifor ce suflă-n deşert.

• back to list   • back   • next

E-mailul Oh, no! Orice ocazie era bună pentru a-şi exersa engleza, fie ea cît de mică. Şi acum, văzînd noul e-mail venind de la el şi care nu prea l-a surprins fiindcă era obişnuită deja să primească o poezie fiecare săptămînă (şi cîteodată mai mult de o dată pe săptămînă), totuşi Oh, no!–ul i-a scăpat instinctiv din gură. S-a uitat repede în jur să se asigure că niciuna din colegile ei nu a auzit-o şi s-a întors la ecran. Da, îi plăcea atenţia dar poate că era deja prea multă atenţie? Nu se simţea chiar urmărită ca de un stalker, cum se zice pe engleză, dar se simţea cam copleşită. Cum le inventa el în mod aşa de regular nu era clar, şi calitatea – fără să fie superioară – nu era rea, era clar că timp şi atenţie erau investite în poeziile primite şi... citite. Hmm, da, ultimul timp nu prea le deschidea şi nu le citea pe toate. La început era curioasă, imaginea îi era aţîţată, inima îi bătea repede – ce cuvinte acum?... cred că ţine la mine în mod serios, poate chiar mai mult ca “ţine la mine”? Dar noutatea (cred că pe engleză este un cuvînt mai potrivit, novelty) s-a uzat, a început să aibe găuri la coate, poate chiar şi plictiseală a început să se instaureze în aşteptare, în citire, aşa că a început să le citească “mai tîrziu”, pe urmă să sară linii, pe urmă... mai deloc; poate una din două, poate una din cinci. Le pun la fişier, le citesc eu odată. Fişierul s-a umflat, cîţiva megabaiţi deja, nu că conta dar dacă le găseşte cineva, o colegă, administratorul IT?... Acum, un nou venit. Aşteptat, dar... chiar binevenit? Nu ştiu. L-a tras fără să citească şi la depus la fişier. A şters deja cîteva mai vechi, a făcut loc. Şi dînd răspuns la un impuls inexplicabil a deschis una din poeziile mai de la început. Pe urmă încă una. Pe urmă încă una... a închis fişierul cu o mişcare bruscă şi a simţit că-i ard obrajii. Prea se adîncise în text. Crezi chiar că e îndrăgostit de tine? Cred că da. S-a întrebat. A răspuns. Linişte. Lucru, şedinţe, e-mailuri profesionale, ziua s-a terminat. Nu era nimeni acasă. S-a dezbrăcat goală, s-a pus în faţa oglinzii şi a început să-şi evalueze corpul, în mod obiectiv, ca la o întrecere, ca la doctor. Ar fi poate corpul? El nu l-a văzut niciodată, şi după cum îl cînta ar fi mai extraordinar ca orice alt corp în istorie sau mitologie – Cleopatra, Venus, nereidele, Liz Taylor... Şi-a pus palmele sub sîni şi i-a împins în sus, nu că era nevoie – da, tari, frumoşi, nici prea mititei nici prea mari, şi-a ciupit sfîrcurile să le trezească, da, cred că am ceva care un bărbat şi-ar dori. Şoldurile, coapsele, umbrele şi luminile, mai mult a vioară decît a chitară, da, cred că am ceva care un bărbat şi-ar dori. S-a întors să se vadă în profil – din stînga, din dreapta, stomacul plat, dosul rotunjit, picioarele drepte, suple, buzele – de aproape – pline şi roşii, ochii – de aproape – mari, luminoşi, verzi. Da, cred că un bărbat s-ar putea îndrăgosti de mine, chiar fără să mă cunoască bine. Îţi iubesc corpul, îi scrise el, cînd într-un avînt de inconştienţă şi inocenţă tardivă şi momentană i-a declarat dragoste. Dar merge mult mult mult mult mai adînc decît asta. Decît dragoste corporală, vreau să zic. Aşa i-a zis. Şi nu s-a repetat. Iar cînd ea l-a întrebat a şaptea oară “de ce?” i-a răspuns. Interesant ca răspuns. Sincer. Insuficient dar sincer, şi pesemne că ar fi fost devenit suficient dacă ea i-ar fi dat ocazia o a opta oară. Nu i-a dat. S-au întîlnit de cîteva ori. Au mîncat ceva împreună, au discutat de toţi şi toate, o dată chiar au făcut un mic picnic pe iarbă, o plăcere inocentă unde au mîncat fructe împreună şi au alungat muştele împreună, niciodată nu a atins-o într-un mod inapropriat. Un fel de gentleman nedefinit, de nu ştia mai bine l-ar fi crezut homosexual. Dar ştia mai bine, simţea privirea cum o arde, stăpînirea de sine cum (cîteodată) o disturba. Foamea. O foame care ea nu o părtăşea. Se simţea bine în compania lui, se simţea sigură, se simţea apreciată, frumoasă, delicată... cea mai frumoasă femeie din lume, i-a zis, chiar mai frumoasă ca Tereza... şi cine la dracul ar fi fost Tereza? Şi poeziile lui... Şi-a facut un duş, s-a îmbrăcat, a deschis computerul şi a deschis o poezie la întîmplare. Nici nu a reuşit să o termine, prea îi devenea cald. Nu îl iubesc, ştiu. Îl iubesc? La lucru. A doua zi. Momentul de stinghereală, de jenă, a trecut după o seară petrecută la bucătărie, la televizor, la telefon. Nu a deschis e-mailul primit ziua înainte. Dacă o să-şi amintească poate o să-l deschidă în altă zi. Interesant cîtă răbdare va m-ai avea el să-mi tot scrie fără a avea răspuns, fără să ştie nici măcar dacă citesc. Pesemne că speră că da. Pesemne că speră la un răspuns. Poate că ştie că nu dar speră că da şi... continuă? Cineva o chema pentru o consultaţie importantă, firul gîndirii se întrerupse pe cîteva minute dar apoi a continuat, trebuia să îşi termine parcursul chiar dacă acesta începea a avea aluri de sălbăticie. Îmi închipui că la un moment dat o să oprească. O să-mi pară rău dar o să oprească şi cred că o să-mi lipsească să am poetul meu personal, ca o regină... cum el mă cheamă, ca o zeiţă... cum el mă cheamă... un zîmbet îi urca pe buze... cum zice el?... un public de unu, o creaţie pentru una, o lume compusă din unu şi una... Ziua se termină. Gîndurile se termină. Poezia... se termină.

