Hobbies - Poetry - Altele
back to Poems...

 

blank

corner
De-a Nemaipomenitelea

    O dragoste
    de-a nemaipomenitelea.

    Curge prin oase ca aurul tras din grîu
    ca curcubeul tras din ploaie
    ca tînguirea trasă din nai.

    Pierdută,

    grîul ars
    ploaia dusă
    naiul spart sub călcîi.

    Mă întreb, greşeala care a fost?
    Să iubesc,
    să nu fiu iubit,
    să caut focul în verde şi vîrful de deget în liniştea asupritoare?

    Ţin minte cîntecele, le mai cînt,
    şi visele
    le mai cînt şi pe ele,
    şi momentele,
    nu le cînt. Duse.

    O dragoste de-a nemaipomenitelea,
    nici n-ai ştiut că-i de-a nemaipomenitelea
    pînă nu s-a mai pomenit de ea
    nici în ziare
    nici în vorbe de ţigani lăutari
    nici în poşta electronică care o tot deschideai în aşteptare
    şi o închideai
    şi o deschideai
    şi o închideai

    pînă nu ai mai deschis-o. De loc.

AlteleText

blank

corner
Pierdere

    Un sorginte
    fără minte
    toarnă versuri şi cuvinte
    Le toceşte
    le tocmeşte
    mai din cînd le rătăceşte
    Fără silă
    fără milă
    taie-n paturi de argilă
    Prin cicoare
    prin ogoare
    scrie palida-i scrisoare
    Biet moronul
    pierde tonul
    peste maluri zboară zvonul

    Că în cîmp de răsărită
    S-a pierdut a lui iubită.

    Un sorginte
    fără minte
    tot ce are sunt cuvinte
    În pădure
    printre mure
    printre cuci cu pene sure
    Se izbeşte
    ticluieşte
    tot alăturea priveşte
    Fraze moarte
    şi deşarte
    cară-n spate mai departe
    Biet zvoracu
    şi săracu
    păi de jale îl ia dracu

    Că în boare de ispită
    S-a pierdut a lui iubită.

AlteleText

blank

corner
Începuturi

    Nu mă lăsa, te rog
    să pornesc iar
    pe drumul întortocheat al pierzaniei

    acolo unde te cînt şi te pictez şi te sculptez la fiecare colţ de stradă
    cu cuvinte
    care nici nu le citeşti

    să cînt o frumuseţe
    că dacă dumnezeu ar fi fost
    şi mai mulţi dumnezei ar fi fost
    şi toţi de gen feminin ar fi fost
    şi toţi frumoşi ca un dumnezeu ar fi fost
    aşa frumuseţe ca a ta
    tot nu ar fi fost,

    să pictez o frumuseţe
    cum ar fi pictat un Da Vinci după ce vreme de zece ani ar fi sortat penelurile
    şi încă zece ani ar fi sortat firicelele de păr şi cozile de lemn asortate
    şi încă douăzeci de ani ar fi sortat şi amestecat vopselurile
    ca după cinzeci de ani să se dea bătut
    ştiind că aşa frumuseţe ca a ta
    nu se poate picta,

    să sculptez o frumuseţe
    pentru care un Michelangelo s-ar lasa baltă şi de Sistina şi de David şi de Moise
    şi ar comanda zece blocuri de marmură de zece tone fiecare
    pentru care ar fi plătit zece mii florini de aur fiecare
    şi ar fi refuzat fiecare din ele pentru fisuri singuratice de un fir de păr grosime
    fiindcă aşa frumuseţe ca a ta are nevoie de o perfecţie de suport
    care dacă nu există
    nu se poate sculpta.

    Nu mă lăsa, te rog
    să pornesc iar
    acolo unde încerc să te cînt şi să te pictez şi să te sculptez
    eşuînd ca cei mult mai iluştri ca mine
    la fiecare colţ de stradă
    cu cele cuvinte
    care nici nu le citeşti.

AlteleText

blank

corner
Cîntar

    Am mai luat cîteva kilograme, mi-a zis
    cu o definită notă dezaprobatoare în voce.

    S-a uitat la mine pieziş
    sperînd, ba chiar aşteptînd să o contrazic
    şi să-i propun alte pricini
    cum ar fi că gravitaţia la longitudinea şi latitudinea aceea era mai mare
    sau că pămîntul a devenit mai voluminos din cauza meteoriţilor şi a prafului cosmic
    sau că arcul cîntarului (sau ce ar mai fi avut ei la un cîntar electronic) s-a stricat
    ba chiar că era chestie de o conspiraţie internaţionalaă a fabricanţilor de dietetice.
    Nu că îi plăcea să o contrazic, mă rog,
    dar în caz de criză majoră îmi era permis pînă şi asta.
    Cred că era ocazia visată (de mine) de abuz (de ea).

    Pune-te drept în faţa mea, i-am zis, serios ca o duminică ploioasă.
    Am dus mîna dreaptă sub sînul ei stîng şi l-am săltat oleacă.
    A roşit dar nu s-a împotrivit... criză majoră, etcetera.
    Ahm, am ahămit.
    E grav? Era ceva grav în disperarea aceea, dar nu grav deajuns să mă opresc.
    Am dus mîna stîngă sub sînul ei drept şi l-am săltat oleacă şi pe el.
    Ahm, am ahămit din nou şi am încercat cu amîndouă mîini sub amîndoi sîni.
    Al treilea ahm era prea mult pînă şi pentru ea şi pentru situaţie.
    M-a trîntit în praf, mi-a pus genunchiul pe piept
    (uitînd că purta o fustiţă scurtă)
    Sau îmi zici sau îţi iau suflarea.
    Suflarea mi-a luat-o ea mai demult.
    Acum, cu fustiţa aia scurtă, mi-o pierdeam eu şi fără ajutor.
    Ai să trăieşti, am zis cu ce aer mai aveam.
    S-a ridicat de pe mine cu lacrimi în ochi.
    Cum adică am să trăiesc?

    Am luat-o în braţe şi am strîns-o pînă i-au trosnit şi ciolanele care,
    drept spus,
    nu se mai simţeau.
    Eşti perfectă.
    Cum adică perfectă?
    Cunoaşteţi epoca de piatră, de bronz, ş.a.m.d.?
    Am traversat pesemne cu ea în epoca de ‘cum adică’.
    Îţi lipseau ceva lipide cam pe aici (i-am atins iar sînii dar de data asta nu a roşit)
    şi pe aici (i-am atins şoldurile, a rămas nemişcată)
    şi pe aici (i-am atins coapsele şi mi s-a părut că înaintează spre mine).
    Acum ai dimensiunile care, dacă domnul D-zeu ar fi avut o listă de specificaţii,
    ai ajuns la ele.
    Cred că Guinness te-ar fi onorat cu un loc în cartea lor de recorduri
    dacă aşa o listă şi aşa un record ar exista.
    şi înainte de azi?
    Era momentul meu de “to be or not to be”
    şi eram mai înclinat să-l chem numai “not to be”.
    Dar scumpa mea femeiuşcă avea dreaptul la adevăr.
    Înainte de azi nu erai perfectă.
    Cum adică nu eram perfectă?
    V-am prevenit deja de chestia cu epoca de ‘cum adică’.
    S-a sculat, nu val-vîrtej dar val-aproape-vîrtej
    şi m-a privit cum Isus pesemne l-a privit pe Iuda.
    Mă duc s-o întreb pe Mariana,
    Mariana fiind prietena ei cea mai bună. Eram pierdut.
    Pesemne ave-am să mă spînzur şi eu, mai tîrziu.

    Într-o oră era înapoi.
    Ce-ar fi fost ei discutat nu ştiu, nu mi-a spus.
    Dar s-a lipit de mine, s-a vîrît în mine, s-a topit în mine
    de parcă era fulg de zăpadă în iad.
    Nu că credeam în iad dar credeam în zăpadă topită.

    Nu era intenţia mea ca incidentul să se termine în sex.
    Dar şi sexul era perfect, nu m-am plîns. Un Guinness, de asta-s sigur.

AlteleText

blank

corner
Ad absurdum, şapteştrei

    Uite vreau şi eu să fac o declaraţie revoluţionară (nimic a face cu nare)
    aţîţîtoare (nimic a face cu ţîţe)
    surprinzătoare (nimic a face cu spînzurătoare)
    instigatoare provocatoare incitatoare
    (nu ştiu dacă cuvintele astea există dar există în capul meu)
    inflamatoare (nimic a face nici cu inflaţie nici cu inflamaţie)

    tovarăşi (stai omule, stai), domnilor (staţi doamnelor, staţi), doamnelor (veniţi doamnelor, veniţi)
    cimitirele lumii sunt pline de morţi.

    V-am năucit, ce? V-am bezmeticit, uluit, trăsnit, ha? (nu ha de la hectar, ha de la hahaha).
    Uitaţi-vă, moartea-i ruşinoasă dar e sănătoasă, sau aşa ceva,
    asta-s de acord şi eu,
    sunt atîţia metri pătraţi be Pămînt, atîta şi atîta metraj pătrat pe persoană
    atîta şi atîta metraj pătrat pe tigru, pe broască, pe păinjen şi alţii mai mari sau mai mici
    şi ajungem la o limită. Aşa că moartea rezolvă problema în mod natural, merci beaucoup.
    Dar totuşi sunt prea multe morţi.
    Vorbesc de morţi dobitoace.
    Ca moarte de accident de circulaţie. Ca moarte de accident de casă.
    Ca moarte de greaşeală medicală, de ucidere, de ură, de război. Dobitoace. Toate.
    Hai să ne răsculăm (răscolim, dacă preferaţi) împotriva morţilor dobitoace
    noi, cei oropsiţi ai vieţii cei osîndiţi la...
    (mai ţine cineva minte Internaţionala?
    hei, erau odată idealuri care nu le numărai la ghişeul băncii)
    şi să terminăm traiul morţilor dobitoace şi să lăsăm doar cele naturale (evoluţionişti)
    sau cereşti (creaţionişti).
    Da, aveţi dreptate, ceva defecte şi-au făcut din păcate apariţia în constituţia mea corporală,
    sunt conştient de fapt,
    s-a rupt un dinte la o roată dinţată din componenţii minţii
    poate şi o cureluşă a lăsat, un şurub a pierdut şaiba, mai scîrţîie unde lipseşte ceva ulei
    pesemne lipseşte şi ceva păcură mai altundeva (tare mai mergeau bine roţile de şatră cu păcură)
    ce să zic, chiar dacă aş putea să le repar pe toate defectele şi cred că tot aş mai zice
    şi demenţiunile şi alienaticele şi zăluzelele astea (oricare din cuvintele astea care ar exista)
    fiindcă, vedeţi voi, putem face toţii niznai şi să pretindem că timpul doar usucă
    dar, cîteodată timpul şi învaţă adevăruri,
    tîrzii, dar tot adevăruri rămîn.

    Partea a doua.

    Nu era o parte a întîia dar întodeauna este o parte a doua la gîngăviile mele
    şi asta (aproape) fără excepţie este partea ta, iubita mea.
    Frumoasă
    voioasă
    drăgăstoasă
    mlădioasă
    şi alte rime de clasa a treia primară care rimează cu mireasă
    dar nu înseamnă ca sunt mai puţin adevărate
    (cred că am mai utilizat expresia asta ceva mai sus, am să văd cînd le trec la computer).
    Răii dintre voi cititori au să aducă desigur şi rime negativistice din aceeaşi familie,
    e problema lor şi nu a civilizaţiei în general.
    Aşa că iubito
    frumoaso
    voioaso
    drăgăstoaso
    mlădioaso

    uite, pe scurt

    viaţa-ncepe între spice cînd ridici a tale pleoape
    semănînd grăunţi de soare prin adîncile hîrtoape
    te privesc cum mîna-ţi fină împleteşte fir de vară
    prin ghirlande împistrite cu parfum de lăcrimioră.


    Partea a treia.

    PS. Dacă poezie absurdă nu-i genul tău
    de ce o citeşti pe asta?
    Poate fiindcă ştii că... nu-i chiar aşa absurdă?

AlteleText

blank

corner
vrăjitorie

    am descoperit că

    nu-s vrăjitor
    doar scamator
    l-a mea căruţă în obor

    nu schimb aur
    în balaur
    schimb doar pupăză în taur
    nu schimb zi în neagră noapte
    schimb doar nuci în mere coapte

    pe-orce scenă
    fără jenă
    schimb un bou într-o balenă
    tigru-apare
    poi dispare
    într-un nor de fum şi sare

    asul cade din pahar
    şi apare-n buzunar
    tai în două
    fete nouă
    trei hulubi devin iar ouă

    îs paiaţă
    mălăiaţă
    nătăfleaţă jos la piaţă
    nas dat roş şi alb la faţă
    măscărici
    prin pitici
    mai pe-acolo mai pe-aici
    clovn bătrîn
    palid, spîn

    uite-aşa, uscat, pustîn

    am ajuns l-a meu asfinte
    viaţa-mi roade-n oseminte
    dă rugina în cuvinte
    plin-s de dor şi gol-s de minte.

AlteleText

blank

corner
Limitaţii

    Limitaţi în minte
    oamenii. Omenirea. Toţi.
    Şi eu. Păi sunt om şi eu, nu?
    Limitaţi în duh, în curaj, în voinţă.
    Nu toate voinţele, numai cele mai bune
    ca de pildă voinţa de dragoste
    voinţa a iubi, a fi iubit fără margini fără limite fără piedici aduse impuse suprapuse.
    Mai bine ar fi ţînţari. Oamenii.
    Tot fără duh dar cu o sete de trei ori mai mare ca cîntarul lor,
    impresionant, nu?

    Vorbesc prostii, ştiu, depinde de interpret dar ştiu.
    La aşa o oră tîrzie (dacă măsor de ieri) sau timpurie (dacă măsor de azi)
    creierul suferă pesemne de insuficienţă oxigenală
    şi se abate pe cărărui nebătute de om, de mine adică.

    Mi-e sete. Mi-e foame. De dragoste.
    Oameni cred că ceva, că oleacă, că o dată e deajuns.
    A da. A lua. A trăi. Sărmani oameni.
    Pe urmă haide bade
    la lucru la blide la televizie
    haide ne mai acuplăm ici colo ne mai decuplăm ici colo
    duş, plapumă, sforăit,
    lucru blide televizie...
    pînă şi o veveriţă într-o roată eternă are mai multă varietate, foame, sete.
    Ca mine.
    Foame. Sete. De dragoste.
    A bea a mînca de trei ori cîntarul meu.
    Avem şi noi ceva de învăţat de la ţînţari, nu credeţi şi voi, oameni buni?
    Cu dragoste în plus de băutură şi mîncare, nu credeţi şi voi, oameni buni?
    Nu, nu nebuni,
    nebunul sunt eu.
    Fără lucru, fără blide, fără televizie
    da cu o poftă de căpcăun.
    Care nu sunt. Sunt om. Limitat în minte.
    Dar ce sete, ce foame de tine.

    PS. Cred că nu-i prea poezie ce scriu,
    mai curînd... blog? O, încrezutul de mine...

AlteleText

blank

corner
Comă

    O zi fără tine e ca o zi fără mine,
    goală.

    Ca într-un somn e aşa o zi aş zice,
    sau ca într-un vis e aşa o zi aş zice,
    sau mai curînd chiar ca într-o anestezie totală vecină cu o comă
    e aşa o zi aş zice.
    Nimic. Nada. Niente.

    Cîte zile fără tine pînă acum?
    Toate.
    În comă. Poţi să uiţi de celelalte opţii.

    Cum trăiesc, întrebi?
    În primul rînd a fi în comă nu-i chiar a fi mort, îi ca... a fi în comă,
    da, nu ştiu să mă explic mai bine
    şi nu prea cunosc nici termenii medicali.
    În al doilea rînd, scriu.
    Cum scriu cînd în comă, iar nu ştiu să explic
    şi cred că termeni medicali nici nu există încă,
    poate doar in spiritism cică ‘scriere automată’ - ha ha ha -
    eu şi spiritism,
    mai curînd să conjugă papagalii toate verbele romîneşti la toate timpurile
    decît să cred eu în spiritism.

    O explicaţie, totuşi?
    Îţi dau una.
    O femeie. Tu.

AlteleText

blank

corner
Zei, zmei şi dumnezei

    Am crezut în El şi uite că s-a dus şi El. Viitorul.
    Bine, cvasi dus dacă insistaţi
    dar cu nouăşnouă virgulă nouă procente duse cred că îl pot considera dus.
    Şi ce-i rămîne unui creaţionist ca mine cu dumnezeul lui dus?
    Moartea, asta-i ce-i rămîne, fraţilor.
    Sunteţi de acord?

    Bine, celor mai fanatici ca mine le-ar fi rămas pesemne Trecutul ca dumnezeitate.
    Ce-i într-un nume, la urma urmelor?
    Cum ce-i între Allah şi Dumnezeu şi Elohim? E tot acelaşi,
    doar diferite limbi şi ceremonii dar tot un şi acel dumnezeu sunt toţi trei.
    La fel cum Viitoru şi Trecutu, una şi aceiaşi fiinţă ar zice ei, mai fanaticii.
    Fii mulţumit că ai pe cine chema la nevoie ar zice ei, mai fanaticii,
    obişnuieşte-te cu noul nume şi tacă-ţi fleanca ar zice ei, mai fanaticii.
    Ha, obişnuieşte-te, tacă-ţi fleanca, ha!
    Ca şi cum ar fi vorba de o pereche de pantofi noi, fraţilor.
    Cum pot să mă obişnuiesc la un nume nou
    cînd nu-i chestia numai cu numele
    dar îi cu esenţa?
    Viitoru. Trecutu. Altceva-i. Ce dracu?
    (Scuzaţi-mă, vă rog, că-l menţionez aici pe Necuratu, da cam se potriveşte).

    Un viitor mai îmi lasă o şansă.
    La iubit, la visat, la tine.
    La mînă în mînă în crîng,
    la piept la piept în fîn, la gură în gură şi patimă dură în îmbrăţişarea din şură,
    la mîine.
    Un mîine unde îţi port sandalele într-o mînă
    şi trifoiul cu patru foi pe care l-ai găsit în cealaltă,
    unde deschid uşa înaintea ta şi închid uşa în urma mea
    şi tot ce-i după nu-i nici viitor nici trecut
    ci doar noi.
    Unde îţi mai scriu.
    Fiindcă Viitoru are încă zero virgulă unu procente în el
    şi Trecutu nici nu-mi trece prin cap.
    Nostimă chestia cu Viitoru şi Trecutu
    aşa de romîneşti ca nume cum ar fi Scurtu sau Popescu sau Dumitrescu. Get beget romîni.
    Şi dumnezei.
    Şi mai e cel dumnezeu a meu care nu are nimic a face cu divinitatea dar totul a face cu divinitate.
    Tu.

    Haide, opresc.
    Mai am multe a zice
    şi sigur n-am să am timp să le zic pe toate
    dar las ceva şi pe mîine. Ziua. Sau noaptea. Sau cînd ar fi.
    Zero virgulă unu procente pot fi a dracului (iar Necuratu, tfu, tfu, tfu) de mult procente
    dacă le umplu cu aşa sfinţenie ca gînduri de tine.
    Ceea ce am de gînd să fac.
    Pînă devin zero virgulă zero procente.
    Cînd am să tac.
    Sau cum ar zice mai sus menţionaţii mai fanaticii
    cînd o să-mi tacă fleanca.
    Pînă atunci – suferiţi fraţilor vorba-mi.

    Şi tu... iubeşte-o. Vorba-mi. Chiar dacă nu mă iubeşti pe mine.
    Căci eu da. Te iubesc.

AlteleText

blank

corner
Doină de vară

    Vino nătîng
    La mine în crîng

    Ş-am s-aştern o rogojină
    Şi pe ea dantelă fină
    Iar pe şapte şerveţele
    Am să pun bucate-a mele
    Sărmăluţe-n foi de viţă
    Pătrăţele de halviţă
    Caş şi urdă de la ţară
    Murături de-odinioară
    Castronaşe, tigăiţe
    Pîinicele în căiţe
    Măliguţă, borş şi mure
    Ce-am cules ieri în pădure
    Gogoşari umpluţi, dulceaţă
    Iz de măr stors dimineaţă

    Ş-încă feluri multe alte
    Astea sau chiar celelalte.

    Vin fetiţo
    Garofiţo

    Ş-ai să-mi dai cu-a ta mînuţă
    Delicată sărmăluţă
    Caş şi urdă, murătură
    Borş şi mură cu-a ta gură
    Din adînc de pumnişor
    Apă rece de izvor
    Dară... scumpă garofiţă
    Foame nu mi-e de halviţă
    De dulceaţa ceea fină
    Ce-ai adus pe rogojină,
    Foame mi-e de cea minune
    Care poartă a tău nume
    Arcuita ei sprînceană
    Ş-a ei verde de sub geană

    De-a tău zîmbet, puişor,
    De-a tău oft ş-apoi... să mor.

AlteleText

blank

corner
Frumoasă

    Frumoasă ca raza de soare pierdută în ochi de cicoare florită în Mai,
    Ca panglici grăbite să cadă în stele purtate de fluturi sub susur de nai,
    Frumoasă ca pana de corb ascuţită ce-amestecă-n stihuri cerneală şi gînd
    Şi-n vorbe de-o şchioapă redă vîlvătaia ţîşnind dintre colţi de balaur flămînd,

    O carte de basme prin care trec zîne cu bucle de aur şi spirit rebel
    Şi-a mea Cosînzeană-şi îmbracă mijlocul cu fire-n mătase şi toarse-n inel,
    Un mîndru apus ce se-neacă în mare pierzînd a său sînge în vată de nor
    Şi-n moarte de noapte din nou înviază prin armii de spice foşnind pe ogor,

    Frumoasă cum dealu-i sub castă zăpadă cu primu-i firav şi plăpînd ghiocel,
    Cum este scrisoarea trimisă pe mare, ajunsă la ea ce-l aşteaptă pe el,
    Frumoasă ca alb de cearşaf ce-şi doreşte boţitul în pumn de mireasă închis
    Şi-a lui fericire cînd gură în gură îşi jură perechea nestins paradis.

AlteleText

blank

corner
Drum de ţară

    Căruţa mi se tărăgăneşte pe drumul de ţară

    noroit,
    calu obosit
    trage adormit

    poate mai ajungem la popasul cu fîn proaspăt şi apă răcoroasă

    cu miros de floare
    de soare

    mai curînd, bade?
    mă întreabă calul
    fără să-l înţeleg
    dar îl înţeleg,
    nenorocit şi el ca mine, poate mai mult ca mine.
    Cauţi ziua de ieri? m-a întrebat odată
    fără să-l înţeleg
    dar l-am înţeles
    şi am rîs amîndoi de ne-am prăpădit
    el cu nechezatul şi eu cu sughiţatul,
    da tare ne mai înţelegeam noi de bine.
    Atunci era el mai tînăr.
    Eram şi eu mai tînăr
    şi căruţa era mai tînără
    şi păcura la roţi mai proaspătă
    şi nu auzeai scîrţîitul decît dacă aveai trei urechi.
    Acum auzi şi cu o singură ureche.
    Şi fără urechi.

    Mă uit în urmă
    am lăsat turmă
    am lăsat şi stînă bună
    cum nici este pe sub lună
    cu smîntînă, caş şi urdă
    ţap bătrîn şi capră surdă

    şi am plecat.
    Am înhămat calul şi m-am dus pe lume
    să o caut
    pe ea

    cea Ileană
    Cosînzeană
    ş-a ei verde pe sub geană

    de îmi istoveşte mintea
    şi îmi fierbe sufletul fără istoveală

    şi creieru îmi bate-n unt
    sub cel fir de păr cărunt
    şi mărunt

    şi dus pe meleaguri odată mai ospeţitoare
    mai puţin boţite
    la muchie de ochi
    şi şes de frunte.

    Opresc.
    O poiană plină de lumină
    o gîrlă plină de apă

    şi arici
    şi furnici

    unde las calul să pască alene
    iarba-i proaspătă
    apa-i limpede
    şi mă culc cu capu be bîtă, nu de alta dar dacă mai dă un lup pe aici,
    şi încep să număr norii.
    Aţipesc.
    Deschid ochii,
    calul stă peste mine, aţipit şi el
    dar îmi face umbră să nu mă ardă soarele.
    Deştept calu.
    Am avut şi un cîne, multe roţi de căruţă în urmă,
    dacă s-ar duce cineva pe drumul meu înapoi
    şi ar ajunge la un maldăr de pămînt ars cu sarea lacrimii, acolo l-am îngropat.
    Acum numai calu mi-a rămas
    nici nu gîndesc ce-ar fi dacă s-ar duce.

    Soarele începe să aţipească şi el.
    Fac un focşor să nu mă mănînce gîzele nopţii,
    scot un cărbune ascuţit, o fîşie de hîrtie
    şi încep să îi scriu o scrisoare,
    fiecare seară îi scriu o scrisoare.

    O, doamnă, calu merge-agale
    Aşteaptă-mă la tine-n vale
    Cu ochi aprinşi şi sîn de vară
    Şi cu obraz apus de seară
    Nu duc cu mine nestemate
    Doar aste pagini îndesate
    Cu vorbe pline de iubire
    Şi încărcate cu neştire
    Şi de ai vrea şi viaţa mea
    De două-ş-şapte ori ţi-aş da.

    Aşa am tot scris şi scris
    pînă s-a tocit cărbunele
    s-a stins focul
    şi am adormit.
    Calul necheza dulce
    greierul cînta dulce
    bufniţele vîlvîiau dulce.

    Dimineaţă.
    Înham calul.
    Pornim iar la drum. O găsesc, azi o găsesc.

AlteleText

blank

corner
Denumiri

    Vrei s-o chemi monomanie
    cheam-o monomanie.
    Vrei s-o chemi obsesie
    cheam-o obsesie.
    Vrei s-o chemi dragoste
    cheam-o dragoste.
    Vrei să nu o chemi nimic
    nu o chema nimic,
    sau mai curînd cheam-o nimic
    sau mai curînd... ce contează,
    tot nu am să ştiu.
    Cheam-o apă de ploaie
    cheam-o şopîrlă
    cheam-o vinerea la munte într-o zi de Decembrie...

    cheam-o cum vrei.

    Cum ai chema-o şi tot aceeaşi rămîne, nu se schimbă.
    Rămîne.

    Ce-i mai important este să ştii.
    Uită-te în ochii tăi şi răspunde.
    Ştii?

AlteleText

blank

corner
viaţă

    uite, am scris o strofă mai în altă poezie
    şi de odată m-a podidit nevoia să mai scriu şi altele, surori cu ea,
    cam la fel, ca ea,
    cam altfel, ca ea.

    viaţa-ncepe între spice cînd ridici a tale pleoape
    semănînd grăunţi de soare prin adîncile hîrtoape
    te privesc cum mîna-ţi fină împleteşte fir de vară
    prin ghirlande împistrite cu parfum de lăcrimioră,

    viaţa îşi scobeşte bortă într-un trunchi de plop albastru
    garnisit cu mărgărele ţintuite-n alabastru,
    mîna ta ciupeşte coarda şi din borangic născute
    zboară nori de ciocîrlie între inimi, zeci şi sute,

    viaţa mestecă tămîia pîn-ce-o schimbă în cerneală
    şi-o depune-n a ta palmă cu sfioasă pridideală,
    tu îngîni în ea un farmec şi mi-o scurgi în călimară
    şi mă laşi să-ţi ţes pe buze şoapte dulci de primăvară,

    viaţa cîntă-n a ta ie zbor de şoim şi oft de mare
    pîn-ce aspra vijelie încîlceşte pete-n soare
    după care te găseşte a mea mînă în căpiţă
    şi pe umăr desenează visuri dulce de fetiţă,

    viaţa se termin-adesea între maldăre de blide,
    ici şi colo fărîmele uscăţive de stafide,
    dar şi-a morţii viclenie se închină la cea viaţă
    care pune-un soare-n ceru-mi fiştecare dimineaţă.


AlteleText

blank

corner
Liliacul a înflorit.

    Iar.
    Îmi socotesc vîrsta nu în unităţi de an ci în unităţi de liliacul-a-înflorit.
    Pare mai adaptat, pare mai apropriat,
    pare mai... eu.
    Pare mai eu fără tine, tot numărat in liliaci,
    în liliacul-s-a-veştejit.
    Iar.
    De cîte ori? Le numeri?
    Eu le număr.

    Eu te ferec cu vocale
    Din ningău în cireşar
    Cu refrene-n chilimbar
              anomale
              amorale
    Dulce-i stihul, şi amar.


    Cîteodată mă pune liliacul la gîndit
    ce urîtă ar fi fost lumea fără liliac.
    Sigur, nu am fi ştiut
    dar acum ştim.
    Ce urîtă ar fi fost lumea fără liliac.
    Fără agude coapte, fără fluturi coada rîndunicii, fără căţei cu coadă morişcă
    fără privighetori
    fără asfinţituri.
    Cu toate că nu am fi ştiut dacă nu existau.
    Dar acum ştim.
    Ce minune că există.

    Curge seara pe coline,
    Curge-albastru-n liliac,
    Alungit într-un hamac
              curge-n mine
              gînd de tine
    Psalmi te cîntă. Ochii tac.


    Cîteodată mă pune liliacul la gîndit
    ce urîtă ar fi fost lumea mea
    fără tine.
    Sigur, nu aş fi ştiut
    dar acum ştiu.
    Ce minune
    că exişti.

    Mă găsesc în crîng albastru,
    Cerul arde pe-nserat,
    Liliacu-i parfumat,
              ca un astru
              mort sihastru
    Mor şi eu, pierdut, uitat.


AlteleText

blank

corner
A scrie. Poezie.

    Nu scriu o poezie fiecare zi
    nu se poate, cum s-ar putea?
    Scriu o poezie fiecare oră,
    ziua
    noaptea
    mîncînd, dormind, alergînd după fluturi
    nu ca să-i prind ci ca să-i conving că nu am să-i prind.
    Cîteodată mai mult de una pe oră,
    depinde cît de adînc este dorul
    visul
    zîmbetul. Tău.

    Nu le aştern pe toate pe hîrtie, nu vreau să tai toţi copacii pe lume
    au nevoie de ei şi păsările
    şi veveriţele
    şi mai şi alte dihănii.
    Chiar şi dihănii omeneşti
    de celea care se plimbă mînă în mînă
    şi aşternă o pătură
    şi se aşează pe ea tot mînă în mînă
    şi mînîncă ceva tot mînă în mînă
    şi cînd mînă strînge mînă de se zdrobesc amîndouă
    au nevoie de umbra copacilor să îi ascundă de sori
    de deochiuri
    de luni
    de stele, de meteori, de zei şi zmei şi otravă de mătrăgună,
    de oameni.

    Ce nu scriu nu ştii. Cîteodată nu ştiu nici eu.
    Ce scriu tot nu ştii. Cîteodată ştiu şi eu. Întortocheală vocalizată, da, asta-i frumuseţea,
    cel puţin aşa cred eu.
    Ce frumoasă eşti.
    Aşa ştiu eu.

    Aşezat pe terasă.
    Nu gîndesc la viitoarea poezie, nu-i nevoie să gîndesc,
    mai curînd gîndesc cum să nu o scriu iar, că de venit a venit. Iar.
    Mă uit în jur. Grădina e şi ea poetă, încearcă să se întreacă cu mine
    şi... ghici!... cîştigă. Întotdeauna cîştigă.
    Ce fericire.
    Doi hulubi se iau la bătaie.
    Cîteva ciori planează peste drum, apucă ceva fărîmituri şi se aşează pe o creangă înaltă,
    se delectează, discută, fac planuri.
    Cîteva vrăbii zglobii, cîţiva piţigoi, cîteva privighetori,
    nici o rîndunică, tare aş vrea să fi văzut şi o rîndunică. Poate şi o pupăză.
    Un fluture, cam rece pentru el dar s-a hotărît să-şi înceapă primăvara mai devreme
    şi aleargă ameţit de ici de colo, clar că-i beat. Fericit şi el?
    O mîţă se apropie, se face că nu vede hulubii dar hulubii o văd
    şi zboară să se certe altundeva.
    Mîţa se întinde pe dos, se freacă cum un şarpe pe nisip şi se lasă să adoarmă cu burta în sus.
    Are pesemne pisoi, ţîţele îi sunt umflate cu lapte.
    Ceva gîze se încălzesc într-o rază de soare care a răzbătut între crengi şi frunze
    nu ştiu cum nu îşi dau în cap una de alta, minune.
    Un bondar uriaş bîzîie, aterizează lîngă mine
    îl las să se caţere greoi pe degetul meu gros
    caută nu ştiu ce şi după ce nu găseşte zboară mai departe, ai credea că-i un Boeing.
    O buburuză adormită pe perete.
    Un melc adormit pe perete.
    O pînză de păianjen părăsită, pesemne locatarul nu şi-a plătit chiria şi l-au alungat muştele.
    Puf alb pe cer, nori.
    Un papagal... de unde dracu şi el?... un verde strălucitor, exotic, îmi aminteşte de ochii tăi.
    Grădina. Cîştigă bătălia poeziei întotdeauna.
    Ce fericire.

    Intru în casă,
    mă scuz la toţi copacii tăiaţi din cauza mea, trecut şi viitor, şi încep să scriu iar.
    Ce obsesie... ar fi asta ceva o boală?
    Ce să zic,
    hai să zic ceva foarte neoriginal -
    dacă dragoastea-i boală atunci sunt bolnav,
    nevidencabil.
    Hai să zic totuşi şi ceva original, dacă mi se permite –
    dacă dragostea-i boală atunci poezia este febra.
    Înseamnă că am a dracului de febră.
    Înseamnă că sunt a dracului de bolnav.

AlteleText

blank

corner
Poziţionare, sau Ad absurdum, optzeşpatru

    Ce să-ţi zic, tare-mi mai place să mă fălesc cu poziţia mea în universul ăsta încojurător,
    să o ştiu, să o accept.
    La urma urmelor timendi causa est nescire.

    Uite, de pildă, între zimbru şi buhai
    eu, vită.
    Între cerb şi berbec
    eu, ţap.
    Între mare şi ocean eu, baltă... nu, zicem iaz
    cu nuferi şi broaşte şi stuf.
    Între Eminescu şi Alecsandri
    eu, redactor şef la publicaţia anuală a claselor primare din Năuceni,
    nu ştiu unde-i Năuceni dar ştiu unde-i Urlaţi.
    Între Bagheera şi Shere Khan
    eu, mîţă. Poate motan. Fără ciubote. Fără jumate coadă, pierdută în războaie.
    Chior. Tot din războaie. Obosit. Nu din războaie, din mîncare.
    Între paloş şi iatagan
    eu, briceag.
    Între ciocan şi nicovală
    eu, bilă de plumb. Nu prea sună inteligent dar nici celelalte nu prea sună inteligent.

    Între ieri şi poimîine
    eu, niciodată.
    Între dragoste şi iubire
    eu, pierdut.
    Între să tac şi să nu tac
    eu, poezesc.
    Între poezii către tine şi poezii despre tine şi poezii pentru tine
    eu, nullum magnum ingenium sine mixture dementia fuit.

AlteleText

blank

corner
Oglinda

    O cioară care-şi vopseşte penele în roşu
    ca să arate a fenix
    tot cioară cu penele vopsite în roşu rămîne.
    Chiar dacă se aruncă în foc
    o să-şi frigă penele, asta-i totul,
    şi tare mai put penele fripte.
    De cine vorbeşti? De ce vorbeşti? m-a întrebat.
    M-am uitat în oglindă... adică... ce dracu? Cum a ajuns ea de cealaltă parte a oglinzii?
    Minune? Vis? Halucinaţie?
    Nu prea credeam în minuni şi nici visele nu le reţineam niciodată...

    Am întins mîna repede şi am stins lumina.
    De ce ai stins lumina?
    Tot o mai vedeam,
    de parcă îmi vorbea direct creier la creier. Sau inimă la creier. Sau inimă la inimă.
    Am întors spatele, nu a ajutat.
    Nu poţi să nu mă vezi, aşa că de ce nu aprinzi lumina,
    să te văd şi eu?

    Să-mi vezi ceafa?
    Să-ţi văd ceafa, să-ţi ating ceafa cu degetele, să las degetele în sus...

    Cutremur! Cel puţin 8.9 Richter.
    M-am uitat împrejur... curios lucru,
    nici o ţăcăneală, nici un freamăt, nici o vibraţie... cum adică?
    M-am repezit la geam –
    motanual tolănit pe spate
    două ciori pe o ramură înaltă aruncînd sîmburi pe el şi vorbind politică între sîmburi –
    unde-i cutremurul?
    M-am uitat la mînă... nici nu-mi vedeam degetele de tot tremura
    am făcut pumn
    tot nu-mi vedeam degetele de tot ce tremura... adică... eu?
    Întoarce-te, te rog.
    Era comandă ‘te rog’ul acela, m-am întors.
    Oglinda tot acolo.
    Ea
    tot acolo.
    Mi-ai atins ceafa? Ţi-am atins ceafa?
    Cu degetele?

    Uite ce praf ridicăm după noi, a zis şoarecele elefantului.
    Am zis-o eu numai ca să zic ceva.
    Ştiu gluma asta.
    Da ce glumă mai e gluma asta, nu? Nici nu-i glumă de glumă ce e.
    Da de cine vorbeşti? Da de ce vorbeşti? a întrebat iar
    şi de data asta nu m-am mai minunat. Cineva mă asculta. Mă judeca. Ea mă asculta. Nu mă judeca.
    Ba chiar îmi răspundea,
    cu întrebări dar totuşi răspunsuri în ele.

    Uite, ce rămîne după mine este un fel de praf,
    sunt unii pe care îi va face să strănute
    unii pe care îi va face să zîmbească
    unii pe care îi va face să-şi pună aspiratorul în priză la viteza maximă
    ba chiar să-şi mai cumpere unul în caz că unul singur n-ar fi deajuns...
    Asta-i unii. Şi una?
    Ce vedeam în oglindă era prea frumos ca să fie real
    aşa că am ezitat dacă să răspund sau nu
    cu toate că ce vedeam era prea frumos ca să nu fie ea.
    Degetele care încercau să iasă din oglindă înspre mine
    deveneau fum
    înainte ca să se retragă înapoi în degete.
    Cum au ieşit ele înainte?
    Înainte nu te uitai la mine.
    Nu prea înţelegeam sensul.
    Şi una? a repetat.
    Cred că tebuiam să răspund, altfel ar fi fost şi nepoliticos
    şi nefolositor. Ca un armăsar legat de un copac, ca un chibrit ne-aprins, ca un pahar fără apă.
    Şi una, am repetat după ea,
    pe care o va face să iasă din oglindă chiar cînd mă uit la ea
    şi să adune praful în albumuri
    şi în urne cinerare
    şi ceva în plămîni, şi în inimă, şi în ochi.
    Adică... crezi că o să lăcrimeze?

    Ştii ce mi-a zis Mark Twain?
    Ţi-a zis?
    Da, mi-a zis.
    Mi-a zis să nu mă despart de iluzii. Dacă se duc am să mai exist dar nu am să mai trăiesc.
    Inteligent om, Mark Twain.
    Da, aşa că continui să cumpăr vopsea roşie,
    să mă minunez la norii de praf în urmă,
    să mai scriu. Adică să mai îţi scriu.
    Ce-o fi o fi, chiar dacă n-o mai fi pentru mult.
    Dar o fi pentru atît cît am am eu nevoie.

    Degetele au ieşit din oglindă, fără să devină fum
    mi-au împăturit palma cu căldură
    pe urmă s-au ridicat la obraz
    şi au pătruns pentru o scurtă clipă în colţul gurii.
    Poate şi pentru atît cît am şi eu nevoie, pesemne mai puţin decît am şi eu nevoie.
    M-am uitat în oglindă.
    Cum dracu există pe lume atîta frumuseţe?
    Cum dracu era oglinda aia între noi?
    Cum dracu nu era pe lume un ciocan?
    Cum dracu?
    Poate pentru dracu?
    Ai să ai albumurile,
    şi urnele,
    şi plămînii şi inima şi ochii.
    O să-mi lipsească vopseaua. Nouă. Şi praf. Nou.
    Nu o să-ţi lipsească nimic, poţi întotdeauna să le amesteci din nou,
    să le găseşti din nou.
    Îţi promit că vor fi noi, chiar dacă vechi.
    Fiindcă tu ai să te schimbi. Şi degetele. Şi nu inima.
    Şi nu inima.

    A ieşit din oglindă.
    Sau poate am intrat eu în oglindă.
    Drumul era acoperit cu romaniţă, şi bujori, şi pansele, şi arici sălbatici
    şi toţi se întreceau să ne pătrundă între degetele picioarelor
    să ne înţepe,
    să ne povestească aventurile noastre pe care ei le-au trăit şi noi le-am gîndit.
    Nu-mi lăsa mîna, mi-a zis, o voce care nici nu am auzit-o.
    Niciodată, i-am zis. Cred că o voce care a auzit-o.
    Sper că o voce care a auzit-o.

