Vijelie şi furtună,
Fulgeră prin nori şi tună,
Eu la sobă mă chitesc,
Mîinile mi le-ncălzesc,
Cu căţelul la picior
Ronţăind un păpuşor,
Bînd cu ochii mari adese
Basme şi poveşti alese
...Fraţii Liu şi Moş Crăciun,
Nuieluşa de Alun,
Făt Frumos ş-a sa Ileana,
Prea frumoasa Cosînzeana,
Zmei şi crai şi mari balauri,
Albi Harapi şi negrii mauri,
Aprigi armăsari în stele,
Babe Cloanţe, urse rele,
Sfarmă Piatră-ţi stă in cale,
Paloşe de trei ocale,
Nestemate, buzdugane,
Strîmbă Lemne năzdrăvane,
Împăraţi cu fii ca brazi,
De-ar trăi mai sunt şi azi...
Şi deodată-n vis mă scaldă
Un miros de pîine caldă,
Buzna la cuptor că dau
Şi-mi frig mîinile şi iau,
Şi plîngînd şi tot mîncînd,
Mama cu sărutu-i blînd
Degetele-mi mîngăie,
Vocea-mi să nu tînguie,
O dulceaţă-mi dăruie,
Căţeluşa mîrîie,
Şi o iau sub plapumă,
Mama mă tot leagănă,
Ş-ai mei şapte anişori
Sînt ca fulgii de uşori.
Zarzări verzi, cireşe negre,
Fur prin curţi cînd nu se vede,
Şi mă plimb pe-acoperişuri,
Şi-mi rup hainele-n tufişuri,
Nu-i copac să nu mă caţăr,
Cad în cap şi tot ies teafăr,
Ş-o cafteală-mi trage mama
Ca mai bine să dau seama,
Mai arunc cu pietre-n geamuri,
Sparg vreo trei sau patru capuri,
Şi îmi sparg şi capul meu,
Vai de mine ş-aoleu,
Mama vine, rana-mi spală,
Nu mă las' să merg la şcoală,
Şi la inima-i mă ţine,
Mai c-adorm aşa mi-e bine,
Şi un cîntec îmi îngînă
Tot ţinîndu-mă de mînă,
Şi visez tîrziu în noapte
Legănat de-a sale şoapte
...De Ulise, Penelopa,
Telemac şi Şchiopu Popa,
De isprăvi de-a lui Păcală,
Furnicel şi prost Tîndală,
Andersen şi Fraţii Grimm,
Regi la Ştefan ce se-nchin,
Şi Arici şi Pogonici,
Luminiţa, Trei Pitici,
Timur şi Băieţii Lui...
Cînd pe pat ca să mă sui,
Vuiet mare, zdrăngîneală,
Căldărarii bat în oală,
C-aşa trec ei prin oraşe
Cu cazane uriaşe,
Tot oraşu-n fierbîntare,
Om şi mic şi om şi mare,
Sute kile prune negre,
Apa în cazane fierbe
Zi şi noapte-amestecînd,
Şi copii în jur jucînd,
Şi-n borcane mari că pun
Prea fantasticul magiun,
Lingura adînc o-mping
Mă delect şi tot o ling,
Pe părinţi îi strîng şi fug
Să mă caţîr într-un nuc,
Şi să strig în gura mare
Că-s eu cel mai şi mai tare,
Şi-s ca pana de uşori
Ai mei opt plus anişori.