• back to list   • back   • next

O minune, s-ar zice Ăsta-i sfîrşitul, venerată copilă. Te-am iubit în felurite feluri aşa cum ţi-am zis, tot în felurite feluri. În ciripit de privighetoare în notă de nai în susur de izvor în freamăt de zefir. Şi în cîrîit de cioară şi în chemare de bucium şi în tunet de cascadă şi în vîjîit de viscol. M-am răstignit singur pe două scînduri ţintuite cruciş şi mi-am bătut singur cuiele în palme şi în picioare, o minune s-ar zice. M-am legat singur pe un butuc ridicat în rug şi m-am legat singur de el şi aprins surcelele dedesubt cu scînteie de cremene, o minune s-ar zice. Mi-am strîns singur ştreang de gît şi l-am aruncat pe o ramură groasă şi am tras singur de funie pînă gîtul nu a putut să se mai întindă şi trupul a urmat, o minune s-ar zice. Am uitat buza care nu mi-ai dat-o şi din care am supt viaţă, am uitat sînul care nu mi l-ai dat şi din care am supt viaţă şi moarte, am uitat coapsa care nu mi-ai dat-o şi din care am supt moarte. Fiece dată cînd te vedeam ieşea-i ca dintr-o pată de soare şi aura împrejuru-ţi stingea orice urmă de altă omenire, cînd îţi atingeam degetele îmi tremurau oasele pe sub muşchi şi pielea peste carne şi zbîrnîiam ca coarda de arc care abia lăsase săgeata, cînd mă uitam în ochii tăi mă rătăceam într-un codru smălţuit verde smarald şi aşteptam lupii să mă judece şi urşii să mă sfîrtece. Vorbe, sar ca aşchii împrejurul minţii fără rînduială, fără precept, fără direcţie, fără rădăcină ştiută, fără sens. Haos, s-ar zice. S-ar zice greşit. Are inimă haosul ăsta, şi soare în inimă, şi copilă în soare. Chiar de-ar fi ea femeie. Copilă, ăsta-i sfîrşitul. Mă iubeşti, fără doar şi fără poate. Nu mi-ai zis că mă iubeşti, ca să rămînă şi doar şi poate. Nu îţi mai scriu. O minune, s-ar zice.