    Cine ştie cînd o să se spargă oglinda...

AlteleText

blank

corner
Mireasă, doi

    Îmbrăcată-n alb-albastru, fir de aur împletit
    Îi incinge mijlocelul ca un şarpe poleit,
    Mînecuţe cad din umeri şi legate-ajung sub cot
    Cu mărunte funduliţe terminate-n peridot,

    Amintiri de mure coapte sub a iei gingaş in
    Îndrăznesc cu pete roze să promită dulce chin,
    Năsturei de perlă rară bat în luci de curcubeu
    Şi îmbată-n frumuseţe fiu de zeu şi fiu de zmeu,

    Poala largă mişunează cu sălbatici fluturaşi
    Pregătiţi la bătălie cu bondarii nărăvaşi,
    Şorţuleţul în cascadă cade de pe şolduri mici
    Cu dantele în mătase şi girlande-n licurici,

    Zeci de bolduri ţin coroana împletită de-al ei păr
    Gămălii din pietricele şi din sîmbure de măr
    Iar micuţe panglicuţe din fîşii subţiri de mac
    O ornează-n floricele de albastru liliac,

    La urechi bat clopoţeii cu o limbă de argint
    Coborînd din lănţuşoare copleşite cu iacint
    Iar de gîtul alb-zăpadă cade-n jos pe pieptul cald
    O micuţă inimioară cizelată în smarald,

    La picioare săndăluţe, talpă-n lemn de nuc bătut
    Şi ca fină cureluşă fir de iarbă nou-născut,
    Voalul ce-o zburda în urma-i fugărit de alizeu
    Înţesat de un păianjen l-a sa artei apogeu.

    O, frumoasa mea Ileană, mai frumoasă Cosînzeană,
    Cu-a ta gură foc de vatră şi-a tău ochi foc de poiană,
    De departe te îmbracă în minuni a mea privire
    Şi te pierd în cununie, şi în veci de veci neştire.

AlteleText

blank

corner
Nu absurdum, cred că, sper că

    Frunziş
    Prundiş
    Bacşiş

    Nu-s aşa sigur, sunt astea rime adevărate?
    Mai sunt şi altele din familie dar nu îndrăznesc să le menţionez
    mai ales una care ar schimba clasificarea cărţii la opşpe ani în sus.
    Sau optăşpe. Sau opsprezece. Sau optăsprezece.

    Na, uite că-s plecat iar pe drumul absurdului, şi nu vreau. Dar mă trage.
    Care număr atunci ar fi asta, nouăşşapte? Sau nouăzecişişapte. Sau optzeci şi şapteşpe
    cum o zic francezii?

    Deajuns! Stop! Halt! Hai să încerc altceva, poate reuşesc...
    ah, de mi-ai zice un cuvînt de dragoste ce uşor ar fi.
    Cum nu mi-l zici trebuie să mi-l imaginez. Nu-i la fel, zău că nu-i la fel
    (zi, la fel ar rima cu falafel?... trosc! pleasc! şi alte onomatopee care, teoretic spus,
    ar trebui să redea zgomotul palmelor care mi le adresez pe obraz
    ca să ies din buclucul ăsta mental...).

    Haide, uite, citeşte mai departe te rog, încerc, zău că încerc.

    *

    Mă poartă aleanul pe drumuri uitate
    Bătute de cei ce-aşteptau un cuvînt
    Urechea plecată uşor la pămînt
    Ghirlande cu-a inimii dor ajurate
              şi dulce descînt.

    Poteca ce trage încolo la vale
    Şi-n soare clipeşte ca praf de porfir
    Îndrumă spre mine zburdalnic zefir
    Ce seamănă-n gura-ţi parfum de migdale
              şi-n ochii-ţi zamfir.

    E-o bancă acolo, vopseaua crăpată
    Se-agaţă la fire din vechiul palton
    Ce eu am jertfit să îţi fie plocon
    Să nu se agaţe fustiţa-ţi plisată
              de şubredul tron.

    Un trunchi de stejar ce abia-şi duce anii
    Reţine în coajă un stih, acum şters
    De-abia se mai vede sărmanul cel vers
    În care-am cioplit şi poveşti şi păţanii
              şi dor de neşters.

    E iarba-negrită de-a jurul potecii
    Pe unde ca fiare ne-am fost tăvălit,
    Acu focu-i stins, dar cărbune-mpietrit
    Împarte-amintirea pe-a vecilor vecii
              ce-avut-am trăit.

    Mă-ntorc la cărare, trecut, singuratic,
    Auzi şuieratul ce-mi suflă în piept?
    Ţin braţele-ntinse, cu corpu-mi transept
    Mă ţintuie-n cuie un Cronos sălbatic
              pe drept, sau nedrept.


    *

    Pentru cîteva momente am uitat. Lumea. Nu pe tine.
    Pe tine nu te pot uita.
    Tu eşti parte din reveria mea trăită. Cît de onirică ar fi ea.
    Dar am uitat realitatea şi, paradox, tu aparţii realităţii. Realităţii celorlalţi.

    Tramvai. O maşină. Un fluier de tren.
    Mă uit împrejuru-mi, mulţime de om
    Trăieşte apatic un trai dihotom -
    Cel tainic, la vise şi zbor indigen,
              celaltul... sitcom.


    *

    Nu absurdum de data asta?
    Cred că.
    Sper că.

    Sper că...

AlteleText

blank

corner
Poale

    Ridică-ţi poalele, să le umplu

    cu sămînţă de grîu
    şi pietricele de rîu
    şi toate comorile ce zăceau ferecate în hambarele mele, cum ar fi
    cuvinte din marea gîndirii culese
    şi pentru-a ta poală pe sprînceană alese
    şi dacă ai vrea şi mai multe şi dacă ai vrea mai adese
    pentru cel peisaj ce sub poale răsare
    cu a lui dulci ispite purtate călare
    de raze-ncîntate sub mîndra povară
    ce-n cumulonimbus mental mă-ncojoară...
    şi mai multe, mai adese, mai alese, mai culese,
    ca cîntec zburdalnic, ca doină de jale, ca imn insolent sau ca rugi slovenite
    pana-mi ţese.

    Lasă-ţi poalele ridicate, să admir

    ce-a fineţe de in
    ce îmbrac-a meu chin
    şi toate comorile ce zac ferecate în hambarele tale, cum ar fi
    parfumuri din timpul miresii culese
    şi izuri ce-ascuns-ai sub cea poală alese
    şi dacă aş vrea şi mai multe şi dacă aş vrea mai adese
    ţi-aş aduce în glas o privighetoare
    o ciută grăbită băită de soare
    o stea ce se-aprinde în fiece seară
    şi toarnă-n pahare sclipire de vară...
    şi mai multe, mai adese, mai alese, mai culese,
    ca fraze ciudate, ca strofe uitate, ca stih prăpădit sau ca urlet de lup
    versu-mi iese.

    Lasă-ţi poalele să cadă, să uit ce-i de neuitat

    cum a fost cel sărut
    şi cel lut ars în lut
    şi toate comorile ce vor zăcea ferecate în toate hambarele, cum ar fi
    mii aşchii pe muşchii spinării culese
    şi pentru-a tău suflet zeci de doine alese
    şi dacă am vrea şi mai multe şi dacă am vrea mai adese
    să trăim înzecit împlinita visare
    născutul de zi şi topitu-i în mare
    o şoaptă în piele cu susur de ghiară
    o buză strivită de-o buză avară...
    şi mai multe, mai adese, mai alese, mai culese,
    căci buciumu-n plămîni, căci talanga în piepturi, căci vaietu-n inimi, căci vuietu-n sîni
    viaţa-mi drese.

AlteleText

blank

corner
Fată, nu fetiţă

    E-o fată
    O, Doamne, minunată
    Ce-mi luminează cugetul ca ziua ridicată,
    Dă-mi firicel de păr, ş-o unghie căzută, ş-un timbru lins ce n-ai trimis de mult, ca niciodată,
    Să le înec în chilimbar, cerneală şi agată
    Să port la gît ca biată
    Erată.

    Ce fată
    Cu farmec îmbracată
    Îmi cizeleaz-adînc în piept o dragoste uitată
    Cu cremene la sfîrc, ş-un soare l-a ei coapsă, ş-un suflu plin de liliac ce inima-mi îmbată
    Şi-mpinge mîna să mai scot peniţa mea crăpată
    Să scriu astă ciudată
    Cantată.

    O fată
    Ar fi fost ea odată
    Fetiţă mioriţă dalbă-n trandafiri pictată
    D-acuma-ntre femei, aprinde vîlvîtaie, iară în ăst trecut poet cu frunte-adînc arată
    Trezeşte viaţă, oft şi dor ş-o foame zvînturată
    Ce n-o fi săturată
    Vreodată.

AlteleText

blank

corner
Iluzie Optică

    Ne-am întîlnit
    În crîngul înflorit

    Ne-am despărţit
    În crîngul veştejit.

    Cînd ne-am întîlnit
    Crîngu-a înflorit

    Cînd ne-am despărţit
    Crîngu-a veştejit.

    Noi. Întîlnit.
    Crîng. Înflorit
    Noi. Despărţit,
    Crîng. Veştejit.
    Dicţionar celest.

    Am fost
    un fel de zei
    dumnezei
    cu natură
    pe măsură
    cu minuni
    marţi la luni
    gînd şi vrajă
    fără strajă

    am visat
    am creat
    am dispus
    am apus
    am zîmbit
    am iubit.
    Am trăit.

    Am crezut.
    Am pierdut.

    Nu numai crîngul.
    Cînd ne-am întîlnit
    marea a fiert
    curcubeul
    s-a aprins în nori de zăpadă
    polul magnetic şi-a schimbat direcţia
    iar luna s-a rotit oleacă,
    nu mult, numai oleacă.

    Nu numai crîngul.
    Cînd ne-am despărţit
    marea s-a domolit
    zăpada a devenit iar zăpadă
    polul magnetic s-a întors
    acolo unde şi pe vremea grecilor tot acolo era.
    Luna
    s-a scris în ziare că ar fi fost o iluzie optică.
    Da, iluzie optică.
    Cum răsărit de soare.
    Cum licărit de licurici.
    Cum întîlnirea noastră.

AlteleText

blank

corner
Sfîrşituri

    Negură şi zgură
    Cîntecul mi-l fură
    Secolele se agaţă
    Cu o silă de mătreaţă,
    Ca puhoi de mărăcine
    Dau prin gînd, dau peste mine,
    Torc minutele sfîrşitul
    Dus poetul, necioplitul
              ce harababură.

    Păcură pluteşte
    Ochii îmi lipeşte
    Fără doar şi fără poate
    Fel de visuri împăiate
    Mi se-nramă pe perete,
    Mor de foame, mor de sete,
    Chinul dragostei mă roade
    Rîde ceasul – mori, măi bade
              cin-se sinchiseşte?

    Frunze biruite
    Clipe irosite
    Se amestecă-ntre ele
    Se înşiră ca mărgele
    Cu crăpate roţi de moară
    Cu pierdute nopţi de vară
    Ş-o ispită buimăcită
    Ce în piept mi-e rătăcită
              printre răsărite.

    Ştiu şi eu, degeabă
    Lupt a vieţii deabă
    Ani purtaţi pe muşchi de umăr
    Şi nesăvîrşiţi în număr
    Se-mpletesc cu liliacul
    O, plecat şi el, săracul,
    Dichisiţi ca lungi ghirlande
    Se gătesc a fi ofrande
              nime nu mă-ntreabă.

    Dară, totuşi, iacă
    Chiar de mă îneacă
    Dor şi patimă strivite
    Sub a timpului copite
    Iar rugină-ncetul coase
    Plăci de-aramă între oase,
    Uite-a fetei poezie
    (Că nu am destoinicie)
              cu-a ei olm se-mbracă.

AlteleText

blank

corner
Colibă

    În ceaţa ce se scurge-n vale prin bieţii trunchi posomorîţi
    Şi-ascunde foşnete de jale a falnici arbori doborîţi
    M-ascund şi eu cu sterpa-mi vorbă, printre ciuperci şi piţigoi
    Şi înjghebez a mea colibă din ramuri unse cu noroi.

    Am auzit chemarea, nu trebuia să fi fost vre-o chemare dar am auzit-o
    m-a ajuns dintr-un colţ nedefinit al sălbăticimii
    puternică, atît de puternică că am auzit-o şi cu mirosul.
    Am tăiat imediat uşă
    am tăiat geam
    pus frunziş pe acoperiş
    am făcut pat din mărgele
    viorele
    fin tăiate-n pătrăţele
    puf de păpădie
    romaniţe o mie
    tăiate şi ele
    ca visele mele
    în aşchii de stele.

    Mă aştepţi?... cu pană ruptă şi peniţă îndoită
    Între vorbe-ntortocheate şi străjeri de răsărită
    Împrejur ziduri măreţe din fîşie de lumină
    Bîntuite de-o iubire care doar la noi se-nchină?


    Frumos vorbea chemarea,
    de-aş putea şi eu ai răspunde cu o chemare
    îmbrăţişare
    sau cum se cuvine cu pîine şi sare
    i-aş răspunde.
    Am început să încerc, am continuat să încerc
    întîi număram cu numărătoarea
    pe urmă m-am pus la numărat frunze, ca să am deajunse obiecte să-mi controlez număratul
    am adăugat boabe de grîu
    am adăugat grăunţi de nisip
    nuci castane scoici
    foi rupte de calendar
    mai am saci de peniţe uzate şi alţi saci de condeie topite...
    da, cîteodată condeiele se topeau în mînă
    se chiar şi aprindeau.
    Mă uit la vîrfurile de degete arse, îmi amintesc, ce plăcere scurtele vizite în iad,
    ce plăcere scurta vizită în iadul palmei ei.

    Cai sălbatici trec pe-alături, îmi culeg boabe din mînă
    Iar pe urmă pleacă-n soare după iapa cea bătrînă,
    Mă gîndesc la cea ce, poate, a depus în vînt chemarea
    Împreună cu-a ei zîmbet, cu chibritul, lumînarea,

    Îngropate las poeme ce-au răspuns a ei chemare
    Cu hîrleţul lîngă mine mai culeg abecedare
    Şi încerc cu slove sacre să descopăr taina celei
    Ce-mi pictează-n ochi lumină cu fineţea acuarelei.

AlteleText

blank

corner
xxxxxzeieşti

    Îmi amintesc lumina, cînd a fost făcută.

    Îmi amintesc cerul, cînd a fost făcut.

    Îmi amintesc pămîntul, apa, plantele, cînd au fost făcute.

    Îmi amintesc...

    Stai oleacă, iubitule, păi tu nu ai fost prezent acolo atunci,
    numai unul singur, Dumnezeu, a fost prezent acolo atunci.
    Sau, nu cumva, pretinzi că... că tu ai fi...


    Am început să rîd în hohote, poate isterie e mai bun un cuvînt.
    Cînd m-am liniştit puţin, între hohote şi sughiţuri,
    am luat-o pe genunchi (nu s-a împotrivit) şi i-am şoptit în păr, lîngă ureche:
    păi mi-a suflat el duhul în piept,
    aşa că oleacă de prezenţa lui a rămas şi în mine.
    Aha, dar nu în mine fiindcă pe mine m-a făcut dintr-o bucată de os, a ta.
    Nu, nu fetiţă, pe tine te-a făcut înaintea mea,
    ţii minte cînd a făcut lumina?
    Dar cum scribii erau toţi bărbaţi, şi încă misogini cum era moda pe vremile alea,
    au relegat faptul ăsta la urmă. Şi încă l-au şi deformat.

    S-a moleşit oleacă,
    mîinile mele rătăceau fără pic de rezistenţă
    şi la un moment dat am chiar roşit. Eu, nu ea.

    Îmi amintesc cînd Moise a rupt marea în două
    cînd Isus a fost răstignit
    cînd Leonardo a desenat-o pe Gioconda
    cînd tunul a bubuit pe Aurora
    cînd bomba a căzut pe Hiroshima
    cînd Fleming a mirosit putreziciunea
    cînd Armstrong a mers pe lună...

    A adormit pe genunchii mei,
    capul rezemat de umăr
    mîinile încleştate la spate.
    Am ridicat-o în braţe şi am depus-o pe pat
    cum ai depune un fulg de zăpadă
    cum ai depune o rază de soare
    cum ai depune buzele pe obrazul unui nou născut.
    Pe urmă m-am aşezat lîngă ea, spatele la perete,
    şi am continuat.

    Îmi amintesc lumina, cînd a a fost făcută şi tu ai fost acolo, cu mine.
    Îmi amintesc cerul, cînd a fost făcut şi tu ai fost acolo, cu mine.
    Îmi amintesc pămîntul, apa, plantele, cînd au fost făcute şi tu ai fost acolo, cu mine.
    Îmi amintesc...

AlteleText

blank

corner
Tei

    Dimineaţă,

    teii se scutură în părul tău,
    legi panglici roşii în jurul florilor căzute,
    aţipite, fericite.

    Amiază,

    păsărele zglobii te fugăresc pînă la iaz
    îţi fură veşmintele şi le atîrnă sus,
    pe tei.

    Seară,

    căţărată în tei
    mesteci frunză amăruie
    împreună cu cireaşă cu corcoduşă
    pe urmă înmoi o peniţă în amestec
    şi îmi scrii o scrisoare.

    Noapte,

    adormită la rădăcină de tei
    visezi armăsari albi,
    scrisoarea scrisă uitată lîngă genunchi,
    o veveriţă o fură.

AlteleText

blank

corner
Cuvintele n-ar exista, de n-ai exista

    Hei fetiţă
    licuriţă
    a meu stih ş-a ta guriţă
    de ar fi să nasc-o lume
    dragoste i-aş da eu nume,

    Hei fetiţă
    trandafiţă
    strugure pe fir de viţă
    te aprinzi cu o dogoare
    ce te schimb-acuş în soare,

    Hei fetiţă
    subţiriţă
    poleită cu fustiţă
    ai pus doru în ardoare
    şi săratu-ai pus în sare,

    Hei fetiţă
    miazăziţă
    a pămîntului domniţă
    zbor la tine-a mei cocorii
    eu mă-mbat aici cu norii,

    Hei fetiţă
    mărţişiţă
    adormită sub căpiţă
    un cadou dat omenirii
    şi pomada dată firii,

    Hei fetiţă
    notimpiţă
    tu pui iţă lîngă iţă
    dai şi muguru în floare
    şi căpşuna în culoare.

    *

    Hei fetiţă
    poeziţă
    te ating la inimiţă?

AlteleText

blank

corner
Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare

    Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare
    Adesea ne-am întîlnit
    Tu, alergai prin albastră cicoare
    Iar eu te priveam buimăcit.

    Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare
    Mi-ai dat într-o zi un buchet
    Cu cinci viorele şi trei lăcrămioare
    Ş-un dulce balsam de rozet.

    Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare
    O gură şi-un sîn m-au supus
    În crîng am găsit a iubirii dogoare
    Şi-amarnicu-i dulce apus.

    Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare
    Mai vin şi mă culc prin trifoi,
    Uscată-i fîntîna, din crîng mai răsare
    Doar vaier prelung de cimpoi.

AlteleText

blank

corner
Vorbe

    Un opaiţ luminează cu-a sa flacără plăpîndă
    Colţuri veşnic părtăşite de păianjenii la pîndă,
    Pe-o măsuţă zace moartă foaia ruptă din caiet
    Rînduită cu simboluri din a vocii alfabet.

    Pata rece de cerneală ce-i căzută adormită
    Peste colţul singuratic a hîrtiei gălbenită
    Parc-ar încerca s-ascundă cele vorbe fără rost
    Ce căzut-au nevoite din a minţii adăpost.

    Pe aici pe colo cîntă ceva stihuri vii, rămase
    Cam ciuntite dar scăpate sub a corijării coase,
    Mai încolo o peniţă pare-a fi făcut război
    La cuvinte înşirate şi-nainte şi-napoi.

    Vorbe duc pe-a lor spinare măzgălită de poetul
    Ce-ncerca cu îngîmfare să o facă pe-a profetul
    O duioasă povestire care el ar fi furat
    Din momentele trăite prin gîndiri de neuitat.

    Uite-acolo pare scrisă, apoi ştearsă vorba vină
    Şi asupra-i zgîriată pare scrisă e lumină,
    Mai la stînga, înc-oleacă, între alte, lăcrămele
    Se îmbată cu cerneala ce-ar fi fost vărsată-n ele
    Iar iubire stă măreaţă ca o crizantemă-n soare
    Urmărită de-amăgire, mai departe scrisă-i doare.

    Altele stau aliniate ca ostaşii-n defilare
    Sub a virgulelor strajă: năzuinţă, vis, candoare,
    Iar sub foaia cea de-asupra, prin strigoi şi piţigoi
    Multe alte, zgribulite, zac pe zeci şi zeci de foi.

    Pe podea, sub pleoape-nchise, zboară caii, armăsarii,
    Un poet în prada nopţii se trînteşte cu tîlharii
    A lui dulce copiliţă îi arunc-un bucheţel
    Împletit din nuferi galbeni şi-a lor mijloc stînjenel,

    Zboară clipele, se-aruncă cu-a ei zîmbet în vîltoare
    Printre vorbe mistuite între semne de-ntrebare,
    Uite una, sărutare, care visul a aprins,
    Uite alta, aminitire, care inima a stins...

    Dimineaţa bate geamul. Se ridică, zăpăcit.
    Oasele-i trosnesc. Priveşte, din apus în răsărit.
    Un chibrit freacă cutia. Vorba arde-n foc şi fum
    A ei fenix se ridică. Moare, ca sfîrşit de drum.

    Nime ştie, nici habar,
    la poet în buzunar
    zace-o mică
    scrisorică
    un adio
    a ei dar.

AlteleText

blank

corner
De-ale Probabilităţii

    Am pus două foi de hîrtie una peste alta
    şi am tăiat din ele două pătrăţele în acelaşi timp,
    să fie egale.

    Pe urmă am scris pe unul ‘iad’
    şi am ezitat înainte de a scrie pe celălalt ‘rai’
    că dacă scriam ‘paradis’ ar fi cîntărit altfel
    dat fiind cantitatea de cerneală inegală între ele.

    Am căutat o pălărie.
    A găsit o bască dar nu era deajuns de adîncă,
    pînă la urmă am dat de o căciulă, cam uzată
    dar asta nu conta,
    ce conta era faptul de a fi adîncă ca două capete
    aşa că dacă aruncam în ea pătrăţelele de hîrtie, împăturite,
    şansele a alege unul sau celaltul ar fi absolut egale,
    misterele unei probabilităţi matematice chemată şi noroc, cîteodată.
    Le-am aruncat înăuntru. Pătrăţelele împăturite.
    Le-am amestecat timp de trei zile,
    chiar cînd mîncam cu o mînă sau făceam alte chestii zilnice
    cu cealaltă tot amestecam;
    să nu se fi zis că favorizam unul sau celaltul.
    Tare mă mai durea mîna.

    Am ales un pătrăţel de hîrtie,
    l-am scos dar nu l-am despăturit.
    Am aşteptat.
    Să-mi răspunzi.
    Atunci l-am despăturit să compar viaţa cu probabilitatea. Şansa. Norocul.

    Ce am învăţat din tot exerciţiul ăsta futil?
    Nimic.
    Sau... sau poate am să descopăr că totuşi există ceva o mînă invizibilă
    care ghidează lumea, viaţa.
    Căci dacă corelaţia ar ieşi în jurul unui zero, atunci aş ştii sigur că nu există.

    Interesant. Pînă acum, după cîteva zeci de ori, mi-a ieşit o corelaţie de unu.
    Adică cum o corelaţie perfectă.
    Adică cum o mînă invizibilă ar exista.
    Adică cum îmi iese mereu ‘rai’
    şi tu îmi răspunzi mereu ‘rai’
    nici nu aş fi vrut ca mîna să nu existe.

    Tîmpenii poetice? Poate.
    Sau poate mai curînd... mistere celeste? Pesemne.

AlteleText

blank

corner
Citit. Înţeles. Nu. Sau da.

    Dacă-mi citeşti cuvintele
    şi roua nu ţi se evaporează de pe piele
    şi nisipul nu-ţi devine sticlă pe sub tălpi

    înseamnă că nu le citeşti.

    Dacă-mi înţelegi cuvintele
    şi carnea nu ţi se aprinde în iadul nopţii
    şi plămînii nu ţi se veştejesc în furtuna biruită

    înseamnă că nu le înţelegi.

    Dacă-mi citeşti cuvintele
    şi roua ţi se evaporează de pe piele
    şi fierbi
    şi nisipul îţi devine sticlă pe sub tălpi
    şi te taie
    Dacă-mi înţelegi cuvintele
    şi carnea ţi se aprinde în iadul nopţii
    şi te răscoleşti
    şi plămînii ţi se veştejesc în furtuna biruită
    şi te înăduşi

    înseamnă că le citeşti
    înseamnă că le înţelegi.

AlteleText

blank

corner
Cu mîna la sîn

    Te-ai trezit
    cu mîna la sîn. A ta, nu a mea.
    A mea e mii de kilometri departe
    un alt ţărm
    o altă lume
    pesemne un alt univers.
    Fiecare are un alt univers,
    tu ai unul
    eu am unul
    noi avem unul,
    fiecare merită a fi trăit
    nu toate pot fi trăite.
    Poate altă dată, altă viaţă, alt... univers?

    Te-ai trezit
    cu mîna la sîn. Ai crezut că-i a mea?
    O, ce ţanţoş şi îngîmfat m-aş petrece pe străzi
    ca un cocoş cu culori care ar face cucubeul să se strîngă în nod pe cer de ciudă
    cu un cînt în guşă care ar face leul să îmbrace piele de oaie de invidie
    cu un foc la inimă care ar face iadul să se chircească de spaima a deveni cenuşă.

    Te-ai trezit
    cu mîna la sîn. Nu a mea.
    Păcat, un păcat mai mare ca mărul în paradis
    mai mare ca viţelul în deşert
    mai mare ca o lume care n-ar fi avut un dumnezeu.
    Mai mare ca o lume fără poezia corpului tău
    şi a tăcerii tale.

    Te-ai trezit
    fără mînă la sîn.
    Te-ai ridicat din pat
    ai păşit spre fereastră şi ai deschis-o... poate... poate o mînă?...
    răcoarea ţi-a încreţit pielea
    răsuflul a zburat ca un nor mititel înspre streşini
    iar cămaşa de noapte ţi s-a lipit de corp ca un scut firav, străveziu.
    Te urmăresc, mii de kilometri departe te urmăresc
    şi
    încetinel
    îţi duc mîna la sîn.
    A ta.
    A mea.
    A noastră.

AlteleText

blank

corner
În anii două mii

    În douăzeci zero zero
    noi eram tineri
    tu erai frumoasă.

    În douăzeci unu zero
    noi eram tineri
    tu erai frumoasă.

    În douăzeci doi zero
    noi eram tineri
    tu erai frumoasă.

    În douăzeci trei zero
    tu erai frumoasă.
    Adică... ce s-a întîmplat?
    Nu prea ştiu mai mult, ştiu numai că tu erai frumoasă.
    Cred că ceva cu o... pompă?

AlteleText

blank

corner
Lumină

    Lumina
    m-a biruit.

    Trec cocori
    trec berze
    trec raţe sălbatice,
    lumina le-a biruit şi pe ele.
    Aşa-i cu lumina,
    luminează.

    O zi
    ai să şezi pe piatra aia unde ai şezut cu mine,
    picioare sălbatice
    ochi sălbatici
    gură sălbatică,
    ai să ridici pleoapele
    şi ai să le vezi pe toate -
    berze, cocori, raţe
    jur împrejur
    pe un picior sau două
    se uită la tine
    cum se uită la lumină.
    Cum mă uitam eu la lumină.
    Cum mă uitam eu
    la tine.

    Trec berzele
    cocorii zboară
    ca atunci odinioară.
    trec şi raţele
    la rînd
    trece şi un mîndru gînd

    Am avut
    o viaţă plină
    cu lumină.

    Mai o am.

AlteleText

blank

corner
ăst prenume

    lume lume
    cum anume
    mă topesc la ăst prenume?

    uite-n vară
    surioară
    dor de dînsa mă omoară

    toamna vine
    peste mine
    şi un foc în piept mă ţine

    iarna-i sură
    dulcea gură
    taie-n gînd fără măsură

    primăvară
    visul zboară
    voi găsi-o... oară oară?

    doină, o, dulce doiniţă
    du-mi cuvînt de la domniţă.

AlteleText

blank

corner
O serie de Întrebări şi de fără Răspunsuri

    Spune, ce-ai fi preferat, m-a întrebat,
    un Romeo şi Iulia tineri,
    exuberanţi, dinamici, frumoşi, sălbatici în dragoste
    ca în filmul lui Zeffirelli
    sau un Romeo de şaizeci plus cu o Iulia de cinzeci plus cu un dinte de aur în faţă
    talentaţi cum ar fi supt talentul cu laptele mamei
    ca pe vremea teatrului comunist?

    şi tot vorbind şuviţele de păr îi fluturau zglobii pe frunte
    ca mînji zburdalnici şi nărăvaşi pe coline.

    Uşoară întrebare, m-am gîndit, şi eram pe cale să răspund
    cînd am privit-o cum mă privea şi m-am oprit,
    poate totuşi nu chiar aşa uşoară
    poate o capcană neaşteptată pe undeva
    în formularea întrebării, în răspunsurile posibile, în inimă?

    Spune, ce ai fi preferat, a întrebat mai departe
    văzîndu-mi chinul şi decizînd să îl prefacă în schingiu,
    o Mică Sirenă chemată Ariel
    cu un ‘happy end’ à la Disney
    şi o vrăjitoare à la Divine
    sau o Mică Sirenă fără nume
    cu un destin tragic à la Andersen
    şi o sculptură à la faţa lui Ellen şi corpul lui Elin?

    şi tot vorbind şuviţele de păr îi curgeau tandre pe umeri
    ca fulgii a o mie păpădii suflate în in de ie de isteţimea unui zefir.

    M-am uitat în sus şi am văzut prima întrebare mascată în sabia lui Damocle
    cum zăcea atîrnată de un fir de păr asupra capului meu,
    acuma o a doua sabie s-a atîrnat alături de prima, de acelaş fir de păr,
    mitul se transforma înaintea ochilor mei (şi deasupra capului meu)
    în ceva nou, modern, abstract.

    Am vrut să mişc oleacă la stînga
    dar picioarele îmi erau încătuşate în fire de mătasă,
    cînd le-a fi tors ea?

    Spune, ce ai fi preferat, a continuat
    şi instinctiv m-am uitat în sus,
    încă nu era o a treia sabie atîrnată dar ştiam că curînd...
    să fii un Zheng He într-un palat inundat de femei splendide
    sau un Robinson Crusoe pe o insulă pustie fără fel de femeie?
    o lume care o vezi în alb şi negru
    sau o lume în care auzi numai vorba dar nu muzica?
    tinereţe scurtă
    sau bătrîneţe eternă?
    Elvis Presley
    sau Maria Callas?

    şi tot vorbind şuviţele de păr îi îmbrăcau sînii
    ca mîinile unui iubit reîntors mii de ani după plecare şi neuitare.

    Am tresărit. Glumea?
    Nu glumea.
    Era un foc în privirea aceea, în obrajii aceia, în gura aceia...
    m-am uitat iar în sus.
    O lume în care m-ai cunoscut dar nu m-ai avut
    sau o lume în care nu m-ai cunoscut?

    Şapte săbii. Un număr magic. Atîrnate toate de acelaş fir de păr,
    o să cadă.
    Cînd? Curînd? Acum?

    Am coborît ochii, nu conta.
    Ce conta era ce aveam să-i răspund, o întrebare,

    Spune-mi, ce preferi
    poezie cu rimă sau poezie fără rimă?

    A zîmbit.
    S-a uitat de-asupra capului meu
    pe urmă iar la mine.
    Poezie, mi-a răspuns.

    M-am uitat şi eu.
    Firul de păr atîrna acolo, orfan,
    săbiile mistuite, dispărute, plecate în lumea miturilor,
    eu...viu.

    Îmi promiţi să nu mă mai întrebi aşa întrebări,
    fără răspunsuri?
    am întrebat-o.
    Nu era acolo.
    Poate pregătea alte întrebări.
    Poate gîndea la răspunsurile mele.
    Poate le ştia. Le ştia. Toate.

AlteleText

blank

corner
descîntec

    uite-aiure
    în pădure
    uite-aiurea
    în pădurea
    uite-aiură
    în pădură
    uite-aiureo
    în pădureo

    fără sens gîndirea-mi joacă
    prin pustia mea toloacă
    joc şi eu
    că Dumnezeu
    că Iubirea
    toacă, toacă.

AlteleText

blank

corner
Timp, relativ vorbind

    Uite, timp am cît cioara în par şi apa în ciur
    aşa că lasă-mă să vorbesc, te rog,
    chiar dacă-i nedesluşită vorba.

    În cîteva sute de ani
    cînd tu ai să ai (în sfîrşit) treizeşunu de anişori
    şi eu am să fiu acolo unde anii nici nu se cheamă anişori nici nu se mai numără
    departe de tine ca electronul de atom, relativ vorbind,
    ca Calea Lactee de Galaxia Andromeda, relativ vorbind,
    ca tu de mine, absolut vorbind
    tot am să-ţi mai scriu, ştiu, nu-i mare surpriza asta

    vorbe măiastre
    venuste (albastre?
    eu, ateu
    c-un Dumnezeu


    care nu-i a căuta departe, nu-i din ceia care se ascund în ceruri)
    şi te rog nu lua ‘măiastre’ la valoarea absolută a cuvîntului
    că doar nu pot fi obiectiv la vorba mea
    dar pot fi obiectiv la dumnezeul meu, ca orice ateu.

    În încă cîteva sute de ani
    cînd tu ai să ajungi la treizeşdoi
    şi eu am să fiu subiectul a excavaţii arheologice înaintate
    (poate înapoiate, cum să ştiu dinainte?)
    te rog să nu permiţi nimănui să-mi facă datarea oaselor cu radiocarbon C14
    că nu aş vrea să înceapă să puie întrebări gen

    păi cum aşa un boşorog
    scrie foc (bine, mă rog,
    eu cred foc
    ei cred ioc


    dar am filtru şi la ureche şi la inimă)
    şi să înceapă să mă zeflemisească
    cu fel şi fel de accente vocale nepotrivite
    şi analize-aluzii gen textuale şi sexuale şi linguale dar sigur nu gen tale quale.

    Şi cîteva sute de ani şi mai departe
    în lungul tău şi scurtul meu viitor
    cînd ai să ajungi la venerata şi venerabila vîrstă de treizeştrei de ani
    (iar eu, departe în trecut, undeva în paleocen
    unde am ajuns şi eu la venosclerozica vîrstă de treizeştrex de ani,
    de unde şi expresia T-Rex)

    tare-aş vrea să-ţi aminteşti
    de un vers (dacă-l găseşti...
    n-a ajuns?
    că l-am ascuns


    ciopîrţit în o mie trei sute cinzeşapte poezii, mai mult sau mai puţin)
    aşa că trebuie sau să-l găseşti ca vestitele şapteşpe ace în vestitele optăştrei care cu fîn
    timp ce caii tot rumegă şi dau cu copita
    sau să-l compui cum ai compune cinci vase de cristal sparte, mai rău - amestecate,
    sau amîndouă. Nu-i chiar aşa greu cum pare că zic aici,
    chiar nu-i greu de loc, trebuie doar să asculţi, să închizi ochii, să vezi, să crezi.

    Uite, cioara nu mai e-n par şi apa nu mai e-n ciur
    aşa că timp să vorbesc nu mai prea am,
    rămîne nedesluşită vorba. Dar rămîne.

AlteleText

blank

corner
Niciodată

    Am dus gura la gură...
    Cînd?
    Niciodată.
    Cum ziceam
    am dus gura la gură şi ne-am lipit
    ca o lipitoare de piele
    ca o căpuşă de carne
    ca o meduză de un homar
    că nici microbi nu pătrundeau între noi...
    Nu prea sună... romatic.
    Poate că nu. Ştii că Meduza a fost mama lui Pegas?

    S-a uitat la mine, chiorîş.
    Acum ştiu.
    A dus gura la gură şi ne-am lipit...

    Am dus mîna la sîn.
    Cînd?
    Niciodată.
    Cum ziceam
    am dus mîna la sîn şi ne-am îmbinat
    ca emisferele de Magdeburg
    ca doi magneţi de trei tone
    ca hidrogen de oxigen
    că nici aer nu pătrundea între noi...
    Nu prea sună... romatic.
    Poate că nu. Ştii că soarele e cam totul hidrogen?

    S-a uitat la mine, chiorîş.
    Acum ştiu.
    A dus gura la gură mîna la sîn şi ne-am îmbinat...

    Am dus coapsa la coapsă.
    Cînd?
    Niciodată.
    Cum ziceam
    am dus coapsa la coapsă şi ne-am îngemînat
    ca pruncul de ţîţă
    ca doina de nai
    ca culoarea de curcubeu
    că nici lumină nu pătrundea între noi...
    Sună... romantic.
    Poate. Ştii că poezie fără tine e prunc fără ţîţă, doină fără nai, culoare fără curcubeu?

    S-a uitat la mine, chiorîş.
    Sau invers?
    A dus gura la gură mîna la sîn coapsa la coapsă şi ne-am îngemînat...

    Gura-i zîmbet în ogradă
    Dus e sînul în livadă
    Coapsa murmură în vînt
    Dulce cînt.

    Cînd?
    Am ridicat ochii şi nu m-am uitat la ea.
    Niciodată.

AlteleText

blank

corner
De-a Joaca

    Hai, jucăm de-a baba-oarba?
    La vîrsta noastră?
    Nu ştiu de vîrsta noastră
    da ştiu că vîrsta mea e deajuns de înapoiată.
    Cu asta era de acord.
    Spune, nu cumva ai ceva... intenţii?
    Sigur că aveam cumva intenţii
    şi ştiam amîndoi dar nu era chiar să le prezint atunci în proză orală.
    Bine, hai să ne asigurăm că nu trişezi.

    Mi-a bandajat întîi ochii cu bandaj medical.
    Nu ai de gînd să-mi pui ghips, nu?
    Nu, mi s-a terminat.
    A continuat cu cîteva rînduri de rolă corectoare Tesa “că-i ecologică”
    peste care şi o rolă întreagă de bandă pentru ambalat, neagră,
    ceva folie de aluminiu 50 microni grosime
    deasupra un sac de iută legat cu o basma “să ţină”
    şi peste toate astea o pereche de ochelari afumaţi à la Brigitte Bardot,
    nu afumaţi ca culoare ci afumaţi la lumînare
    că nu se vedea nici soarele prin ei. Nici nu ştiu cum mi-a găsit urechile să-i agaţe.
    M-a pus să mă învîrtesc de paişpe ori... Acum prinde-mă!

    Pe dracu să o prind.
    Tot ţopăia în jurul meu (mai auzeam, cam înfundat dar auzeam)
    şi mai simţeam şi podeaua cum tremură, dar să o prind...
    Pe ici pe colo trăgea cu clopotul
    izbea două talgere
    o talangă de vaci
    sufla în tubă (de une-o fi avut ea o tubă?)
    pe urmă a început să arunce în jurul meu cu farfurii de porţelan (a mele)
    şi eu tot mă învîrteam şi mergeam şi alergam la sunet
    şi tot mă izbeam ba de un scan ba de pisică (şi ea alerga) ba dădeam într-un perete

    cred că eram deacu acoperit cu vînătăi şi plin de scrîntituri de oase
    pînă i s-a făcut pesemne milă de mine
    şi deodată i-am simţit suflul pe faţă şi am cuprins-o.

    Mi-a rupt straturile ce-mi acopereau capul
    i-am rupt straturile ce-i acopereau corpul
    am înjghebat din părţi un complet şi ne-am tăvălit între cioburi de porţelan
    pînă a căzut tuba peste noi şi ne-a îngropat în muzică.
    Hmmm... văd, intenţii...

              Cioburi zac împrăştiate
              A calvarului cetate
              Zac născute în ardoare
              Lacrimi de privighetoare
              Ca un vis de libertate
                   ca un soare.

    Hai, jucăm de-a v-aţi-ascunselea?
    Nu a mai menţionat vîrsta,
    după baba-oarba a învăţat cît de înapoiată mi-era a mea, a ei o ştiam amîndoi.
    Spune, nu cumva mai ai ceva... intenţii?
    Sigur că mai aveam cumva intenţii,
    lupu-şi schimbă părul da năravul ba.
    Bine, hai să ne asigurăm că nu trişezi.

