De-a Nemaipomenitelea O dragoste de-a nemaipomenitelea. Curge prin oase ca aurul tras din grîu ca curcubeul tras din ploaie ca tînguirea trasă din nai. Pierdută, grîul ars ploaia dusă naiul spart sub călcîi. Mă întreb, greşeala care a fost? Să iubesc, să nu fiu iubit, să caut focul în verde şi vîrful de deget în liniştea asupritoare? Ţin minte cîntecele, le mai cînt, şi visele le mai cînt şi pe ele, şi momentele, nu le cînt. Duse. O dragoste de-a nemaipomenitelea, nici n-ai ştiut că-i de-a nemaipomenitelea pînă nu s-a mai pomenit de ea nici în ziare nici în vorbe de ţigani lăutari nici în poşta electronică care o tot deschideai în aşteptare şi o închideai şi o deschideai şi o închideai pînă nu ai mai deschis-o. De loc.

• back to list   • back   • next

Pierdere Un sorginte fără minte toarnă versuri şi cuvinte Le toceşte le tocmeşte mai din cînd le rătăceşte Fără silă fără milă taie-n paturi de argilă Prin cicoare prin ogoare scrie palida-i scrisoare Biet moronul pierde tonul peste maluri zboară zvonul Că în cîmp de răsărită S-a pierdut a lui iubită. Un sorginte fără minte tot ce are sunt cuvinte În pădure printre mure printre cuci cu pene sure Se izbeşte ticluieşte tot alăturea priveşte Fraze moarte şi deşarte cară-n spate mai departe Biet zvoracu şi săracu păi de jale îl ia dracu Că în boare de ispită S-a pierdut a lui iubită.

• back to list   • back   • next

Începuturi Nu mă lăsa, te rog să pornesc iar pe drumul întortocheat al pierzaniei acolo unde te cînt şi te pictez şi te sculptez la fiecare colţ de stradă cu cuvinte care nici nu le citeşti să cînt o frumuseţe că dacă dumnezeu ar fi fost şi mai mulţi dumnezei ar fi fost şi toţi de gen feminin ar fi fost şi toţi frumoşi ca un dumnezeu ar fi fost aşa frumuseţe ca a ta tot nu ar fi fost, să pictez o frumuseţe cum ar fi pictat un Da Vinci după ce vreme de zece ani ar fi sortat penelurile şi încă zece ani ar fi sortat firicelele de păr şi cozile de lemn asortate şi încă douăzeci de ani ar fi sortat şi amestecat vopselurile ca după cinzeci de ani să se dea bătut ştiind că aşa frumuseţe ca a ta nu se poate picta, să sculptez o frumuseţe pentru care un Michelangelo s-ar lasa baltă şi de Sistina şi de David şi de Moise şi ar comanda zece blocuri de marmură de zece tone fiecare pentru care ar fi plătit zece mii florini de aur fiecare şi ar fi refuzat fiecare din ele pentru fisuri singuratice de un fir de păr grosime fiindcă aşa frumuseţe ca a ta are nevoie de o perfecţie de suport care dacă nu există nu se poate sculpta. Nu mă lăsa, te rog să pornesc iar acolo unde încerc să te cînt şi să te pictez şi să te sculptez eşuînd ca cei mult mai iluştri ca mine la fiecare colţ de stradă cu cele cuvinte care nici nu le citeşti.