Nota zece peste tot,
La purtare nota opt,
Mama-i mîndră cu băiatu
Chiar dacă-şi face de capu,
C-am o roşie cravată,
Dar cu mine-i ş-o armată
De murdari, neisprăviţi,
Şi-narmaţi pînă în dinţi,
Săbii lungi de scîndură,
Suliţe din mătură,
Traiste mari ce pietre-ascund
Şi săgeţi cu vîrf de plumb,
Şi plecăm c-un Ura! noi
Cu-altă stradă la război,
Ne pocnim şi ne-njurăm,
Ne trîntim şi ne scuipăm,
Rupem haine, zmulgem nasturi,
Curge sîngele din nasuri,
Aruncăm cu bălegar,
Şi cu pietre din trotoar,
Şi urlăm, zbierăm, răcnim,
Şi duşmanul izgonim
Cel puţin vre-o şapte strade,
Cînd deodată noaptea cade,
Înapoi mucoasa ceată,
Zdrenţuroasă, zgîriată,
De victorie voioasă
Cîntă, urlă glorioasă,
Ş-un vecin se mai trezeşte
Şi la ceafă ne pocneşte,
Dar c-o cîrpă-n vîrf de băţ,
Ce-am muncit ca să agîţ
(Că-i un steag ce flutură)
Pîn' ş-asta ne bucură,
Ş-uite iată c-am sosit,
Strada noastră am venit,
Cînd încep şi mamele
Să-şi cheme odraslele,
Mai la masă, mai la baie,
Mai să iee o bătaie,
Şi mă-ntorc şi eu prin pod,
Plin de praf şi plin de glod,
Şi m-aşed pe-un scăunel,
Mama-mi dă un ceaunel
C-o smîntînă să prelingă
Pe-o măligă aburindă,
Că deseară, zarvă tare,
Mergem toţi la teatrul mare
...Să vedem vre-un Molier,
Sau vre-un clasic film de ieri,
Sau un Verdi, sau Goldoni,
Sau un circ batăte-ar clovnii,
Sau pe Stroe, sau Crişan,
Un fantastic Tomazian,
Sau un teatru de păpuşi,
Sau vre-o trei filme de ruşi,
Sau aprindem difuzorul
La Satira şi Humorul...
După ce se-ntunecă
La Grădina Publică,
Pe cărbune un grătar,
Beau ş-un şpriţ juma pahar,
Şi trei halbe reci de biere,
Şi înot într-o plăcere,
Şi ţin mîna mamă, tată,
Şi-mi închip că viaţa toată
Fericire-i şi plăceri,
Mîine este iar un ieri,
Şi-s ca frunza de uşori
Ai mei nouă anişori.
Toamna vine, frunza cade,
Vîntul suflă, soba arde,
Întunericul se-ntinde,
Mama lumînări aprinde,
Ochi închişi, capul plecat,
Eu privesc ca fermecat
Cum se roagă, şi e gata,
A Ghit Şobăs zice tata,
A Ghit Şobăs zic şi eu
Şi zîmbeşte Dumnezeu,
Şi zîmbeşte ea la mine,
Uite, sărbătoarea vine,
Măr în vîrf de bîţ cu steag,
Merg la Şil, în mine trag
Un miros de cărţi vechite,
Putred lemn, flori aurite,
Lumînări ce palid ard,
Zeci de oameni după gard,
Ş-un om sfînt cu ochi închişi
Cîntă, doare, un Kadiş,
Şi ne-mbrăţişăm cu toţii,
Şi cu viii şi cu morţii,
Şi oleacă mai apoi
Iac' zăpada-i peste noi,
Şi cu sănii, cu gheţuşuri,
Moş Gerilă, lunecuşuri,
Albe dalbe, flori de gheaţă,
Bulgări de zăpadă-n faţă,
Lupii urlă-n noaptea albă,
Luna-n farmec fin ne scaldă,
Ş-a lui omul de zăpadă
Nasul mai că o să cadă,
Poi că mergem cu uratu,
Ba un leu ne dă, ba patru,
Pîn' ce-odată... rîndunele,
Ghiocei şi viorele,
Primăverei sărbători,
Mărţişoare, mărţişori,
Mamei eu cadou îi cumpăr,
Nu cumva că mă astîmpăr,
Hoinăresc zile la rînd,
Pe bunicii vizitînd,
Doi, trei lei la ei cerşind,
Mînc dulceaţă mulţumind,
Merg la tata-n magazin
Cuie-n buzunaru-mi plin,
Un Bălan mai că mă muşcă,
Fuga dau apoi la poştă,
Cumpăr timbre o grămadă,
Le-aranjez, iar în ogradă
Construiesc o cazemată,
Fur un măr şi toţi mă cată,
Întocmesc coduri secrete
Pentru lupta contra fete,
Zdrîngănesc cu-acordeonul
Şi mereu îmi fuge tonul,
Iaca-i Paşte - pască-uscată
Vor să guste clasa toată,
Ş-apoi Paştele lor vine,
Bat în uşă la vecine,
Ouă colorate s-am
Să ciocnesc cu a lor neam,
Ş-a trecut Paştele mare,
Iaca-i iară sărbătoare,
Unu Mai şi steaguri mii,
Pe copaci, în prăvălii,
Cu părinţii merg pe stradă,
Ne uităm la o paradă,
Mii de oameni, haine noi,
Cîntece şi tărăboi,
Bucurie vie, mare,
Cum să ştiu că zile-amare
Într-o mică săptămînă
Cînd mama mă ia de mînă
Şi la şcoală la serbare
Un buchet de flori ea are,
C-apoi doară ştie ea
Că fecioru-i va lua
Diplomă d-evidenţiare -
Păi e cel mai bun şi tare...