    Ne-a dus într-un cartier complet delăsat şi dărăpănat
    mii de apartamente goale, fără uşi, pereţi dărîmaţi şi bălării care-ajungeau la acoperişuri
    guzgani mari ca o mîţă şi mîţe mari ca un viţel...
    Eram cam neliniştit
    dar cum ea era liniştită m-am prefăcut şi eu în zen absolut.
    Un guzgan mă tot fixa cu ochi de guzgan.
    Am urcat amîndoi la etajul şapte din unşpe
    am sărit ceva găuri din podea care ajungeau la etajul doi
    ceva scînduri cu piroane ruginite
    ceva farfurii sparte (altele)...
    Uite, pune-te aici cu faţa la perete, acoperă-ţi ochii şi numără pînă la o mie.
    M-am pus cu faţa la perete, mi-am acoperit ochii,
    la cinsute-saizeştrei mi-am zis că-i deajuns că aveam crampe deja la picior
    şi am deschis ochii, m-am întors.
    Guzganul mai era acolo, poate aştepta să mor? Era slăbuţ.
    Aştepţi mult şi bine, m-am strîmbat la el
    şi am început să caut.
    Da, ziua de ieri mai uşor de găsit.
    A înnoptat, a răsărit, a înnoptat, mi-era foame
    doar toate sandvişurile erau cu ea
    şi guzganul tot după mine. Ştia să urce şi scări.
    Am început să obosesc serios, mă aşezam tot mai frecvent,
    guzganul se apropia tot mai mult

    cred că eram deacu acoperit cu vînătăi (altele) şi plin de scrîntituri de oase (altele)
    pînă i s-a făcut (ei, nu guzganului) pesemne milă de mine
    şi deodată i-am auzit suflul după un stîlp şi am găsit-o.

    Mi-a rupt zdrenţele ce-mi acopereau corpul
    i-am rupt pînzeturile ce-i acopereau corpul
    am înjghebat din părţi un complet şi ne-am tăvălit între piroane ruginite
    pînă s-au adunat toţi guzganii în jurul nostru şi ne-au îngropat în chiţcăit.
    Pesemne de apreciere (şi foame).
    Hmmm... văd, intenţii...
    Le-am lăsat lor sandvişurile care ea nu a apucat să mănînce.

              Prin piroane ruginite,
              Rime lungi, stihuri dogite,
              Se întrezăreşte-un clocot
              Trage-n urma lui un tocot
              Şi a inimei ispite
                   turnă vocot.

    Hai, jucăm de-a v-aţi-prinselea? mi-am încercat norocul mai departe.
    Adică nu ai tras o lecţie pînă acum?
    Ba am tras, cred că îmi place să învăţ.
    Aha. Spune, nu cumva mai îţi rămîn ceva... intenţii?
    Sigur că mai îmi rămîneau cumva intenţii,
    foamea vine mîncînd.
    Bine, hai să ne asigurăm că nu trişezi. Tu ai permis de conducere. Du-ne în Pădurea Neagră.
    În Germania?
    Da.
    Da ce, nu mai sunt păduri in România.
    Aia-i mai mare.
    Dar...
    Spune, ai intenţii sau nu ai intenţii?
    Am tăcut chitic, am urcat în maşină şi am plecat la Pădurea Neagră.
    Trei zile cu popas ici şi colo. De-ar fi fost la Polul Nord şi tot aş fi plecat.

    Am ajuns undeva pe o potecă pe unde şi lupii pesemne îşi pierdeau drumul,
    Tu rămîi aici...
    S-a urcat în maşină... Dar nu ai permis... Şi, cine să mă prindă aici? şi a plecat.
    Telefonul a sunat o oră mai tîrziu. Acum prinde-mă!
    Dar întîi trebuie să te găsesc.
    Asta-i uşor...
    şi aproape imediat am început să aud claxonul venind de undeva la nord de mine.
    Întîi încă alergam. Pe urmă mergeam. Pe urmă mă tîrîiam.
    Dar mai aproape nu ajungeam.
    şi nu prea aveam chef să mă prindă noaptea pe acolo, nu mai era vorba de guzgani
    ci de lupi şi urşi şi girafe
    şi care mai de care alte fiare fioroase, poate chiar şi oameni.
    Am încercat să-i telefonez, bateria era goală.
    Poate a simţit că eram să devin isteric.
    Poate nici ea nu vroia să ajungă faţă la faţă cu fiarele.
    Poate că chiar nici nu vroia să mă piardă aşa devreme şi înapoiat,
    nu înainte de a afla ceva despre intenţiile mele.
    Aşa că am început să aud claxonatul tot mai apropiat

    şi cam cînd nu mai era loc pe mine nici de vînătăi (alte altele) nici de scrîntituri (alte altele)
    a apucat-o şi aşa o frică şi aşa o milă şi aşa un suflu
    că a înţepenit locului şi am prins-o.

    Mi-a rupt tot ce aveam pe mine
    i-am rupt tot ce avea pe ea
    am înjghebat din părţi un complet şi nepăsători de lupi şi urşi şi girafe
    ne-am înfundat în veştegiune pînă ce fumul a devenit flacără şi sudoarea a stins totul.
    Ne-am trezit dimineaţa în maşină, la geamuri lupi şi urşi şi o girafă
    (...pesemne fugită de la circ... a chicotit, zmulgîndu-mi smocuri de păr de pe piept).
    Hmmm... văd, intenţii... şi după cîteva clipe... zi, îţi pare rău că am ajuns aici?
    ...după care vorbe i-am exemplificat iar intenţiile mele
    şi am menţionat şi Polul Nord.

              Fiara e răpusă, zace
              În privirile opace
              În a inimei mici cajă
              În cei sîni domniţi de vrajă
              Unde-o patimă rapace
                  &nbs;doarme-n pace.

    Eram înapoi.
    Data viitoare jucăm şah, mi-a spus, decisă, hotărîtă, cu o convicţiune de nestrămutat.
    Spune, ai cumva ceva... intenţii? am întrebat-o.
    Le cunoşteam pe a mele, a ei nu prea îmi erau clare.
    Poate că avea chiar intenţia să trişeze.

    Nu am terminat partida.
    Vina ei.
    Îmi aduc doar aminte că, cam pe la mijloc, a oprit ceasul
    a dus regina ei la regele meu
    şi restul e la fel de nebulos şi sălbatic ca o partidă de blitz.
    Numai ultimele momente mai îmi sună în urechi
    cu a ei sublim...
    ...mmmmm...
    H-ul a dispărut undeva.

    O, ce minunate cele momente de intenţii dezonorante...
    ...mmmmm...
    A meu ăsta.

AlteleText

blank

corner
Idile

    Pe tăiş
    de frunziş
    în luminiş
    îţi trag spatele dezgolit,
    frunze uscate se agaţă de păr
    fărămîndu-se în amintiri de toamnă
    şi făină de pămînt.

    Prin spini
    străini
    şi rădăcini
    te rostogolesc
    pînă ce roua devine noroi
    cu pietricele ce se lipesc în jurul gîtului
    ca perle ciuntite de muşcături de cuţit.

    Cu licurici
    şi arici
    mici, pitici
    îţi împărtăşeşti veşmintele
    ofertă nevoilor lor diurne şi a mele nocturne
    raze de soare croşetate cu umbre ţes divinitate în juru-ţi
    raze de lună croşetate cu fulgi de meteor ţes întrebări înăuntru-ţi.

    Vară,
    secară,
    foşnet de seară,
    fluturi ţi se aşează întîi pe ochi
    pe urmă îţi inundă restul corpului
    şi nu te găsesc decît cînd ridici un braţ gol
    şi îmi faci semn să intru şi eu în poezia ta.

AlteleText

blank

corner
Poze gălbenite, parte rupte

    În Botoşanii
    mei
    pe străzile
    în tei
    printre agude
    ş-a lor rude
    albe dude

    ei
    chiştocii derbedei
    mucoşi şi zdrenţuroşi
    la dracu de frumoşi
    trăiam acea copilărie
    cum n-ai trăi nici ani o mie

    iubeam
    zbieram
    iertam
    cădeam
    ne războiam şi ne cafteam
    spărgeam un cap, spărgeam un geam,
    furam, scuipam şi înjuram

    iatagane
    otomane
    buzdugane
    şi arcane
    prăştii, arcuri şi săgeţi,
    dîrji ostaşii şi semeţi

    în meri în peri
    prin calde veri
    în calde perni
    prin ger de ierni

    hai să vedem un Tomazian
    pe urmă iară la maidan
    o operă, un circ, Birlic
    mai cumpărăm ş-un loz-in-plic
    ş-apoi năvala prin ogrăzi
    mai e război cu alte străzi

    fotbal, handbal, oină, şah,
    Alecsandri (Allah! Allah!
    turcii răcnesc sărind pe noi o sută
    noi punem steagul românesc pe crâncena redută
    )...

    ...dară
    dară
    uite
    iară
    vine dulcea primăvară
    bujorei deschid iar ochii
    crini îmbracă albe rochii

    un ghiocel, un mărţişor,
    primul sărut, primul fior...

    Botoşanii mei
    v-aţi dus
    aţi apus.

    În vecii vecilor, amin!...
    o, ăst tainic chin sublim.

AlteleText

blank

corner
Creaţie, aşa fel

    Întîi am zămislit lumina.

    Nu înainte cu cinci mii de ani cum cred unii
    ci înainte cu cinci mii de mii de mii de ani, cum cred alţii, mai corect.
    Aveam nevoie de lumină ca să lucrez în haosul ăla
    şi cu vîrsta mea înaintată şi înainte ca cineva să fii inventat ochelari şi night-vision
    am trebuit să încep cu lumina. Am avut baftă şi am reuşit,
    chiar m-am jucat oleacă (hei, şi mie îmi place să mă joc din cînd în cînd)
    cu lungimi de undă, cu culori,
    la urmă le-am amestecat pe toate şi am lăsat cei ce-i voi crea mai tîrziu
    să cerceteze toate aspectele şi să-mi zică şi mie.
    Am lăsat şi întunericul, sigur, păi e nevoie de ceva un echilbru în univers
    cu entropia şi conservaţia energiei şi toate astea.
    Lumină fie! am zis şi lumină a fost.
    Mi-am frecat mîinile mulţumit cu prima mea idee şi am trecut la a doua.
    (Da, de numărat ştiam).

    Era clar că tebuia să fac ceva cu amestecătura aia de ape peste tot
    aşa că am separat apele de sus de apele de jos, da, sună cam comic cînd o zic,
    şi am pus o întindere între ele, ca un fel de graniţă,
    Întindere să fie! şi am numit asta cer. Sau rai. Sau paradis.
    (Dar astea au devenit astea [sic] mai apoi. Şi [sic]ul e de mai apoi.)
    M-am odihnit oleacă că mai aveam de lucru
    dar am lăsat asta pe ziua ce venea, adică după întunericul ce abia l-aveam creat
    adică puteam număra în zile, era mai uşor decît în unităţi atomice.
    Hei, voi credeţi că tot ce aveam de făcut era să zic XYZ să fie!
    dar credeţi-mă, era mult mai complicat ca asta.

    Ziua a treia.
    Să se strîngă apele care sub cer şi să se arate uscatul! sau aşa ceva vorbe,
    nu îmi aduc exact aminte unitatea sintactică utilizată dar pare că am reuşit
    şi pe pămînt am pus ierburi, buruieni, lalele, copaci inclusiv bananieri
    şi toţi aveau (asta era o idee straşnică) să-şi creeze singuri sămînţa
    şi să se reproducă, aşa că eram scutit de corvada asta
    şi nu trebuia să încep din nou în nu ştiu cît timp.
    Aveam şi o idee cu ceva de pus în mări tot
    dar necesita încă gîndire şi ceva plănuire, aşa că am amînat chestia cu mările.
    Am preferat să termin ziua pe şezlong şi să mă joc cu genetica,
    am făcut mere rotune şi am făcut mere ţuguiate şi am făcut gutui
    şi am făcut liliac (tare mai mirosea frumos)
    şi am făcut crin alb (tare mai mirosea frumos)
    şi am făcut iasomie (tare mai mirosea frumos)
    şi milioane de alte combinaţii botanice (lucram repede, eram foarte eficient)
    şi la un moment momentan de nebunie (hei, am şi eu momentele mele)
    am făcut un cactus
    şi m-am rostogolit pe jos (adică pe pămînt) de rîs cînd am văzut ce caraghios arăta.
    Mai bine mă opresc, înainte ca să inventez roşii cherry, mi-am zis
    şi m-am oprit. Tocmai eram pe cale să inventez ananas cojit, dar m-am oprit.
    (Aud cineva comentează că trebuie să folosesc sau ‘creaţie’ sau ‘invenţie’, nu amîndouă;
    ei, bine, tant pis cum au să zică odată cei ce au să se cheme odată francezi).
    S-a terminat şi ziua a treia, da, eram mulţumit.

    V-am spus deja că aveam o idee cu mările?
    Ei, bine, înainte de asta am avut o iluminaţie, haha,
    şi am spus Luminători să fie!
    şi uite aşa am făcut şi lună, şi soare, şi stele.
    Comete, praf cosmic, sateliţi – astea au venit mai tîrziu
    şi nu-s eu responsabil de toate. Adică poate da. Adică poate nu.
    Adică v-o las vouă s-o decideţi.
    Eu iau responsabilitatea pentru lună, soare şi stele
    şi aveam ceva planuri uimitoare pentru mai departe care îmi mijeau deja în cap,
    staţi, o să vedeţi. Asta era ziua a patra, şi uite că se amijea deja de ziua a cincea.

    Ziua a cincea. Asta era un ‘test case’ pentru ziua a şasea,
    un fel de pregătire a şablonului final, un fel de zi cobai să zicem
    unde am dat drumul freneziei mele artistice şi creative
    şi în loc să o duc eu pe ea (frenezia) în spate, a început ea să mă poarte pe mine în mări
    pe pămînt
    în pămînt
    pe copaci
    în văzduh... peste tot.
    Ştiu, voi credeţi că parte din astea au fost făcute ziua a şasea – greşeală mare!
    Să mişune apele de vieţuitoare să zboare păsări deasupra pămîntului!
    dar mai era şi Să dea pămîntul vieţuitoare! în acieaşi zi
    că ştiam deja că ziua a şasea o să fie prea plină şi prea grea şi complicată.
    Aşa că sfîrşitul zilei am avut deja creat lupi, şi raci, şi meduze, şi furnici,
    şi broaşte
    şi fluturi
    şi ţînţari (nu-s prea mîndru cu ăştia)
    şi vrăbii
    şi vulturi
    şi crocodili
    şi microbi şi virusuri şi viermi şi elefanţi şi miliarde de altele, toate vieţuitoare.
    Era un echilibru perfect.
    Ştiam deja că ziua a şasea avea să dezechilibreze totul dar obsesie e obsesie
    (cum avea să zică Freud, cred că el)
    aşa că am inhalat adînc toate plăcerile primelor cinci zile
    şi mi-am pregătit şantierul pentru ziua a şasea.

    Să facem om după chipul nostru!
    Ziua a şasea.
    Ce decizie fatală. Ca decizie infantilă. Ce decizie nechibzuită, morbidă.
    Eu, adică Eu, adică cum Eu, cel cu litere majuscule a putut face aşa o decizie eronată?
    Poate că singurătatea mi-a întunecat ceva chibzuirea
    dar tot trebuia să ştiu mai bine şi să nu dau mînă ispitei,
    eu fiind Eu.
    Mi-am construit cu anii o pledoarie - că nu erau încă ordinatoare pe vremea aia
    că nu aveam încă imprimante 3D
    că proiecţiile statistice încă nu erau inventate
    simulatoarele
    şi mai altele.
    Dar, undeva, înăuntru, ştiu că era o greşeală.
    Şi toţi cobaii şi prototipii din ziua a cincea nu m-au pregătit pentru ziua a şasea.
    Produsul final. Om. Om bărbat şi om femeie.
    Mai bine jucam Lego ziua aia.

    Eram aşa de pissed-off cu rezultatul
    (numai că au deschis gura şi am şi înţeles imediat cu ce aveam a face)
    că m-am culcat ziua a şaptea şi nu m-am sculat decît ăştia mii de mii de ani mai tîrziu.
    Din păcate, nu am fost surprins. Ştiam deja ce direcţie avea creaţia mea să ieie
    şi asta-i chiar ce am găsit. Aş fi preferat o surpriză.
    Am găsit o lume în debandadă totală. Avariţie. Cruzime. Răutate. Egoism.
    O, sărmanele fiare de apă, de pămînt, de văzduh, ce v-am făurit, bietelor?

    Mă culc iar. Nu ştiu pe cîţi ani.
    Dar cînd am să mă scol
    ştiu exact ce am să creez atunci.
    Şi ce nu.

    Interesant, sunt şi oameni care joacă mintal cu aceeaşi idee
    (hei, dacă aş fi eu El... sau pentru politically correcţii - hei, dacă aş fi eu Ea...),
    pesemne că sunt ici-colo şi ceva elemente bune în creaţia asta a mea.
    Dar prea puţine, o, Eu’le, mult prea puţine.
    Ireparabilă situaţia pentru moment, o, Eu’le, din păcate
    ireparabilă. Pentru moment.

AlteleText

blank

corner
Idile, doi

    Ai aprins un felinar
    sub stejar,
    Te-ai culcat printre pansele
    sub o plapumă de stele,
    picături de rouă pură
    te îmbracă-ntr-o armură
    transparentă ca o ie
    în cel ceas de agonie
    cînd iubitul sînu-ţi fură
    ş-a ta gură.

    Împrejurul tău furnici
    şi arici,
    Lupi sălbatici dar fugari
    şoimi năpraznici cu hoitari,
    licuricii te-nconjoară
    te îmbracă-n primăvară
    ş-a ei amintiri străbune
    încîlcite cu tăciune
    dar aştepţi mîna hoinară
    şi avară.

    Vîntul curge prin văzduh
    ca un duh,
    Scîrţîie leagănu-n vale
    taie naiu-n dor şi jale,
    o sclipire în răşină
    te îmbracă în lumină
    ochii-ţi ard cu o gîndire
    ce îneacă a ta fire
    într-o patimă virgină
    fără vină.

AlteleText

blank

corner
A Dragostei

    Încet rătăcesc pe cărările serii
    În sîn liliac şi în pumn busuioc,
    În juru-mi domneşte plăcerea tăcerii
    Da-n pieptu-mi trosneşte a dragostei foc.

    Pe bănci aruncate aşa, la-ntîmplare
    Perechi vinovate de-a inimii chin
    Beau mîna în mînă a firii cîntare
    Şi gura în gură a dragostei vin.

    Mai colo un mîndru fecior genunchează
    În palma lui doarme un flutur plăpînd,
    Un alb armăsar ce în spate nechează
    În coamă îi poartă cu-a dragostei gînd.

    O bancă gătită cu ramure moarte
    Zîmbind, sîngerează sub aprig briceag,
    În scîndura groasă pe veci va să poarte
    Un nume, ş-un nume, a dragostei steag.

    O pătură luptă cu armii de rouă
    Sub ea, dulce şoapte înnoadă taifas
    O singură patimă-n inime două,
    O doină născută-n a dragostei glas.

    Încet, părăsesc şi grădina şi seara
    Iubirea păseşte tiptil spre apus
    Dar cît mai trăi-vor şi mucul şi ceara
    Mai torc ceva stihuri l-a dragostei fus.

AlteleText

blank

corner
Încîlcite vorbele-mi şi rima-mi

    Neobosit scrie poetul
    bietul său suflet zbuciumat
    lăsat sa cadă-n nimicire,
    iubire fără de sfîrşit.

    Priveşte, ochii-i sunt aiure
    ai-de-pădure curge-n sîn
    stăpîn pe pană, nu pe minte
    cuvinte între crini topeşte.

    “Acum îţi scriu, în a mea toamnă
    doamnă cu lacuri verzi, ascunşi,
    pătrunşi de-a soarelui divină
    lumină, aur şi parfum,

    Vorbă nu este să descrie,
    hîrtie nu s-a plăsmuit,
    ciuntit condeiul ca un cîne,
    rămîne doară a mea liorbă

    Crăiasă, să-ţi zidesc coloană,
    icoană îmbrăcată-n stih
    distih în jur, iar iasomie
    să-nvie l-a tău sîn, mireasă.”

AlteleText

blank

corner
Prevaricaţiune Poetică

    Năucit, smintit, zăpăcit,

    Uite-aşa îmi trec eu vremea pictînd vorbă după vorbă
    Caligrafica gîndirii pe hîrtie toarnă ciorbă
    Mai îmi iese cîteodată un ‘Război şi Pace’ liric
    Care-ar trebui să nască cel puţin un panegiric
    Dar mi-e teamă că va naşte cel mai mult un necrolog
    Sau de mine, sau de arta-mi... hei, da-i poate pocinog?

    Apreciat, cîntat, lăudat,

    N-am să fiu eu niciodată de-o inconştientă lume
    Care-şi limită plăcerea la cinism, batjoc şi glume,
    Sigur mi-ar plăcea să cheme o străduţă după mine
    Fie ea chiar îngropată sub molozuri bizantine
    Sau sub groapa comunală unde zoaiele se scurg
    Ş-a meu nume-acolo scris e: Nume, Nume, dramaturg.

    Visător, aiuritor, îngăimător,

    Pesemne am să fiu cît timpul mi-o da voce, mi-o da voie
    Ş-anotimpuri trecătoare m-or scuti de cataroie,
    Într-o sală afumată unde-o biată lumînare
    De-o biserică jertfită, mă ajută la visare,
    Taburete-nchiriate goale-aşteaptă omenirea,
    Cum are zice el, moş Creangă?... n-ai s-ajungi hăi nicăirea.

    Deodată... uşa zboară
    Sar ţîţînii, şi coboară
    O făptură-n alb de ie
    Soare, stele şi mărie
    Curg, pînă ce sala-i plină
    Cu sămînţă de lumină
    Şi îmi zice: Hei, poete,
    Lasă-te de alte fete
    Uite-ţi fiu eu public vara,
    Iarna, toamna, primăvara,
    Şi de-ajuns de zici să-ţi fie
    Ia condeiul, şezi măi, scrie!


    Ş-uite-aşa, oameni, aşa
    S-a şi scris povestea mea,
    Ce-am nevoie de ciopor
    Cînd mă-mbat cu vis şi dor?

AlteleText

blank

corner
Închipuiri, Moto Perpetuo

    Îmi închipui
    viaţa

    dimineaţa,

    trezită, caşti şi te întinzi
    îmi dai un ghiont şi mă cuprinzi
    un sîn turtit
    un sîn lipit
    de unde dracu te-ai ivit?
    ne doborîm
    ne coborîm
    în iad, în rai...
    măi fată, stai!...

    picioarele desculţe bat podeaua în supunere
    pînă ajungi la baie podeaua e tăciune inconştient
    duş... dinţi... prosop aspru... perie... roş pe buze... albastru pe la ochi..
    chiloţei cu fluturi
    sutien cu... nu, azi libertate nu sutien
    şi rochiţa şubredă, subţirică că şi păianjenii fug după tine să înveţe cum ai ţesut-o
    (nu am ţesut-o, am cumpărat-o cu trei sute doi lei, scoţi limba la ei)
    cade peste tine
    şi te întorci în cameră pentru pantofi,

    îmbrăcată? întreb eu încă adormit, dezamăgit la prospectele mele spulberate
    şi tu îmi spulberi şi restul minţii (multă nu mi-a rămas după iad)
    cu un pup că parcă-s pupat cu clondirul
    cu o mîngîiere că parcă-s mîngîiat cu fierul roşu
    lăsîndu-mă înfierat peste tot cu roşu de buze şi roşu de obraji

    pa! şi zbori într-o lume
    care nu se aşteaptă la năpastia care vine să înflorească asupra ei
    şi s-o îmbrace
    în frumuseţe...

    hei, soare, invidios?
    şi cobor din pat, abia că mă ţin picioarele.

    Îmi închipui
    viaţa
    iară

    de cu seară

    te-ntorci, furtună
    cred că tună
    o zvăpăiată, o nebună,
    o zi întreagă mi-a fost dor
    păi crezi tu că e chiar uşor?

    dusă rochiţa, chiloţeii,
    rămîn pantofii şi cerceii
    o nerăbdare
    o ardoare...
    păi ce-ţi ziceam, cumătre soare?...
    iar ne-am pierdut
    iar ne-am găsit
    după cel chin adînc, cumplit
    poate chiar
    nemaipomenit...

    podeaua n-are încotro, se supune iar
    (în secret îi place să ardă sub tine, dar nu zice nimănui, secretul ei)
    duşul te răcoreşte, se răcoreşte şi el (o are mai uşor ca podeaua)
    te pătrunde că pînă devin şi eu gelos
    prosop... la dracu cu prosopul... perie... la dracu cu peria
    şi te întorci val-vîrtej
    şi cazi în aşternuturi lîngă mine
    apa curge din păr, de pe umeri, salteaua îmbibată se supune gravitaţiei
    încetu cu încetu...
    perie-mi părul, te rog,
    încetu cu încetu...


    şi-ţi perii părul, încetu cu încetu,
    fiecare smocuşor, fiecare firişor, o oră, două, cîte ore?

    şi tu îmi dai bucătură după bucătură în gură
    şi eu îţi dau bucătură după bucătură în gură
    şi tu ţii o bucătură între dinţi şi-o iau
    şi eu ţin o bucătură între dinţi şi-o iei

    şi pe urmă se toarnă cămaşa de noapte peste tine
    şi te ascunde de bestia şi beţia mea
    şi îţi permiţi să mă liberezi din cămaşa de forţă
    care te apără de bestia şi beţia mea
    şi îmi zîmbeşti o minune care zice îţi promit ceva, ceva mai tîrziu. Minuni linguistice.

    Îmi închipui
    viaţa
    ceva mai tîrziu
    între şoapte

    în noapte

    ce mi-ai promis
    era... un vis?
    cămaşa subţirică-n in
    pe sînul mic, catifelin,
    se destramă, se răsfiră,
    răget crud firea deşiră
    lipeşte buze, limbi, plămîni,
    coapse sucite pe ţîţîni
    se bat
    se zbat
    de neiertat
    e cruntă apriga mînie
    ce moarte dulce-n noi învie
    şi nu ne lasă
    ş-a sa coasă
    tot, taie, taie-n carne vie...

    o lecţie de fizică ce nu te-nvaţă-n şcoală
    constanta gravităţii G la cei ce-n pielea goală
    alăturea se află-n pat
    cu trupul în răscoală
    e de
    nemăsurat
    jurat
    iar bietul Newton din mormînt, vexat,
    se scoală...

    podeaua te aşteaptă, refuzi invitaţia... mîine... îi promiţi,
    duşul, prosopul te aşteaptă... mîine... le promiţi,
    eu, te aştept şi eu, refuzi invitaţia... da ce crezi, că am nevoie de invitaţie?... mă mustri
    şi te ridici peste mine ca un balaur înfometat, eu, virgina,
    şi te năpusteşti peste mine ca un balaur înfometat, eu, virgina,
    şi mă mesteci şi mă înghiţi pînă nu rămîne din mine aproape nimic, eu, virgina,
    şi cazi peste mine ca un balaur mort, eu, virgina, sau ce a mai rămas din ea, din mine...

    nu te-am mai invitat de loc,
    m-ai mîncat de încă trei ori noaptea asta, neinvitată,
    şi înspre dimineaţă ai dat perdelele la o parte... să ne vadă soarele...
    şi m-ai acoperit cu tot ce aveai mai scump pe lume
    pielea, sînii, părul, picioarele jucăuşe
    degetele subţirele care nu se mai săturau să se perinde zglobii pe unde trebuia
    pe unde nu...

    am adormit,
    ne-am trezit.

    Îmi inchipui
    viaţa

    dimineaţa...

AlteleText

blank

corner
Idile, trei

    Norul cade peste piscuri ca o tulbure cunună
    Şi cu fraţii lui zănatici se găteşte să supună
    Sub o ploaie de crăpată şi înfumurată zgrunde
    Codru-ntreg şi a sa umbră ce în hăuri se ascunde
    Cu-a lui armie de trunchiuri înăsprite de stejari,
    Plopi semeţi şi largi mesteceni cununaţi cu brazi fugari,

    Vijelia se porneşte
    Bolovani rostogoleşte
    Cad cuţite de văpaie
    Fulgere vazduhul taie
    Tunete cîntă cuplete
    Grindina umple gălete
    Nebunia fuge-n vale
    Spre a muntelui largi poale
    Trunchiuri uriaşe, grele
    Cad zdrobite ca nuiele
    Rădăcini trosnesc turtite
    Sub a vîntului copite
    Tot răcneşte-urgia, creşte,
    Năpădeşte, biruieşte...
    Cînd, deodată, colo-n zare
    Se ridică şi apare
    Mîndru ca un falnic zmeu
    Secera lui curcubeu
    Se izbeşte de furtună
    În culoare se răzbună...
    Uite... iar se poartă-n pace
    Codrul ş-a lui dobitoace,
    Cade norul la pămînt
    Năucit, uscat şi frînt.

    *

    Linişte. Raiul revine. Pe potecile înguste...
    Codrul îşi ciuleşte-urechea... pare... foşnet e de fuste
    Rîndunica săgetează, ciocîrlia se trezeşte
    Tot ce e sălbăticiune spre colină se grăbeşte
    Uite-i dînsa, cea fetiţă care zilnic vizitează
    Glezna-i dulce, ochiu-i verde, inimioara ei vitează
    Vine iar poveşti uitate să ne povestească-n seară
    Împrejur stau alungite floare, gîză, lemn şi fiară
    Tremurînd în aşteptare – ce minune ne-ai adus
    Ceea ce de multe zile cu-a său farmec ne-a supus
    C-un Pinochio, o Zînă, Harap Alb, Cenuşăreasă,
    Un Pegas, o Cosînzeană alb gătită în mireasă...
    “Spune-ne, mîndră fetiţă, ce poveste-aduci tu azi?”
    Codru-ntreabă şi aşteaptă lupi, bursuci, albine, brazi.

    “Codrule, voi bune fiare, n-am poveste, am... iubit,
    Mîine uite-n ora asta eu cu dînsul mă mărit,
    Plec la casă după munte, cam deprte de la voi
    Dar să ştiţi, mă voi întoarce cu-alte vorbe, vechi şi noi,
    Poezii vă voi aduce, un Luceafăr, El Zorab,
    Un Curcan pe nume Peneş ş-a sa luptă cu Asab...
    Inima-mi tăiată-n două – o jumate-aicea las
    Să vă fie amintire, să îmi fie de compas.

    *

    Trece-o lună, iarăşi trece,
    Înc-o lună, două, zece,
    Trece-un soare, înc-un soare,
    Soare vine, soare moare,
    Codru-aşteaptă el minunea
    Şi cu el sălbăticiunea,
    Înc-o lună, înc-un soare
    Miile vieţuitoare
    Pleacă-ncetul, una, una,
    Lupul, cioara, mătrăguna,
    Codrul... ochiu-i vede-atoate
    Dar aşteaptă, poate, poate...
    Haide măi fetiţă, zău
    Te aşteaptă codrul tău.

    Dar fetiţa n-a venit
    Codrul a îmbătrînit,
    A murit.

AlteleText

blank

corner
Idile, patru

    Cărările înguste dispar, întortocheate,
    Într-un desiş de frunze trecut de mii de ani,
    A trunchilor bătrînă dar falnică cetate
    Păzeşte o copilă şi turma-i de cîrlani.

    Spetiţi, dulăii-aşteaptă ca să le dea poruncă
    Cu botul pus pe labe, sau sub a ei picior,
    Măiestre libelule se-ntrec pe lung de luncă
    Din iaz pînă la baltă, din baltă la izvor.

    Ca mierea revărsată amurgul se iveşte
    Pictează pe albastru un violet închis
    Pe urmă pămătuful cu stele se boieşte
    Şi-mprăştie pe boltă sclipire de nescris.

    E neînfricoşată copila, sprijinită
    De-o rădăcină groasă, a ei şapte dulăi
    O armie vînjoasă, smerită, neclintită
    De nu străbat nici oameni, nici fiare, nici ceahlăi.

    În jurul ei cîrlanii dorm claie pe grămadă,
    Un greier singuratic se chinuie de dor
    Încearcă-ntîi o doină, pe urmă o albadă
    Pînă ce biata gîză adoarme sub urcior.

    La focul lumînării ce fîlfîie plăpîndă
    Copila scoate-o carte găsită lîngă drum
    Şi cu o voce dulce, cum fluierul de blîndă
    Amestecă iubire cu-a lumînării fum.

    Iubire-n poezie... visează-n tremurare,
    Un Făt Frumos călare, un aprig armăsar...
    Citeşte pîn-ce ochiul sub pleoapă grea dispare
    Şi doi bujori sălbatici pe-obrajii ei apar.

    O cîrtiţă grăbită prin pupezele-albastre,
    Un fluture la masă în foc de roşu mac,
    O mare-nvălmăşeală de rîndunici sihastre,
    Mai sare ici şi colo un iepur haidamac,

    Copila se ridică, ascultă mîndra gaiţă,
    Dulăii plini de viaţă gonesc ca apucaţi
    O carte gălbenită adînc la fund de traiţă
    Adastă lumînare şi ochi înlăcrămaţi.

    M-aşteaptă Făt Frumosu, a meu, în jos la vale,
    Îşi susură copila, iar zîmbetu-i şoptit
    Aprinde soare-n zare, a muntelui verzi poale
    Se-mbracă c-o privire de ochi îndrăgostit.

AlteleText

blank

corner
Sci-Fi

    Cînd ne-am întîlnit prima oară erai tînără, fumoasă.
    Şi a doua, a treia, a şaptea oară?
    Nu mai ţin minte exact, cred că tot erai tînără, frumoasă.
    Şi acum, zece ani mai tîrziu?

    Am tăcut. Cum era să zic?
    Am înclinat capul la stînga, pe urmă la dreapta,
    am privit-o de-a lungul şi de-a latul
    ba chiar m-am ridicat şi am mers împrejurul ei, m-am aşezat.
    M-am ridicat iar, am mers împrejur iar, m-am aşezat iar.
    Greu de spus adevărul, nu aşa?
    Da greu, mulţumesc că îmi permiţi.
    Şi te rog, lasă la o parte ochii minţii,
    lasă ochii corpului să vorbească.


    Am lăsat la o parte ochii minţii
    am lăsat la o parte şi ochelarii minţii, a memoriei, a imaginaţiei.
    Cred că e ceva care nu îmi destăinui, am zis, privind-o cu interes ştiinţific,
    unde dracu ai găsit o maşină a timpului?
    E imposibil să fii şi mai tînără, şi mai frumoasă.
    Şi totuşi...

    A zîmbit.
    Nu a vrut să-mi zică, taina e taină, nu am presat-o.
    Poate o să mi-o divulge mai tîrziu.
    Dar pînă atunci... ce plăcere!

AlteleText

blank

corner
Fotografie

    Totul era verde în jurul ei.
    Faţa de masă,
    lichidul în pahar, paiul,
    bluza, rochia, şosetele, pînă şi tenişii aveau şnururi verzi.
    Şi tu, tu de ce te plimbi cu maşina asta neagră pe umăr?

    ‘Maşina asta neagră’ era un aparat de fotografiat clasic,
    zece mii de dolari mîna a doua
    şi de-abia ce mai găseam film pentru el.
    Dar nu l-aş fi schimbat nici pentru un Ferrari, aşa zis.

    Fiindcă îmi place să fac fotografii de o calitate absolută, am răspuns,
    străzi, copaci, munţi, cîini...
    Şi oameni?
    Sigur că şi oameni.
    Şi femei?
    Păi femei fac parte din oameni, nu?
    Uite – cerşetoarea din colţ, vînzătoarea de brînză, controloarea de bilete...
    Şi eu?
    Am înghiţit în sec.
    Cum adică şi tu?
    Adică şi eu, crezi că aş putea să-ţi servesc de model?

    Am ajuns la ea. Camera era gigantică, bine luminată.

    Începem à la Cindy Crawford?
    Cindy Crawford ştiam. Cum puteam refuza Cindy Crawford?
    A început să defileze în faţa mea
    bluze, fuste, rochii, pantofi, şaluri, curele, bijuterii...
    odoarele omului femeiesc sunt atît de diverse
    chiar dacă erau toate în tot fel de verde
    că dacă nu le-aş fi văzut pe (aproape) toate nici nu aş fi crezut.
    Mai bine... crezi.
    Am terminat trei filme, le-am pus la o parte,
    am încărcat al patrulea.

    Acum, à la Gisele Bundchen?
    Gisele Bundchen ştiam. Cum puteam refuza Gisele Bundchen chiar dacă gîtul mi-era secetă?
    A început să defileze în faţa mea
    brasiere, slipuri, bikini, pantalonaşi, cămăşi de noapte, ciorapi de nailon, jartele...
    odoarele omului femeiesc sunt atît de diverse
    chiar dacă erau toate în tot fel de verde
    că dacă nu le-aş fi văzut pe (aproape) toate nici nu aş fi crezut.
    Chiar nu le vedeam prea bine,
    mereu îmi curgea sudoarea pe ochi, noroc de aparatul de fotografiat.
    Mai bine... crezi.
    Am terminat trei filme, le-am pus la o parte,
    am încărcat al patrulea. Am băut trei pahare de apă, pline.

    Şi acum...
    Şi acum?
    Şi acum à la Maya Desnuda? à la Danae? à la Nudo disteso con cuscino blu?
    Le ştiam pe toate. Poate ‘cuscino blu’ ar fi trebuit să fie ‘cuscino verde’?
    Era prea tîrziu să răspund, să obiectez, să mă opun (ha, parcă m-aş fi opus)
    că a şi început să defileze în faţa mea
    şi tot ce avea verde pe ea erau doar cerceii pe urechi, şiragul în jurul gîtului
    şi ochii... doamne, ce văpaie verde ţîşnea din ei,
    îmi mînca filmul şi camera şi mintea.
    Nici nu aş fi crezut.
    Mai bine crezi.
    Am terminat trei filme, le-am pus la o parte,
    nu am încărcat al patrulea.

    Am luat toate filmele terminate, am deschis cutiuţele şi le-am scos la lumină.
    Le-am omorît.
    Le-ai ars. Le-ai omorît.
    Nu era o plîngere, era o constatare.
    A zîmbit.
    S-a aşezat pe o pernă verde à la ‘Nudo disteso con cuscino verde’
    şi a aşteptat. Ce aştepta? Pe mine? Sfîrşitul vieţii? Vorbe?
    Aşa frumuseţe nu se poate lăsa pe lume.
    Nu i se cuvine, lumii.
    Nu i s-a cuvenit nici un soare, dar Dumnezeu i-a dat unul.
    Cine-s eu să-i dau al doilea?

    Am cules toate filmele expuse
    le-am strîns în pumn pînă s-a scurs tot verdele din ele
    am închis aparatul de fotografiat
    şi am plecat.
    Dacă mă vrea încă, mă cheamă.
    Dacă nu, cel puţin am tot soarele acela feminin în capul meu.
    Şi nimeni altul nu-l are.
    Nimenea.

AlteleText

blank

corner
Idile, cinci

    Vulpe, vulpe, surioară,
    unde-ai fost tu-alaltăseară?

    M-am purtat între coteţe
    Ca să dau mîndrei poveţe
    Că mi-ai zis că doru-i mare
    Şi că sufletul te doare,
    Să o-ntreb de are vorbă
    Să-ţi aduc în a mea torbă...

    Şi? Vorbă avea?

    Da, mi-a spus, te rog mă iartă,
    că-i logodnicu la poartă.

    Lupule, măi frăţioare,
    unde-ai fost din lună-n soare?

    Păi m-am furişat prin stînă
    Şi căţeaua cea bătrînă
    M-a lăsat să trec în pace
    Că ştia ce-n piept îţi zace,
    Ş-am ajuns la mîndra fată
    S-o întreb şi eu o dată...

    Şi? Ai întrebat-o?

    Mi-a răspuns că într-o lună
    se cunună.

    Ursule, mă văr din tată
    unde-ai fost tu toamna toată?

    M-am pitit prin stupi o sută
    Toată toamna cea trecută
    Să văd mîndra ce iubit-ai
    Că ştiu chinu ce trăit-ai,
    Poate voce să îţi scrie
    Inima să îţi învie...

    Şi? A scris?

    Ţi-a trimis voce cu mine
    că-i cu prunc, şi-ţi vrea de bine.

    Sub o pătură de ploaie
    Cu lealele lighioaie
    Dorm, visez, mîndra nu ştie,
    Voi iubi-o pe vecie.

AlteleText

blank

corner
Comori, adevărate. Adevărate minuni.

    Morişca, din tartaj de caiet de şcoală.

    Vaporul, din ziar împăturit.

    Zmeu cu zbîrnîitoare
    turcaleţ cu coadă
    abţibild, nu întotdeauna reuşit.