• back to list   • back   • next

Cîntar Am mai luat cîteva kilograme, mi-a zis cu o definită notă dezaprobatoare în voce. S-a uitat la mine pieziş sperînd, ba chiar aşteptînd să o contrazic şi să-i propun alte pricini cum ar fi că gravitaţia la longitudinea şi latitudinea aceea era mai mare sau că pămîntul a devenit mai voluminos din cauza meteoriţilor şi a prafului cosmic sau că arcul cîntarului (sau ce ar mai fi avut ei la un cîntar electronic) s-a stricat ba chiar că era chestie de o conspiraţie internaţionalaă a fabricanţilor de dietetice. Nu că îi plăcea să o contrazic, mă rog, dar în caz de criză majoră îmi era permis pînă şi asta. Cred că era ocazia visată (de mine) de abuz (de ea). Pune-te drept în faţa mea, i-am zis, serios ca o duminică ploioasă. Am dus mîna dreaptă sub sînul ei stîng şi l-am săltat oleacă. A roşit dar nu s-a împotrivit... criză majoră, etcetera. Ahm, am ahămit. E grav? Era ceva grav în disperarea aceea, dar nu grav deajuns să mă opresc. Am dus mîna stîngă sub sînul ei drept şi l-am săltat oleacă şi pe el. Ahm, am ahămit din nou şi am încercat cu amîndouă mîini sub amîndoi sîni. Al treilea ahm era prea mult pînă şi pentru ea şi pentru situaţie. M-a trîntit în praf, mi-a pus genunchiul pe piept (uitînd că purta o fustiţă scurtă) Sau îmi zici sau îţi iau suflarea. Suflarea mi-a luat-o ea mai demult. Acum, cu fustiţa aia scurtă, mi-o pierdeam eu şi fără ajutor. Ai să trăieşti, am zis cu ce aer mai aveam. S-a ridicat de pe mine cu lacrimi în ochi. Cum adică am să trăiesc? Am luat-o în braţe şi am strîns-o pînă i-au trosnit şi ciolanele care, drept spus, nu se mai simţeau. Eşti perfectă. Cum adică perfectă? Cunoaşteţi epoca de piatră, de bronz, ş.a.m.d.? Am traversat pesemne cu ea în epoca de ‘cum adică’. Îţi lipseau ceva lipide cam pe aici (i-am atins iar sînii dar de data asta nu a roşit) şi pe aici (i-am atins şoldurile, a rămas nemişcată) şi pe aici (i-am atins coapsele şi mi s-a părut că înaintează spre mine). Acum ai dimensiunile care, dacă domnul D-zeu ar fi avut o listă de specificaţii, ai ajuns la ele. Cred că Guinness te-ar fi onorat cu un loc în cartea lor de recorduri dacă aşa o listă şi aşa un record ar exista. şi înainte de azi? Era momentul meu de “to be or not to be” şi eram mai înclinat să-l chem numai “not to be”. Dar scumpa mea femeiuşcă avea dreaptul la adevăr. Înainte de azi nu erai perfectă. Cum adică nu eram perfectă? V-am prevenit deja de chestia cu epoca de ‘cum adică’. S-a sculat, nu val-vîrtej dar val-aproape-vîrtej şi m-a privit cum Isus pesemne l-a privit pe Iuda. Mă duc s-o întreb pe Mariana, Mariana fiind prietena ei cea mai bună. Eram pierdut. Pesemne ave-am să mă spînzur şi eu, mai tîrziu. Într-o oră era înapoi. Ce-ar fi fost ei discutat nu ştiu, nu mi-a spus. Dar s-a lipit de mine, s-a vîrît în mine, s-a topit în mine de parcă era fulg de zăpadă în iad. Nu că credeam în iad dar credeam în zăpadă topită. Nu era intenţia mea ca incidentul să se termine în sex. Dar şi sexul era perfect, nu m-am plîns. Un Guinness, de asta-s sigur.