Dar deodată cade tristă,
Au citit întreaga listă,
Al meu nume-acolo nu-i
...'s duşmanul poporului?...
Nu durează, se ridică,
Cum e ea aşa mitică,
Şi durerea-i dă putere,
Mînioasă la vedere
La tribună se repede,
Nu e om că nu o vede,
Florile în faţa lor
Le aruncă pe covor
Şi se-ntoarce mîndră, dreaptă,
Mîna-mi ia, mergem la poartă,
Cu durere-n suflet grea
Eu, copil, şi mama mea,
Şi-m devin cam greuşori,
Ai mei zece anişori.
Vremea vine, vremea trece,
Vreme caldă, vreme rece,
La mîncare mai cam greu,
Şi încep să simt şi eu...
Strada doarme, miezul nopţii,
Ne sculăm încet cu toţii,
Şi căţelul vrea se scoale,
Mama nicovala-n poale
Ia, ciocanu-n mîna cealtă,
Şi loveşte într-o daltă,
Fierele să le îndoaie,
Tata fierele le taie,
Furişînd priviri temute
Înspre uşă... nu se-aude?...
Balamale meşterind,
Lăzi de fier tot făurind,
Şi şuruburi, catarame,
Cîrîi maţele de foame,
Dar aşa poate că mîine
Vom putea găsi vr-o pîine,
Iacă-i mîine, iacă-i soare,
Iaca o privighetoare,
Înc-o zi ca şi cealaltă
Dară eu las totul baltă,
Uit de noapte, de-oboseală,
Fug grăbit la noua şcoală,
Vreau să-mi fie mama mîndră,
Şi nu-mi pasă de osîndă,
Iar mă bat, mă chinuiesc,
Vreau la totul să sporesc,
Şi fruntaş ajung la toate
Dacă da sau nu se poate,
Ca invidia - atît,
Să le stea la toţi în gît,
Pînă ce-ncotro nu au
Diplomele mi le dau,
La tabloul de onoare
Poza mea nici să coboare,
Şi încep să uit oleacă
Cea durere ce mă-neacă,
Şi încep stîngaci şi eu
De fetiţe să mă ieu,
Ici şi colo o privire,
Ici şi colo o simţire,
Nu că ţine, că-mi pierd pila
Cînd la meci merg - “Hai Textila”,
Mamă, tată, eu şi cîine
Mergem azi, mergem şi mîine,
Haide Bolea, hai Doboi,
Că plecăm la Dorohoi,
Uite carnavalul vine,
Ne mascăm care mai bine,
Uite facem felinare
Din dovleci cu lumînare,
Uite-n cor că noi cîntăm,
Şi o piesă ascultăm,
Uite că şi din asprime
Am ieşit ceva mai bine,
Şi mîncare iacă este,
Şi mai vine-o bună veste,
Şi încep a merge-n baluri,
Şi dansează valuri valuri,
Şi oleacă mîngiere
Are-a mamei grea durere,
Ş-a mei unşpe anişori
Sînt aşa ş-aşa de-uşori.
Treişpe ani. Ca-ntr-o poveste,
Cea mai fost că nu mai este,
Inima-mi pe veci rănită
Căţeluşa mea iubită
Azi sa stins. O lacrimă
Vărs eu pe sub plapumă,
Ş-anul ăsta trec şi eu
C-aşa zis-a Dumnezeu
Din copil mă fac bărbat,
Soarta anii mi ia dat
Ca copilăria-mi dulce -
Inocenţă ce aduce -
Azi s-o pierd. Ş-un prim sărut
De fetiţă eu să gust,
Şi sa dus şi ea. Şi iată
Încă pierd eu deodată
Toate-a mele dulci meleaguri,
Casă, amintiri şi fleacuri,
Că azi plec. La revedere,
Mă mănîncă o durere,
Rădăcinile-mi le tai,
Flori de tei şi simplu trai,
Scumpi prieteni, dragi vecini,
Liliac şi flori de crin,
Leagănul în pod uitat,
Ursuleţul speriat,
Geamul spart în capul uşei,
Şi mormîntul căţeluşei,
Ameţit de patimă
Mă înec în lacrimă,
Ş-ochii mamei umezi sînt,
Tata e pierdut în gînd,
Şi o ultimă privire,
Înc-o clipă de-amintire,
Ş-am plecat. O ţară nouă,
Bună, dar în inimi plouă,
Ş-ai mei treişpe ani purtaţi
Sînt cu lacrimi încărcaţi.