    Avionul din şindrilă cu motor pe eter şi lipici bun şi pentru degete tăiate,
    timbrul din Papua,
    colecţia de sutari găsiţi în pod,
    mîrîitul lui Tiţa,
    insectarul,
    ierbarul,
    bicicleta împrumutată de la magazinul lui taică-meu,
    mingea de fotbal cu anvelopa cusută de treizeşpatru de ori cu utile de cizmar
    şi camera peticită de cinzeşapte de ori cu fel şi fel de clei şi bucăţele de cauciuc.

    Înflorit de liliac.
    Tereza.
    Numărătoare cu bile albe şi roşii.
    Teatru de păpuşi.
    Ghiocei şi mărţişori.
    Brînzoaicele lui maică-mea.
    Fotbal de cîini la circ,
    gogoaşe calde la centru,
    îngheţată la căruţă,
    birje cu doi cai de care ne agăţam pînă dădea birjarul cu biciul înapoi
    că s-o agăţat un maimuţoi,
    un biet cîine care scăpa de călău
    cînd biet slujitoru a primăriei începea să ne fugărească pe noi în loc
    după ce îl inundam cu pietroaie şi tot ce ne mai cădea în mînă.
    Zăpadă de trei metri înălţime.
    Urlet de lupi dimineaţa, pe drum la şcoală.
    Piesa de teatru Cravata Roşie cu eu – Saşa, Umi – Cociubei, şi alţii.
    Cărţi. Şi iar cărţi. Şi iar cărţi.

    Comori. Minumi. Adevărate comori, adevărate minuni
    deodată duse, pierdute.
    Eu devenit om. Viaţa devenită viaţă.Viaţa nu are loc pentru comori, pentru minuni.

    Pînă acea zi cînd te-am întîlnit. Mii de ani mai tîrziu.
    Viaţa are loc pentru comori. Viaţa are loc pentru minuni
    chiar de-ar fi ele tîrzii, de neatins.
    Mi-a revenit zîmbetul pe buze.
    Comoară. Minune. Adevărată.

AlteleText

blank

corner
Spate de femeie, spate de visare, spate de basm

    Te-ai întors cu spatele la mine.

    Breteaua a căzut de pe umăr, s-a oprit la cot,
    capul s-a lăsat pe stînga
    părul care curgea pe umăr lăsa licăriri de lumînare sa se întrevadă
    se aprindeau, se stingeau,
    ai licurici în păr, am vrut să zic,
    ai scîntei în păr, am vrut să zic,
    ai picături de soare în păr, am vrut să zic,
    eşti frumoasă, am vrut să zic.

    Nu m-am mişcat. Am aşteptat. Nimic nu s-a întîmplat.
    O oră, două, trei.
    Breteaua a căzut mai departe
    gravitaţia deodată stăpînă
    avidă de mătasea cea peste mătase şi de mătasea cea sub mătase
    a tras breteaua mai departe, mai jos, la talie,
    cealaltă bretea, încăpăţînată, mai atîrna de umăr restul mătasei deasupra mătasei.
    Gravitaţia urla, impotentă,
    eu urlam în liniştea absolută a unui descreierat,
    breteaua tăcea.

    O, spatele acela,
    o, vertebrele ce abia se vedeau şi mereu le tot număram să mă asigur că nu-i vedenie,
    o, muşchii cei falnici şi blînzi
    care tresăreau sub mătasea pielii
    şi implorau libertate...

    breteaua a doua
    a căzut.
    Am auzit cum universul începe să crape,
    ce invidie
    cînd mătasea ţi-a căzut la călcîie, cea rece deasupra,
    şi mătasea a rămas atîrnată de umeri, cea caldă dedesubt,
    altă mătase nici nu era.
    Tot ce rămase
    era mătase,
    tu.

    Ai păşit afară, ai scos priveliştea de mătase caldă din dîmbul de mătase rece,
    Să mă întorc?

    Nu! m-am auzit urlînd cu vocea absolută a unui descreierat
    şi umerii, talia, coapsele, genunchii văzuţi din spate au făcut un semn a zîmbetului,
    înţelegeau.
    Înţelegeai.
    Cîte ore? ai întrebat.
    Cîte ore pînă la moarte? am răspuns
    şi umerii, talia, coapsele, genunchii văzuţi din spate au zîmbit din nou.
    Îţi plac? Îţi place spatele meu?

    Îmi placi? Îmi place spatele tău?
    Îi place cuiva Eminescu?
    Îi place cuiva Ciocîrlia trasă la vioară?
    Îi place cuiva Carmina Burana, Aida, Cappella Sistina, David?
    Un cîmp aprins cu un foc de maci în floare?
    Un cer aprins cu meteori căzuţi ca miraculoasă ninsoare?
    Un capăt de mare aprins cu o ultimă clipire de soare înainte de culcare?

    Cînd bratele ţi se ridică şi încep să şerpuiască ca şarpele
    cînd salţi în vîrfuri de deget şi muşchii spinării încep să şerpuiască ca Dunărea
    cînd arunci cu capul şi părul începe să şerpuiască ca o pădure în suflul taifunului...

    Ce?...

    M-am trezit în pat de spital, cum aş fi ajuns acolo?
    m-am trezit şi mai tare cînd mi-au prezentat socoteala, cum ar fi ajuns la aşa şi aşa mii?
    m-am trezit şi mai tare cînd mi-au spus că m-au salvat de la o moarte sigură
    cu toate ca nu erau absolut siguri dacă ar fi fost un atac de inimă
    o hemoragie cerebrală
    un inexplicabil caz de SMSS (cu toate că la vîrsta mea... ceea ce ar explica inexplicabilitatea)
    m-am trezit şi mai şi mai tare tare cînd mi-au dat notiţa de le tine.

    Iubitule,
    ar fi trebuit să te previn,
    îmi pare rău că m-am întors pe neaşteptate cu faţa la tine,
    mă gîndeam că... poate... ai dori să mă admiri şi din faţă?
    Nu am vrut să te omor, zău nu. Plătesc eu nota de spital.

    Spune, poate o facem din nou, şi de data asta te previn?


    Mi-au spus la spital, cînd m-au înviat a doua oară,
    că eram o minune medicală.
    Tare ar fi vrut ei să mă studieze,
    ar fi pregătiţi chiar să îmi anuleaze scoteala sărată care mi-au prezentat-o, dublă acum.

    Am plătit socoteala sărată, dublă.
    Le-am lăsat şi un bacşiş.
    Am luat-o la fugă în direcţia generală care m-ar fi adus la tine,
    tot ce aveam în cap în momentul acela era spatele tău,
    poate şi restul.
    Păi omul trăieşte numai o dată, cum se zice,
    eu am trăit de trei ori.
    Cum să renunţ la ocazia să trăiesc o a patra oară?
    Chiar dacă trebuia să mor între timp
    iar.

AlteleText

blank

corner
Idile, şase

    Un nai
    pe plai
    cîntă jale şi vai,
    fetiţă
    guriţă
    dispărute-s din rai.

    Unde ai plecat fetiţă,
    Ai luat sîn şi guriţă
    Ş-ai plecat de zile nouă,
    Nouri bat în rai şi plouă,

    Plec s-te caut peste lume
    Nu te ştiu nici pe-a tău nume
    Doar minunea, amintire
    Care mi-ai lăsat în fire,

    Uite iau traista pe spate
    Ceva apă şi bucate
    Şi mă pun pe deal, pe vale
    Să mă domolesc de jale.

    Las motanul lîngă vatră
    Plec c-un cal, c-un cîrd, c-o şatră
    Dacă eşti, am s-te găsesc
    Că în veci doar te iubesc.

    Uite-ntreb pădure, munte,
    Trec prin apă, peste punte,
    Căţărat pe piscuri nalte,
    Aste mlaştini, celelalte,

    Dacă te găsesc, fetiţă,
    Crin în floare, veveriţă,
    Îmi promiţi, te rog anume
    Să-mi dai batăr a tău nume?

    Te-am găsit. Stai alungită,
    O, tu dulce afrodită,
    Cîntă-n juru-ţi sute mierle
    Şi pe piept îţi plouă perle

    Te întreb, hei, vii cu mine
    Înapoi peste coline
    Unde-i rupt-a treia treaptă
    Şi motanul te aşteaptă

    Unde patu va să-nvie
    Sub mătăsuri argintie
    Ş-unde numele-mi vei zice
    Mai încolo de aice?

    C-am plecat eu, măi băiete
    A fost voia astei fete
    Ca să văd de mă găseşte
    Ca să văd cît mă iubeşte.

    Ai trecut pe munţi o sută,
    Toamna, iarna îi trecută,
    Eu - aici în aşteptare
    Între ziuă şi visare

    Între cuci şi porumbele
    Prin bujori şi prin lalele,
    Gîndul, dorul meu la tine...
    Vine da? Sau nu că vine?

    Ai venit.
    Merg mînă-n mînă
    Poate-un an, ş-o săptămînă,
    A îmbătrînit motanul
    Aşteptînd şi el, sărmanul,

    Dar de-acum, de e cu seară
    În eternă primăvară
    Capul fetei pe ăst umăr
    Cîntă vorbe fără număr.

    Un nai
    pe plai
    se prelinge-a lui grai,
    fetiţa
    guriţa
    renăscute-s în rai.

AlteleText

blank

corner
Opzeşnouă Trepte

    Am să te-ndrum pe drumul de opzeşnouă trepte
    Ce duce la poiana ascunsă-n cireşari
    L-a opzeşnoua treaptă
    La cap de drum te-aşteaptă
    O-ntreagă hergehelie de aprigi armăsari.

    Am să-ţi arăt poteca cu opzeşnouă trepte
    Ce vine după drumul ce-abia ai terminat
    Pe fiecare treaptă
    O strofă te aşteaptă
    Ce-nvolbură fiinţa cu gînduri de păcat.

    Am să-ţi descriu cărarea cu opzeşnouă trepte
    Unde petale-albstre sub rouă se aştern
    O treaptă, înc-o treaptă
    Piciorul ţi-l aşteaptă
    Să-l poarte înspre valea cu un amurg etern.

    Mai e mult de mers?
    Sunt cam obosită, zgîriată,
    mi-e sete.

    Nu ştiu, tu ştii.
    Am să mă rătăcesc.
    Sper.

    Pe opzeşnouă trepte, iar opzeşnouă trepte,
    Din nou, şi iar te-oi duce pînă ajungi aici,
    Şi treaptă după treaptă
    Splendoarea ta aşteaptă
    Pînă ajungi la mine... trecutul dăscălici.

    Am ajuns?
    Mi-a şters lacrimile.
    I-am tămăduit zgîrieturile.
    Mi-a încredinţat armăsarii, gîndurile de păcat, picăturile de amurg furat
    şi multe altele.
    Am dat grijă de toate.
    Acum, domnule dăscălici, vreau să mă încredinţez toată poalei dumitale.
    Mi s-a aşezat în poală, s-a făcut mică mică şi a închis ochii.
    Şi acum, te rog, împleteşte-mi cosiţele despletite şi cîntă-mi un cîntec.
    Am să-ţi spun părerea mea după.


    Mi-ai pus în piept suflare, doar opzeşnouă trepte
    E tot ce mă împarte de-a vieţii paradis,
    Încă şi înc-o treaptă,
    Iubita mea, aşteaptă!
    Am să ajung la tine, cînd ochiu-mi fi închis.

AlteleText

blank

corner
Întrebări şi Răspunsuri

    Întrebare.
    Cîte diferite feluri sunt a face o declaraţie o dragoste?
    Răspuns.
    Cîte poezii am scris?

    Întrebare.
    Cîte diferite feluri sunt a opri o declaraţie de dragoste?
    Răspuns.
    Un ordin.
    O batjocură.
    O analiză.
    Un rîs.
    O indiferenţă.
    O linişte absolută.
    O interpretare intelectuală.
    O răceală glacială.
    Repulsie.
    Un cuţit în inimă.
    Un sfîrşit de emoţie.
    Un sfîrşit de viaţă.

    Întrebare.
    Un sfîrşit de speranţă?
    Răspuns.
    Speranţă nu e dragoste.
    Speranţa are sfîrşit.
    O dragoste nu are sfîrşit.

    Întrebare.
    Cînd se termină primul fel?
    Răspuns.
    Cînd începe al doilea fel.

AlteleText

blank

corner
Idile, şapte

    Cu primele note de zi ne-am sculat
    Din mîna mea boabe de floare
    Ca roua curgeau pe pămîntul arat,
    Din mîna ta – boabe de soare.

    Un corb am urmat înspre blînd răsărit
    Prin marea sfioasă de ceaţă,
    Un nor, de albastru ceresc fugărit
    Dispare, plîngînd... dimineaţă.

    Prin brazde întoarse, ca mînji zvăpăiaţi
    Cerşeam înflorirea de vară
    Tu, zîna prin mînjii cu foc alăptaţi
    Iar eu mînzu-cel-dă-cu-sară.

    Din cînd şi din cînd ne-ntîlneam, războiam
    Iar gurile noastre avare
    Duceau buză-n buză cum neam duce-n neam
    Prilej îndesit cu ardoare,

    Din cînd şi din cînd, ne ciocneam, răzbunam
    Eu sînu-ţi furam cu o mînă
    Cu celalată stihuri pe ochi îţi scriam
    De-a-pururi a vieţii-mi stăpînă.

    Desculţi, despoiaţi, printre muguri firavi
    Un scrînciob ne scîrţîie-n cîntec,
    Tu dormi ca un înger prin macii roşcavi
    Eu dorm cu-a meu cap pe-a tău pîntec.

    Tresar, zăpăcit, simt un tremur uşor
    Ce pare c-ar vrea să m-atingă,
    Zîmbeşti, pe obraz naşte-ncet un bujor,
    Un foc pare-ncet să te-ncingă.

AlteleText

blank

corner
Botoşanii mei, doi

    Pesemne că cineva a făcut ceva bun cu educaţia mea,
    chiar dacă trăiam în epoca urgiei.

    Începînd cu grădiniţa şi educatoarea Elvira, chiar dacă m-a trădat.
    Şcoala primară cu incredibilul profesor Zaporojan, chiar dacă îi plăcea paharul.
    Mai tîrziu cu profesoara de matematică, Mitrea,
    profesoara de gramatică, Eugenia,
    Nicolai Nicolaievici la rusă
    Donica la botanică
    Turtoi la sport,
    chiar şi oribilul profesor Bob la muzică, tare-i mai plăceau urechile noastre.
    Şi alţii tot, nu pe toţi îi ţin minte la nume,
    cîţiva fără cauză
    ca profesorul de tîmplărie care nu înţelegea cum jidanul ăsta căpăta mereu nota 5
    ca profesoara de desen care-mi dădea note bune chiar dacă nu desenam cine ştie ce
    ca frumoasa actriţă care ne-a regizat piesa de teatru jucată în sală plină la 7 Noiembrie
    şi mi-a dat primul meu sărut, pe obraz.
    Cîţiva cu cauză ca excelentul profesor de literatură
    a cărui nume l-am şters din memorie fiindcă era şi un antisemit înverşunat,
    ca directorul şcolii care tot ne căuta nod în papură
    antisemit înverşunat şi el dar nu avea încotro şi mereu îmi semna diploma de onoare.
    Pesemne încă alţii, nu de toţi îmi amintesc.

    În plus colegi, repetenţi, prieteni, duşmani.

    Blîndul uriaş Costache.
    Oribila lui soră cu trei ani mai mare dar în aceiaşi clasă, o inimă de zgripţuroaică,
    frumoasa, talentata, excelenta, incredibila Tereza,
    repetentul, ţiganul, meşterul de şah Hogea,
    talentatul la desen Iancu.
    Treişpe ani trăiţi între ei construind o limbă de parcă aş fi fost trăit acolo o viaţă,
    o atitudine de conchistador dar conchistador drept, mîndru, nărăvaş, naiv,
    fidel următor al dreptăţii şi egalităţii pentru toţi.
    Şi totuşi, uite, am crezut că am uitat de tot, şi de toate.
    Pînă te-am întîlnit.
    Mă repet, ca să îmi fie şi mie clar – pînă te-am întîlnit
    cînd vechile mele senzaţii si emoţii s-au busculat deodată în cap voind toate să erupă,
    laolaltă,
    am zis-o şi o zic iar şi iar şi iar. Pînă te-am întîlnit.

    Mi-ai redat o viaţă care credeam uitată,
    o limbă care credeam moartă,
    o mîndrie de mine care credeam pierdută.
    Înapoi de la marginea damnaţiunii, a uitării şi a apatiei eterne.
    Generalul Lasalle apucă braţul prizonierului sub pendulul din hruba Inchiziţiei
    şi îl trage afară la libertate.

    Ar avea a face cu educaţia?
    Mai mult ca pesemne.
    Ar avea a face cu Botoşanii mei?
    Mai mult ca pesemne.
    Ar avea a face cu dragoste?
    Mai mult, mult mai mult ca pesemne.

    Deus ex machina în teatrul care joacă piesa vieţii mele.
    Tu.

    Mulţumesc, fiinţă.

AlteleText

blank

corner
Dulceaţă

    De-aş fi să rînduiesc toate dulceţile gustate de mine în toate anotimpurile vieţii mele
    în mod serios şi sub ameninţul unei pedepse capitale
    cam aşa le-aş rîndui:

    prune verzi
    gutui
    cireşi negre
    vişine şi trandafiri
    pe urmă tot restul ca fragi, nuci, struguri, caise, ş.a.m.d.

    Pentru cei cam neiniţiaţi sau cei mai ageamii în frumuseţile pierdute în negura timpurilor
    ceva cuvinte despre numărul unu,
    fiindcă nu cred că ei îl cunosc.
    O specialitate a maicii mele
    amîndouă dispărute în negura timpurilor şi nimeni altcineva nu ştie să o facă ca ea
    ştie să o facă
    ştie că a existat.

    Luam linguriţa şi o încărcam bine că mai şi picura pe podea
    pe urmă repede într-un pahar
    restul căruia umpleam cu sifon rece din beci
    pe urmă amestecam încetişor şi mă delectam cu şpriţul care-mi pişca gîtul
    pentru ca apoi să iau prună dulce după prună dulce
    şi să savurez
    ca un paşa savurînd toate păcatele orientului.

    Singura durere era
    cînd paharul se golea.
    Dar ştiam că mai există şi un mîine.

    S-a dus şi maică-mea.
    S-a dus şi dulceaţa de prune verzi.
    Nici nu ştiţi despre ce vorbesc, nici nu puteţi şti.
    Dar eu ştiu, şi tot mai plîng din cînd în cînd
    şi pentru maică-mea
    şi pentru dulceaţa de prune verzi
    şi nici mîine nu mai există.

AlteleText

blank

corner
Idile, opt

    O lună aşterne covoru-i tomnatic ades peticit cu lumină
    Înşiră prin iarbă şiraguri de rouă cu inimi bătute în stele,
    O bufniţă stă zgribulită în pene pe crengile ude şi grele
    De parcă aşteaptă să afle pădurea că biata de ea nu-i de vină.

    Un vifor ştrengar îşi încearcă aripa şi picuri de gheaţă anină,
    Tulpini alungite de papură moartă stau ţeapăn prin iaz ca zăbrele
    Iar broaşte dosite-n tăcute adîncuri prin negre, mîloase perdele
    Bîrfesc de o lume pierdută cu vară sub bolta odată senină.

    Tufişuri scrîntite, poieni amorţite la soarta lor tristă se-nchină,
    Legiuni de lighioaie ascunse-ntre trunchiuri bătrîne de-o sută inele
    Înjură urgia ce-o mînă cerească abate din nou peste ele,
    Mîhnit mîrîit, resemnat ciripit, de vaiet pădurea se-mplină.

    Iar eu, în colibă, prin cîini şi borcane, mormane de nuci ş-aghistină
    Cu pana în mînă, de multe decenii invoc arătări, duhuri, iele,
    Da-n piept, printre coaste, acolo-n genunea ce bate cu visele mele
    De-i toamnă, de-i iarnă, de-i viaţă de-i moarte... aştept cea făptură divină.

AlteleText

blank

corner
Idile, nouă

    Aprinde luna între nori o candelă străfină
    Şi-n vîrf de brazi înfumuraţi sclipit de-argint anină,
    Aşteaptă mîndru voievod privirea să-i răpească
    Şi inima cu vorbe dulci şi şoapte să-i hrănească,
    a ta regină
    eu, virgină,
    şi toată oastea mea cerească.


    Trec ani, decenii, secole, se scutură milenii,
    Muslin de stele lunecă pe umerii Selenii
    Încet dispare între crini cu lacrima-i tîrzie
    Cu a ei zîmbet şi-a ei dor şi visele-i o mie,
    a meu iubit
    mult te-am dorit,
    din inima-mi să zmulgi urgie.


    Focul s-a stins. Au mai rămas doar clipociri mărunte,
    Şirag de rouă înşirat în colb pe vîrf de munte,
    Cam rar un blînd fior pierdut văzduhul mai străpunge
    Încearcă viforul din piept cu vorbe să alunge
    am vrut a ta
    eu, viaţa mea
    să fim, sfîrşitul mă ajunge...


AlteleText

blank

corner
Naiu

    Te îmbrac în gînd de aur împletit cu dulce vis
    Ce-am furat din vieţi pierdute în a timpului abis,
    Te pictez sub dor de lună şi cu rouă la picior
    Printre greieri singuratici sub un rege cerşetor,
    Las în urma mea cuvinte dăltuite-n glod uscat
    Smălţuite cu petale veştejite de păcat,

    Toarce vorba firicele de pînzeturi arămii
    Care-ţi cad în jos pe umeri cu evlavii străvezii,
    Răsuflarea îmbătată cu a dragostei deochi
    Se îneacă în lumină răsărită-n verde ochi,
    Leg cu borangic de lacrimi emistih de emistih
    Pîn’ce-a timpului copită fărîma-va a meu stih,

    În haremul meu de versuri mă perind ca un sultan
    Versuri albe, versuri negre, versuri scoase la maidan,
    Caut versul cel tomnatic care arde-n a meu piept
    O, de-aş fi zdravăn de minte, mai nerod sau mai deştept
    Aş găsi cuvîntul magic ce să-ncînte a tău pas
    Şi la asfinţit de soare să-ţi şoptească cu-a meu glas

    Iconiţă înrămată nuieluşe de alun
    ne-am găsit o niciodată la a timpului ajun,
    Ne-am iubit o veşnicie
    ne-am iubit dar ai uitat
    trage naiu duioşie
    duioşia mi-ai lăsat,
    Trage naiu floare-n soare, soare trage-n răsărit,
    răsăritu-n a mea viaţă
    şi cu el
    m-ai părăsit.


AlteleText

blank

corner
şi am plecat

    şi am plecat
    şi te-am uitat
    o lume am
    cutreierat
    cel dus
    apus
    cel răsărit
    în care eu mi-am năzărit
    că noi odată ne-am iubit
    şi unde visu-mi rătăcit
    căzut
    răpus
    şi calicit
    prin ghimpi uscaţi a adormit,
    distrus.

    şi am plecat
    şi te-am uitat
    cel vis pierdut am împăiat
    cu trei pietroaie încărcat
    şi aruncat
    pe drum de codru sub un brad
    pe drum de munte într-un vad
    pe drum de mare în nisip
    sub stîncă, punte, sub un sclip
    sau putrezit
    sau deocheat
    sau dezbinat.

    şi am plecat
    şi te-am uitat.
    şi te-am uitat?
    cînd am plecat?
    oi fi eu chiar
    descreierat?

    vorbe deşarte,
    ce tot cînt?
    ca frunza moartă dusă-n vînt
    ce zbîrnîie fără sfîrşit
    ca lupu-n noapte hămesit
    ce urlă-n lun-a lui soroc
    ca trunchiul înecat în foc
    ce tot trosneşte-a lui amar
    dar în zadar
    şi ioc.

    şi am plecat

    nu te-am uitat

    cuvinte mii întruchipat
    mai caut sens
    mai caut far
    cu vers intens
    dar fără har
    cu doine dulci pe dulce nai
    cu răget crud pe crud buhai
    cu clipocit
    de neuitat
    sub cer de noapte înstelat
    cu rouă rece
    înspre zori
    cu ciori, cu cuci, privighetori
    aprins
    încins
    şi însetat.

    şi am plecat.
    şi m-ai uitat.

AlteleText

blank

corner
Frumoasă?

    Frumoasă? Ea?

    Uite, am să încerc să caut sinonimi, explicaţii, descripţii
    ca să înţelegeţi şi voi cît de frumoasă este. Ea. Pentru mine.
    Sper să reuşesc.

    Haide, am să încerc cu flori.
    Luăm toate florile. Cum adică cum toate florile?
    Toate florile, e aşa de greu de înţeles,
    toate florile din toate magazinele din toate grădinile din toate cîmpiile
    adunate, cumpărate, furate, tăiate, uscate, vii, moarte, de hîrtie, de plastic
    otrăvitoare, neotrăvitoare, cu miros, fără miros, reale, imaginare
    cu toate denumirile lor sau ştiinţifice pe latină
    sau ştiinţifice pe germană
    sau ştiinţifice pe sanscrită
    sau orice alt ştiinţifice ar exista
    şi cu numele lor populare şi oficiale şi regionale
    şi le amestec culorile şi le amestec parfumurile
    şi denumirile
    şi le altoiesc şi le experimentez genetic şi le vrăjesc
    şi mai caut şi celelelte flori din toate celelalte ere care au trecut pe pămînt
    şi s-au pierdut
    sau fosilizat
    în Precambrian şi în Paleozoic şi în Mesozoic şi în Cenozoic
    încerc şi definiţii mai fine, pe epoci
    cum ar fi în Paleocene şi Eocene şi celelalte ene pînă la prezentul Holocene
    miliarde, catralioane... un googol... un googolplexianplexian de flori
    a durat ani,
    colecţia completă,
    am ajuns la unu virgulă trei din frumuseţea ei care-o ţin la o sută.

    Am eşuat. Nu am reuşit să explic cît de frumoasă e ea. Pentru mine.
    Încerc poate un alt sistem? Poate cu poezii?
    Nu, nu poezii de dragoste sau frumuseţe,
    astea pot fi scrise de orice vacă leşinată (bou leşinat?)
    ştiu bine, le-am scris şi eu.
    Nu. Caut în lume,
    adun toate poeziile scrise de cei mai mari şi cei şi mai mari decît cei mai mari
    ruşi, americani, englezi, romîni, arabi, persiani, francezi, indieni, congolezi, spanioli...
    în limbile originale
    în limbile traduse
    în limbile artificiale compuse de creiere electronice
    în limbile vechi, uitate, regăsite, în hieroglife, în cuneiforme, în pictograme,
    în Morse, în Braille, în Esperanto, în voci de animale, de insecte, de frunze scuturate
    compun
    descompun
    recompun
    şi cînd văd că abia ajung la zero virgulă opt
    adaug şi muzică, toată muzica de la cea mai primitivă la cea mai modernă
    cu toate stilurile trecînd prin clasică, operă, jazz, populară, metal
    şi uite că ajung fără răsuflu la doi virgulă unu din o sută
    şi mă opresc. Nu are rost. Nu pot să vă explic.
    Mă dau bătut? Nu mă dau bătut,
    cu toate că-s cam năucit. Mu mi-am închipuit că o să fie aşa de greu.
    Mai încerc o dată? Mai încerc o dată.
    Cu imagini.
    Cu artă vizuală.
    Cu artă tangibilă, arte tangibile.
    Picturi. Sculpturi. Dansuri. Peisaje.

    Am cutreierat toate muzeele
    sau în real sau în virtual (că nu am bani să merg peste tot)
    Louvre-ul, Hermitage-ul, Tate-ul, Guggenheim-ul, Uffizi-ul, Prado-ul...
    am pătruns în pivniţile secrete a Vaticanului (cu mită, că altfel cum?)
    am investigat seifurile ascunse din Elveţia (m-au împuşcat, nu au nimerit)
    am leşinat la peisajele cele mai incredibile
    la apusurile de soare bolţile cereşti înstelate adîncurile de mare cele mai de necrezut
    (am leşinat numai la cele reale, nu la cele virtuale, altfel mai eram leşinat şi acum)
    Cordillera del Paine, Dettifoss, Iguassu, Sossusvlei, Mù Cang Chải, Palau...
    am căzut sub scene de balet, tango, ceili, haka, bharatanatyam, flamenco...
    am adunat toate culorile, formele, mişcările
    le-am interpretat întortocheat recreat
    am ajuns la o notă uluitoare de unu virgulă opt. Din o sută.
    Mă dau bătut.

    Sunt pesemne alte sisteme, am să mai caut.
    Dar pînă atunci, ştiu ce ştiu
    şi voi, îmi pare rău, nu ştiti. Poate nu o să ştiţi niciodată.
    Frumoasă? Ea?
    Nota de referenţă e o sută.
    Frumoasă. Pentru mine.
    Restul... ce importanţă are?

AlteleText

blank

corner
Tangou

    Mîini... curg.

    Picioare... curg.

    Corp curge peste corp prin corp cu corp
    ca apă peste apă flacără prin flacără furtună cu furtună
    tocuri acoperite cu blacheuri de doi centimetri grosime bat podeaua în pulbere
    iar norii albi care se ridică înspre nări amestecă praful fin cu sudoare şi îmbată simţurile
    cînd gleznă curge peste gleznă
    şi genunchi curge prin genunchi
    şi coapsă curge cu coapsă în pierzanie convolută
    absolută
    cu o năpraznică La Cumparsita dihanie care muşcă în carne vie
    înghite
    fără nici să mestece.

    Urmat de o Jalousie.

    Urmat de o Besame Mucho.

    Urmat de o Bella Ciao
    care trage plugul revoltei prin vine pînă ce inima sîngerează
    şi picăturile sfîrîie pe cărbunii ochilor aprinşi
    de patimă.

AlteleText

blank

corner
doiniţă

    funduliţe
    la cosiţe
    şosetuţe
    în ghetuţe
    ineluş din iarbă fină
    luna plină e de vină
    că-ţi înconjură mijlocul
    şi prin piept îţi trage focul,

    picioruşe
    jucăuşe
    cerceluşi
    ca de păpuşi
    de păianjen iişoară
    cum răsuflul de uşoară
    ce ascunde sînişorii
    care-aprind sub munte zorii,

    o guriţă
    porumbiţă
    ochişor
    de-a fi să mor
    brăţişoare subţirele
    că de-a fi să cad sub ele
    m-aş topi în fericire
    refuzîndu-mi mîntuire.

AlteleText

blank

corner
doiniţă, doi

    sînişori ca prune albe
    pe un cîmp de roze dalbe
    pietricele roş boite
    pe-a lor piscuri altoite
    tropot de oaste
    pătrunde prin coaste
    cu tunet îngînă
    momentele foaste
    sub mînă...

    o rochiţă cade ruptă
    pe genunchi jertfiţi în luptă
    coapse zac pe veci pierdute
    prin creneluri şi redute
    o pată de soare
    învie şi moare
    pe-a tăi obrăjorii
    se-aprind în dogoare
    bujorii...

    zi!

    ai să-mi cînţi pe veci iubire
    cu parfum de amintire
    chiar de-ar fi ea cam brodată
    cu nimic şi niciodată?

    chiar dacă ispita
    cea nelegiuita
    în fiece seară
    o, nenorocita,
    coboară.

AlteleText

blank

corner
Încîlcituri

    Încîlcite
    degete,
    încîlcite limbi, firicele de păr,
    încîlcite hainele aruncate puzderie pe podea
    sau ce a mai rămas din ele
    după urgie.

    “Am să am nevoie de o nouă garderobă,” ai zis
    după ce ne-am descîlcit limbile, anevoie.
    Nu ne-am descîlcit restul, prea părea dureroasă alternativa,
    am rămas lipiţi.
    Era şi mai agreabil.
    “Nu ai să ai nevoie de nimic, dacă rămîi cu mine.”
    Ai chicotit.
    “O să-mi fie frig.”
    “Asta să fie problema mea,” am făcut-o pe grozavul
    cu toate că ştiam că ceasul nu opreşte la declaraţii debile, inutile, infantile.

    Pauză. Răsuflarea zguduia şi lampa atîrnată de plafon
    şi ţîţînii uşii.
    “Sper să nu se dezbine.”
    “Lampa?”
    “Lampa, uşa, patul, inima...”
    Te-am strîns ca un erou homeric. Mă simţeam ca un neputincios homeric.
    “Ne descîlcim?”
    “Insişti?”
    “Insist.”

    Ne-am descîlcit. Cu încetul, tot ce era încîlcit, tot ce era ţesut cusut croşetat
    tot ce durea în carne şi tot ce durea în suflet
    era şi o lacrimă pe ici colo fiindcă din cînd în cînd durea mai mult ca de obicei
    şi cînd nu durea mai mult ca de obicei durea la fel ca de obicei. Imens.

    O ultimă încîlcitură. Încîlcire. Încîlceală.
    La uşă
    cînd ne-am rupt tot de tot
    fără văicăreală
    şi tu ai pleact la miazăzi şi eu am plecat la răsărit
    şi picături roşiatice ne desenau în spate un drum cu istorie dar fără întoarcere,

    pînă ce rîndunele au cules toate fărîmele
    şi nici istorie nu a mai rămas.

AlteleText

blank

corner
obtuzînd...

    scuze
    ventuze
    petale pe buze
    o albă năframă
    cu ţinte-n alamă
    un rîs enigmatic
    un lup singuratic
    ş-o rimă obscură
    pătată cu zgură

    beţie
    ce ştie
    doar ţie să scrie
    cu vorbe-atîrnate-n livezi de hîrtie

    un sens
    fără mamă
    un vis
    fără ramă
    şi toată gîndirea-mi pe tine te cheamă.

    muze
    obtuze
    şi vechi pentahuze
    o albă ciclamă
    pe uşă de cramă
    un rîs uşuratic
    un lup apostatic
    ş-o strofă înjură
    a vieţii epură

    mînie
    învie
    şi vrea doar să-ţi scrie
    cu fraze găsite-n uitat-ardezie

    cuvînt
    fără teamă
    regret
    fără seamă
    o dulce legendă în coajă de dramă.

AlteleText

blank

corner
Idile, zece, poate, poate nu

    După munte vine-o vale
    După vale vine-un deal
    După deal vine-o cărare care duce-n jos la mal,

    Uite-acolo e coliba
    Fără uşă nici zăvor
    Cărămizi din coji de nucă fărîmate c-un topor,

    Geamul gaură pătrată
    C-o perdea de liliac
    Pat din miez de rădăcină ş-o bucată de copac,

    Masa-n bolovan cioplită
    Scaune-n butuci crăpaţi
    Trei castroane, două capre, doi căluţi din sat furaţi,

    Lemn de foc de prin pădure
    Vatră scundă lîngă geam
    Seara greieri se colindă şi descîntă cu-a lor neam,

    Iazul răcoros cu ziuă
    Foc cu cremene aprins
    Ca să-ţi fie noaptea caldă lîngă un pietroi încins,

    Un palat, o avuţie,
    E a tău dacă doreşti
    Să împarţi traiul cu mine, cinci copii să-mi dăruieşti...

    Şi? Gaz? Electricitate? Maşină de spălat, coafor, televizor, ascensor, WC, WiFi, WLAN...
    (mai erau cîteva W-uri dar nu le cunoşteam)
    ...supermarket, magazin de pantofi, dentist, furculiţe, oglindă, şampon, colanţi, pernă...?
    (nu ştiu dacă a terminat lista aia aleatorie, eu eram de mult plecat, nici nu a observat)

AlteleText

blank

corner
elefant. alb.

    dragoste, elefant alb celebru, nu numaidecît celebrat,

    cîteodată jumate vopsit
    cîteodată stropit cu picăţele
    cîteodată vopsit roşu à la fenix, haha, elefant fenix!...

    mai alte dăţi ai jura că nu-i alb
    pînă ce începe culoarea să se cojească şi vezi că-i vopsea
    şi-i de nereparat, de parcă ar vrea cineva să repare,

    mai găseşti vreodată şi o operă de artă pictată împrejur
    ca ouă de paşte, ca elefanţi de paşte nu că-i poţi ciocni că-s cam grei
    mai ales cînd îţi calcă pe picior şi te bagă la spital, fără voie,

    bibelouri... da, sunt albe că aşa-s bibelourile dar au o gaură dedesubt
    şi-s goale înăuntru
    şi nici măcar nu pretind a fi elefanţi, vezi cît sunt de uşori, de uşuratici, de uşuratice,

    poţi chema elefantul albinos, poţi chema dragostea albinoasă?
    e vorba de o insuficienţă? o deficienţă? o aberaţie de la o rînduire a naturii?
    sau aici se termină echivalenţa şi începe filozofia?

    dragoste, chiar elefant alb de-a fi, e singurul elefant pe care mi-l doresc.

AlteleText

blank

corner
Vizita

    Mi-am deschis cămaşa, pe urmă inima.

    Te-am luat pe braţe... nu, erai mai uşoară ca un fulg,
    şi te-am dus pe o vizită ghidată
    la colţurile cele mai obscure
    pe piscurile cele mai luminate
    în peşterile cele mai secrete

    uite, aici e asta
    uite, aici e aceea
    uite, aici e cealaltă

    şi din cînd în cînd simţeam un ah, un oh, un fior chiar neintenţionat,
    surprinsă?...

    ţi-am încredinţat creta, dalta, bidineaua, fierul roşu
    şi te-am lăsat să-ţi înscrii numele peste tot
    unde vroiai
    unde nu vroiai
    unde nimereai la întîmplare şi dansai
    cu litere mari, cu litere mici, în Braille, în Morse, în limbi exotice,
    şi cînd dădeai cu ciocanul inspiram extaziat
    şi cînd înfundai cu fierul roşu expiram extaziat

    pulberea, fumul
    se ridicau încetişor
    şi porneau la drum prin vine, artere, capilare
    şi mîzgăleau copii iregulare a numelui de jur
    şi-mprejur
    pînă nu a mai rămas loc nici deloc
    şi am devenit o capodoperă literară
    uriaşă
    internă
    secretă.
    Numai ochii tăi
    vedeau.
    Numai muşchii mei
    zîmbeau.

    Te-am luat pe braţe... nu, erai mai uşoară ca un fulg,
    şi te-am lăsat să pleci.
    Poate te mai întorci?

    Ţi-am deschis inima, pe urmă cămaşa.
    Mă iei pe braţe? Nu, sunt mai uşor ca un fulg.

AlteleText

blank

corner
O foarte scurtă poveste de dragoste

    A dus o mînă la şnurul pantofului.

    A dus o mînă la catarama cureluşei.

    A dus o mînă la fermoarul fustei.

    A dus o mînă la nasturele bluziţei.

    “Cîte mîini aş avea, adică?”
    “Fără sfîrşit.”
    A zîmbit, stingheră.
    I-am îndepărtat mîna de la şnur, de la cataramă, de la fermoar, de la nasture,
    i-am dus-o încetinel la poală.
    “Şi acum. ce facem?”
    “Acum îţi scriu o poezie.
    Dacă îţi place, poţi să continui.
    Dacă nu, plec.”

    Am scris poezia.
    Am plecat.
    Sau nu i-a plăcut sau nu mi-a zis că i-a plăcut.
    Am plecat.

    Nu că dragostea s-a stăvilit.
    Poate cineva să stăvilească un vulcan?

AlteleText

blank

corner
Idile, unsprezece

    Uite vine Iarna, la vecini se scuză,
    Zice “Nu-s de vină chiar dacă m-acuză
    Cele zgripţuroaice trei surori a mele
    Inimă de piatră ce o au tustrele
    A mea ne-vinovăţie
    Ce-o ascund sub albă ie
    Vor s-o murdărească-n floare
    Şi să o topească-n soare
    Timp ce eu, îndrăgostită, zbor pe vîrfuri de pădure
    Peste iazuri, prin bîrloguri, munţi, hogeaguri şi aiure
    Vifor ciunt ciupeşte versuri între ţurţuri de trei coturi
    Iar burlane sun-o jale între naiuri şi fagoturi.”

    Uite pleacă Iarna, streşini în plînsoare,
    Zice “Nu-s de vină dacă visul moare,
    Tot ce-i Toamnă, Vară, tot ce-i Primăvară
    Se aştern pe mine ca odinioară
    A mea astă scurtă viaţă
    Hohot jalnic de paiaţă
    Se înăduşeşte-n floare
    Se topeşte-ncet sub soare
    Iară eu, nefericită, simt cum suflul se termină
    Dar, cum ştiu că-i asta lumea, nu mă duc să pun pricină
    Mă înfund într-o tăcere care duce la uitare
    Şi termin ca amintire la niciunul şi nicicare.”