• back to list   • back   • next

Ad absurdum, şapteştrei Uite vreau şi eu să fac o declaraţie revoluţionară (nimic a face cu nare) aţîţîtoare (nimic a face cu ţîţe) surprinzătoare (nimic a face cu spînzurătoare) instigatoare provocatoare incitatoare (nu ştiu dacă cuvintele astea există dar există în capul meu) inflamatoare (nimic a face nici cu inflaţie nici cu inflamaţie) tovarăşi (stai omule, stai), domnilor (staţi doamnelor, staţi), doamnelor (veniţi doamnelor, veniţi) cimitirele lumii sunt pline de morţi. V-am năucit, ce? V-am bezmeticit, uluit, trăsnit, ha? (nu ha de la hectar, ha de la hahaha). Uitaţi-vă, moartea-i ruşinoasă dar e sănătoasă, sau aşa ceva, asta-s de acord şi eu, sunt atîţia metri pătraţi be Pămînt, atîta şi atîta metraj pătrat pe persoană atîta şi atîta metraj pătrat pe tigru, pe broască, pe păinjen şi alţii mai mari sau mai mici şi ajungem la o limită. Aşa că moartea rezolvă problema în mod natural, merci beaucoup. Dar totuşi sunt prea multe morţi. Vorbesc de morţi dobitoace. Ca moarte de accident de circulaţie. Ca moarte de accident de casă. Ca moarte de greaşeală medicală, de ucidere, de ură, de război. Dobitoace. Toate. Hai să ne răsculăm (răscolim, dacă preferaţi) împotriva morţilor dobitoace noi, cei oropsiţi ai vieţii cei osîndiţi la... (mai ţine cineva minte Internaţionala? hei, erau odată idealuri care nu le numărai la ghişeul băncii) şi să terminăm traiul morţilor dobitoace şi să lăsăm doar cele naturale (evoluţionişti) sau cereşti (creaţionişti). Da, aveţi dreptate, ceva defecte şi-au făcut din păcate apariţia în constituţia mea corporală, sunt conştient de fapt, s-a rupt un dinte la o roată dinţată din componenţii minţii poate şi o cureluşă a lăsat, un şurub a pierdut şaiba, mai scîrţîie unde lipseşte ceva ulei pesemne lipseşte şi ceva păcură mai altundeva (tare mai mergeau bine roţile de şatră cu păcură) ce să zic, chiar dacă aş putea să le repar pe toate defectele şi cred că tot aş mai zice şi demenţiunile şi alienaticele şi zăluzelele astea (oricare din cuvintele astea care ar exista) fiindcă, vedeţi voi, putem face toţii niznai şi să pretindem că timpul doar usucă dar, cîteodată timpul şi învaţă adevăruri, tîrzii, dar tot adevăruri rămîn. Partea a doua. Nu era o parte a întîia dar întodeauna este o parte a doua la gîngăviile mele şi asta (aproape) fără excepţie este partea ta, iubita mea. Frumoasă voioasă drăgăstoasă mlădioasă şi alte rime de clasa a treia primară care rimează cu mireasă dar nu înseamnă ca sunt mai puţin adevărate (cred că am mai utilizat expresia asta ceva mai sus, am să văd cînd le trec la computer). Răii dintre voi cititori au să aducă desigur şi rime negativistice din aceeaşi familie, e problema lor şi nu a civilizaţiei în general. Aşa că iubito frumoaso voioaso drăgăstoaso mlădioaso uite, pe scurt viaţa-ncepe între spice cînd ridici a tale pleoape semănînd grăunţi de soare prin adîncile hîrtoape te privesc cum mîna-ţi fină împleteşte fir de vară prin ghirlande împistrite cu parfum de lăcrimioră. Partea a treia. PS. Dacă poezie absurdă nu-i genul tău de ce o citeşti pe asta? Poate fiindcă ştii că... nu-i chiar aşa absurdă?

• back to list   • back   • next

vrăjitorie am descoperit că nu-s vrăjitor doar scamator l-a mea căruţă în obor nu schimb aur în balaur schimb doar pupăză în taur nu schimb zi în neagră noapte schimb doar nuci în mere coapte pe-orce scenă fără jenă schimb un bou într-o balenă tigru-apare poi dispare într-un nor de fum şi sare asul cade din pahar şi apare-n buzunar tai în două fete nouă trei hulubi devin iar ouă îs paiaţă mălăiaţă nătăfleaţă jos la piaţă nas dat roş şi alb la faţă măscărici prin pitici mai pe-acolo mai pe-aici clovn bătrîn palid, spîn uite-aşa, uscat, pustîn am ajuns l-a meu asfinte viaţa-mi roade-n oseminte dă rugina în cuvinte plin-s de dor şi gol-s de minte.

• back to list   • back   • next

Limitaţii Limitaţi în minte oamenii. Omenirea. Toţi. Şi eu. Păi sunt om şi eu, nu? Limitaţi în duh, în curaj, în voinţă. Nu toate voinţele, numai cele mai bune ca de pildă voinţa de dragoste voinţa a iubi, a fi iubit fără margini fără limite fără piedici aduse impuse suprapuse. Mai bine ar fi ţînţari. Oamenii. Tot fără duh dar cu o sete de trei ori mai mare ca cîntarul lor, impresionant, nu? Vorbesc prostii, ştiu, depinde de interpret dar ştiu. La aşa o oră tîrzie (dacă măsor de ieri) sau timpurie (dacă măsor de azi) creierul suferă pesemne de insuficienţă oxigenală şi se abate pe cărărui nebătute de om, de mine adică. Mi-e sete. Mi-e foame. De dragoste. Oameni cred că ceva, că oleacă, că o dată e deajuns. A da. A lua. A trăi. Sărmani oameni. Pe urmă haide bade la lucru la blide la televizie haide ne mai acuplăm ici colo ne mai decuplăm ici colo duş, plapumă, sforăit, lucru blide televizie... pînă şi o veveriţă într-o roată eternă are mai multă varietate, foame, sete. Ca mine. Foame. Sete. De dragoste. A bea a mînca de trei ori cîntarul meu. Avem şi noi ceva de învăţat de la ţînţari, nu credeţi şi voi, oameni buni? Cu dragoste în plus de băutură şi mîncare, nu credeţi şi voi, oameni buni? Nu, nu nebuni, nebunul sunt eu. Fără lucru, fără blide, fără televizie da cu o poftă de căpcăun. Care nu sunt. Sunt om. Limitat în minte. Dar ce sete, ce foame de tine. PS. Cred că nu-i prea poezie ce scriu, mai curînd... blog? O, încrezutul de mine...