Ţară nouă, viaţă grea,
Măi cum dorul ne strivea,
Dar cum două mîini avem,
Fără vaiet, fără gem,
Mînecile răsuflate
Şi cu fălcile-ncleştate
Jugul drept pe gît luăm
Şi cu cinste îl purtăm,
Luptă grea, încăierare,
Mai nimic să ne doboare,
Tata-n smoală se opară,
Mama saci în spate cară,
Eu vîr mîna pîn' la coţi
În căcat de păsări morţi,
Ce-i odihna?, e de alţii,
Înainte, cară sacii,
Ore lungi făr' de mîncare,
Ochii roşi şi mîini murdare,
Mamă, tată, voi şi eu
Fără om şi Dumnezeu
Uite-ncet, tiptil, aşa,
Pe spinarea nostura,
Casă caldă construim,
Viaţă-ncepem să trăim,
Şi un pic de bucurie
În al nostru sîn învie,
Cinşpe, şaişpe, ani de spor
De speranţă, şi de dor.
Vremea trece, vremea zboară,
Viaţa ca o surioară
Ne zîmbeşte iar, chiar rîde,
Eu prin ani păşesc, şi făr' de
A-mi da seama - iacă trec
Mari schimbări, şi nu mă plec,
Mari şi grele, bune, rele,
Înainte-mping prin ele,
Fete multe-am cunoscut,
Numai una mi-a plăcut,
Scumpă, bună şi frumoasă
Mi-am luat-o de mireasă,
Doi flăcăi mi-a dăruit,
Bună casă mi-a 'ngrijit,
Trecem groaznice războaie
Făr' ca inima-mi se moaie,
Tot împing, munca-mi cinstită
Mă aduce-n reuşită,
Cresc în nume, cresc în faimă,
De nimica nu-mi e spaimă,
Fericită-i mîndra fată
Ce-i cu mine viaţa toată,
Fericiţi ai mei copiii
Cresc sub umbra fericirii,
Fericiţi părinţii mei
Mîndri ce fecior au ei,
Fericită-a mea mămică
Respectată şi voinică,
La o muncă ce iubeşte
Sufletul îşi dăruieşte,
O plăcere are, vie,
Ca să-mi povesteacscă mie
Cît de fericită este -
Cu o noră ca-n poveste,
Cu-n bărbat ce o admiră
Ce-o iubeşte cum respiră,
Cu nepoţi ca brazii falnici,
Iubitori, şi buni, şi harnici,
Cu feciorul ei aparte
Ce iubeşte, şi-i departe,
Şi mai trec vre-o trei decenii,
Şi s-aşează bruma vremii
Peste noi, dar numărînd
Bucuriile la rînd.
Patruşopt, oh, an de-urgie
Şi de chinuri vii o mie,
Că cuţitu-n rană vie
Cel atotputernic ştie
Să îmi scormonească. Iacă,
Las' să stăm de vorbă-oleacă
Că am eu ceva cuvinte
Să îţi zic prea sfînt părinte,
Nu să-njur, că nu-i de mine
Chiar dacă să urlu-mi vine,
Doar să-ţi pun ceva-ntrebare,
Păi că eşti aşa de mare,
Şi se zice că eşti drept,
Şi eşti darnic, şi-nţelept,
Păi sînt mic, sînt o furnică
Sînt o frunză, o nimică,
Nici pretenţii n-am avut,
Nici atenţii n-am cerut
Niciodată de la tine -
Ce te uiţi atît la mine,
Nu-s Iov, pic de credinţă
Ce-am avut - în suferinţă
Vrei să stingi? Zdrobeşte capu-mi
Sfarmă inima din pieptu-mi,
Dar cumplitele-ţi cadouri
Ţinele la tine-n nouri,
Ce-ai cu biata asta fată,
Bună, dragă şi curată,
Care traiu-mi împărţeşte
Si nimic alta-şi doreşte,
Sfînte lumînări aprinde,
Braţele la tine-ntinde
Tot ce vrea - viaţă cinstită,
Păi de ce e pedepsită,
Să-mi pierd munca, să-mi pierd sporul,
Ea să-şi piardă viitorul,
Grija inima să-i roadă,
Şi tot cade, şi tot roagă,
Sufletul îi oboseşte
Cînd în mîine ea priveşte,
Se topeşte-n ea femeia
Şi se stinge-n ea scînteia,
Ce-ai cu dînsa Doamne, lasă
S-aibe-un pic de voie-n casă,
De copii ceva plăcere,
Păi mai mult ea nici nu cere,
Pentru ea la tine eu
Bat în uşa-ţi Dumnezeu,
Vrei să m-osîndeşti, şi muncă
Ce-am iubit afar' m-aruncă,
Bine, strînge-mi capu-n cleşte,
Dar familia-mi scuteşte...