    *

    Uite-atunci poetul, sparge călimara,
    Zice “Vorbe, şarte, bîntuie cămara,
    În zadar cuvinte se cojesc din gură
    Chiar dac-am deschis-o mare cît o şură
    Uite-aveam o rînduială
    Dup-o crîncenă tocmeală
    Ce-au dus mînjii me zburdalnici
    Cu a vieţii zbiri pîrdalnici
    Că o să-mi permită ăla care-ar fi ucigă-l toaca
    Să vorbesc nechibzuinţe, să-mi permită arta, joaca,
    Dar cînd el ar fi decide că e timp să gust eu huma
    Să las jos condei, hîrtie, să pornesc. Ce-ar fi acuma.”

AlteleText

blank

corner
Viaţă, doi

    Cînd eram mic
    citeam Ştiinţă şi Tehnică.
    Ştii că sunt balene care trăiesc 200 de ani?
    Un crocodil poate trăi 50 de ani.
    O vacă 20, o găină 10, un şoarece 1 an.

    Eu, nici nu ajung la ani,
    am trăit doar ore.
    Orele cu tine – viaţă.
    Orele fără tine – nimic, nici măcar moarte.

    Cînd eram mic, ştiam că nu voi muri.
    Acum, ştiu că nu am trăit înainte de moarte.
    Nu am trăit deajuns.
    Doar ore.

    Dar... ce ore!!!

AlteleText

blank

corner
Complementare

    Fiinţe
    complementare.
    Forme complementare, obişnuinţe complementare, expectaţii complementare.

    Bărbat, femeie.
    Impulsivitate, stăpînire... vorbărie, tăcere... intemperanţă, reţinere.
    Perfecţie,
    ca rotiţe dinţate la ceas, ca vin în pahar, ca fluier îmbrăcat în doină.
    Lumea n-ar exista
    fără perfecţie.
    Chiar dacă perfecţia se surpă
    şi rotiţele se dezbină şi paharul se răstoarnă şi fluierul se înfundă
    ei îşi aduc aminte
    rotiţă de rotiţă şi pahar de vin şi fluier de doină.
    Căci perfecţia, odată,
    odată ca niciodată înainte de surpare
    a născut vrajă
    a născut dragoste
    a născut poezie.

    De-o parte şi alta a lumii,
    eu
    de-o parte cu mîna ta la sîn şi petele de soare cu care m-ai ars
    tu
    de altă parte cu mîna mea la sîn şi petele de cernelală cu care te-am pătat

    cînd noaptea coboară pe vechiul balcon
    şi-n el reînvie magnific donjon
    eu las a mea mînă să-ţi scrie un vers
    direct între sîni, cu tăciune neşters...

AlteleText

blank

corner
Complementare, doi

    Ţineam o distanţă respectuoasă.
    Vîrfurile degetelor ne scăpărau la amîndoi
    dar ţineam distanţa precisă impusă de masa între noi
    şi am atacat subiectul complementării din punctul ei de vedere fizic.

    “Testăm teoria?” am întrebat-o
    cu un zîmbet aşa de cherubinal că ai fi crezut că sunt un înger cu bucle de aur
    pictat de o mînă nevinovată pe un plafon de biserică.
    “Tu şi bucle?” a întrebat
    cu un zîmbet aşa de şăgalnic că ai fi crezut că e o boabă de mercur
    care tot încerci să o ţintuieşti cu un cui de fier.
    Nu m-am burzuluit.
    “Da, cînd eram copil aveam o buclă.”
    “Aha, acu cîte secole?”
    Am continuat să nu mă burzuluiesc.
    “În ce fel de biserică,” a continuat, nemiloasă, “protestantă, ortodoxă, catolică?...”
    A mai enumerat cîteva, citea prea mult pe internet
    şi cum tot nu răspundeam (parte din ne-burzuluiala mea continuă)
    mi-a tras un ghiont de mi-a dislocat o coastă.
    “Şi, publicăm rezultatele cercetărilor noastre într-o revistă ştiinţifică?”
    În sfîrşit ceva la care puteam răspunde.
    “Da, ştiinţifică, şi socială, şi medicală, şi artistică, şi pedagogică, şi geologică
    cu texte şi fotografii şi videouri şi schiţe şi instrucţii...”

    Nu ne mai reţineam,
    eu cu cherubinatul ea cu şăgalnicatul noi cu distanţatul...
    tunet
    şi masa între noi s-a frînt în două ca între doi magneţi uriaşi
    cînd degetele s-au complementarizat la perfecţie deget între deget între deget
    hainele s-au aprins şi au dispărut la perfecţie fumegînd apreciere
    buze au complementarizat buze la perfecţie
    dinţi au măcinat dinţi pînă s-au complementarizat la perfecţie şi ei
    şi tot ce era vale în carnea ei şi tot ce era munte în carnea ei
    şi tot ce era munte în carnea mea şi tot ce era vale în carnea mea
    s-au complementarizat cu o perfecţie de puteai crede că era divină...
    firişor de păr între firişor de păr
    vîrf de unghie între vîrf de unghie
    picătură de sudoare între picătură de sudoare
    moleculă de aer între moleculă de aer.

    Am răma aşa
    o eternitate.
    Divină şi ea.

    “Ai uitat,” mi s-a părut că aud un susur, lipsiţi de dinţi şi buze cum eram amîndoi.
    “Am uitat ce?” am încercat să răspund, nu prea reuşind.
    “Să pui videoul... s-a dus dracului publicaţia ştiinţifică...”
    Puteam zice ‘shit’ dar am preferat să rămîn în lumea latină...
    “Merde,” am zis, “şi eu care contam pentru o nominaţie la cel puţin un Leconte...”
    “...sau un Golden Eurydice...”
    “...sau un Demidov...”
    “...sau un Nobel...” ş.a.m.d. (nu am spus dar am gîndit)... “am o idee...” a zis.
    M-am zguduit, nu prea îmi plăcea intonaţia ei,
    “Adică...”
    Ceva în chestiile complementare sus menţionate a început să freamăte.
    “Uite, pui acum videoul... şi începem testul iarăşi... şi...”

    Am început testul, iarăşi.
    Am uitat să pun videoul, iarăşi.
    Ce vreţi, caz de forţă majoră.

    Cînd noaptea coboară pe vechiul balcon
    Şi-n el reînvie magnific donjon
    Eu las a mea mînă să-ţi scrie un vers
    Direct între sîni, cu tăciune neşters...

    “Ai folosit deja versul ăsta, nu ai ceva nou?”
    “Am, multe, dar prefer să-ţi las ţie locul. Ai avea poate ceva nou, tu?”
    A rămas pe gînduri, mult.

    Departe de lume şi ochiu-i amar
    Culcată, aştept pe un veşted frunzar
    Să scrii pe-a mea coapsă cuvinte cu rost
    Şi-n veci să... dispari, cum nici nu ai fi fost.


AlteleText

blank

corner
À la Mircea Crişan

    Cu o voinţă de nestrănutat...
    ...de nestrămutat!
    ...pot muta şi muţii...
    ...şi munţii!
    ...pot face soarele să răsară la răsărit...
    ...păi oricum răsare la răsărit....
    ...pe un cal cu pere în nare...
    ...pară în nară!
    Păi da vreau amîndouă nare.
    Atunci pare, dar nu prea se zice aşa.

    O iubeam de muream dar începea să mă oftice.

    Auzi, dacă mă tot întrerupi
    nici nu ajungem acolo.

    Nu am ajuns acolo.
    Dar din altă cauză, ea era de vină,
    ceva de gem intim...
    ...gen!

    *&^%$#@! (cenzurat, obscenitate, a mea)
    ?/*&^ $% #! (cenzurată şi replica, obscenitate, a ei)

    PS. Ar fi fost trebuit cenzurat tot aşa zisul ăst poem ^%&$*~@{&! (cenzurat, obscenitate, a naratorului)

AlteleText

blank

corner
Adorm

    Zilele trec.
    Nopţi trec şi ele,
    grele.

    Vînătăile pe suflet nu se văd
    dar le simt,
    cum simte cineva culoare? mă întreb
    privindu-le cum se aştern ca picături de gaz căzute pe o baltă
    mîndre de caleidoscopul lor în perpetuă mişcare – ba verzui, ba gălbui, ba albăstrui.

    O tristeţe coboară.
    Îmi aminteşte de ‘Buongiorno Tristezza’ care jucam eu odată la acordeon.

    O tristeţe care insistă să îşi sape făgaş
    şi începe să-mi cutreiere corpul
    căutînd... căutînd ce? Adăpost? Hrană? Colţuri înăsprite de care să-şi agaţe haina
    şi cuiburi goale în care să-şi semene sămînţa?
    O simt cum îmi umflă plămînii
    se scurge prin ochi
    scoate hîrleţul şi îşi sapă vizuină în inimă,
    tare îi mai place sunetul acela... toaca... toaca... toaca...
    o să scrie de el în carnetul ei de amintiri.

    O las.
    Poate am nevoie de ea, cine ştie,
    ca lemnul de cui

    ca carnea de cuţit
    ca pădurea de chibrit
    ca piatra de ciocan
    ca căpiţa de guzgan.

    Încerc să închid ochii
    cît pot să-i ţin închis, ani?
    Îi deschid, speriat.
    Îi închid iar... băiete!... măi băiete!... băieţele!
    O voce caldă pare a fi legat clopoţei de argint la fiecare literă a fiecărui cuvînt
    şi îmi caută urechea cu degete lungi, catifelate... măi... băiete... băieţele...

    O las.
    Am nevoie de ea. Ştiu. Ştie.
    Ca trunchiul de frunză.

    Ca iarna de vară.
    Ca ziua de seară.
    Ca floarea de albină.
    Ca ochiul de lumină.

    Zilele trec.
    Nopţile trec şi ele,
    mai puţin grele.

    Tristeţea începe să îşi piardă ghiara, colţii, veninul sub susurul clopoţeilor de argint
    timp ce o blîndă mînă de fată
    îmi găseşte fruntea
    şi îmi lasă pe ea coroniţă de liliac.
    Mă întreb... cum o fi ştiut?

    Adorm.
    În sfîrşit, adorm.
    Îmi permit chiar
    să şi visez.

AlteleText

blank

corner
Deghizări

    Ţi-am trimis eu vorbe multe
    Toante deghizate-n culte
    Un chibrit de iarmaroc
    Deghizat în iad şi foc,

    De pe ţărmuri depărtate se ridic-un stol de ciori
    Şi încearcă măreţie deghizate în cocori,
    Îmi încerc şi eu puterea cu un stih sau c-un pamflet
    Ca apoi pe rampa vieţii să declar că sunt poet,

    Bucium se deghiză-n cîntec
    Tot uitînd fudulu-i pîntec
    Fărîmele mici, mărunţi
    Coşcogeamite în munţi,

    Pămătuf de păpădie se amestecă-n gherghef
    Şi viseză că-i mătase cînd s-aşează în veref,
    Mai visez şi eu visare cum c-aş fi un Făt Frumos
    Nici nu-mi cade pe-a meu cuget cum c-aş fi de caraghios,

    Da, continui fără jenă
    Deghizat pe mica-mi scenă
    Eu, Romeo cel focos
    Lat de spate şi vînjos,

    Tu, o Iulia divină, fire albe de bumbac
    Te deghiză în mireasă, un buchet de liliac
    Părtăşeşte a tău farmec, dulce doină de parfum,
    Iară tot ce-am scris ş-oi scrie se răsfiră-n... scrum şi fum.

    *

    N-a fost odată ca-n poveşti
    N-a fost ca niciodată
    Prin zîne dulci, îngeri cereşti,
    N-a fost mai mîndră fată.

AlteleText

blank

corner
Hei. Măi.

    Hei, de-aş fi eu şef
    Peste-a vieţii-mi fief,
    De aş fi eu ghid
    Ş-ar fi să decid
    Unde-ar fi să merg
    Unde să alerg
    Să aleg destin
    Unde să mă-nchin
    Şi sub care zori
    Să găsesc fiori
    Aş alege de-a ta poală să mă ţin o săptămînă
    Şi din soare pînă-n soare să rămînem mînă-n mînă
    Iar cînd ultima mea noapte un cocoş va nimici
    Să-mi faci dar ultima şoaptă: ...că pe veci te voi iubi.

    Măi băiete, zău
    Eşti un nătărău,
    Aş fi eu chiar fată
    Dar nu-s lumea toată,
    Inima-ţi tîrzie
    Dăruit ce-ai mie
    Las-o val pe lume
    Caută alt nume
    Ce să-ţi deie floare
    Soare după soare
    Frumuseţea-i trecătoare şi nu ţine o vecie
    Că de-ar fi o săptămînă să aleg cadou să-ţi fie
    Cînd cu zorii trec fiorii şi cocoşul va grăi
    Care fi-va a ta şoaptă?
    Eu, pe veci, te voi iubi.

AlteleText

blank

corner
A fost

    A fost odată
    Ca niciodată...


    A fost sau n-a fost
    Haide, nu are rost
    Să vorbim de minuni
    Cum ar fi de aluni
    Cum ar fi de şedinţe la sediul central
    Sau măsuri de impus unui plan cincinal,

    Să vorbim de plăceri
    Cum ar fi de păreri
    De inimi în foc
    Cum ar fi de un joc
    Cum ar fi de pantofi, de un geam de tramvai,
    O plată, o plită, un vechi guturai,

    Să vorbim de iubiri
    Ca şi cum ar fi ştiri
    Citite-ntr-un ziar
    Într-un chioşc, la cizmar,
    Ca şi cum ar fi bîrfa din vechiul obor
    Sau revista de ieri la un nou coafor.

    A fost ca-n poveşti...
    Pare vis... te trezeşti...


    A fost sau n-a fost
    Poate-i stihul anost
    Dar uite, minuni
    Cum ziceau din străbuni
    Năpădesc a tău spirit, partituri de gîndiri
    Ce-ncearcă să afle de-ar fi amintiri,

    Un frison de plăceri
    Parc-ar fi chiar de ieri
    Ţi se scurge prin oase
    Şi muşchii îţi coase
    Cu fir depănat din ales borangic
    Şi pavăză-ţi stă între tot şi nimic,

    O, iubire, iubiri,
    Stau regretele zbiri
    Şi-ţi taie în carne
    Cu-a diavolui coarne
    Iar sorgintele cald ce-n emoţii te scaldă
    Se scurge prin ochi ca o lacrimă caldă.

AlteleText

blank

corner
Zăpada cade

    Zăpada cade,
    a ajuns la un metru înălţime.

    Dragostea stă culcată dedesubt,
    chircită, ghemuită, păzită de vifor şi crivăţ şi toate urgiile cerului şi a omului,
    din cînd în cînd zîmbeşte.
    Chiar aprinde un chibrit dar îl stinge repede,
    să nu se topească zăpada împrejur
    să nu picure
    să nu o îngheţe.
    Aşteaptă.
    Acuş acuş aude privighetoarea
    sau cel puţin un cuc, un greier, un cocoş fălos.
    Zîmbeşte.
    A şi ascuns cutia cu chibrituri, să nu dea temptaţiei.
    Aşteaptă.

    Zăpada cade,
    a ajuns la doi metri înălţime.

    O căsuţă mică, asta-i tot ce vrea.
    Cu o sobă în teracotă,
    două geamuri, unul mai mare
    şi amîndouă cu perdele în dantelă,
    un pat micuţ, o masă micuţă, două scaune al doilea pentru...
    poate chiar şi un motan.
    Să moţăie, să se gudure, să toarcă.
    Aşteaptă, ascultă.
    Nu, încă nu aude privighetoarea dar acuş acuş,
    desigur cucul. Greierul? Cocoşul?
    Dragostea zîmbeşte. Dragostea tot timpul zîmbeşte,
    nici nu ştie altceva
    şi i se pare că ghiocei încep să ridice capul în jurul ei,
    uite, şi lăcrămioare.
    uite, şi viorele,
    uite, poate şi greieul care-l tot aştept?

    Zăpada cade,
    a ajuns la trei metri înălţime.

    Nu a ţinut.
    Dragostea strivită dedesubt
    nu mai aşteaptă privighetoarea. Nici cucul, greierul, cocoşul.
    Dar tot mai zîmbeşte. Dragostea, chiar strivită, tot mai zîmbeşte.
    Nici nu ştie altceva.
    Nici nu o să mai ştie.

AlteleText

blank

corner
Viaţă, Vis, Viaţă

    Printre blide
    conopide
    crini uscaţi şi nopţi aride,

    Printre geluri
    şi mezeluri
    şi dulceaţă nouă feluri,

    Murături
    şi prăjituri
    soi de fel cumpărături,

    Deodată
    ‘nchide ochii
    prin ciorapi, pantofi şi rochii,
    palmele deschise-afară

    fata... zboară.

    Uite, simt bolta cerească
    Nici că vrea să se oprească
    Vine-un armăsar, răsare
    Cu-a lui foc şi pară-n nare
    Sub copită sparge anii,
    Jugul vieţii, bolovanii,
    Mă agăţ de mîndra-i coamă
    Sar în şeauă fără teamă,
    Du-mă frăţioare, du-mă
    Între nori bătuţi în spumă
    Du-mă la coliba albă
    La iubit să-mi puie salbă
    Şi la gît şi-njur de frunte
    Iari acolo-n vîrf de munte
    Să ne dăruim iubire
    Să cădem în fericire
    Ce suror-ar fi cu viaţa
    Cu un soare, dimineaţa,
    Să rămîn pe veci iubită,
    Ciocîrlia ne mărită
    Şi în lume duce veste
    Uite, nu c-ar fi poveste...


    Praful trebuie de şters
    la cizmar trebuie mers
    rufele de pus la stors
    într-un colţ motanul toarce...
    uite, fata se întoarce,

    s-a întors.

AlteleText

blank

corner
Idile, doisprezece

    Cînd luna aprinde sclipiri argintie
    Prin fire de iarbă culcate de vînt
    Şi roua aşterne manta străvezie
    Pe flori odrăslite la cald de pămînt,

    Eu las o ureche să caute cîntec
    Prin coaste ascunse sub tremur de piept
    Iar buza colindă semeaţă pe pîntec
    Căznindu-l cu picuri din stihu-mi inept.

    O pupăză beată desfată auzul
    Cu note furate din vechi partituri,
    Un ţanţoş cocoş chansonează, franţuzul,
    De puici cucerite în zeci aventuri,

    Tu iei un creion, a ta mînă firavă
    Pe cerul aprins desenează o stea
    Apoi împrejur o întinsă dumbravă
    Şi-n litere şchioape pe palmă – a ta!

    Şiroaie de viaţă cu brazii la sfadă
    Coboară vioaie din munţii golaşi
    Lăsînd clipociri cu a minţii cireadă
    Ş-a mea herghelie de cai nărăvaşi,

    Noi tragem un fir ce himera deşiră
    Miracolul piere sub soare de zi
    A lumii crud vuiet poemul răsfiră
    Şi iar devenim ce n-am fost şi n-om fi.

AlteleText

blank

corner
Coasă

    Căpşune amare
    La fund de pahare
    Cu cioburi de sticlă
    Sunt puse-n vînzare
    Cu suflete şterse
    Pe pieţe diverse
    Cu visuri uscate
              uitate.

    Păreri anodine
    Cu dracu vecine
    Îmi tulbură zarea
    Prin zile senine
    În cuib de hîrtie
    Ascund o vecie
    Aştept o lumină
              să vină.

    În nopţi fără capăt
    A meu veşnic treapăt
    Aşterne cuvinte
    Cu-a mîinelui scapăt
    Mă uit pe fereastră
    Iubirea, a noastră,
    Priveşte încoace
              şi zace.

    Sfîrşitul ajunge
    Prin piept mă străpunge
    Cu zile pierdute
    Şi-n lacrimi mă unge
    S-a dus amintirea
    S-a dus fericirea
    O coasă m-atinge
              mă stinge.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc

    A fost chiar odată
    O carte, uitată,
    Prin foi împănată
    Cu zîmbet de fată,

    A fost, ştii, odată
    O carte-aruncată
    Dar uite, salvată
    De deget de fată,

    A fost niciodată
    O carte, păstrată,
    În veci ferecată
    În suflet de fată,

    A fost... deodată
    O carte îmbată
    Cu lacrime ceată
    Sub pleoapă de fată,

    Cînd noaptea se scurge prin stele pictate
    De îngeri fugiţi din cerească cetate
    Un foc năpădeşte căpiţa de fîn
    Şi mistuie inimă, cuget şi sîn,

    Cînd noaptea aşterne prin umbre sclipire
    Ce-ncearcă să cînte a ei amintire
    Eu fraze ciudate în şoaptă îngîn
    Şi-ncerc a mea vorbă s-aprind sub un sîn,

    Cînd nopatea cu fulgere mii se îmbracă
    Şi tunete-agaţă de-a norului cracă
    Un gînd răsucit îmi rămîne stăpîn
    A mea buză ruptă pe albul tău sîn,

    Cînd noaptea se stinge sub licăr de ziuă
    Cocoşul pisează steluţe în piuă
    Eu las a meu vers cuvios dar păgîn
    De-ar fi chiar şi-n iad, tot să cînte-a tău sîn.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, doi

    Şi-atunci mi-ai zis: “O clipă, eu îţi voi da de mine.”
    Am desfăcut aripa şi am zburat cu tine
    Înspre cei aştrii lacomi de calda ta lumină
    De blînda ta privire, candidă şi senină,
    Şi iar mi-ai zis: “De unde tot vine versul, zborul?”
    Eu ţi-am răspuns: “Fetiţă, tu să întrebi cocorul

    De unde vine ziua, de unde răsăritul,
    De unde miazăziua care îi poartă mitul,
    Şi chiar de unde vine cel fîlfîit de pană
    Care aprinde zorii şi nopţile destramă,
    Iar despre fericire tu să întrebi cicoarea
    De doinele ce duce în sîn privighetoarea

    Tu să întrebi cocoşul...” “Eu te întreb pe tine.”
    Ce crunt, o, jeregaiul care îmi sapă-n vine...
    “Chiar de-aş avea milenii, un munte de hîrtie
    Pentru ca foamea, setea, să tot încerc a scrie
    N-oi reuşi. Îmi pare, că doar oglinda, fată,
    Va ştii. Haide, întreab-o, acum sau... niciodată.”

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, trei

    Caii serii se adapă cu-a meu sînge noaptea-ntreagă
    Mă găseşte dimineaţa măcinat şi fără vlagă,
    Plec desculţ pe o potecă înspre lucea cea azură
    Nici nu simt cum se împlîntă pe-a ma talpă spini şi zgură

    Roata focului se urcă şi aprinde valea toată
    Fînul vieţii se usucă în privirea disperată
    Cad, genunchii se înfundă între pietre rătăcite
    Sparte-n aspră făţărie de a cailor copite

    Cade-un pumn... nu, e o mînă, firavă ca o dantelă
    Vine-o faţă, mă înfaşă într-o verde acuarelă
    Vine-o poală, lîngă mine uite-ncet se povîrneşte
    Şi adorm în a sa taină, nici că ştiu de... mă iubeşte?

AlteleText

blank

corner
Idile, treisprezece

    Pe meleaguri de hîrtie bate-o prăpădită toacă
    Binecuvîntează vorbe din a gîndului toloacă,
    Trec cirezi de propoziţii şi se-adună-n poezie,
    Eu, păstorul cu condeiul care-o doin-ar vrea să scrie
              despre-un tunet, despre-o viaţă, despre-o dragoste tîrzie.

    Îmi colind a mea moşie între ţărmuri drept tăiate
    Ba cu ochiul, ba cu palma, ba cu-a minţii libertate,
    Parc-aştept să vină lupii, foamea lor nepotolită
    Să brăzdeze tot de-a latul brazde-n care tu, iubită,
              vei să-mi semeni cînt de vară între flori de răsărită.

    Toamna mi-e demult plecată, iarna parc-avea ar milă
    Şi mai lasă ceva viaţă între straturi de argilă,
    Mai scobesc ceva grop’şoare şi arunc litere-n ele
    Poate înfloresc poeme, alborade, viorele,
              epigon al altor spuse, stihuri mici sau mărunţele.

    Nu mă plîng, cîntat am verde, zîmbet, spate de femeie,
    În livada cărţii mele ce-am săpat cu zeci condeie
    Unde crengi greu încărcate cu ciorchine de iubire
    Gem de dor şi adorare, veneraţie, neştire,
              cad jos mere... vezi, muşcate, acum ştiu ce-i fericire.

AlteleText

blank

corner
Vorrei trovare / Parole nuove / Ma piove piove / Sul nostro-amor

    Chiar sunt momente
    Mă plimb prin vise
    Şi paradise
    Să caut rost,

    Găsesc vreodată
    Ş-o amintire
    Care-a mea fire
    Îneacă-n foc,

    Deschid sertare
    Cad scrisorele
    Vechile mele
    Clipiri de-amor,

    De-ar fi devreme
    Dis dimineaţă
    Şi nori de ceaţă
    M-ar încolţi,

    De-ar fi cu seară
    Cînd ziua moare
    Şi mîndrul soare
    S-a da bătut,

    De-ar fi cu noapte
    Prin mii de stele
    Şi viorele
    Născute-n gînd,

    Găsesc momente
    Găsesc prin vise
    Şi paradise
    A vieţii rost.

    Ciao Ciao Bambina rămîne unul din acele cîntece care ard o gaură în inimă şi nu mai poţi scăpa de ele fără a muri. Eu, cel puţin. M-am găsit deodată fredonînd refrenul şi simţind nevoia a scrie ceva strofe sub acelaş ton de refren. Aş putea continua la... infinit.

AlteleText

blank

corner
Încerc

    Încerc.
    Să mă ascund.
    În spate de fraze trufitoare, dolofane, însemnate cocoţate pe stîlpi găunoşi şi subţiri
    care abia se ţin pe picioare,
    şi frazele şi stîlpii,

    încerc să sfredelesc cerul
    sus
    cu ochiul
    cu degetul
    cu cuvinte aşa întortocheate că uiţi prima literă cînd ajungi la ultima,
    încerc dar abia ajung la tichia lui Statu-Palmă,

    încerc să străpung inima unei fete ca un Stan-Buzdugan
    dar
    în spate de uşă
    în dos de vatră
    în pat sub cearşaf cu o lanternă aprinsă să alung întunericul
    tot un băietan de treişpe ani sunt
    care descoperă viaţă
    dragoste
    primii fiori de inimă şi corp
    primele deziluzii, ce dulci deziluzii
    că dacă nu mă despart de ele mai repede rămîn cu găuri în dinţi

    încerc
    să dau sens a ceea ce nu are sens
    şi reuşesc, un pic. Numai un pic.

    Încerc şi să nu mă ascund
    dar prea aprig viforul
    prea înfricoşătoare sălăşuinţa de astă parte a ceea ce se chiamă a exista
    şi mă ascund iar.
    În spate de fraze.

    Numai tu ştii
    să mă găseşti.

AlteleText

blank

corner
Magnolia

    Magnolia
    se scutură.

    Un morman de zăpadă cu fulgi uriaşi în alb şi roz zace sub ea,
    încearcă să se topească dar nu reuşeşte
    aşa că începe să putrezească
    într-o amestecătură de glod
    şi gîze
    şi o glorie trecută, abia ieri.

    Ghioceii
    frigul i-a omorît.
    Lăcrămioarele
    frigul le-a omorît.
    Viorelele
    frigul le-a omorît,
    ce mi-a rămas?

    Aştept.
    Poate lalele.
    Poate panselele, liliacul, crinii vor dăinui.
    Aştept.
    Poate amintirile?

    Nu, sigur, amintirile nu se scutură, nu degeră, nu mor.
    Da, sigur, amintirile înfloresc
    în jur
    cu petalele lor verzi
    cu inima lor roşie
    cu zîmbetul lor aiurisant.
    Mă culc printre ele,
    pe gireadă de petale de magnolia putrezite, ghiocei degeraţi,
    lăcrămioarele, viorelele degerate şi ele,
    mă uit în sus la un cer alb-albastru
    şi aştept.

    Iar aştept? Ce aştepţi iarăşi? mă întreabă magnolia. Toată viaţa pare că ai aşteptat, adaugă
    şi mai lasă ceva petale moarte să cadă peste mine.
    Aştept, zic,
    să mă mistuie.
    Oricare, orice, oricînd -
    petalele,
    florile,
    amintirile.
    Aha, zice magnolia
    şi adoarme lîngă mine.
    Are şi ea
    amintirile ei
    care o mistuie.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, patru

    Ascultaţi măi orelor
    Ş-alte-a voastre sorelor
    Păi plecaţi voi mai agale
    Nu lăsaţi caru la vale
    Puneţi ici şi colo frînă
    Mai lăsaţi o săptămînă
    Să dureze ea o lună
    Păi de ce nu se cunună
    C-un ceva mai anevoie
    Care-aşa, de bunăvoie
    Va s-opri mai ici mai colo
    Nu ftrumos ca un Aplolo
    Da încet ca şi un melc
    Melc, păi ştiţi voi, codobelc
    Care-opreşte timpu, măi,
    Şi se pierde-n căi şi văi.

    Păi ascultă, ceasule,
    Nu zbura, Boreasule,
    Mai te-opreşte la o crîşmă
    Şi te poartă mai tîrîş mă
    Lasă vinu să te ungă
    Nu vin turcii să te-alungă
    Mai adormi, mai cu încetu
    Trage ş-anu, şchiopu, bietu,
    Pierdeţi drumu prin coline
    Să vă fie, lele, bine
    Şi lăsaţi-mi înc-oleacă
    Să pun vorbele la joacă
    Şi să spun fetiţei cele
    Cu-a sau zîmbet de mărgele
    Cu-a ei ochi ce ciripesc
    C-o iubesc măi, c-o iubesc.

    Ascultaţi voi, zînelor
    Cîntului jupînelor,
    De închideţi ochi-o clipă
    Făr-de pică de risipă
    Vă promit c-a vostru-auzu
    Cu-a meu stihu ăst abstruzu
    Să nu umplu, ci c-o doină
    Care poartă iarna-n moină
    Care duce fetei cele
    Ce aduce luna-n stele
    Lacrimă sub pleoapă caldă
    Gînd ce-obrazu-n foc îi scaldă
    Şi cu gura mea beteagă
    Oft de vară ziua-ntreagă
    Iar cînd fi va, şi va fi,
    Să-i las zîmbet, zi şi zi.

AlteleText

blank

corner
Idile, ar fi paisprezece?

    Mă aştepţi din nou
    pe mirişte?

    Zgîriată sub bluză
    zgîriată in spatele genunchilor
    adormită cu un lujer de păpădie în gură
    amar,
    o, ce frumuseţe în amăreala aceea
    poposită între buze arate de dinţii mei acu cîteva amintiri,
    acu cîteva poezii, zile.

    Te scutur,
    te trezesc
    vreau să te trezesc dar nu te trezeşti
    pierdută cum eşti într-o lume mai depărtată de mine decît zi de noapte
    decît sfîrşit de început
    decît ce vreau să-ţi zic de ce îţi zic,

    cum, cînd
    ţi-am muşcat gura?

    Aştepţi zăpadă.
    Aştepţi potcoave de cai mînioşi.
    Astepţi un ţambal să se rostogolească din deal, în jos.

    Aştept să nu mai aştepţi,
    să mă laşi să te găsesc
    şi după ce îţi ung miere pe răni
    şi după ce aprind mărăcinişul de jur împrejurul corpului tău
    să mă laşi să te port afară de zăpadă şi de potcoave şi de ţambale
    şi cînd ajung
    (unde? nu ştiu)
    să aşterni fire de lînă trase cu aur pe care să te las jos
    să aminteşti cucului de unde vine vara fiecare vară
    să torci temniţă din trunchiuri de stejari în care să mă arunci
    să mă chinuieşti
    să îmi zici cît de mult nu mă iubeşti
    pînă ce îţi zic şi eu cît de mult te iubesc între două vieţi şi după douăzeci de ele.

    Adică, mă iubeşti?

    Şi dacă nu am zis-o pînă acum
    atunci nu am zis-o niciodată.

AlteleText

blank

corner
Ba-poezie

    ...bun... măsele?
    rîndunele,
    ...porcărie?
    iasomie,
    ...zgripţuroaic-afurisită?
    păi, a sînului ispită.

    Nu reuşeam.
    Oricît încercam să divertesc direcţia spre ba-poezie cu neghiobii dezarticulate
    ea mă tot trăgea de ureche înapoi la da-poezie cu riposte nimerite
    eram la capăt de suflu,
    eşec după eşec
    încercam deja de zile încoace, săptămîni,
    poate era timp să mă dau bătut
    şi să mă întorc acolo unde ea încă aştepta?

    ...băldăbeală?
    hm... cerneală.

    Cîştigi! am strigat,
    de parcă mă aşteptam la altceva.
    Poate mă aşteptam la o luptă mai egală, mai lungă.
    Bine, acum că suntem de acord,
    tu reîncepi să scrii
    şi eu reîncep să citesc.

    Chiar orice?
    Chiar măsele, porcărie şi restul porcăriilor,
    şi s-a pus la un rîs de s-au născut numai gemeni ziua aia.

    şi-a tras fusta ceva mai sus
    să se aşeze mai comod, nu de alta,
    mi-a atins buza de jos cu degetul mic
    era o muscă acolo, nu de alta,
    a răsucit cheia în broască de trei ori cu toate că se putea numai de două ori
    îi era frică de hoţi, nu de alta...
    Rîndul tău acum.
    Rîndul meu acum.

    M-a tras sus din urzici
    din mlaştini
    din colţi de crocodil care se închideau ca o capcană ruginită peste mine
    şi mi-a pus un creion în mînă.
    Acum scrii, mi-a poruncit.
    Acum scriu, am consimţit
    şi nu m-am mai oprit. Cam ca micul Muc după ce şi-a tras imineii femecaţi pe picioare.

    Iar a rîs (pare că grăiam cu voce tare).
    Nu ştiu de gemeni
    dar ştiu că ziua aia lupul a locuit cu mielul
    şi pardosul s-a culcat cu iedul
    iar vaca şi ursoaica au păscut la un loc. Da, şi leul a mîncat paie, cum zicea Isaia.

    Nu a mai rîs deloc. S-a uitat la mine chiorîş. Sau era pe fugă de sau era pe fugă la.
    Dacă nu te cunoşteam mai bine, aş fi zis că eşti un măgulitor.
    Dar te cunosc mai bine.
    Mă iubeşti, cred că.

    Te iubesc, ştiu că.

    Şi de nu m-am oprit mai scriu şi azi.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, cinci

    Fii a mea fetiţă dulce
    Peste-a meu păcat stăpînă
    Lasă-mi visul să se culce
    Între caiere de lînă
    Iar cînd seara se desfată
    Aşteptînd vrajă de noapte
    Zi-mi cum schimb eu niciodată
    Cu vecia une şoapte.

    Cîntă-mi vorbe împînzite
    Cu răzleţe firicele
    Ce căzut au din ispite
    Puse-n joc de mîndre iele,
    Dacă zîmbetul te roagă
    Lasă-l fericit afară
    Să mă-ncînte ziua-ntreagă
    Cu a stihului povară.

    Caută prin umbre dese
    Ghemotoace de hîrtie
    Poate-ai da de rime-alese
    Care-ar încerca să scrie
    Ce minune-ar fi o viaţă
    Unde-aştept, sigur de mine,
    Fiecare dimineaţă
    Să mă scol, iar, lîngă tine.

    Trece iarna, primăvara
    Stă ascunsă-n nopţi trecute
    Ş-am pierdut-o, cade seara
    Peste-a anilor redute,
    Dar pe bolta înstelată
    Văd un sclipet de lumină
    O, fetiţă minunată,
    A mea vorbă ţi se-nchină.

AlteleText

blank

corner
Inspiraţie

    Te iubesc, de mă topesc
    ca un fulg pe sîn domnesc,

    Te iubesc, de nu trăiesc
    decît vorbă să-ţi grăiesc,

    Te iubesc, mă rătăcesc
    prin divin şi îngeresc,

    Te iubesc, cînd te privesc
    ce alai împărătesc...

    Mai ai multe la fel? s-a întins, a căscat, s-a întins şi căscat laolalată.
    Fără sfîrşit, cel puţin pe trei zile.
    Pe trei zile e cu sfîrşit, s-a şmecherit şi m-a pişcat, să modereze o leacă ţeapa şmecherelii.
    A durut, şi pişcatul şi ţeapa. Las’c-o învăţ eu o lecţie.

    Cinci zile mai tîrziu a căzut în genunchi.
    Opreşte, te rog, e aşa de plictisitor rima asta repetitivă. Ce să-ţi dau să te opreşti?
    I-m spus, exact.
    Mi-a dat, exact.
    Doamne, mulţumesc pentru inspiraţie.
    Mai am nevoie de una.

AlteleText

blank

corner
Ştii

    M-am aşezat pe o bancă şi te-am aşteptat.
    Cred că o oră,
    poate un an. Poate zece.

    Tot apăreai şi te apropiai pe urmă te depărtai
    iar te apropiai, mai mult,
    iar te depărtai, şi mai mult,
    ca o cometă
    cîteodată chiar mai puţin
    dar niciodată nu deajuns. De aproape. Întotdeauna prea mult. De departe.
    Uite, acum, iar.

    Te-ai oprit.
    Cînd?
    După o oră? După un an, zece?
    Te-ai oprit. M-am ridicat.
    Timpul nu juca în favoarea mea, timpul juca în favoarea timpului
    m-am ridicat.

    Nici nu ai mişcat cînd am tăbărît peste tine
    ţi-am încins mijlocul cu două braţe de ar zugruma un stejar
    te-am ridicat
    te-am trîntit pe iarba spumoasă ca valurile mării
    şi cînd mi-ai zgîriat faţa cu o ghiară care zicea “ce ai aşteptat atîta?”
    marea de verde a năpustit şi ea peste noi
    cu bici de iarbă
    cu scîncet de rădăcină
    cu clopot de ghiocel care aspira a se căţăra la clopotniţa bisericii şi a chema luna
    ne-au cufundat
    adînc
    acolo unde pielea ta fină începu a lua măsura pielii mele aspre şi a o judeca la moarte
    murind cu ea împreună
    înviind cu ea împreună

    mînă în mînă
    deget în deget
    ochi în ochi.
    Coastă în coastă.
    Inimă în inimă.

    Te-ai depărtat. Nu te-ai oprit.

    Mai apari, din cînd în cînd.
    Mai te depărtezi, din acelaş cînd în accelaş cînd.
    Mai dispari.
    Mai apari din cînd în cînd? Alţii poate?

    Am scobit ce-am scobit cu briceagul în scîndura băncii
    şi m-am culcat peste vorbe să nu vezi.
    Odată şi odată am să zbor.
    Atunci ai să ştii ce am scris.
    Cred că... nu ai să fi surprinsă. Ştii.

AlteleText

blank

corner
Zi-mi

    Zi-mi, cîţi milimetri ai înălţime?
    Cîte miligrame cîntăreşti?
    Cîte milisecunde de cînd te-am văzut prima oară
    cîte de cînd a doua oară
    cîte de cînd a cîta oară?
    Nu ştii, sigur că nu ştii,
    eu ştiu.
    Milimetri, miligrame, milisecunde. Pot şi în alte unităţi de măsură, dacă vrei –
    în coţi, în ocale, în apusuri de soare de lună de amintiri.

    Zi-mi, cîţi milimetri între noi?
    Cîte miligrame de pustiu ne separă?
    Cîte milisecunde pînă te văd iar? Iar? Ultima oară?
    Nu ştii. Nu ştiu nici eu.
    Poate în alte unităţi de măsură aş ştii mai curînd –
    în ani lumină, în octatone, în milenii.

    Nu-mi zicea, chiar dacă ştii, cîte litere ţi-am scris?
    De cîte ori m-am uitat la răsărit?
    Ce cuvînt mă scoală dimineaţa, fiecare dimineaţă
    şi îmi spală obrazul
    îmi ridică piciorul stîng după cel drept
    îmi smălţuie ziua cu atîtea jumătăţi de soare că ai crede că ar fi o minune extraterestră?

    Zi-mi
    cîte bătăi de inimă s-ar potrivi într-o poezie?
    Înmulţeşte cu doi. Înmulţeşte cu doi. Înmulţeşte cu doi. Înmulţeşte...

AlteleText

blank

corner
Varză

    Aştern în jurul tău chipăruşi, proaspeţi, abia culeşi,

    aştern în jurul tău castraveciori crocanţi
    şi harbujei care abia aşteaptă a fi tăiaţi şi topiţi în guri avare
    nuci încă în coajă verde care înegresc mîinile
    agude negre uriaşe care paradisul de n-ar fi existat ar fi creat să le fie casă
    ridichioare de lună, umede, grăunţi de pămînt lipiţi de ele
    capuri de cepuşoară verde cozile muşcate de iezi jucăuşi
    căţei de usturoi înainte a fi striviţi sau mestecaţi sau aruncaţi în borcănaşe de murături
    pătlăgele din butoiaşe păstrate la pod
    vişine beate din fund de damigeană
    merişoare murate
    perişoare coapte
    corcoduşe, zarzăre, goldane...