• back to list   • back   • next

Comă O zi fără tine e ca o zi fără mine, goală. Ca într-un somn e aşa o zi aş zice, sau ca într-un vis e aşa o zi aş zice, sau mai curînd chiar ca într-o anestezie totală vecină cu o comă e aşa o zi aş zice. Nimic. Nada. Niente. Cîte zile fără tine pînă acum? Toate. În comă. Poţi să uiţi de celelalte opţii. Cum trăiesc, întrebi? În primul rînd a fi în comă nu-i chiar a fi mort, îi ca... a fi în comă, da, nu ştiu să mă explic mai bine şi nu prea cunosc nici termenii medicali. În al doilea rînd, scriu. Cum scriu cînd în comă, iar nu ştiu să explic şi cred că termeni medicali nici nu există încă, poate doar in spiritism cică ‘scriere automată’ - ha ha ha - eu şi spiritism, mai curînd să conjugă papagalii toate verbele romîneşti la toate timpurile decît să cred eu în spiritism. O explicaţie, totuşi? Îţi dau una. O femeie. Tu.

• back to list   • back   • next

Zei, zmei şi dumnezei Am crezut în El şi uite că s-a dus şi El. Viitorul. Bine, cvasi dus dacă insistaţi dar cu nouăşnouă virgulă nouă procente duse cred că îl pot considera dus. Şi ce-i rămîne unui creaţionist ca mine cu dumnezeul lui dus? Moartea, asta-i ce-i rămîne, fraţilor. Sunteţi de acord? Bine, celor mai fanatici ca mine le-ar fi rămas pesemne Trecutul ca dumnezeitate. Ce-i într-un nume, la urma urmelor? Cum ce-i între Allah şi Dumnezeu şi Elohim? E tot acelaşi, doar diferite limbi şi ceremonii dar tot un şi acel dumnezeu sunt toţi trei. La fel cum Viitoru şi Trecutu, una şi aceiaşi fiinţă ar zice ei, mai fanaticii. Fii mulţumit că ai pe cine chema la nevoie ar zice ei, mai fanaticii, obişnuieşte-te cu noul nume şi tacă-ţi fleanca ar zice ei, mai fanaticii. Ha, obişnuieşte-te, tacă-ţi fleanca, ha! Ca şi cum ar fi vorba de o pereche de pantofi noi, fraţilor. Cum pot să mă obişnuiesc la un nume nou cînd nu-i chestia numai cu numele dar îi cu esenţa? Viitoru. Trecutu. Altceva-i. Ce dracu? (Scuzaţi-mă, vă rog, că-l menţionez aici pe Necuratu, da cam se potriveşte). Un viitor mai îmi lasă o şansă. La iubit, la visat, la tine. La mînă în mînă în crîng, la piept la piept în fîn, la gură în gură şi patimă dură în îmbrăţişarea din şură, la mîine. Un mîine unde îţi port sandalele într-o mînă şi trifoiul cu patru foi pe care l-ai găsit în cealaltă, unde deschid uşa înaintea ta şi închid uşa în urma mea şi tot ce-i după nu-i nici viitor nici trecut ci doar noi. Unde îţi mai scriu. Fiindcă Viitoru are încă zero virgulă unu procente în el şi Trecutu nici nu-mi trece prin cap. Nostimă chestia cu Viitoru şi Trecutu aşa de romîneşti ca nume cum ar fi Scurtu sau Popescu sau Dumitrescu. Get beget romîni. Şi dumnezei. Şi mai e cel dumnezeu a meu care nu are nimic a face cu divinitatea dar totul a face cu divinitate. Tu. Haide, opresc. Mai am multe a zice şi sigur n-am să am timp să le zic pe toate dar las ceva şi pe mîine. Ziua. Sau noaptea. Sau cînd ar fi. Zero virgulă unu procente pot fi a dracului (iar Necuratu, tfu, tfu, tfu) de mult procente dacă le umplu cu aşa sfinţenie ca gînduri de tine. Ceea ce am de gînd să fac. Pînă devin zero virgulă zero procente. Cînd am să tac. Sau cum ar zice mai sus menţionaţii mai fanaticii cînd o să-mi tacă fleanca. Pînă atunci – suferiţi fraţilor vorba-mi. Şi tu... iubeşte-o. Vorba-mi. Chiar dacă nu mă iubeşti pe mine. Căci eu da. Te iubesc.