Patruşopt, oh, an cumplit,
Scumpa-mi mamă-ai pedepsit,
Eşti tu sigur? Nu-i greşeală,
Nu-i vre-o pată de cerneală
Ce-a căzut în pragul porţii
Peste lista dată morţii,
Şi rînjeste moartea-n sine
Ca să-şi bată joc de tine,
Îngeru-ţi pe ăst pămînt
Să îl vîre în mormînt,
Doamne, cum de n-ai văzut
Doamne, cum de n-ai putut
Să opreşti astă urgie,
Tu, ce vezi în ani o mie
N-ai văzut 'nainte-un pas
Moartea nici ţi-a dat răgaz
Coasa să-i opreşti în ceruri,
Cum de nu răcneşti şi tremuri,
Peste-a negrii moarte-i drum
Cum nu te abaţi? şi cum
Tatălui meu urlete
Nu le schimbi în tunete?
Unde-ţi sunt minunile
Din poveşti străbunele,
Unde-i forţa ta cumplită
De legende povestită,
Şi teribila-ţi putere
La nevoi şi la durere,
Pune mîna-ţi grea pe soarte
Dă-napoi ceasul de moarte,
Pune suflul, cum e drept,
În a mamei mele piept,
Şi în dreaptă judecată
Trage moartea blestemată,
Că tot rîde moartea-n sine
Tot îşi bate-n joc de tine
C-al tău înger pe pămînt
Putrezeşte în mormînt.
Dragă, scumpă, sfîntă mamă,
Aste rînduri scriu cu teamă
Că atunci cînd voi a trece
Din a vieţii lume rece
În a morţii caldă lume
Nu voi da de-a tale urme,
Mamă, dă-mi un semn, alintă-mi
Fruntea caldă, 'n şoaptă cîntă-mi
Cîntece de altă dată -
Moarte sunt cu tine-odată?
Mamă, mamă iubitoare,
Caldă şi dăruitoare,
Înţeleaptă cu cuvîntul,
Buni ţi-s inima şi gîndul,
Mîini de aur, ochii blînzi,
Plini de viaţă... mamă - plîngi?
Plîng eu, plîngem toţii noi,
Mamă, chiar nu vii-napoi?
Unde eşti, mamă, răspunde,
Zîmbetul tău nu-l ascunde,
Mamă, sîngele îmi fierbe,
Ochiu-n lacrimă se pierde,
Strig în piept, urlu la ceru-mi
Şi mă cert cu Dumnezeu-mi,
Mamă, uite mîna mea,
Vino mamă, vin' mă ia.
Dar e linişte. Şi-i rece
Piatra de mormînt pe vece,
Şi mă laşi să mor de dor
În loc ca de dor să mor.
Patruşopt, oh, an al morţii,
Tu teribil sol al sorţii
În famili-ai lovit
Ş-apoi mama-mi ai răpit,
Şi acum bietul căţel
Inocent şi mititel,
Plin de viaţă, plin de zel,
Coasa morţii-a dat şi-n el,
Inima-mi cea frămîntată,
Inima-mi cea fărîmată,
Doamne, de-o fărîmătură
Tot mai vrei să vezi ce-ndură?
Şi-ţi baţi joc de viii morţi,
Sufletul prin iad mi-l porţi,
D-apoi Doamne, vezi mă scuză,
N-ai avea de călăuză
Moartea, şi cumva ţi-a dat
Vin viclean şi te-a 'mbătat,
Că dacă ridic privirea
Şi prin lacrimi omenirea
O privesc, să-mi ierţi ist ton,
Dară moartea stă pe tron.
Şi ca plumbul sunt de grei
Patruşopt de ani ai mei.