    Tu, regină, la perfectul mijloc a vieţii jur împrejur
    îmbrăcată în alb străveziu
    cu fluturi agăţaţi de bretele, urechi, unul de colţul gurii
    la picioare şosete albastre
    în păr funduliţe verzi
    în mînă o nuieluşă de liliac, o floare de liliac, o frunză de liliac abia căzută
    la picioare săndăluţe împletite din plînset de salcie
    cu catarame în alamă moale bătute de mînă de faur, acu recent, ieri.

    Nu m-ai văzut.
    Nu ai văzut chipăruşii, ridichioarele, goldanele... nici nu puteai
    că abia le-am aşternut am şi mototolit hîrtia
    am aruncat-o la coş
    şi am început un alt poem.
    Poate o să gîndească magie, mi-am zis.
    Poate o să gîndească aprozar, mi-am zis.
    Nu puteam să ştiu ce ai fi ales, am preferat s-o fac pe laşul şi să nu-mi cerc norocul.

    Nu am golit coşul.
    Odată şi odată poate o să fiu mai sigur de mine şi am să adaug şi varză la text
    acum nu ştiu nici chiar de aş fi adăugat cireşe învelite cu rouă agăţate de urechi ca cercei
    dacă nu m-ai fi găsit ridicol.
    Aştept.
    Dacă totuşi găseşti varză înseamnă că zîmbesc, că poţi să mă vezi, că m-ai văzut
    şi nu mai mototolesc hîrtia
    că culeg cireşe învelite cu rouă direct de pe urechile tale
    şi le părtăşim: jumate cireaşă eu, inimă întreagă tu.
    Magie, gîndeşti.
    Sau... tot aprozar?

AlteleText

blank

corner
Idile, cinsprezece

    Cînd soarele adoarme şi uită-n dimineaţă
    Să scuture din hăuri covoarele de ceaţă
    Tu îi trimiţi privire cu dulce dojeneală
    Iar eu tocmesc fărîme de visuri în cerneală.

    De sar iepuri grămadă ş-o vulpe şiretlică
    Adulmec-a lor urmă şi umbl-a fofîrlică
    Tu strigi la ei mustrare şi îi fereşti de jale
    Iar eu trimit steluţe să umple-a tale poale.

    Se-ntîmplă că izvorul îngheaţă-n miazănoapte
    Ş-armate de dihanii cad împrejur, inapte,
    Tu cînţi îmbărbătare şi apa se iveşte
    Iar eu privesc cum luna în păr ţi se topeşte.

    Odată şi odată, mi-au povestit vecinii
    A năpădit tristeţe în pieptul rădăcinii
    Tu te-ai culcat sub arbor şi i-ai adus mîndrie
    Iar eu găsesc cîntare ce-n glasul tău învie.

    O salcie bătrînă cu cozile-mpletite
    Nu îşi aduce-aminte de zilele trăite
    Tu îi citeşti din carte, ea moare fericită
    Iar eu mă-ntreb ce-aş scrie, de nu mi-ai fi iubită.

AlteleText

blank

corner
Sfîrşit. De tot.

    Stelele au început să dispară,
    un mic arc fulgerător pe bolta cerească
    o mică scînteiere... dusă.

    Curios! comentează ziarele pe pagina a şaptea cu litere de o şchioapă
    relatînd impresii din diferite regiuni a lumii
    trecînd pe urmă la poveşti politice sau amoroase... politicianul X şi actriţa Y...

    Incredibil! strigă ziarele pe pagina a doua cu litere mai mari de o şchioapă
    redînd discuţii între savanţi despre imposibilitatea fenomenului
    stelele fiind la mii ani lumină una de alta... legile naturii par a dispare...

    Sfîrşitul! urlă ziarele care mai circulă pe prima pagină cu litere mult peste o şchioapă
    cu previzii absurde asupra momentului cînd soarele va dispărea şi el
    şi anunţînd ultima lor ediţie... staţi acasă cu cei dragi aşteptaţi şi vă rugaţi...

    Nimic nu mai mişcă, nimic nu mai zboară
    doar animale inconştiente, ciori flămînde, greieri singuratici...
    am umplut rucsacul cu ceva mîncare, apă, l-am pus pe spate şi am început să merg.

    Poate ajung la timp să o mai văd
    poate reuşesc chiar să îi spun că o iubesc chiar dacă-i sfîrşitul lumii
    poate chiar îi iau mîna şi cînd ne apr

AlteleText

blank

corner
Idile, şaisprezece

    Paşi grăbiţi îţi croiesc cărare printre spice uriaşe ce-ţi ajung la umăr
    şi abia ce se ţin drept împovărate cum sunt cu boabe pline de soare
    şi viaţă. Vii?... întrebi
    şi nu răspund
    aşteptînd să se termine al şaptelea ecou revenit din munte
    ca un susur mîngîitor, ca o şoaptă plină de făgăduinţe şi năzbîtie
    Vii?... întrebi iar şi nu răspund iar
    căzut cum sunt pe spate
    fericit doar să te văd, să te aud, să te fi găsit.

    Începi să alergi după libelule
    iepuri încep să alerge după tine
    prepeliţe încep să alerge după iepuri
    şi întreg cîrdul de vietăţi scutură ploaie de boabe de grîu peste mine
    sărind
    ţopăind
    zbenguind zbîntuind zburdînd
    zglobii zvînturaţi zvăpăiaţi
    la harţă printre ei şi cu vîntul şi cu pămîntul
    şi cu ecourile care nu se mai termină.

    Sari peste mine
    te împiedici
    cazi peste mine
    te ridici şi fugi mai departe
    şi tot ce-mi rămîne în ochi momente mult de multe
    este o privelişte sub rochii demnă de un împărat şi valorată o împărăţie
    sari peste mine
    te împiedici
    cazi peste mine
    ramîi.

    N-ai venit... mă dojeneşti
    mestecînd grîul
    şi chicotind ca un pui de dihanie sălbăticit
    cînd îţi dau fustele peste cap
    cînd mîinile încep a ţi se ocupa cu feluritele veşminte a mele
    cînd scrijeliţi de spice rupte ne rostogolim în susul muntelui... în sus?...
    pînă ce depărtaţi de libelule şi iepuri şi prepeliţe
    ne pierdem unul în altul
    singuri
    rătăciţi
    sătui.
    Adormiţi.

    Mînă în mînă,
    părul tău plin de aşchii de spice
    buzunarele mele încărcate cu boabe de grîu
    ne întoarcem pe alt drum să nu ne găsească libelulele şi iepurii şi prepeliţele
    dar ne găsesc
    şi întreg alaiul păşeşte încetinel
    ca o mulţime de nuntaşi
    după cununie... şi muzica de cununie?... întrebi
    şi vine şi ecoul să se ţină după noi
    cu şiroaie de privighetori
    şi piţigoi.
    şi arici.
    Arici? Aricii nu cîntă.
    Nu, dar ne încîntă pe noi.
    Ne oprim vreodată?... întrebi.
    Ne oprim vreodată?... răspund.

    *

    Ştii, ca un zgîrie-hîrtie cred că totuşi... îmi placi.
    Ştii, ca un zgîrie-hîrtie cred că totuşi... te iubesc.
    Ne oprim vreodată?...
    Ne oprim vreodată?...

AlteleText

blank

corner
Julieta

    Julieta
    nu a murit.

    Cîţiva ani mai tîrziu s-a măritat cu un veronean înstărit
    a născut trei copii – două fete şi un băiat care nu l-a numit Romeo
    nevroind să-şi scormonească rana fiecare dată cînd l-ar chema la masă

    nu că-i prihană,
    viaţa nefiind mai înduplecată ca moartea
    ci cam un fel de poamă rea similară dar ceva mai iscusită în nemilă
    călcînd în picioare şi sfîrtecînd amintiri în acelaş ceaun cu rufe şi piaţă şi ipotecă
    pînă ce nu rămîne decît o ceaţă,
    pesemne binecuvîntată,
    de momente deformate şi re-fabricate.

    Shakespeare a ştiut dar a vrut să-şi aibă tragedia lui romantică
    aşa că a avut-o.

    Am găsit şi m-a pus dracu şi am cumpărat (la un preţ exorbitant) jurnalul Julietei
    care începe cu frisoane de dragoste
    şi se termină cu reţete de murături.
    Viaţă, cum am zis. Nemiloasă, cum am zis. Pragmatică, cum nu am zis dar ştiu.

    Am îmbătrănit ceva ani cînd am descoperit adevărul
    dar totuşi... totuşi rămîn un romantic de nestrămutat,
    uite
    îţi scriu ţie
    ca şi cum povestea adevărată este ceea a lui Shakespeare,
    un romantism absolut, incorigibil, poate chiar... copilăresc?

    De te uiţi în ochi de soare ai să-mi vezi acolo focul
    Care-n inimă mă poartă pîn’ mi s-o-mplini sorocul
    Nu-s chiar meşter ca un Shakespeare să tai rană de romanţă
    Dar am uite, poezia, să-mi slujească de chitanţă,

    Că din zori şi pînă-n noapte
    Îţi culeg foşnet de şoapte.

AlteleText

blank

corner
Aniversare

    Ai optzeci de ani.
    Aş fi avut şi eu o sută şi... nu, nu şi optzeci, ceva mai puţin
    dar nu am, nu mai sunt să am.

    Festivităţile sunt terminate
    ai suflat lumînările ţi s-au cîntat urările ai despachetat cadourile,
    lumea a plecat.

    Te apropii de etajera din colţ
    îţi pui ochelarii pe nas, nu că ai nevoie de ei dar îţi şad bine şi te-ai obişnuit
    şi tragi afară o carte cam mai la dos, cam mai ascunsă sub altele.

    O deschizi la întîmplare şi începi să citeşti.
    Deschizi o altă pagină, citeşti.
    Mai răsfoieşti ceva, citeşti.

    Tresari, un cocoş... un cocoş in oraş?... te trezeşte, ca o rugă de dimineaţă,
    ochelarii încă pe nas, cartea căzută pe podea pe o pagină boţită
    te îndoi, cam greu, o ridici şi netezeşti pagina şi citeşti încă cîteva rînduri.

    Te ridici, închizi cartea, o pui la loc şi porneşti spre camera de baie.
    Laşi ochelarii pe masă, fir-ar să fie de ochelari, îmi iritează ochii, îţi zici
    şi nici nu ştergi cele cîteva lacrime care ţi se furişează sub geană.

    Mulţumesc, zici nimănui în particular înainte ca uşa să se închidă în spatele tău.

AlteleText

blank

corner
Zeflemea

    Cîteodată
    am sentimentul că mă iau în zeflemea,

    îmi dau tîrcoale
    mă adulmec
    cam ca o vulpe în jurul găinii dar nu de foame
    mai curînd de batjocură...

    ia te uită, măi, cît foc ai avea în inimă,
    ia te uită, măi, cîte vorbe de dragoste tot născoceşti peste noapte,
    ia te uită, măi, ce idei neroade îmbraci în haine ponosite care tu crezi regeşti
    şi nu fac decît să zîmbească trecătorii, sticleţii, resturile de cartofi prăjiţi.

    Cîteodată
    ştiu că mă iau în zeflemea,

    o mică muşcătură
    o mică pişcătură
    o mică înţepătură
    se întîmplă că e mai mare decît mică...

    şi continui ca şi cum nu aş fi conştient de gaura asta prin piept
    de zdrenţele astea de plămîni
    de groapa asta în inimă plină de atîta văpaie
    că ar fi putut rezolva toate nevoile omenirii de ar ştii cineva să şi-o însuşească.

    Să şi-o aroge.

    Să o găsească.

    Cineva?
    Poate chiar tu?

AlteleText

blank

corner
Dar nu

    Dar nu.
    Străveziu.
    Nu chiar ca sticlă perfectă,
    mai mult ca sticlă cu rămăşiţe de amprente sau murdare sau colorate
    sau acoperite de un vag strat de mîncare nedefinită, uscată, parte mucegăită.
    Străveziu.
    Nu am de gînd să mă curăţ,
    aşa pot fi găsit şi
    spălat
    spart
    tăiat în felurite forme,
    poate chair topit.
    Străveziu. Aşa fel.

    Mă aşed pe o bancă
    nimeni nu mă vede.
    Vrăbii ţopăie în jurul meu fără frică
    un cîine mîrîie dar stăpîna lui îl trage nerăbdătoare să ajungă la coafor
    o minge trece prin mine şi cade în spatele băncii...
    hei, nu ştiam că sunt şi imaterial.
    şi ploaia trece prin mine
    şi frunzele care cad
    şi un cerşetor care se lungeşte pe bancă cu capul de o parte a mea şi picioarele de cealaltă.
    Cum sunt aşezat? mă întreb, m-ar simţii gravitaţia?

    Mort nu sunt, asta-s sigur,
    nici spirit, duh, strigoi şi alte neghiobii,
    am trecut de mult vîrsta negiobiilor
    şi a mele şi a altora.
    Dar nici realitate asta nu e. Ce ar fi?

    Mă iau după ceea cu cîinele
    el tot mîrîie, ea tot trage, nimeni nu mă vede.
    Ridic o piatră şi dau cu ea într-un geam,
    nu se sparge.
    Încep să ţip ca un apucat,
    nimeni nu se sperie, nici mîţa care se uită ciudat la mine şi îmi trece printre picioare.
    Ar fi totul în capul meu?
    Poate?
    Pesemne?
    Mai sigur că pesemne? Chiar şi mîţa?

    Chiar şi mîţa.
    Străvezime, cum altfel, dacă totul se joacă în capul meu?
    Încep să îmi dau seama că un tunet n-o să cadă din vîrful condeiului meu niciodată
    chiar cînd s-ar rupe peniţa,
    că un cîmp acoperit cu mii de floricele colorate în curcubeu n-am să desenez niciodată
    chiar cînd aş schimba culoarea cernelii de şapteştrei ori,
    că văpaia din inimă o să moară în inimă,
    cel mult am să aprind cîteva foi cu ceva cuvinte scrise dar tot ce-a ieşi e ceva cenuşă
    şi duhoare de cerneală arsă, mai mult nu.

    Străveziu.
    Mă dau bătut.
    Mă dau bătut?
    Da pe dracu mă dau bătut,
    încăpăţînat mai ca un catîr, mai ca un potop,
    mai ca un bolovan care se rostogoleşte la vale şi nimic nu-l mai opreşte.
    Pînă dă de unul mai mare şi crapă. Dar pînă atunci...
    Tot te mai iubesc.
    În felul meu.
    Străveziu.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, şase

    Mă ţin

    cu unghiile
    dinţii
    cu toţi cîrligii minţii
    de ceea amintire
    ce înfierată-n fire
    îmi zdruncină plămînii
    din capul săptămînii
    şi pînă-n celalt capăt
    cu-a dorului greu treapăt
    cu-a sîngelui foşnire
    ş-a lui dezamăgire
    c-o inimă în tunet
    ş-a pieptului răsunet

    cînd pleoapele cad
    grele
    pe şiruri de mărgele
    create-n saramură
    ce-mi picură în gură
    cu palide tablouri
    cernute printre nouri
    cum m-ai ţinut de mînă
    o dulcea mea stăpînă
    cum mi-ai şoptit adio
    o dolce-amore mio
    şi te-ai pierdut în zare...
    un vis, o arătare?...

    Fie arătare
    fie vis cutare
    sînge-mi curge-n vine
    prin hambare pline
    cu divine şoapte
    cu cireşe coapte
    cu făgăduinţe
    mîndre ca catrinţe
    ce îmi umplă sînul
    pieptul şi plămînul
    cu o adiere
    ca o înviere
    cu priviri plecate
    dup-ar fi furate
    care îmi alină
    spini şi rădăcină

    care-ncarcă zîmbete
    în a mele sîmbete.

AlteleText

blank

corner
Idile, şaptesprezece, parţiale

    Dă pinteni calului, măi fată
    Şi vino de mă iei odată
    Trecem înot prin mări şi rîuri
    Ne pierdem în adîncuri, hăuri
    Pînă ajungem la poiană
    Bogată-n flori, bogată-n hrană
    Unde îţi pui în păr o floare
    Şi fugi desculţă de picioare
    Culegi în coş cireşi şi prune
    Calul aleargă pe păşune
    Eu îţi fac casă cu toporul
    Aduc în ea întreg izvorul
    Şi cînd cu seară mîndra lună
    Fără discursuri ne cunună
    Şi-n raze de argint ne spală
    Eu mîndru, gol, tu mîndră, goală,
    Vom ştii că-ncepe-acolo viaţă
    Din noapte pînă-n dimineaţă
    Din dimineaţă pînă-n noapte
    Cu sîni avari şi buze coapte
    Şi-n multe secole trecute
    Ne vor găsi prin frunzi căzute
    Miraţi, dar fără a-nţelege
    Cine-i regina ş-a ei rege...

    Doar împrejur, fiece zori
    Se-aprind culori şi mii de flori.

    Uite-s acasă, măi băiete
    Azi am găsit un nou burete
    Şi costă o nimica toată
    Nu mînca para, nu-i spălată
    Stai, ghici pe cine-am întîlnit
    Părea o leacă cam pilit
    Mergea pe şapteştrei cărări
    L-am susţinut în sus pe scări
    Adu-mi te rog aspiratorul
    Îmi pare că-i mudar covorul
    Eu cred că m-am cam îngrăşat
    Nici nu mai intru în halat
    Îmi cumpăr mîine unul nou
    Sau poate tu mi-l faci cadou
    Astăzi ne-au pus maşină nouă
    Pentru cafea, nu una, două
    Dar ceaşca va costa un leu
    Hei, vai de mine ş-aoleu
    Pe scări era ditai pisică
    Azi m-am certat cu domnul Gică
    Tot aşternutul ce-i pe pat
    E timp să-l pun iar la spălat
    Pune la listă castraveţi
    Ridichi de lună şi pesmeţi...


    Îmbrăţişaţi, pe pat de spici,
    Eu undeva, şi ea aici.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, şapte

    Am tresărit, iar.
    M-am uitat la stînga, la dreapta, iar.
    Am crezut... mai curînd visat
    că eşti culcată acolo, lîngă mine, nu ştiu de care parte
    obrazul apăsat pe perna caldă şi oleacă roşit
    ai deschis un ochi
    m-ai văzur că mă uit
    ai zîmbit la mine şi ai adormit înapoi.
    Nu înainte ca să-mi duci mîna la sîn
    posesivă ca o căţea pe resturile osului
    ca o leoaică pe resturile vînatului
    ca o femeie pe resturile bărbatului.

    Ţii minte,
    m-ai împins spre duş împreună cu tine înaintea ta înainte de
    m-ai tras la duş împreună cu tine după tine după de
    ţii minte?

    Acum mă trădezi în braţele lui Morfeu
    şi n-am încotro decît să aştept, mîncat de gelozie şi iubire.
    Ai să te întorci, ştiu,
    cu zorii
    cînd am să-ţi pregătesc mic dejun mare
    cu cele mai alese din alese
    fructe şi nectare şi pîiniţe şi covrigei şi unt delicat şi farfurioare cu smîntînă proaspătă
    şi am să-ţi dau din păhărel în gură
    şi din linguriţă în gură
    şi din gură în gură
    înainte ca să te aşed între perne de mătase
    şi să mă prefac un moment lung într-un Orfeu înamorat
    şi să te cînt înapoi în braţele lui Morfeu
    lăsîndu-mă mîncat de gelozie şi iubire, iar.

    Închipuindu-mi
    cum ai să mă împingi spre duş împreună cu tine înaintea ta înainte de
    şi ai să mă tragi la duş împreună cu tine după tine după de
    o, ce închipuiri sălbatice.

    Tresar, iar.
    Mă uit la stînga, la dreapta, iar.
    Singur. A fost pesemne un vis. Iar.
    Închid ochii iar
    şi încerc să visez de căţea, de leoaică, de femeie.

AlteleText

blank

corner
,eu.

    Ritmul ăsta latin care-l ascult
    nu-i unul la care am dansat
    sau vom dansa vreodată.
    Schimb staţia de radio.
    Năzbîtia asta modernă care ascult
    nu-i una la care am dansat
    sau vom dansa vreodată.
    Schimb staţia de radio.
    Vorbesc de război.
    Schimb staţia.
    Vorbesc de război, altul.
    Schimb staţia.
    Vorbesc de ieftiniri
    adică nu au mai nimic de vorbit
    nu schimb staţia, nu mai ascult.
    Da, eu.

    Instinctele preiau controlul asupra maşinii,
    pulsări electrice coboară pe cărări obscure de nervi din adîncile mistere a creierului
    pînă în vîrfurile degetelor şi-n tălpile picioarelor
    reflexe fără minte
    stînga
    dreapta
    semnalizare
    repede
    mai repede
    şi mai repede
    frînă
    cel aşezat în spatele volanului un automat perfect, eu.

    Gîndurile pe alte coclauri
    în alte paturi
    la alte restaurante
    peste tot cu tine,
    culegi flori pe coclauri
    mă seduci în paturi
    mănînci cu mîinile la restaurante şi tot furişezi priviri la ceilalţi flămînziţi
    să le vezi reacţia,
    nimeni nu se interesează la tine
    în afara celui aşezat în faţa ta
    care te mănîncă din ochi cu haine cu tot
    cu pantofi
    cu noroiul pe tălpile pantofilor,
    un căpcăun, eu.

    “El” nu ar fi scris inepţia asta
    de fiindcă acum o sută plus de ani nu erau maşini
    poate dacă ar fi condus o birjă ar fi putut fi ceva mai apropiat de subiect
    de fiindcă acum o sută plus de ani sex era interpretat într-un mod diferit
    şi nu avea nimic a face cu sex
    de fiindcă talentul “lui” era atît aproape de divin cum a meu e aproape de insipid
    şi era şi unul în o sută iar eu sunt unul în un miliard
    de fiindcă “el”folosea cerneală chimică şi era cauza morţii a multor copaci
    iar eu folosesc cerneală electronică şi sunt cauza poluării planetare
    de fiindcă eu eram să folosesc cuvîntul poluţie
    care “el” fiind mult mai instruit în ale cuvintelor nu ar fi greşit niciodată
    aşa că “el” rămîne incomparabil şi incompatibil cu impertinentul,
    ignorantul, incultul, intransigentul, inutilul, încălţatul, înfumuratul, eu.

    Uite vrabia se scoală
    Sare peste-o nicovală
    Peste un ciocan, un cleşte
    Ciripitul dăruieşte
    Cu o simplă duioşie
    Care crini din morţi învie
    Care intră prin zăbrele
    Şi osîndele mai grele
    Un moment despovărează
    Dintr-un zori pîn’tr-o amiază
    Iar apoi pe a meu umăr
    Cîntă doine fără număr
    Începînd de-odinioară
    Pîn-acuşa, astă seară
    Apogeu la perigeu
    Mă găseşte-acolo, eu.

    Unde-i coclaurul? pare că întrebi
    unde-i patul? pare că întrebi, roşind,
    unde-i restaurantul? pare că întrebi
    şi adică de ce nu deal, culcuş, cramă? pare că întrebi
    iar eu muţit şi orbit şi surzit de atîta frumuseţe îmi pierd vorba
    şi îngăim fel şi fel de nerozii care nici un înţelept n-ar putea lămuri
    ca un neghiob care nici un vraci n-ar putea tămădui
    cu o tristeţe care nici o coadă de căţel n-ar putea îmbucuri
    pînă îmi iei mîna
    laşi degetele tale să se cunune cu a mele
    şi deodată vorbesc văd aud sunete care nu cunoşteam înainte a te cunoaşte
    şi devin un fel de poet... nu, nu ca “el”, ca mine
    stîngaciul, neîndemînaticul, eu.

    Automatismul îşi curmă viaţa în mod brusc
    şi îmi părăseşte simţurile la fel de repede cum le-a găsit
    cînd pătrund într-un ambuteiaj monstru
    înaintînd cinci a cinci acolo unde şi doi a doi ar fi prea mult
    zeci de kilometri pe oră devin unităţi de kilometri pe oră
    instinct liberează locul la chibzuinct...
    (nici “el” n-ar cunoaşte cuvintul, sigur că nu există
    numai creierul îmi joacă de-a prinselea cu plictiseala şi îl creează
    vorbind de care – interesant ar fi dacă “el” ar fi trebuit să traducă “traffic jam”
    nu că aşa ceva ar fi existat pe vremea birjelor
    dar pesemne că ar fi tradus-o în “marmeladă de circulaţie”
    gînd care mă face să explodez într-un rîs aşa de violent
    că se aude şi prin geamurile închise şi radiourile deschise şi aerul condiţionat turbat
    şi şoferii în jurul meu se uită la mine aşa de îngrijoraţi că dacă ar avea unde
    s-ar depărta cîţiva metri de mine,
    curios cum şoferi au mai mult frică de o zgîrietură de tablă decît de o moarte la pîndă)...
    întîia... a doua... întîia... frînă... întîia...
    turma de vite mecanice muge impotentă într-un huruit de eşapament otrăvitor
    şi se războieşte pentru fiecare centimetru pătrat
    pentru fiecare milimetru cucerit la stînga sau la dreapta
    manevrează (şi eu) claxonează (şi eu) injurează (şi eu, şi “el” n-ar cunoaşte cuvîntul)
    deodată ca şi cum digul ar fi căzut
    toţi vecinii (şi eu) pornesc la asaltul şoselii cu un scrîşnet de cauciuc fumegînd putoare
    de parcă fugăriţi de Akela şi haita lui de Seeonee
    şi nu mă mai mir cum Shere Khan a sucombat turmei de bivoli
    şoferii sucombînd pentru un moment suspendat în timp nevoii a deveni fiare sălbatice
    împreună cu încă o fiară, eu.

    Mă ierţi? simt nevoia să mă disculp
    întrebînd fiinţa gîndurilor mele dulci rebele obscure cutezătoare fierbinţi ameţitoare
    mai potolit
    ceva ruşinat
    uman din nou
    şi ea nu mă iartă fiindcă nici nu ştie că trebuie şi de ce trebuie
    şi eu nu aştept iertare din aceiaşi cauză
    schimb staţia de radio fără să ştiu de ce
    aud noua staţie fără să o ascult
    şi mă predau cu tot restul de creier care-mi rămîne în afara conducerii maşinii
    ocupaţiei mele a doua în lista de preferinţe după prima care este că o iubesc
    ceea care este că îi scriu poezii
    cu tîlc şi fără tîlc
    cu îngăduire şi fără îngăduire
    cu speranţă şi fără speranţă
    cu greşeli şi fără greşeli
    cu rimă şi fără rimă
    cu iertare şi fără iertare
    pînă ce trei ore mai tîrziu cînd opresc maşina
    tot ce îmi rămîne în cap e o progresie aritmetică epustuflantă
    compusă din mii de termeni consecutivi de tu şi eu... tu, eu, tu eu, tu, eu... ş.a.m.d.
    pînă la ultimul termen:
    tu, eu.

    Nu ştiu cine a scris nenorocirea asta, zici,
    uite, cred că îţi închipui, zic,
    uite, dăcă vrei îţi spun,
    uite, misterul se ridică,
    uite, tobele bat,
    uite, eu.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, opt

    Încerc palavre fără rost
    Idei cam deocheate
    Trag din a minţii adăpost
    Expresii demodate,

    De şapte ori şi şaptezeci
    Îmi scormonesc gîndirea
    Poate din pod, poate din beci
    Să-mi cadă mîntuirea,

    Să rînduiesc cîntece noi
    Nu multe dară culte
    Prin tot imensul tărăboi
    O muză să m-asculte,

    Să-mi poarte mînă şi condei
    De-a largul foii goale
    Să-mi scuture-n cuvinte tei
    Şi în a tale poale,

    Să-ţi tragă din plămîni oftat
    O tulbură dorinţă
    Ce-n alb de noapte, alb de pat
    Cu foc te ameninţă,

    Iar cînd a fi să mă găseşti
    În cîrdul tău de vise
    La a tău sîn să mă primeşti
    Cu poezii nescrise,

    Din strofe să-ţi culeg buchet
    La gît s-atîrne-n salbă
    Să-ţi fie pază şi-amulet
    De-a mea tenace jalbă.

AlteleText

blank

corner
Fabulă... adevărată

    Într-un apus nenorocit
    Se-afundă bietul soare
    Tare-ar dori el chip iubit
    Tristeţea să-i omoare,

    În mii şi mii şi mii de ani
    De la-nceput încoace
    Un ceas umplut cu bolovani
    În inima lui zace,

    Şi-n mii şi mii de bolovani
    Nefasta lui avere
    Ce cad mereu şi iar, avani,
    Lipsit de mîngîiere

    Priveşte încruntat la stînci
    Ce zboară-n jur şiroaie
    Poate acolo-n gropi adînci
    Prin foc şi prin noroaie?...

    Dar nu se vede nici măcar
    Un pic, un smoc de viaţă,
    Se simte bietul fără har
    Şi-adoarme-n lungă ceaţă.

    *

    Ce hărmălaie, tărăboi,
    Neantul prinde voce,
    Deschide-un ochi pe urmă doi
    Un fulger viu, feroce,

    Ar fi dormit aşa de mult
    Că nu mai ştie veacul
    Şi poate... poate din tumult
    Va naşte liliacul,

    Şi poate, poate, o, ce chin
    Va naşte şi-o fetiţă
    Cu buză foc şi ochi divin
    Şi-obrajii garofiţă?...

    Pîrjol, văpaie, ars pămînt,
    Deodată se opreşte
    Aude, vede blîndul cînt
    Ce setea-i potoleşte,

    Un chip, a tău, ce-al său colos
    Va duce în vecie
    Zîmbeşte-n raza lui, sfios,
    A sa... şi-a mea beţie.

AlteleText

blank

corner
Doiniţă, trei

    Sînişori
    rotunjori
    pădureţi în anişori,

    Mijlocel
    subţirel
    cum trecut-a prin inel?

    Degeţele
    subţirele
    vîlvătaie zace-n ele,

    Coapse lungi
    cum ajungi
    cu-a lor dor să mă străpungi?

    Doi genunchi
    un mănunchi
    cade oftu-mi din rărunchi,

    Glezne fine
    şi divine
    îşi bat joc mereu de mine,

    Şolduri ronde
    vagabonde
    printre şoapte de Gioconde,

    Dulce gît
    alb omăt
    sub şiraguri zăvorît,

    Gură gură
    o, arsură
    incredibilă tortură,

    Ochi şi geană
    sub sprînceană
    lacuri verzi într-o poiană,

    Un năsuc
    mic, giugiuc
    de mă trage-n balamuc,

    Obrăjori
    roşiori
    ca un soare pe sub nori,

    Picioruşe
    jucăuşe
    printre maci şi corcoduşe...

    Zi-mi iubite
    pe cinstite
    mai ai... multe pregătite?


    Să înşir
    fără şir?...
    pîn-oi zace-n... cimitir.

    Bate-l gînd,
    mai curînd
    scrii-mi aicea înc-un rînd!


    Inimioară
    surioară
    unde-ai fost odinioară?...

AlteleText

blank

corner
Şotii

    Te-am pierdut cînd nu te-am găsit.

    Dar nici nu m-ai căutat!
    Adevărat.

    Totuşi nu-i nici scuză
    nici explicaţie.
    Trebuia să te găsesc, fie din întîmplare
    fie dintr-o intenţie subconştientă chiar fără a ştii că te caut
    fie prin anunţuri în ziare, la radio...

    Dar ai fost a meu trecut!
    Da, la timp nu m-am născut.

    Decenii,
    dar chiar de ar fi fost secole
    aş fi trebuit să-mi planific naşterea într-un fel diferent
    să caut opţii şi ştiri în calendare şi almanahuri
    şi să amîn momentul ca diferenţa să fie mai mică, doar cîţiva ani
    cîteva minute,
    chiar poate şi cîţiva ani mai tîrziu.

    Dar tu ai fost altundeva!
    Ce greşeal-aşa ceva...

    Singurul lucru care pot spune în apărarea mea
    este că am fost întotdeauna slab în materii geografice,
    ştiam că soarele se învîrte în jurul pămîntului...
    Soarele se învîrte?...
    vezi?... şi că apare în est şi apune în vest
    şi că magazinul alimentara era la stînga de noi
    dar asta-i cam totul.
    Cum să fiu ştiut că îmi lipsea aşa o informaţie cardinală?

    Tu ştii, eşti plin de fel şotii?...
    Dacă te-ajut-a mă iubi?!...

AlteleText

blank

corner
Că-i

    Hărmălaie
    Că-i bătaie
    Arde focu-adînc în claie
    Că pe pat de fîn uscat
    mi te-ai dat.

    Plouă, tună
    Că-i furtună
    Nor cu fulger se cunună
    Cu parfumu-ţi îmbătat
    te-am luat.

    Plîng şi tremur
    Că-i cutremur
    Uite-un tremur, înc-un tremur,
    Ne-am certat, îmbrăţişat,
    ne-am luat.

    Nebunie
    Că-i urgie
    A ta şoaptă mă învie
    După ce că m-ai luat
    m-ai lăsat.

AlteleText

blank

corner
Patru Anotimpuri

    Primăvăratic cîntec
    Curgea prin văi în floare
    O lume de încîntec
    Şi leneşă torpoare

    Erau a meu părinte
    Al meu aievea dulce
    Trudeau în a mea minte
    Magie să inculce.

    Cu fructe roşii, coapte
    Umpleam şi văz şi gură
    Ţeseam din mute şoapte
    Visări de anvergură

    Văratice himere
    Pluteau în jur de mine
    Iluzii de putere
    Mi se scurgeau prin vine.

    Uite-am ajuns la gînduri,
    Cerşind prin destinaţii
    Curînduri şi nicicînduri
    Tomnatice ovaţii

    Citind între cuvinte
    Ascunse înţelesuri
    Înlănţuit adesea
    În mreajă de eresuri.

    Şi-acum, venit aicea
    Sau poate mai încolo
    Se-nchide cicatricea
    Pe-a meu iernatic solo

    Şi tot ce îmi rămîne
    Din căile bătute
    Sunt amintiri bătrîne
    Cu-a lor regrete, sute.

AlteleText

blank

corner
doiniţă, patru

    Sînişorii
    rotunjorii
    au plecat, cu obrăjorii,
    un viţel devine taur
    vierme creşte în balaur
    eu mă cred maestru faur,
    trec cocorii.

    Luna-i plină
    cu lumină
    îngeri, draci la ea se-nchină
    eu găsesc o amintire
    a mea inimi bîntuire
    ei închin un gînd şi-o fire
    orfelină.

    Anul ţine
    veacul vine
    ne întrecem prin rovine
    sar o vale, trec o punte
    vizitez mai sus, pe munte
    suvenirele cărunte
    ca şi mine.

    Trec cocorii
    obrăjorii
    sînişorii rotunjorii
    vlăguit bietul balaur
    gîfîie sărmanul taur
    eu... găsesc că n-am fost faur,
    trec şi zorii.

    *

    Pe-o colină
    fără vină
    mîndra ia şi-o anină
    şi-a ei fuste, poate zece,
    sare în izvorul rece
    apa l-a ei sîn petrece
    o, divină.

AlteleText

blank

corner
Îndoială

    Rimează la perfecţie cu croială şi alte cîteva
    Rimează aproape la perfecţie cu sală, nicovală, Păcală, Tîndală şi alte cîteva mii
    Nu rimează de loc cu cîntec, piaţă, mîncare şi alte cîteva milioane.

    Îndoială, ce venit mi-a să vorbesc de cuvînt?
    Nici o idee ce venit mi-a,
    aşa, fără pricină şi fără preconcepţie şi fără cauză mi-a tăbărît gîndul
    şi îi dedic cîteva rînduri în prezentul meu volum de gînduri, să zicem.

    Cum s-ar fi născut?
    De la ‘a îndoi’ ceea ce ar fi direct
    sau de la ‘a avea dubiu’ care-i mai indirect?
    Poate dubiu ar avea a face cu dublu adică cu doi (da, linguist nu sunt dar nici nu mă scuz)?
    Sau poate de la doi, ca în doi timpi şi trei mişcări? Sigur că nu,
    cum nici nu are a face cu doină, cu dovleac, sau cu cimpoi care rimează cu doi.

    Vorbesc nişte tîmpenii nemăsurabile,
    idioţii nemaipomenite nemaiîntîlnite nemaiauzite
    cine mai bine ca mine ştie? care-ar fi felul poetic a zice ‘cine ştie mai bine ca mine?’.

    Îndoieli, pluralul lui îndoială,
    de ce adică nu îndoieturi
    sau îndoieri sau îndoiale?...
    păi la fel cum de ce nu dragoste-dragoşti sau inimă-inimuri sau suflet-sufleţi. Aşa!

    Îndoială.
    Mă îndoiesc dacă face sens a mai scrie
    Mă îndoiesc dacă cine trebuie să citească citeşte
    Mă îndoiesc dacă în cîţiva ani voi popula librăriile sau containerele de reciclare.

    Mă îndoiesc de multe, chit uite am găsit ceva cauză la cuvînt.

    Ce nu mă îndoiesc este ce am în inimă pentru tine,
    asta este o certitudine o siguranţă un absolut.
    Nu-ţi zic ce.
    Cum am mai spus-o de multe ori – ştii!
    Cum zice zicala aia? - popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă –
    şi chiar dacă eu-s mai mult ateu decît popă şi tu mai mult Ileană Cosînzeană decît babă surdă
    zicala ţine.
    Ştii!
    Şi asta-i ce contează.
    Nici o îndoială. Naught. Nichts. Niente. Niciuna. Nimic.

AlteleText

blank

corner
Dialog

    Fanfaron! (asta era a doua mea voce).
    Cine, eu? (asta era prima mea voce).
    Da cine, eu? (a doua mea voce).
    Tu ai început, (prima mea voce).

    (Am ajuns la un impas, cam prea repede
    nici nu am discutat cum trebuie sau dacă trebuie sau despre ce trebuie.
    Nu aveam nici idee că am două voci dar nebun nu eram la momentul dat, asta eram sigur.)

    Spune, cine este cel aievea şi cine cel spiritual, eu sau tu?
    Amîndoi, nu văd diferenţa, nu ştiu să definesc o diferenţă.
    Şi adică eu vorbesc cu tine şi tu vorbeşti cu mine, şi noi vorbim cu noi
    ca şi cum nu am fi noi?
    Da, un fel de tu vorbeşti cu tine şi eu vorbesc cu mine
    elucidînd păreri, întrebări fără răspuns, fapte fără rost, mistere...
    Un fel de Hamlet dialogînd cu hîrca lui Yorick
    eu fiind hîrca ta şi tu a mea.
    Numai că poate folosim craniu în loc de hîrcă, hîrcă sună cam peiorativ?

    De parcă hîrchei... adică craniului îi pasă.
    Tot îi moartă, mort, ca bufonul. Hei, nu suntem bufoni, suntem noi?

    (Am căzut amîndoi pe gînduri.
    Cred că amîndoi, fiindcă s-a făcut deodată o linişte asupritoare,
    pesemne că amîndoi treceam în revistă cele făcute şi cele nefăcute
    încercînd să evaluăm dacă cuvîntul era de aplicaţie pe noi, la noi.)

    Zi, poate tu începi la început înspre sfîrşit
    şi eu la sfîrşit înspre început
    şi ne întîlnim undeva la mijloc,
    aşa o să meargă studiul mai repede.
    La mijloc... ca la mijloc de femeie?
    Taci!

    (A tăcut. Dar m-a ameţit pentru un moment şi am pierdut firul gîndirii,
    am trebuit să încep iar.
    Ne-am întîlnit la trei sferturi el şi un sfert eu.)

    Cred că nu îmi place concluzia mea. A ta?

    (Clar că concluzia mea era aceeaşi.)

    Adică bufoni? Adică bufon, că tot suntem unul la urma urmei.
    Nu chiar aşa de clar. Mai îl dau o dată pe roată. (L-am dat.)
    Uite, am citit şi recitit totul,
    partea mea, partea ei
    şi nu am recunoscut nicăieri o vorbă de dispreţ, o vorbă de batjocură,
    o vorbă ne la locul ei.
    Ba chiar am găsit zîmbete, căldură, cîteodată ascunse cîteodată uimitoare...
    La ea?
    La amîndoi, cu toate că e clar că era... e mai evident la mine,
    dar aşa mă şi aşteptam.
    Las-mă să mă uit şi eu cam pe unde te uiţi tu. (S-a uitat.)
    Hm, este ceva în cele ce zici.
    Poate că totuşi nu ne-am pierdut vremea cu tot scrisul
    chiar dacă odată şi odată praful nostru o să folosească ca dop pe un butoi de biere...

    Cum zicea Hamlet.
    Cum zicea Shakespeare, năzdrăvan scriitor şi ăsta.
    Ca şi noi, dar îmi plac mai mult poeziile noatre cu tot că el are mai multe farafastîcuri şi zorzoane la vorbă.

    Păi... păi ai zis că nu suntem bufoni...

    (M-am înecat. A dat peste mine un hohot de rîs că aproape mi-a plesnit pieptul.
    Am început să şi sughiţ.)

    Îmi place de tine, ştii, realist.
    Şi mie îmi place de tine, ştii, îndrăgostit.

    (O leacă de ironie, în primul. O mulţime de inimă, în al doilea.
    Am scos chitara şi mi-am adus aminte că nu ştiu să joc la chitară.
    Am scos dalta şi mi-am adus aminte că nu ştiu să sculptez.
    Am scos creionul şi mi-am adus aminte că ştiu să scriu
    adică amîndoi ştiam chiar dacă ne călcam pe degete unu pe altu din cînd în cînd
    dar la urmă tot ieşea ceva armonios din effort.
    Cel puţin noi găseam că e armonios şi ea găsea că e armonios
    şi în afară de asta – restul ce contează?
    Atît timp cît ea zîmbeşte spre mine nu îl invidiez pe Shakespeare
    el trebuie să mă invidieze pe mine,
    el nu a avut-o.)

    Tough luck, William!
    Sperăm că accentul nu îl deranjează.
    Sperăm.

AlteleText

blank

corner
Aiureli istorice, linguistice, personalice

    Personale, m-a corectat, şi nu am vrut să o contrazic.

    Spune, crezi că ştia să numere mai departe de cinci? am întrebat-o.
    Cine?
    Cum cine, El, păi a scris doar cinci scrisori, de ce nu a continuat?

    S-a uitat la mine că aproape avea să-şi tragă mîna înapoi şi să mă încuie într-un ospici,
    nu a reuşit. Tare o mai strîngeam. Dar ea ştia mai multe ca mine, eram curios.

    Da, ştia să numere şi pînă la o sută, mi-a răspuns cam morocănos şi cam ironic, cred.
    Aha. Acum ştiam. Spune, cum a ştiur El în a treia scrisoare despre romani şi Dunăre?
    Nu-i a treia scrisoare ci scrisoarea a treia şi nu era vorba de romani,
    era vorba de turci.

    Turci? Şi generalul Traian era tot turc?
    Era sultan nu general, se numea Baiazid nu Traian,
    şi totul se întîmpla două mii de ani mai tîrziu. Citeşte iar!

    Aha, adică nu aşa de demult. Acum înţeleg cum El ţinea minte.

    Eram prieteni de mulţi ani, din timpul grădiniţei –
    eu scriam poezii gen ‘am trei bani / plec la Focşani’ şi ea citea Tolstoi.
    Cred că eram deja bine potriviţi.
    Adevărul zis, cred că era atrasă nu de fizicul meu ci de intelectul meu.
    Cu un Ai Chiu fenomenal de 88 şi un cîntar similar, un fel de minune de circumstanţă,
    mă simţeam de nebătut
    dar ea avea zece la sută mai mult, 153 la amîndouă circumstanţe, o altă minune,
    aşa că în chestii delicate o întrebam.
    Şi aproape întotdeauna avea răspuns.
    Şi ne iubeam, măi ce ne iubeam.

    Spune, cuvîntul ‘român’ vine de la romani, de la Roma?
    Da, mai mult ca sigur. Adică ştii ceva şi tu, mă impresionezi. Nu era ironic, cred.
    Şi alte cuvinte ca trombon sau aromă sau promoţie tot de la romani vin?!
    am continuat să încerc să o impresionez.
    Nu, astea-s doar... cuvinte cu combinaţii de litere asemănătoare.
    Romalit?
    Nu romalit ci ramolit şi tot nu.
    Romaniţă?
    Doar nume regional de floare, vine din poloneză, alţii o cheamă muşeţel şi nu are nimic a face cu romanii.
    Cum traista-ciobanului nu are nimic a face cu ciobani şi gura-leului nimic a face cu lei.

    Şi curu-găinii nu are nimic a face cu...
    Te rog, ţine conversaţia curată. Vorbeşti de păpădie, aşa-i?
    Aha, păpădie are legătură cu romanii, vine de la papa, papa de la Roma, corect?

    Mulţi ani mai tîrziu mi-a mărturisit că nu ştia cum rămînea îndrăgostită de mine
    dar eu nici azi nu-i înţeleg mărturisirea.

    Spune, grecii ne-au lăsat şi ei ceva?
    Sigur, mituri.
    Ha-ha, greşeală, mite vrei să zici. Mă simţeam victorios.
    Nu, mituri vreau să zic, legende. Mi-a spulberat victoria.
    Mite vine de la mită de origine slavă
    care-i la fel ca şperţ de origine germană şi şpagă de origine rusă şi bacşiş de origine turcă...

    Turcă? Iarăşi turcii? Baiazid turcii, ciubuc turcii, Griviţa turcii, halvaua turcii...
    Şi ciubuc? De origină română, aşa? Încercam să-mi reafirm victoria.
    Îi era milă de mine, dar nu m-a cruţat. Ciubuc tot de origina turcă, iubitule. Îmi pare rău.

    Zece la sută e zece la sută. Nu cruţa. Şi mie îmi părea rău.

    Ciubuc rimează cu papuc, adevărat? Mă simţeam cam abătut.
    Adevărat. Şi m-a pupat ca şi cum aveam decoperit cea mai glorioasă rimă a poeziii române.

    Adică, adevărat zis m-a pupat şi mă şi iubea, în afară de intelectul meu deosebit
    mă iubea şi datorită faptului că aveam un talent la poezie cu rimă
    atît de depărtat de primul ‘am trei bani / plec la Focşani’
    ca şi electronul de atom, păstrînd proporţiile
    (ea m-a pus la cale să folosesc analogia asta, n-am nici o idee ce înseamnă).

    Ştii, dacă te-ai fi născut pe timpul Lui, şi ştiam exact la cine făcea aluzie,
    i-ai fi făcut o concurenţă fioroasă. Nu era ironic, ştiu.
    Din păcate, zilele noaster treci nerecunoscut, oricare ţi-ar fi talentul.
    Dar asta-i cauza că te iubesc. Poeziile. Care mi le scrii.


    Adică ştia de ce rămînea îndrăgostită de mine, dar mi-a zis că nu ştia. Şi înainte şi după.
    Ceva femeiesc, nu?
    Şi cînd repetam ce mi-a fost zis de data aceea, menţinea că nu am înţeles-o
    şi începea să-mi explice teoria relativităţii numai ca să mă enerveze.

    Acum mai avem de trăit mulţi ani fericiţi împreună.
    Ea cu premiul ei Nobel şi eu cu scrisul meu pentru cea cu premiul Nobel din viaţa mea.
    Un echilibru perfect.
    Din cînd în cînd citeşte cu voce tare ceva care i-am scris
    are lacrimi în ochi şi mă lasă să le văd
    înainte ca să le şteargă cu o foaie ruptă dintr-un manual de fizică.
    Din cînd în cînd îi mai scriu, o dată pe zi, de două ori pe zi, o dată pe noapte
    şi pleacă la universitate cu un zîmbet pe faţă
    un scrîşnit de cauciuc ars
    şi o promisiune de ceva care avea să se întîmple seara, la întoarcere acasă.

    Promisiune, ar avea cuvîntul ceva a face cu romanii?

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, nouă

    Dar... frumoasă eşti fetiţă
    Obrăjor şi-n el gropiţă
    Sîni rotunzi ca pietricele
    Duse-n rîu de mîndre iele,

    Picioruşe în cătuşe
    De sandale jucăuşe
    Şi şosete alb ninsoare
    Pe cîmpie de cicoare,

    Ochi un verde de pădure
    Buză roşu copt de mure
    Păr o mare de aramă
    Care zori de ziuă cheamă,

    Voce ropot de ispită
    Prin coceni de răsărită
    Vîrf de deget o petală
    Ce-ar topi şi-o nicovală,

    Umeri gingaşi de mătasă
    Gît o trestie aleasă
    Urechiuşe scoici rotunde
    Nicidecum şi nicideunde...

    *

    Sub o geană... bob de rouă
    Cade, taie viaţa-n două
    Cea trecută lîngă mine
    Cea trăită, după tine.

AlteleText

blank

corner
La răscruce de drum

    La răscruce de drum poposeşte cocorul
    Departe-i căldura dar biruie dorul
    O, tu blestemată cruzime de soartă
    O puică de om dînsu-n inimă poartă.

    De-abia primăvara, zbura prin hogeaguri
    Un vis îl purta peste alte meleaguri
    Mereu încerca ochiul cald să îi prindă
    Pe leagăn, cărare, ceardac sau în tindă,

    S-a pus cu un greier să-i joace-n ogradă
    Şi-apoi ciocîrlia să-i cînte aubadă
    Prin munţi a cules sute feluri de floare
    În păr să îi ploaie visări şi ardoare,

    Cînd turma de miei ea ducea la păşune
    Rostea biet cocorul balade şi rune
    Dar între-a dulăilor surd mîrîitul
    Părea a o cioară şi-a ei cîrîitul.

    O vede la geam, la ţesut, la oglindă
    Cînd crîng după crîng sub picior se perindă,
    O vede cînd coadă încet despleteşte
    Tîrziu la opaiţ o carte citeşte,

    O vede desculţă-n părîul de munte
    Cu-a ei coroniţă de floare pe frunte
    La sfat cu o barză, un cuc, o răţuşcă
    Şi mici peştişori a ei degete muşcă,

    O vede-ntre mure cu coşul în poală
    Cînd puiul de om împrejuru-i tîrcoală
    Îi dă, cu-a ei gură jucînd a stăpînul...
    De ochi îi ascunde căpiţa şi fînul.

    Cînd iarna în soare încet se topeşte
    O tristă privelişte-n ochi se iveşte
    În veci adormit pe-a lui singur piciorul
    La răscruce de drum... o, măiastru cocorul.

AlteleText

blank

corner
Lănţuiri

    Soarele trage la uşă,
    Noaptea toarn-a ei cenuşă,
    O puzderie de stele
    cad în marea jucăuşă
    prin inele,

    Muntele trage la soare,
    Umbra toarnă prin cicoare,
    Luminiţe încîntate
    licurici poartă-n spinare
    pe-nserate,

    Ciuta ea trage la munte,
    Ploaia toarnă peste punte,
    Rîndunicile s-avîntă
    prin crenguţele cărunte
    iar la trîntă,

    Vîntul el trage la ciute,
    Bradul toarnă conuri sute,
    Fuduloase mărgărite
    cuceresc din nou redute
    şi ispite.

    Eu? Pesemne trag ca vîntul,
    Gîndul toarnă iar cuvîntul,
    Vis şi cîntec curg prin vine
    focul arde, legămîntul
    veşnic ţine.

AlteleText

blank

corner
Pe... alăturea

    De unde-ai furat mere roş rumenite
    La tine-n obraz aşa bine venite?

    Mere chiar roşii
    Iar strigă cocoşii
    Un cîntec la soare
    Şi-un alt la plimbare.


    Privirile verzi din păduri zămislite
    Găsit-ai vre-o vrajă prin rune citite?

    Verde pădurea
    Privirea aiurea
    Diseară iar plouă
    Dar mîine-i zi nouă.


    Cu degete suple ş-n vîrf ascuţite
    Mă-ntreb ce-i mai aprig ca aste ispite?

    Degete suple
    Legate cu cuple
    De palme-amîndouă
    Am zis că iar plouă?


    O buză şi-o buză din soare ciupite
    Eşti neam de zeiţe prin lume ivite?

    Păi buză şi buză
    Mereu se tot scuză
    Că-i seară că-i vară
    Că-i rece afară.


    De ce la ureche îţi zac rătăcite
    A mele cuvinte cu zorii gîndite?

    Băiete băiete
    Poete poete
    De-ai ştii adevărul
    Măciuc-ar sta părul

    Te-ar mistui gîndul
    Plămînul plăpîndul
    Plămînul năcladul
    Ţi-ar arde ca iadul


    Un iad, un năclad care arde mai tare
    Ca gîndul la tine cînd luna răsare?

    În creieru-ţi vuiet
    În inima-ţi tuiet
    În doru-ţi aramă
    În sufletu-ţi flamă


    Un vuiet, un tuiet, o flamă mai tare
    Ca dorul de tine prin maci şi ninsoare?

    Prin vorbe răstite
    Şi nopţi nedormite
    Găsi-vei doar chinul
    Că-i aprig destinul


    Un chin, un destin sau o voce mai tare
    Ca nopţi fără tine în grea nepăsare?

    Cînd dis-dimineaţă
    Prin nouri de ceaţă
    Sa căuţi plăcere
    Dar vine tăcere


    O ceaţă mai deasă, tăcere mai tare
    Ca cea cînd dispari în nemernică zare?

    Aşa că mai bine
    Te lasă pe mine
    Să cînt erezia
    Să tac poezia.


    Acum... înţeleg, dac-aş zice mai tare
    Aş zice, tu ştii, mă iubeşti mi se pare.

AlteleText

blank

corner
Insulte

    O cunoştinţă comună ne-a pus la aceiaşi masă.

    Cine-i cabotinul cu pretenţii poetice?
    a întrebat imperial academicul
    zgîindu-se la mine
    şi răsfoindu-mi cartea cu degete fine şi manichiurate
    fără să citească o singură pagină.

    Cine-i Incitatusul cu urechi clăpăuge?
    am întrebat iritat la rîndul meu
    zgîndărindu-i siguranţa de sine
    şi trăgîndu-mi înapoi cartea cu degete bătătorite şi pătate de cerneală
    pentru a o pune pe raft între Eminescu şi Alecsandri.

    Nu ne-am despărţit prieteni.
    El pe norii lui, bombănind îngăimări nearticulate (în urechile mele),
    eu pe credinţa mea, îngăimînd bombăneli nearticulate (în urechile lui clăpăuge),
    poate înjurături (el mai academice, eu mai de prin tîrg).

    Eram fără faimă, amîndoi.
    Eu, eu cel puţin eram sincer. La drăgostit. La poezit. La betegit cuvinte.
    El, el era fără importanţă.
    Ea, ea era tot ce era mai important pe lume.

AlteleText

blank

corner
M ca...

    ...ar fi putut fi ca Maria (Tănase) sau ca Mircea (Crişan) sau ca Mare (Ştefan cel)
    poate chiar ca Madagascar (cel cu Marty, Alex, Gloria, Melman şi Regele Julien XIII)
    sau poate chiar ca... dar nu, M ca

    Moartea a hotărît să mă ademenească
    şi a început să-mi facă curte.
    Nu ştia cu cine avea a face.

    S-a înfăşurat cu un giulgiu în picăţele
    o amestecătură de roşu şi galben şi albastru (ştia că-mi place combinaţia)
    şi-a pus şosete albe să nu i se vadă falangele
    cu mănuşi pe mîini la fel, albe,
    şi-a pudrat roşu zigomele şi uns ruj de buze pe dinţi, că buze doar nu avea
    ochelari de soare gigantici şi negri à la Brigitte Bardot
    un inel de trei carate pe inelar furat cine ştie de la care mort
    pantofi cu toc zece centimetri la picioare dar tot scundă rămînea
    şi pe cap o perucă blondă din anii 60, cu o fundă roşie.
    Nu purta cercei, nu avea urechi.
    Ştiu că a încercat să lipească ceva cercei cu lipici dar s-a dat bătută, nu ţinea.
    Sunt frumoasă şi aşa, nu?

    Mi-a cîntat cîteva serenade cu o chitară electrică
    mi-a trimis ceva poezii prin poştă şi a lipit timbre cu animale colorate
    a deschis şi un cont Instagram, eu eram singurul care avea acces la el.
    Mi-a cumpărat şi cîteva bilete de loterie dar numai unul a cîştigat 3 lei,
    pesemne că nici moartea nu putea bate statistica.

    Păi, ascultă Babă Moartă, oricît ai încerca tot Babă Cloanţă rămîi
    aşa că ce nu-mi zici mai clar cam ce vrei
    că de ademenit acuma nu mă ademeneşti
    şi de iubit îţi promit să te iubesc în cîţiva ani. Dar nu chiar imediat.

    Nu s-a simţit insultată. Nici nu ştiu dacă era insultabilă.
    Dar chiar era ea aşa de proastă să încerce ispită omenească pe un om, adică pe mine
    fără să ieie în consideraţie diferenţa noastră de vîrstă
    şi reticenţa mea faţă de trilioanele de trilioane de făpturi care ea le avea pe conştiinţă
    (dacă era să zicem că ar fi avut conştiinţă)?
    Păi s-a ‘ocupat’ de moluşte şi sinapside şi trilobiţi şi neanderthali
    şi ceva oameni buni şi ceva oameni răi din vechiul meu cartier din Botoşani.
    Bătrînă ca bătrîneţea. Păgînă ca păgîneţea. (Da, păgînătate, ştiu, dar nu sună aşa bine.)
    Şi uite că avea acum tupeul să încerce să mă momească,
    să mă amorească (nu căuta în dicţionar, nu există)?
    Ce dracu!

    I-am pus coasa înapoi în mînă, o avea ascunsă dar tot la îndemînă o avea.
    I-am dat jos peruca şi am făcut din ea un cuib de vrăbii.
    Am luat un tampon de vată, l-am umezit cu scuipat şi i-am şters roşul de pe dinţi.
    Eşti urîtă, i-am zis, dar aşa eşti mai puţin urîtă,
    ne-am aşezat pe o stîncă înaltă ştiind că nu am să cad,
    mîna mea la mijlocul ei
    mîna ei pe umărul meu
    şi cu un papagal agîţat cap în jos pe coasă (căuta alune între oasele ei)
    am privit apusul soarelui.
    Era un amurg de necrezut.
    Spune, moarte, ce vrei?

    A oftat.
    S-a scărpinat pe ţeastă cu vîrful coasei,
    scobit între dinţi cu aceiaşi,
    scos un grăunte de praf din ochi cu aceiaşi
    şi iar a oftat.
    Dacă ar fi fost film comic m-aş fi rostogolit pe jos de rîs
    adică dacă nu eram cocoţat aşa de înalt pe stînca aia.

    Marketing.
    Pardon?
    Marketing.
    Am văzut un program la televizor care zicea că marketingul e mai important ca produsul.

    Produsul? Adică moarte, vrei să zici.
    Sigur că moarte, alt produs nici nu am.
    Şi m-ai selectat pe mine ca cobai?

    Mi s-a uitat direct în ochi cu găurile alea negre din spatele ochelarilor şi a dat cu capul.

    Nu prea am reuşit, hă?
    Nu prea ai reuşit, ăhă.

    Am rămas îmbrăţişaţi aşa o groază de timp.
    Ea fiindcă se simţea stingheră
    eu fiindcă ştiam că atît cît era cu mine salvam ceva milioane de fiinţe, ţînţari inclusiv.
    Trebuie să plec. Am treabă, lista-i lungă.
    Înţeleg. Îmi pare rău.
    Rău de ce?
    Nu puteam să-i zic.
    La revedere, i-am zis.
    You can bet your sweet life on it, mi-a răspuns şi a dispărut.

    Noroc că ştiam şi eu engleză.
    Putea să-mi zică şi pe româneşte dar a preferat engleza,
    se emancipă moartea, fraţilor, se emancipă.
    Cred că se pregăteşte pentru cînd nu va avea încotro
    şi va trebui să-şi caute de lucru într-un alt sistem solar, e prevăzătoare cumătra
    şi între ea şi mine – ce-i un miliard de ani mai încolo?
    Pesemne că pe atunci i se va termina lista de aici
    eu am să fiu uitat
    şi toată omenirea se va fi mutat pe una din exoplanetele lui Alfa Centauri.
    Moartea va începe o nouă listă, acolo,
    faptul că toţi vor avea cap de proporţiile unui harbuz (de azi)
    şi picioare de proporţiile unei furnici (de azi)
    nu-i va ajuta.
    Că moartea e moarte, fraţilor,
    şi coasa rămîne coasă chiar dacă toată lumea va folosi o combină.
    Sau ce ar fi echivalent cu o combină pe atunci.

AlteleText

blank

corner
Fără

    Pe calea bătută de roibii în spumă
    Adesea trecusem şi noi, înspre iaz,
    Desculţă fugeai cu bujori în obraz
    Dar eu, băietan fără har fără haz
    de tine fugeam ca de ciumă.

    Din cînd şi din cînd aruncai o privire
    Ce plopii tăia şi alunii ardea
    Ce foc de-amintire în mine sădea
    Cînd eu, băietan fără cal fără şa
    nici nu prea ştiam ce-i iubire.

    Odată mi-ai scris scrisorică bizară...
    Azi luna-i rotundă ca albu meu sîn
    În poala mea stele aprinse rămîn...

    Mi-am zis, băietan fără cînt fără fîn
    mai bine aştepţi înc-o seară.

    O seară trecută. Trecute şi nouă.
    Un an, poate doi, eu mereu tot aştept
    Prilej să-ţi arăt că-s şi bun că-s şi drept
    Că-s eu, băietan fără rost fără drept
    dar inimă floare şi rouă.

    De sus de pe deal mă tot uit înspre tine
    Trec zile, trăite, dar fără prisos
    Găsit-ai băiat şi frumos şi vînjos
    Iar eu, băietan fără sus fără jos
    otravă îmi curge prin vine.

AlteleText

blank

corner
Idile, optsprezece

    O şubredă punte
    Coboară din munte
    Pe ea o paiaţă
    Boită la faţă
    Duce-n vale-ntîi zori
    După ce
    dimineaţă.

    Mneaţă, o, mneaţă
    ţi-am dat doar o viaţă
    ce faci tu cu ea cînd mantaua de ceaţă
    topesc?...
    Mă gătesc

    copiii
    zglobiii
    să port în spinare
    aricii
    piticii
    să duc la plimbare
    fetiţa de-alătur
    cu briză să-mpătur
    să-i torn floricele
    pe-a fuste-i dantele
    şi-n ia subţire
    să-i cos amintire.


    Mneaţă, o, mneaţă
    o fire semeaţă
    ţi-am dat, dar cînd soare de piscuri s-agaţă
    nu-i joc...
    Nici deloc

    laleaua
    panseaua
    deschid jos pe luncă
    pe ie
    şi glie
    aştern cu măruncă
    fetiţei cosiţe
    sădesc luminiţe
    l-a ei picioruşe
    arunc corcoduşe
    şi semăn bujorii
    pe-a ei obrăjorii.


    Mneaţă, o, mneaţă
    îţi dau o povaţă
    că soarele urcă ş-amiaza-i în faţă
    tu mori...
    ştiu. Dar flori

    pămîntul
    şi cîntul
    le umplu cu ele
    las tei
    în condei
    iar pe deal mărgărele
    cînd vine fetiţa
    ş-a ei mioriţa
    aştern păpădie
    din azi în vecie
    şi poate va ţine
    aminte de mine.


    O şubredă punte
    Se urcă spre munte
    Jeleşte paiaţa
    La prînz dimineaţa
    Sub aprigul soare
    Păleşte
    şi moare.

AlteleText

blank

corner
Cum o zic englezii

    Zacuscă
    şi muscă
    pe limba etruscă
    Nu sună
    ca lună
    pe limba străbună.

    A pus un pas
    chiar doi
    între noi.
    începi iar cu tîmpeniile tale absolut absolute? m-a întrebat,
    fără a fi încă îngrijorată
    dar a luat o furculiţă în mînă,
    ‘One never knows’ cum o zic englezii.
    ‘Mai ştii?’ s-ar zice pe la noi.
    Am încercat să-i dau încă o furculiţă
    dar cum era pe-a zbughitelea, mi-am retras mîna.

    Scorojit
    scofîlcit
    un iubit oblojit
    Căci mîine
    un cîine
    mănîncă o pîine.

    A pus o ţară
    chiar două
    între nouă (da, ar trebui ‘între noi’ dar nu ar fi rimat).
    Nu ştiu dacă te crezi un Picasso al vorbei dar nu eşti nici măcar on Picasso de trei ani, mi-a strigat
    fiindcă eram aşa departe, îngrijorată ceva mai mult
    de data asta ţinea o ditai furcă în mînă,
    ‘Better safe than sorry’ cum o zic englezii.
    ‘Decît să-mi pară rău?...’ s-ar zice pe la noi.
    Poşta a refuzat să-mi accepteze pachetul pe care vroim să i-l trimit
    menţinînd că o furcă este o armă şi am nevoie de un permis să o car cu mine.

    Bursucul
    cu mucul
    confortă papucul
    Vecina
    prăjina
    mai tortură cina.

    A pus un continent
    chiar doi/două
    între noi/nouă.
    Mă auzi? Vorbea cu telefonul dar o auzeam prin văzduh. A trimis şi un porumbel. Mă auzi?
    tare era comică situaţia dar şi tragică, cum tare era îngrijorată
    s-a debarasat de furcă şi a deschis un cont Instagram chemat furca-curca,
    ‘Attack is the best defense’ cum o zic englezii.
    ‘Tacă-ţi fleanca!’ s-ar zice pe la noi. Asta cu porumbelul.
    Am încercat să o poezez (poezesc? poezic? poezînt?) pe contul ei
    dar m-a expulzat (excomunicat? anatemizat? expediat?) din contul ei.

    Au trecut doi ani. Lungi ca doi ani şi trei luni.

    Cînd seara dispare sub poală de noapte
    Iar bolta cerească căzută în lac
    Aprinde sub valuri dorinţe răscoapte
    Şi-amestecă focul cu roşu de mac,

    Cînd miezul de noapte spre soare-răsare
    Se-nchină şi cade în alb jărăgai
    Şi-n ropot de ploaie cad lacrimi amare
    Fierbinţi ca un iad ieşind poartă de rai,

    Cînd zorii se-mbracă în caldă amiază
    Pe capuri pleşuve de munţi înăspriţi
    Iar privighetoarea, o, bună piază
    Redă nechezat printre cai oropsiţi,

    Din ceas pînă-n ceas şi din oră în oră
    Las uşa deschisă şi geamul proptit
    Din zori în amurg, din amurg în auroră
    Visez că te chem, că te văd, c-ai venit.

    Continentele
    au căzut
    Ţările
    au căzut
    Paşii
    au căzut
    într-o nimica

    şi deodată o descopăr între braţele mele...
    m-ai auzit!...
    şi nici nu ştiu ce e vorba şi nici nu vreau să ştiu ce e vorba dar
    ‘The love we give away is the only love we keep’ cum o zic englezii.
    ‘Dragostea dăruită este singura dragoste reţinută,’ s-ar zice pe la noi.
    Nu a zis-o, mi-a dăruit-o.
    În gură.

AlteleText

blank

corner
NU. DA.

    Evenimentul global a anului NU a fost creaţia mea poetică.

    NU a anului
    a banului
    a timpanului
    nici măcar a ţăranului, unde noua batoză trei tone Made in China a luat primul loc.

    NU global
    regional
    naţional
    sau local.
    Local fiind definit ca a oraşului, a străzii, a caselor cu număr fără pereche
    zugrăvite portocaliu, trei în total. Nici nu au auzit de ea.
    Creaţia
    senzaţia
    poate aberaţia?
    Poetică
    cosmetică
    sau poate chiar eretică?
    NU, nu a fost. Creaţia mea poetică.

    Eveniment? Ha.
    Poate accident? Haha.
    Incompetent? Incoerent? Incontinent? Hahaha. Poate parte din astea DA.

    Mai găsesc multe alte cuvinte pentru NU, majoritatea pozitive.
    Mai găsesc multe alte cuvinte pentru DA, majoritatea peiorative.
    Parte din ele chiar rimează între ele, parte din ele alcătuite din multe litere
    de obicei mai puţin de douăzeci şi nu pe toate le înţeleg
    aşa că le rostesc şi zîmbesc ca tontul să se creadă că le înţeleg.

    Şi totuşi... totuşi evenimentul global a anului DA a fost creaţia mea poetică.
    A anului, restrîns la cîteva minute, acele cîteva minute care ai dedicat cititului.
    Global, dacă global ar putea fi restrîns la numărul, la etajul, la apartamentul
    unde cele cîteva minute ai dedicat cititului.
    Creaţia mea poetică fiind cele cîteva rînduri de poezie scrisă ţie
    dedicată ţie
    destinată uitării
    tale
    cu an şi global mai sus definiţi.

    NU că aşa ceva mă opreşte
    potoleşte
    domoleşte.
    Că dacă ar fi chiar şi numai cîteva secunde
    trei dale de podea
    un sigur rînd
    care-ţi schimonosesc voie-nevoie buzele în zîmbet netăgăduit
    astea
    DA valorează. Ca.
    Eveniment. Global. Anului. Creaţia. Mea. Poetică.
    Că altceva mai important pe lume
    ce ar fi?

AlteleText

blank

corner
Sticlă

    Sticla cade.

    Pînă apuci să te îndoi să o ridici
    jumate-i scursă.

    Dacă era deja jumate
    rămîne jumate din jumate,
    poate.

    Dacă mai puţin?
    Nici nu te mai îndoi –
    dai cu piciorul şi priveşti cum se rostogoleşte pe scări
    pînă jos,
    ajunge pesemne goală
    poate chiar spartă

    şi tot ce ai nevoie e de o cîrpă să ştergi resturile de apă
    şi să faci atenţie
    să nu te tai.

    Că o sticlă chiar goală
    spartă
    tot ca dracu taie.

AlteleText

blank

corner
Idile, nouăsprezece

    O lamă ascuţită
    grosime zero subţirime zero
    mai subţire ca un atom?
    mai subţire ca un quarc
    m-a tăiat de-a lungul din ţeastă în talpă
    separîndu-mi partea dinainte de partea dinapoi
    nas piept genunchi de o parte
    ceafă spinare călcîie de cealaltă
    o poveste de groază?
    o poveste de dragoste
    adică tăiat la figurat?
    şi la figurat şi literal amîndouă şi niciuna
    nu pot să zic că înţeleg
    ai să înţelegi, dacă taci.

    Ai tăcut.

    O linie subţire
    invizibilă
    separă cele două jumătăţi asimetrice
    ca liniile pe un glob de tinichea cumpărat în tîrg
    cu latitudinile lui şi longitudinile lui
    ca un tatuaj?
    invizibilă am zis
    singurul fel a o percepe era cu vîrfurile degetelor
    cînd căutau
    a percepe.

    Căutam?

    Ai început la talpă, ai nimerit uşor firul conducător
    ai lăsat vîrful degetului pe el şi ai început să urci pe partea interioară a piciorului
    în sus
    înspre genunchi
    înspre coapsă
    înspre vintre
    mai sus nu mergea, ai poposit
    tocmai cînd devenea interesant?
    ai căutat fel de a merge mai departe
    te-ai perindat jur împrejur
    te-ai pierdut
    rătăcit
    ai şovăit pe ici pe colo chiar dincolo
    ai dibuit
    ai incercat cercetat cutezat abuzat
    mă faci să rîd aproape
    şi după cîteva minute
    ore?
    te-ai decis să continui drumul pe celălat picior
    firul conducător ducînd jos
    înspre coapsă
    genunchi
    talpă
    ai ajuns la talpă iar
    cealaltă talpă?
    cealaltă talpă
    te gîdil?

    M-a bufnit rîsul de parcă eram la un film cu Stan şi Bran şi îl vedeam prima oară.
    Mi-ai distrus momentul, atmosfera erotică care cercam a construi a plesnit
    lumînările au devenit faruri de maşină
    privighetorile struţi
    lalelele cepe.
    Ai început să rîzi şi tu, întîi cu zîmbete pe urmă cu hohote.

    Îmi pare rău.
    Îţi pare rău de ce?
    Mă ierţi?
    Te iert de ce?

    Ai început la talpă
    ai lăsat vîrful degetului să urce pe partea interioară a piciorului
    în sus
    înspre genunchi
    înspre coapsă
    înspre vintre
    mai sus nu mergea, ai poposit
    nu ai căutat fel de a merge mai departe
    te-ai perindat jur împrejur
    te-ai pierdut
    rătăcit
    nu ai şovăit pe ici pe colo chiar dincolo
    ai dibuit
    ai încercat cercetat cutezat abuzat
    şi după cîteva minute
    ore?
    te-ai decis să duci degetul meu la talpa ta
    şi să-l tragi de acolo pe partea interioară a piciorului tău
    în sus
    înspre genunchi
    înspre coapsă
    înspre vintre
    şi cînd mai sus nu mergea l-ai lăsat să poposească
    fără a căuta fel de a merge mai departe
    să se perinde jur împrejur
    să se piardă
    rătăcească
    fără şovăială nici ici nici colo nici chiar dincolo
    dibuind
    încercînd cercetînd cutezînd abuzînd
    minute?
    ore?

    Linişte.

    Raiul mi se lăsase pe piept antropomorfindu-se în cel peisaj bucolic
    cu cap buclat
    şi obrăjor bucălat
    şi buze bucluc roşu în minte
    şi ochi bucelaţi verde sub pleoape
    şi gură întredeschisă bucşită zîmbete adormite
    şi urechi mititele buclucaşe tot strigînd muşcă-mă muşcă-mă
    şi bucăţele de stele sclipind pe tot corpul cu mine buchinind înţelesuri
    ascunse
    secrete
    trăite.

    La ce te uiţi?

    Ai deschis ochii
    ai căscat
    te-ai întins.

    La fericire.

    Ai închis ochii
    ai adormit din nou
    fericită.

AlteleText

blank

corner
Doiniţe, negriţe

    Uite umbra dă de mine
    Mă înec în mărăcine
    Glasul mi-e pisat în piuă
    Noapte cade peste ziuă
    Iacă vine...
              cine, cine?

    Mai încerc să scriu oleacă
    Geme vorba mea săracă
    Năucită, sîngerîndă
    Că-i aiurea şi-i flămîndă
    Şi-i posacă...
              toacă, toacă,

    Car nevoile povară
    Am unealtă călimară
    Dăltuiesc adînc în fire
    Leg gîndiri cu fir subţire
    Cică-i vară
              iară, iară,

    Cu voroave biciui vîntul
    Cu cuplete chem descîntul
    Cu peniţe crăcănate
    Zgîrii, ce mai am eu, poate
    Cu cuvîntul?...
              cîntul? cîntul?

    Cer un sfat la ciocîrlie
    Mi l-ar da, nici ea nu ştie,
    Timpul zice: ai ciocanul,
    Ai hîrleţul, bolovanul
    Şi hîrtie
              scrie! scrie!

    Cînd... cumătra zgripţuroaie
    Fredonînd o hărmălaie
    Ia ţinuta ei firească
    Lasă coasa să vorbească,
    Măruntaie...
              taie, taie.

AlteleText

blank

corner
Reflexii într-un perete

    Care-i vîrsta mea, ce crezi?

    Nu, te rog, fetiţo, atunci erau încă dinozauri pe pămînt,
    mai taie o leacă din ani.
    Bine, ai ajuns la Decebal, şi asta-i cam exagerat...
    Mircea cel Bătrîn?... bătrîn ar fi fost el pe atunci
    dar aşa bătrîn nu sunt eu pe acum... sau crezi?...
    te apropii... Aurel Vlaicu... încă o leacă...
    adică nu mai există nici leacă?...adică îţi baţi joc de mine...

    Aha, nu-i batjocură, atunci ce-i,
    batjocuriţă?... adică ceva mai micuţă, mai drăgălaşă,
    şi atunci de ce nu batjocurel, sau batjocurică, sau batjocuraşă...
    şi dacă-ţi zic că-i un batjocuroi ce-ai zice,
    că-ţi place să batjocuriceşti?

    Că... eu îmi bat joc de tine? Cu întrebarea mea?
    Tu cu dinozauri si eu cu... ce zici?

    Care-i vîrsta mea, ce crezi?

    Nu, te rog, băiete, am trecut de mult de funde la cosiţe,
    mai adaugă ceva ani.
    Bine, ai ajuns la serbări dansate, şi asta-i cam exagerat...
    primul meu sărut?... tănîră aş fi fost eu pe atunci
    dar aşa tănîră nu sunt eu pe acum... sau crezi?...
    te apropii... prima mea... încă o leacă...
    adică nu mai există nici leacă?...adică îţi baţi joc de mine...

    Aha, nu-i batjocură, atunci ce-i,
    batjocuriţă?... adică ceva mai micuţă, mai drăgălaşă,
    şi atunci de ce nu batjocurel, sau batjocurică, sau batjocuraşă...
    şi dacă-ţi zic că-i un batjocuroi ce-ai zice,
    că-ţi place să batjocuriceşti?

    Că... eu îmi bat joc de tine? Cu întrebarea mea?
    Tu cu funde şi eu cu... ce zici?


    Şi uite aşa am continuat, mînă în mînă,
    eu cu întrebările mele ea cu întrebările ei noi cu întrebările noastre
    fără rost fără răspuns fără nerăbdare
    şi nici nu ne mai gîndeam la timp
    chiar dacă eu mă îndepărtam de dinozauri mai repede ca ea de funde
    şi, credeţi-mă, e posibil
    fără a încălca regulile relativităţii generale.
    Mînă în mînă. Pînă cînd?

    Şi uite aşa am continuat, mînă în mînă,
    eu cu întrebările mele el cu întrebările lui noi cu întrebările noastre
    fără rost fără răspuns fără nerăbdare
    şi nici nu ne mai gîndeam la timp
    chiar dacă eu mă îndepărtam de funde mai încet ca el de dinozauri
    şi, credeţi-mă, e posibil
    fără a încălca regulile relativităţii generale.
    Mînă în mînă. Pînă cînd?


    Mă iubeşti? am strigat la un moment dat
    dar cred că mi-am pierdut vocea în distanţă şi urlete de dinozauri.

    Ce zici? am strigat la un moment dat
    dar cred că prea era pierdută vocea în distanţă şi vise de funde.


    Mîna, unde-i mîna? am panicat.
    Mîna, unde-i mîna? m-am mirat.

AlteleText

blank

corner
De-a hipocoristicelea

    O, fetiţă, puiculiţă
    Ne-am ştiut din grădiniţă
    Cum mînuţă în mînuţă
    Ne ţineam pe cea străduţă
    Unde sub un teişor
    Te-am pupat pe botişor.

    Fetişcancă, năzdrăvancă
    Sprintenică, hoţomancă
    Eu ţi-am scris o poezică
    Care, ce şi cum adică
    Mă topeam de ochişor
    Şi-a tău dulce obrăjor.

    Dulcişoară domnişoară
    Pe-o băncuţă-n serişoară
    Noi ne-am dăruit guriţă
    Şi-o micuţă garofiţă
    Şi-am scobit c-un cuişor
    ‘Te-oi iubi pîn-am să mor’.

    Femeiuşcă, muieruşcă
    Ce-ai mai rîs cînd, goluţ puşcă,
    M-am zvîrlit în iezărel;
    Să-ţi culeg un bucheţel
    Nufăraş şi stufuşor
    Urmărit de-un petrişor.

    Măiculiţă-n odăiţă
    Unde-ar fi cel nalt bădiţă
    Care-odată te iubea
    Doinişoare te cînta?
    Tot mai cînt-un dorişor,
    Trece înc-un anişor.

    Hei, băbică, ce te pică
    Într-un ochi o lăcrămică
    Să tocmeşti într-o steluţă
    Rotunjică şi micuţă
    Ce să lase-a său focşor
    Din geniţă-n dinţisor?

AlteleText

blank

corner
La borna... cîte încă?

    Cloşca-n ziuă cîrîie
    Căţeluşa mîrîie
    Căruciorul hîrîie
    Amintiri mă cotropesc, mă izbesc, mă năucesc
    Spatele îmi pîrîie.

    Puişorii piuie
    Căţeluşii iuie
    O rotiţă ţiuie
    Gîndurile rătăcesc, se lovesc, se opintesc
    Prin plămîni tot chiuie.

    Mai aud un cotcodac
    Fug căţeii la atac
    Roţi turtite sub cerdac
    Cu imagini mă trîntesc, mă brîncesc, mă războiesc
    Cad prin crini şi roş de mac.

    Pe sub pleoape ponosite joacă piese învechite
    Pozne, cîntece şi patimi de cu viaţă răsădite
    Ochiul dragoste cuprinde, vraja inimă aprinde
    Galeşe priviri furate a meu cîntului merinde
    O iubire s-a născut între înger şi biet lut
    Uite-acolo m-am pierdut, tot credeam, tot am crezut...

    Găinuşa obosită
    Căţelusa tolănită
    Înc-o roată paradită
    Mii regrete m-împînzesc, zăpăcesc şi biciuiesc,
    Curge-o inimă, topită.

AlteleText

blank

corner
Începuturi, doi

    Încep să miros busuiocul de mîine
    Şi pală mireasmă de rîncedă pîine
    Un cîntec vrăjit la ureche se-ndură
    Să-mi ducă aminte de-o fragedă gură
    Ce-odată, demult, n-am gustat o amiază
    Cu masa-ntre noi şi cu viaţa de pază.

    Începe salcîmul să-şi scuture frunza
    Iar vîntul de toamnă să-mi perie bunza
    Îmi tremură braţul întins ce-ntr-o seară
    Cu anii vrăjbiţi s-a luat la ocară
    În timp ce-ncerca a tău mijloc să prindă
    Cu tine de cealalată parte de-oglindă.

    Începe şi pătura-ntinsă pe iarbă
    Pe care-am jucat inocenţi babă-oarbă
    Să-mpăture-n dînsa imensa tristeţe
    A ceea cea fost şi s-a dus – frumuseţe,
    În mîini încleştate un dram fericire
    În mîini descleştate un car amintire.

    Începe sărmanul, zbicit calendarul
    De foi să se ţină dar nu are harul
    Adun şi eu foaie, şi frunză, şi cîntec
    Amestec cu pleavă şi spici pe-a meu pîntec
    Încerc să sculptez a ta talpa şi tocul
    Acuşi se-mplineşte-a mea artei sorocul.

    Încep să ascult voce mută de peşte
    Să caut o cioară ce proză citeşte
    Să-mi zic c-ar fi straniu dar nu-i nebunie
    Pierdut te-am pierdut, dar e doar o vecie
    Şi-odată ajuns la a cerului toartă
    În braţe-am s’te iau, că aşa ne e soartă.

AlteleText

blank

corner
Luna

    ‘Intră lună pe fereastră’...
    aşa era numele unei partituri care eu jucam odată, la acordeon,
    chiar erau care dansau la ea, tango.
    Amintire de copil, nu vis de copilărie.

    Vis ce nu visam atunci şi devenit realitate era că va fi subiectul unei poezii
    scrisă mulţi ani mai tîrziu
    acum
    ţie,
    Cosînzeana.

    Fereastra deschisă.
    Luna priveşte ore întregi
    nopţi lungi
    ani

    nu se satură

    ca un deşert care după un Muson încărcat cu ploi torenţiale tot arid, flămînd rămîne
    ca un căpcăun care după ce face de trei ori ocolul pămîntului tot lihnit, flămînd rămîne
    ca un căţel care după ce a supt goale toate ţîţele căţelii tot nesătul, flămînd rămîne

    ca o lună, care cunosc aşa de bine.

    Cutezătoare, luna.
    He, de eram eu om, gîndeşte ea, de mult o răpeam pe fata asta, îşi zice ea
    şi trimite o rază mai întreprinzătoare ca celelalte
    să prindă capul firului care-ţi îmbracă corpul ca cămaşă de noapte
    şi să înceapă să-l tragă

    raza prinde firul
    şi începe să-l tragă
    şi trage şi trage şi trage
    nici nu te trezeşti
    pînă ce rămîne doar... fir

    lung, aşa de lung că atîrnă aproape de sus din lună pînă jos, la pămînt, la tine.

    Şi ce goliciune superbă...

    Invidioasă, luna.
    Curioasă, luna.
    Lasă să plece din adîncuri nepăşite armii întregi de raze să te invadeze
    să-ţi păşească în jurul gleznelor şi între coapse şi deasupra sînilor şi în adîncul buzelor
    ochii, ochii se roagă ea la armatele ei, dar nu reuşesc să pătrundă în dosul pleoapelor

    şi razele îi aduc formele tale să o încînte
    şi catifeaua pielii tale să o dezmierde
    şi căldura corpului tău, ca să freamăte impotentă în distanţa ei
    în frigul ei
    în faptul că e stîncă şi tu eşti femeie şi ea trebuie să accepte nenorocirea ei eternă...

    dar nu verdele, verdele nu i-l aduc.

    Tristă, luna, abătută.
    Roagă văru ei soarele să o eclipseze cîteva minute
    să nu-i vadă vre-un astronom amator lacrimile
    şi trimite firul înapoi să se ţese în jurul tău iar în cămaşă de noapte,
    oftează de e cutremur acolo dar nimeni pe pămînt nu ştie
    şi îngheaţă înapoi.
    Ca şi cum nici nu ar fi fost vie acu cîteva minute.
    Ce ştim noi, oamenii, de lună?

    Te trezeşti.
    Te întrebi cum dracu a trecut buzunarul cămăşii de noapte de la stînga la dreapta
    dar uiţi întrebările
    ştiind că există o explicaţie foarte firească
    şi că te aşteaptă duşul
    pantofii
    scările

    tramvaiul

    viaţa.

    Luna nu protestează.
    E lună, doar,
    păi cine ar zice că ar fi vie fără să rişte un pietroi în cap?

    Cum adică ce-i cu cucuiul ăsta la mine în cap?... adică... adică...

AlteleText

blank

corner
Pineză

    M-am sculat la o oră oarecare
    noaptea

    febril fără a fi bolnav
    m-am aşezat la masă
    am luat o foaie de hîrtie şi un stilou şi am început să scriu

    o scrisoare poezie

    nu aveam încredere în claviatură
    prea mi se scurgeau cuvintele din cap repede
    prea tremuram
    şi m-am temut că am să pierd firul poveştii care povesteam
    şi trebuia povestită

    am terminat o foaie
    două
    multe
    nici nu ştiu cîte

    sigur că erau greşeli de ortografie
    amestecătură de idei
    mîzgăliri, pete
    nu conta, trebuia să scriu totul într-o singură dată
    să-i îndoi spatele cu povara dragostei
    să-i luminez ochii cu cunoştinţa zbuciumului
    să-i aprind inima
    înainte ca să se aprindă hîrtia

    am terminat.
    Nici nu am recitit.
    Nici nu îmi mai aduc aminte ce am scris.

    Am adunat toate foile
    am ajuns la blocul ei
    am urcat scările la etajul ei
    la uşa ei
    şi le-am fixat toate pe uşă cu o pineză.

    Cînd o să se scoale

    să le gasească
    să le citească
    să mă iubească
    să mă caute.

    Am plecat.

    Pineza era prea scurtă, sau poate tocită
    a făcut un effort dar s-a dat bătută
    s-a desprins
    şi scrisoarea poezie a căzut şi foile s-au împrăştiat pe podeaua culoarului.

    Era devreme cînd a ajuns femeia de serviciu
    a bombănit ceva înjurături la adresa locatarilor
    a măturat totul într-un sac de plastic
    mai erau şi ceva coji de sîmburi
    o mandarină putrezită
    un gîndac înţepenit cu picioarele în sus...
    a plect lăsînd podeaua sclipind de curăţenie.

    S-a sculat. Ea, nu femeia de serviciu.

    Nu le-a găsit
    nu le-a citit
    nu m-a iubit
    nu m-a căutat.

    A trecut o oră
    un an
    mulţi ani

    mai aştept.

    Pesemne am să aştept şi cînd anii au să se termine,
    şi după.
    Cine ştie?

AlteleText

blank

corner
Doiniţă, şase

    Uite cîntă cucul, cîntă
    C-un cocoş se ia la trîntă
    Lîngă el ditai copacul
    Hîrjoneşte biet bumbacul
              Aşezat jos lîngă tine
              Eu îs bine, tare-s bine.

    Raţa măcăie tristeţe
    C-ar vrea alb de frumuseţe
    Trece ş-un dulău cutare
    Zice alb că nu mai are
              Eu un ochi văd, mă priveşte
              A lui verde mă topeşte.

    Iazul prinde-n plasă stele
    Are stuf dar nu nuiele
    Tare-ar vrea să împletească
    La un colţ boltă cerească
              Dară eu, în cap doar una
              Să dau fetei cerul, luna.

    Dimineaţa vine calu
    Se adapă l-a meu malu
    Dau jos şaua, sar în spate
    Fugi căluţe-n văi şi sate
              Pîn-oi da de-a ei izvorul
              O, să-mi potolească dorul.

AlteleText

blank

corner
Doină de ceva şi de nimic

    Cîntă jale
    cîntă flori
    Cîntă-n vale
    de cu zori

    Că s-a dus
    neicuţa
    dus
    Lui mîndruţa
    nu i-a spus

    Unde-a zis muma zbîrcită
    cu-a ei limbă-mpleticită
    De-mi aduci de-acolo pic
    de ceva şi de nimic
    Eu ţi-oi da atunci ceva
    de mîndruţ-a fi a ta

    Uite zile
    cinci să ai
    Mă copile
    adă-mi hai

    Leacu lui
    Paian
    să ung
    C-a meu an
    să torc mai lung.

    A plecat neicuţa-n munte
    făr-a şti ce va să-nfrunte
    Dar căzut a într-un hău
    şi ş-a frînt picioru rău
    Acu zice la un şoim
    pentru atît ş-atîta oim

    Dute-ncolo
    vin la ea
    Du acolo
    ruga mea

    Zi-i să ştie
    c-am
    iubit
    Dar nu i-am
    mărturisit.

    Uite acu un an se trece
    satu-n nuntă se petrece
    Vrăjitoarea dusă, el
    şchiopătează-ncetinel
    N-a adus nimic, ceva,
    şi-i mîndruţa altuia.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, zece

    Am iubit
    mai iubesc
    Am trăit
    mai trăiesc.

    Urmăresc cărarea vieţii cu-a ei fire încîlcite
    Rătăcind printre vitrine cu tot soi de ciori vopsite,
    Zac cuvintele greoaie că abia de se ridică
    Încercînd să făurească din nimica o nimică...
              Spuneţi, ielelor măiestre, n-aţi văzut cumva o zînă
              Care duce-n cobiliţă apă dulce de fîntînă?

    Am gîndit
    mai gîndesc
    Am grăit
    mai grăiesc.

    Uite-aştept pe banca asta, sub un zarzăr putrezită,
    Crizantema-i ofilită, îngheţata îi topită,
    Dar briceagul cîntă versuri şi în scîndură le taie
    Aşchii cad pe dedesubturi şi s-aprind în vîlvătaie...
              Şi cînd o găsiţi îmi ziceţi şi plocon vă voi trimite
              Bluze albe de matasă şi cu farmec împînzite.

    Am sădit
    mai sădesc
    Am snopit
    mai snopesc.

    Făr-astîmpşr cade ploaia în pantofi, în buzunare,
    Lîngă mine-o cioară beată ţopăieşte cu mirare
    Eu la stînga ea la dreapta eu la dreapta ea la stînga
    Ar fi dînsa cu ciupitul ce s-aude... drînga-drînga?...
              Voi veni să-i beau din apă şi apoi să-i beau din gură
              Că apoi, mai ştiţi, un cuget mi-o găseşte şi mi-o fură.

    Ameţit
    ameţesc
    Aiurit
    aiuresc.

    Dimineaţa mă găseşte tolănit într-o băltoacă
    Mă trezec gîndind altunde fără a pricepe boacă
    Lîngă mine foi boţite pîngărite cu cerneală
    Ce-aş fi scris?... o rugăciune?... poezie?... sau trăsneală?...
              Îngîmfat cuconul timpul peste mine trece, zboară,
              Tot ce-am scris face la dînsa o para jumate, chioară.

AlteleText

blank

corner
ad-hoc, păi cam întunecos îi ăsta

    Uite-acum prea sfînt părinte
    Am şi eu o rugăminte
    Dar întîi... poate revistă
    Astei vieţii mele pistă?

    M-ai schiţat o dimineaţă
    Între un căscat ş-o ceaţă
    M-ai facut din lut, noroi
    Mi-ai dat voce de cimpoi
    Moaşa biata, speriată
    A fugit ca apucată
    A mei primii anişorii
    Au căzut din coada ciorii
    Mi-ai dat maldăr de cuvinte
    Nu-aşa darnic cu-a mea minte
    Mi-ai orînduit o viaţă
    Cam sucită şi cam creaţă
    Ici şi colo o visare
    Între bulgări grei de sare
    Anevoie fără voie
    Nu-s Iov da nu-s nici Noe
    Pe un drum mi-ai pus femeie
    Fără să îmi dai şi cheie
    Pe un drum mi-ai pus o rimă
    Am schimbat-o eu în crimă
    Pe un drum mi-ai dat speranţă
    Dar era ş-o Babă Cloanţă
    Şi mai sunt ei ş-alţii spinii
    Mi-au ucis în suflet crinii

    Uite... n-o s-o torc prea lungă
    Poate asta o s-ajungă
    Cam aşa-m ajuns în iarnă
    Lapoviţa toarnă, toarnă

    Şi acuma sfînt părinte
    Am ajuns la rugăminte
    Las’ să fiu blagoslovit
    C-un sfîrşit.

AlteleText

blank

corner
Pe vremea mea

    Pe vremea mea
    românul de rînd iubea poezie,

    nu-i mirare cu nume gen Eminescu, Alecsandri, Coşbuc din care să aleagă
    perlele cele mai rare
    şi sublime
    aproape gratuit.

    Pe vremea mea
    românul de rînd iubea comedie,

    nu-i mirare cu nume gen Tomazian cu Florica lui
    sau Crişan cu imitaţiile lui
    sau Stroe cu Vasilache a lui
    cînd publicul se rostogolea de atîta rîs pe podeaua murdară
    şi nici nu-i păsa.

    Pe vremea mea
    românul de rînd iubea muzica, uşoară sau populară sau de orchestră,
    nu-i mirare cu un Gică Petresscu şi o Maria Tănase şi o Mia Braia
    şi tarafuri de ţigani care puteau să se întreacă cu un Paganini la culmea virtuozităţii
    şi bande de lăutari care topeau suflete
    chiar dacă radioul mai mult şuiera decît transmitea
    iar gramofonul avea un ac care cîntărea un kilo jumate.

    Pe vremea mea
    românul de rînd îşi iubea eroii
    Horia Cloşca Crişan, Tudor Vladimirescu, Ştefan cel Mare, Avram Iancu,
    Griviţa
    Plevna
    Mărăşeşti
    1907.

    Pe vremea mea
    românul de rînd iubea teatru, cinematograf, operă

    chiar şi circ cu echipe de cîini care jucau fotbal
    şi clovni care se tot băteau şi tot spărgeau o chitară care devenea tot mereu mai mică
    pînă ce ultima ieşea de sub o pălărie şi era nu mai mare ca o cutie de chibrituri.

    Pe vremea mea
    românul de rînd îşi iubea pămîntul

    ara, semăna, secera, visa
    şi la nunţi trăgea o bătută de-i scăpărau opincile
    şi îl făcea să uite că nu-i a lui.

    Pe vremea mea românul de rînd nu avea altceva
    era flămînd, sărac
    şi după ore la rînd pentru o sticlă de untdelemn sau un pahar de zahăr sau o pîine
    tot ce-i aducea bucurie în viaţă
    era poezia, comedia, muzica, poveştile eroice şi poveştile de teatru.
    Pe vremea mea românul de rînd citea
    făcea brînzoaice acasă
    dansa la restaurantul din colţ.

    Era şi românul mai puţin de rînd
    ca cerşetorii sau repetenţii sau derbedeii sau lotrii sau ştabii partidului
    şi puteau alege sau erau de o parte a vieţii
    sau de cealaltă
    sau iubeau sau nu
    dar era şi românul fără rînd de loc
    antisemiţii ascunşi fasciştii ascunşi xenofobii ascunşi parveniţii ascunşi sau nu
    ai naibii de haini şi mîrşavi şi afurisiţi
    nu iubeau nimic
    dar prea erau mulţi

    şi tare ne ciocneam la şcoală cu decizii manipulate ei nevrînd să-mi acorde ce mi se cuvenea
    şi tare ne izbeam pe stradă cu pumni şi ocărîri ei nevoind să-mi dea trecere
    şi tare ne războiam gălăgios cu cuvinte şi pietre ei încercînd să-mi astupe gura.

    Eu, am fost de rînd. Şi eu. Copil de rînd. Român de rînd. Om.

    Au trecut anii, mulţi ani au trecut, prea mulţi.
    Cînd aţi plecat voi de aicea, ne-a plecat sufletul, mi-a zis cu accentul ei pur Moldovenesc
    ceea care odată mi-a fost tovarăşa profesoară de română şi diriginte de clasă
    douăzeci de ani mai tîrziu cînd am vizitat-o cu flori, lacrimi în ochii amîndurora.
    Şi, uite, adînc în mine, adînc adînc adînc, poate prea adînc
    dar dacă caut găsesc. Am găsit.
    Tot copil de rînd am rămas.
    Tot român de rînd am rămas.
    Om.

    Şi mîndru, da, ditamai mîndru.

AlteleText

blank

corner
o dragoste

    nu o, dragoste!
    ci
    o dragoste.


    o dragoste


    febrilă
    fără milă

    avară
    ca o fiară

    vîltoare
    opresoare

    cumplită
    răzvrătită


    dar blîndă
    dar plăpîndă

    firavă
    şi suavă

    subtilă
    şi fragilă

    fetiţă
    mioriţă


    nu este
    o poveste

    ci viaţă
    dimineaţă

    cu stele
    micşunele

    pădure
    roş de mure


    flecară
    prin secară

    hazlie
    pe hîrtie

    trăieşte
    clocoteşte

    încîntă
    şi descîntă


    dar biata
    zvăpăiata

    priveşte norii
    zorii

    o elegie
    ştie

    de-i fără soare
    moare.

AlteleText

blank

corner
Relativităţi

    Frumoasă
    e luna,

    rotundă
    plină
    luminoasă
    caldă de fierbe apa, de ar avea apă,
    rece de îngheaţă apa, de ar avea apă.
    Satelit. Sterp.

    Frumuşică
    e fata,

    nu chiar rotundă dar cu rotunjimi
    nu chiar plină dar mi-e plin gîndul cu ea
    nu luminoasă dar îmi luminează drumul
    caldă de îmi fiebe sîngele, de care am,
    rece de îmi fierbe sîngele, ce mi-ar mai rămîne după ce restul s-a evaporat.
    Regină. Splendoare.

    Fierbinte
    e soarele,

    rotund
    plin
    orbitor
    arde de macină atomii înlăuntru lui
    macină de arde atomii înlăuntru lui.
    Stea. Iad.

    Călduţă
    e fata,

    ce-i rotund e perfect
    ce-i plin e absolut
    mă orbeşte cu ochi închişi peste care ochelari negri într-o mină adîncă
    mă arde de îmi macină sufletul şi corpul
    mă macină de îmi arde corpul şi sufletul.
    Crăiasă. Blîndeţe.

    Turbulent
    e pămîntul,

    rotund
    plin
    palid
    mai aruncă un cutremur ici şi colo
    mai asmute un uragan colo şi dincolo.
    Planetă. Indolenţă.

    Zglobie
    e fata,

    rotunjimi de perlă
    plinuri de miere
    roşeţi de mac
    un cutremur îmi încuie beregata şi zăgazurile inimii
    un uragan îmi dirijează raţiunea pe cîmpiile alienaţiei.
    Zînă. Încîntare.

    Se uită la mine.
    Adică?

    O privesc.
    Mă întorc.
    Plec.

    Dacă nu a înţeles...

AlteleText

blank

corner
Salcia frîntă

    Salcia frîntă
    încîntă
    şi moare,

    Din ramuri boite cu-a vieţii ninsoare
    mai picură ici şi mai colo un cîntec
    ce flutură-n jos pe-a pămîntului pîntec
    întîi înfloreşte
    apoi putrezeşte
    şi nu mai rămîne
    nici scheaun de cîne,

    Din stinsa, crăpata a ei goliciune
    mai ţîrîie-o gingaşă, biată minune
    pe alb de hîrtie
    încearcă să scrie
    ce n-a mai ştiut şi ce tot nu mai ştie
    minune, minune
    te crezi vîlvătaie
    dar arzi, şi te stingi
    ca jăratec sub ploaie,

    Din trunchiul în tină
    şi-a lui rădăcină
    ce multe-au văzut fără rost sau pricină
    se scurge cerneală
    albastră boială
    îşi caută-n ochii-ţi scînteie şi fală
    pictează cuvinte
    albastra ei minte
    cu vise trecute o-nşală,

    Salcia frîntă
    cu timpul la trîntă
    se culcă în iaz
    nici haz nici necaz
    se strîmbă la soare
    şi moare.

AlteleText

blank

corner
Unghii

    M-am uitat la unghii –
    urîte unghii mai ai, măi.

    M-am uitat la ani –
    urîţi ani mai ai, măi.

    M-am uitat la unghiile care-mi mai rămîn, la anii care-mi mai rămîn,
    am o soluţie cu unghiile
    dare ce fac eu cu anii, măi,
    ce fac eu cu anii?

AlteleText

blank

corner
Săvîrşire Accelerată

    Nu-s sigur,
    poate trebuia să utlizez ‘scadenţă’? Sau ‘expirare’? Sau ‘deces’? Sau...
    Sunt prea numeroase sinonimele şi nu mă simt deajuns cunoscător să aleg pe cel apropriat
    aşa că am ales săvîrşire. Apropriat sau nu. Ce crezi tu?

    Cînd raportul primit/trimis trece de la unu la zece şi ajunge la unu la cinciprezece
    continuă la unu la douăzeci
    şi pe urmă la unu la... cît?
    La douăzeci şi cinci, la cincizeci şi opt, la cît
    înainte ca să decid că săvîrşirea e atinsă, împlinită?
    Sau scadenţa. Sau expirarea. Sau decesul.

    Pămîntul se usucă. Crapă. Buruienele care mai cresc în crăpături se usucă şi ele.
    Totul devine nisip, după atîta şi atîta ani.

    Şi atunci este chiar cel mai apropriat act
    vărsarea cernelii (o, ştiu, am spus-o de atîtea ori)
    ruperea condeiului (o, ştiu, am spus-o de atîtea ori)
    închiderea caietului şi aruncatul lui în foc (o, ştiu, am spus-o de atîtea ori).

    Mai continui,
    sigur că mai continui
    dar odată şi odată ajung,
    şi atunci?

    Şi atunci, pesemne,
    nimic.
    Ai să ştii, cred că ai să ştii. Ce crezi tu?

AlteleText

blank

corner
Repetiţie generală înainte de premiera unei piese de teatru în patru acte care nu va fi jucată niciodată

    piesă:

    Iubiri Astroordinare

    personaje:

    EU (om-bărbat, ochi doi, frumos??? v.m.j./v.d.e. adică vezi mai jos / vai de el)
    TU (om-femeie, ochi verzi, frumoasă!!! ca sculptată de Michelangelo pictată de Leonardo însufleţită de Dumnezeu în ziua întîia)
    ALŢII (ioc)

    scenă:

    numai pămînt


                                                             Actul I
       (repetiţie generală a proporţiilor biblice cum EU o iubea pe TU, în trecut, cunoscut)

                                                                 EU
            (cu un zîmbet în ochi à la Marty Feldman, ţine în mînă o hîrcă, vorbește la ea)

    Aşa cum
    Iacov pe Rahela
    Samson pe Dalila
    David pe Batșeba
    Solomon pe Nikaulē
    Lot pe Edit
    Iov pe Sitis
    Xerxes pe Estera

                                                                 TU
                                                      (cumpără un ziar)

    (plătește)

                                                              ALŢII
                                                            (păi ioc)


                                                             Actul II
    (repetiţie generală a proporţiilor mitologice cum EU o iubeşte pe TU, la prezent, momentan)

                                                           EU
      (cu un flirt în sprînceană à la Groucho Marx, aceeași hîrcă în mînă, cu o lumînare aprinsă
                                      înăuntru, vorbește la lumînare)

    Aşa cum
    Ulise pe Penelopa
    Perseu pe Andromeda
    Orfeu pe Euridice
    Paris pe Helena
    Ceix pe Alcione
    Eros pe Psyche
    Leander pe Hero

                                                                 TU
                                                        (citește ziarul)

    (citește)

                                                              ALŢII
                                                       (păi ioc am zis)


                                                             Actul III
    (repetiţie generală a proporţiilor capodoperaice cum EU o va iubi pe TU, în viitor, neştiut)

                                                                 EU
        (cu un cîntec în nas à la Jimmy Durante, hîrca, lumînarea, mai are și o lopată acum,
                                                    vorbește la lopată)

    Aşa cum
    Pierre pe Nataşa
    Romeo pe Iulia
    Sydney pe Lucie
    Iuri pe Lara
    Tristan pe Izolda
    Cyrano pe Roxane
    Radames pe Aida

                                                                 TU
                      (a găsit în ziar niște cuvinte-încrucișate pe care le rezolvă)

    (scrie)

                                                              ALŢII
                                 (ioc, ioc, ioc!... pesemne că nu citiţi piesa)


                                                             Actul IV
    (repetiţie generală a proporţiilor istorice cum EU a iubit iubeşte o va iubi pe TU, în toată
                                               istoria scrisă, neterminată)

                                                                 EU
    (cu un fluierat în dinţi à la Fernandel, hîrca, lumînarea, lopata, le îmbrăţişează şi vorbeşte
                                                     la toate cu duioşie)

    Aşa cum
    Marc Antoniu pe Cleopatra
    Percy pe Mary Godwin
    Dante pe Beatrice
    Paul pe Joanne
    Shah Jahan pe Mumtaz Mahal
    Sixten pe Elvira
    Tang Xuanzong pe Yang Yuhuan

                                                                 TU
                            (a găsit în acelaş ziar şi un rebus pe care îl rezolvă)

    (scrie)

                                                              ALŢII
                             (IOC... dacă scriu cu majuscule poate o să vedeţi)


                                                              Finale

    (EU posedă o conștiinţă ecologică, îngroapă toate, și lopata tot. TU posedă o conștiinţă ecologică și mai evoluată, aruncă ziarul într-un container de reciclare. ALŢII ioc pînă acum, tot ioc mai departe fără să fie chestie de conștiinţă ecologică la ei.)


                                                                Fine

    *

    Criticii prezenţi la repetiţia generală comentează entuziasmaţi.

    “O experienţă extraordinară de odihnă, cînd s-a închis cortina mi s-au deschis ochii...”
    “Mulţumesc din suflet pentru sandvişuri...”
    “Comparativ vorbind, privind cum vopseaua se usucă este un adevărat carnaval...”
    “Cînd data de expirare precedă data de fabricare...”
    “Dacă s-ar fi adăugat ceva tigrii, elefanţi, un vulcan în erupţie pe scenă...”
    “Interesant conceptul, textul, jocul la teatrul de alături...”
    “Acum că s-a terminat construcţia decorului, cînd începe repetiţia?...”

AlteleText

blank

corner
Chestia cu muzele

    M-am decis să încui toate muzele, fie ele cîte ar fi.

    Parte în pod, parte în beci, parte în hambar,
    sunt toate locurile astea mari
    bine luminate
    bine aerisite
    bine mobilate cu paturi de mătase, fotolii de pluş, bucătării complet amenajate,
    îmi iubesc muzele, am grijă de ele, au grijă şi ele de mine
    chiar dacă ne certăm cîteodată,
    dar
    m-au cam obosit.

    Cît timp poţi să te uiţi la un ecran gol, în aşteptare?
    Cît timp poţi să gîndeşti în termeni de poate, pesemne, cred că?
    Cît timp poţti să vorbeşti la lampă, fie chiar lampa cea mai bătută în nestemate din lume
    şi din inimă?

    şi muzele mereu mă aţîţă
    mă împintenează
    mă trag de veriga virtuală înfiptă în columela nasului
    şi nu mă lasă pînă nu vărs ceva pe hîrtie, sau pe ecran, sau cel puţin pe sub pleoape.
    Aşa că m-am decis să le încui, pe toate.

    Mai sunt cîteva care zboară haihui,
    o să le prind şi pe ele. O să le închid. Cu timpul. Acuşi.

    Las totuşi şi o cheie înăuntru, că broasca uşilor poate fi deschisă de amîndouă părţi
    şi dacă li se năzare din cînd în cînd să mă chinuie, sunt la urma urmelor doar copile,
    bine, le permit.
    Dar le rog să nu o facă.

    Aşteptaţi, măi muzelor,
    pînă auziţi linişte absolută de cealaltă parte a uşii voastre
    şi atunci năvăliţi din nou în lume şi căutaţi alt fraier.
    O să găsiţi, vă promit.

    Dar ăsta aici, s-a dus.
    Slavă Domnului, ziceţi şi voi şi zicea şi el, la urmă.

AlteleText

blank

corner
Poezie?

    Mi-a spus acu, recent,
    o fiinţă minunată
    adorabilă şi adorată
    spre a cărei lac culoare smarald
    curg toate gîndurile mele culoare tulbure,

    mi-a spus
    că nu scriu poezie.

    Că scriu în fond naraţiune mai largă ca pagina de hîrtie
    o tai în măsuri mai înguste ca pagina de hîrtie
    şi aliniez totul în linii una sub alta
    şi asta-i ce chem eu poezie.
    Adică iau un stînjen şi-l tai în lat-de-palmă bucăţi şi zic că măsoară altfel.
    Adică iau pociumbi şi-i tai în ţăruşi şi fac cum ar fi un altfel de băţ.
    Adică iau o macaroană o tai bucăţele şi o vînd ca rigatoni italian.
    Adică fac ca zeci de miile de studenţi de literatură
    scuipaţi de facultăţile de literatură peste tot în lume unde pretind că învaţă literatura
    şi unde îi învaţă să scrie un text
    să-l taie la milimetru ca restul de text
    să le aranjeze de sus în jos aşa ca să arate ca un dreptunghi care ar încînta şi un Pitagora
    irelevant care cuvînt termină care începe care sare o strofă
    şi asta-i ce cheamă ei poezie.
    Şi ce eu dispreţuiesc.

    Interesantă idee a celei fiinţe minunate
    adorabil adorate
    spre a cărei lac culoare smarald
    curg toate gîndurile mele culoare tulbure.
    M-a pus pe gînduri. Poate are dreptate.
    M-am pus la citit,
    noroc că de obicei (mai cam totdeauna) uit ce scriu aproape imediat
    aşa că am găsit interesant ceea ce citeam, chestii vechi dar cu ochi noi.
    Ei, bine, ce să vă zic?
    Am găsit că are drepatate. Şi am găsit că nu are dreptate.
    Cu aceleaşi rînduri.
    Fiindcă, vedeţi voi fraţilor,
    depinde cine citeşte
    şi mai depinde cum citeşte cine citeşte.

    Uite, am să explic ceva care nu credeam că voi avea nevoie vreodată a explica.

    Poate omul citi obiectiv.
    Poate omul citi subiectiv.
    Poate fiinţa citi obiectiv.
    Poate fiinţa citi subiectiv.
    De scris, scriu eu subiectiv. Fapt.
    Şi credeam că fiinţa citeşte subiectiv. Nu fapt, dar ce cuvînt să folosesc – credinţă?

    Obiectiv citeşti un ziar, o lecţie de şcoală, o carte de telefoane, o listă de piaţă.
    Obiectiv nu ai răbdare
    nu eşti atent nici la sensul cuvintelor
    nici la ordinea cuvintelor
    nici la lungimi de frază la pauze impuse la sărit de strofe la semne de punctuaţie
    la metafore
    la greşeli intenţionate
    la diferenţa între ironie şi sarcasm şi glumă şi buf
    la adevăruri ascunse abia aşteptînd a fi găsite interpretate descifrate tîlcuite.
    Subiectiv, pe de altă parte, ai răbdare,
    citeşti ceva care are ceva care îţi atinge inima. Sufletul. Da, şi intelectul.
    Ceva care îţi este scris numai ţie
    şi ştii
    şi numai tu poţi simţi sensul cuvintelor
    ordinea cuvintelor
    lungimile de frază şi pauzele impuse şi toate celelalte aspecte gîndite mai sus
    şi altele, negîndite mai sus.

    Pesemne că
    fiinţa cea minunată
    cea adorabilă şi adorată
    citeşte poeziile scrise de mine, în mod obiectiv, ca un ziar.
    Nu subiectiv, cum sunt scrise.
    Ca scrisori de dragoste.

AlteleText

blank

corner
Hîrb

    Apa curge din izvor
    murmură... amor, amor!
    e pe ducă
    se usucă
    şi de vîrstă şi de dor,

    Cade vrabia din soare
    se întreabă... oare, oare?
    sub aripe
    zboară clipe
    iar în juru-i ziua moare,

    Se rostogoleşte-n vale
    bolovanul... cale, cale
    iar m-ai dus
    la apus
    dar de răsărit mi-e jale,

    Seara creşte în pădure
    zmeură şi... mure, mure
    cad zdrobite
    sub copite
    şi nechez de iepe sure,

    Iarna surpă peste vară
    hei, fetiţă... iară, iară
    ai plecat
    mi-ai lăsat
    licurici topiţi în ceară.

    Iar cerneala roade cotul
    mîzgăleşte... totul, totul,
    hîrb crăpat
    aruncat
    e poetul, idiotul.

AlteleText

blank

corner
O lecţie de poezie

    O lecţie de poezie?

    Nu, nu de scris,
    scris poezii nu se învaţă, se naşte.
    Nu, nu de scris.
    De citit.

    Citit poezii da se învaţă,
    chiar şi fără şcoală.
    Chiar foarte simplu.
    Chiar doar în cîteva cuvinte.

    O poezie se citeşte cu inima.

    Simplu, nu?
    Orice altceva s-ar zice să nu crezi,
    e minciună.

    O, ce greşeală impardonabilă fac cititorii de rînd
    criticii
    profesorii de universitate
    tu
    cînd toată astă onorabilă lume citeşte cu creierul.

    O, se abominaţiune, ce abominabilă abominaţiune.

AlteleText

blank

corner
Lumină. Relativ.

    Lumina s-a stins.
    Întunericul s-a întunecat, mai mult.
    Ce a rămas?
    Lumînări dacă dau chibrit la ele
    vulcan dacă erupe
    licurici dacă sunt între naştere şi moarte.
    Scăpărat de cremene.
    Smaralde
    dacă ridici pleoapele şi laşi inima să le aprindă.

    Uite, deschid palmele şi las praf să cadă.
    Nu-i praf obişnuit, îi praf vrăjit.
    Vraja este că dacă iei oleacă din el şi-l arunci pe mine... dispar.
    Nu o să ajute cu lumina. Lumina mea.
    Dar pesemne o să ajute cu lumina. Lumina ta. Pesemne. Sigur.

AlteleText

blank

corner
Epi –tet –taf –log –gon –fanie... etc.

    Cînd în sfîrşit
    te-ai topit
    a fost prea tîrziu.

    Am apus
    m-am dus
    să caut adevărul despre rai.

    Am descoperit un nimic
    unic
    nici măcar iad nu există.

    O cioară m-a găsit
    s-a oprit
    mi-a zis că La Fontaine trebuia să scrie o fabulă despre mine.

    Cel nătăfleaţă
    cu para-i mălăiaţă
    care n-a găsit nici un fel să muşte din ea.

    Undeva oasele mele
    printre viermi şi viorele
    mai zgîrie ceva versuri.

AlteleText

blank

corner
Sămînţă de tine.

    Adio soare,
    Lună plină, zi,
    Ai fost ce ai fost
    Ce n-ai fost nu vei fi,
    Un oft de munte, un suspin de plai,
    Un bucium mut deghizat în nai,
    Un rămăşag pierdut dar încîntător
    Ca norul sfîşiat de-al ciocîrliei zbor,
    Rămîi
    Acolo,
    Unde timpul mort
    Hrăneşte iarba
    Sub a vieţii-mi cort,

    Adio amintire
    Ce odată m-ai dus
    Prin văi de iubire şi foc de apus
    Prin cînt
    Şi cuvînt
    Şi un pumn de pămînt
    Ce poartă înuntru beţie de vînt
    Şi farmec de buză de roş neclintit
    Pe veci neatinsă,
    În veci pedepsit,

    Adio tu vis
    Şi basm,
    Paradis
    Născut într-un ochi
    De-i închis de-i deschis
    Aştern un cearşaf printre flori veştejite
    Cad mere în juru-mi prin iad rumenite
    Cerşesc
    O uitare
    Nedemnă de mine
    Ş-adorm
    Într-un cîmp
    Cu sămînţă de tine.

AlteleText

blank

corner
Poză

    Am găsit o poză a două surori.

    Dulci ca merele coapte care îţi fac găuri în dinţi numai gîndindu-te la ele,
    frumoase ca un răsărit desenat cu pană de apus pe o canava de dimineaţă
    orbitoare ca două pete de soare răsfrîngîndu-se într-un lac de mercur.

    Două surori nu chiar surori
    mai mult copilă şi mamă
    şi nici nu puteai a şti care-i copila şi care mama
    decît dacă erai un geniu ca mine
    la matematică şi la fizică şi la poezică dar nu la dragostică,
    nu, ultima asta ştiinţă era cam prea complexă pentru intelectul meu limitat,
    admis.

    Admis e şi faptul că nu prea mai avea rost dar nici timp nu prea mai aveam să învăţ
    după atît şi atît ani în care am rămas repetent la şcoala vieţii,
    mi s-a terminat
    şi nu-mi mai rămîne deajuns.

    Aşa că am tăiat poza
    am pus-o în portofel fără să o împăturesc
    ca să fie cu mine cam totdeauna.
    O să ţină mai mult ca mine
    şi am să mă gîndesc la ea şi am s-o privesc pînă nu am să mai gîndesc şi privesc la ea.
    Cînd o să cadă lopata. Sau tîrnăcopul. Sau coasa. Voi şti care dar nu voi putea zice.

    Am găsit o poză.
    Îmi încălzeşte sufletul.
    Na, cel puţin asta.

AlteleText

blank

corner
Sigillum

    Se spune
    versete vechite, străbune
    sau scrise cu rest ponosit de cărbune
    c-o dragoste naşte ca pete în soare
    dar fără o inimă dragostea moare,
    nici ştiinţă, nici minune.

    Iamb etic
    dactil sau molîu sau frenetic
    troheu zămislit languros sau acetic
    scrisori abătute, ascunse, uitate
    cu lacrimi de mici lumînări sigilate
    pier la sîn de gînd eretic.

    Lumină
    topită la miez de răşină
    cu resturi de zîmbet trecut se îmbină
    şi zace, aşteaptă ca-n secole multe
    cuvinte ce-am scris, cepelege, oculte
    s-ar trezi în strofă fină.

    Văratic
    e simţul, duios dar sălbatic
    ca doina de dulce, ca zimbrul zănatic
    se scurge prin oase, pătrunde în sînge
    din ochi înspre zare cu dor se răsfrînge,
    ce aşteaptă, dus, extatic?

    Iar vise
    iar tainice şoapte-n culise
    iar zmei de hîrtie cu litere scrise
    în rînd după rînd stilizat ca enigmă
    cu virgule, puncte dospite ca migmă
    iarăşi încîntări promise.

    A fost
    cum nicicînd niciodată n-a fost
    un stih cam trăznit dar şi fără de rost
    plecat-a o inimă să cucerească
    la ochi ş-a lui verde să se ploconească...
    ş-a pierit, sălciu, anost.

AlteleText

blank

corner
Închidere... sau conchidere?... sau încheiere?... sau încuiere?... mă, da tare încuiat mai sunt şi eu la cap

    Lăsa-ţi uşa deschisă cînd plecaţi din teatru, vă rog,
    puteţi lăsa şi geamurile deschise şi garajele şi beciul
    şi fura-ţi clanţele, mă rog,
    şi broaştele dacă aţi adus o şurubelniţă potrivită
    becurile
    resturile de cartofi prăjiţi
    băuturile din frigider ce mai rămîn
    cineva vrea frigiderul? (o balama e stricată)
    cortina ponosită? (moliile de-abia au început să viziteze)
    cărţile mele premiate? (niciuna, dar moliilor nu le pasă)
    Scaunele?
    Podeaua?
    Copacii de plastic?

    Închid sala, închid şi gura,
    am jucat-o monolog à la Hamlet deajuns
    şi îmi pare rău că mai trimit şi mesajul ăsta
    (cel anterior trebuia să fi fost ultimul dar am păţit-o cu o ultimă cică inspiraţie)
    sunt sigur că Shakespeare dacă ar fi scris o tragedie despre mine ar fi murit de rîs
    pesemne de asta nu a scris şi a murit de viaţă,
    dovadă – a scris altele.

    Nu vînd terenul pe care e construit teatrul,
    nu-i al meu
    şi curînd au să ajungă aici tîrnăcoapele şi tractoarele şi macaralele
    şi au să construiască aici un supermarket,
    mult mai util ca un teatru
    vorbele nu se mănîncă şi nici bani nu aduc
    dar margarina şi castraveţii şi murăturile îşi au adepţii lor şi tare mai aduc parale.

    Poate o zi am să mă întorc o penultimă dată
    şi am să trag un discurs înflăcărat lîngă porţile automate
    despre inevitabilitatea supermarketurilor
    şi falaciositatea (nu există) poeziei
    şi deşertăciunea (deşertositate nu există dar deşertăciune da) speranţei, visului, aspiraţiei
    iar porţile automate se vor deschide-închide-deschide-închide mereu
    ca un tunet de aplaus la avîntata mea oratorie
    pînă au să ajungă agenţii de securitate şi au să mă arunce la vecini
    (tot un supermarket dar mai ieftin şi fără porţi automate).

    De ce penultima, întrebaţi?
    Aha, aţi fi preferat ultima. Vă place margarina, ziceţi.
    Ei bine, în sfîrşit am şi eu un public care mă încurajează.
    Ultima, atunci.

AlteleText

blank