• back to list   • back   • next

Doină de vară Vino nătîng La mine în crîng Ş-am s-aştern o rogojină Şi pe ea dantelă fină Iar pe şapte şerveţele Am să pun bucate-a mele Sărmăluţe-n foi de viţă Pătrăţele de halviţă Caş şi urdă de la ţară Murături de-odinioară Castronaşe, tigăiţe Pîinicele în căiţe Măliguţă, borş şi mure Ce-am cules ieri în pădure Gogoşari umpluţi, dulceaţă Iz de măr stors dimineaţă Ş-încă feluri multe alte Astea sau chiar celelalte. Vin fetiţo Garofiţo Ş-ai să-mi dai cu-a ta mînuţă Delicată sărmăluţă Caş şi urdă, murătură Borş şi mură cu-a ta gură Din adînc de pumnişor Apă rece de izvor Dară... scumpă garofiţă Foame nu mi-e de halviţă De dulceaţa ceea fină Ce-ai adus pe rogojină, Foame mi-e de cea minune Care poartă a tău nume Arcuita ei sprînceană Ş-a ei verde de sub geană De-a tău zîmbet, puişor, De-a tău oft ş-apoi... să mor.

• back to list   • back   • next

Frumoasă Frumoasă ca raza de soare pierdută în ochi de cicoare florită în Mai, Ca panglici grăbite să cadă în stele purtate de fluturi sub susur de nai, Frumoasă ca pana de corb ascuţită ce-amestecă-n stihuri cerneală şi gînd Şi-n vorbe de-o şchioapă redă vîlvătaia ţîşnind dintre colţi de balaur flămînd, O carte de basme prin care trec zîne cu bucle de aur şi spirit rebel Şi-a mea Cosînzeană-şi îmbracă mijlocul cu fire-n mătase şi toarse-n inel, Un mîndru apus ce se-neacă în mare pierzînd a său sînge în vată de nor Şi-n moarte de noapte din nou înviază prin armii de spice foşnind pe ogor, Frumoasă cum dealu-i sub castă zăpadă cu primu-i firav şi plăpînd ghiocel, Cum este scrisoarea trimisă pe mare, ajunsă la ea ce-l aşteaptă pe el, Frumoasă ca alb de cearşaf ce-şi doreşte boţitul în pumn de mireasă închis Şi-a lui fericire cînd gură în gură îşi jură perechea nestins paradis.

• back to list   • back   • next

Drum de ţară Căruţa mi se tărăgăneşte pe drumul de ţară noroit, calu obosit trage adormit poate mai ajungem la popasul cu fîn proaspăt şi apă răcoroasă cu miros de floare de soare mai curînd, bade? mă întreabă calul fără să-l înţeleg dar îl înţeleg, nenorocit şi el ca mine, poate mai mult ca mine. Cauţi ziua de ieri? m-a întrebat odată fără să-l înţeleg dar l-am înţeles şi am rîs amîndoi de ne-am prăpădit el cu nechezatul şi eu cu sughiţatul, da tare ne mai înţelegeam noi de bine. Atunci era el mai tînăr. Eram şi eu mai tînăr şi căruţa era mai tînără şi păcura la roţi mai proaspătă şi nu auzeai scîrţîitul decît dacă aveai trei urechi. Acum auzi şi cu o singură ureche. Şi fără urechi. Mă uit în urmă am lăsat turmă am lăsat şi stînă bună cum nici este pe sub lună cu smîntînă, caş şi urdă ţap bătrîn şi capră surdă şi am plecat. Am înhămat calul şi m-am dus pe lume să o caut pe ea cea Ileană Cosînzeană ş-a ei verde pe sub geană de îmi istoveşte mintea şi îmi fierbe sufletul fără istoveală şi creieru îmi bate-n unt sub cel fir de păr cărunt şi mărunt şi dus pe meleaguri odată mai ospeţitoare mai puţin boţite la muchie de ochi şi şes de frunte. Opresc. O poiană plină de lumină o gîrlă plină de apă şi arici şi furnici unde las calul să pască alene iarba-i proaspătă apa-i limpede şi mă culc cu capu be bîtă, nu de alta dar dacă mai dă un lup pe aici, şi încep să număr norii. Aţipesc. Deschid ochii, calul stă peste mine, aţipit şi el dar îmi face umbră să nu mă ardă soarele. Deştept calu. Am avut şi un cîne, multe roţi de căruţă în urmă, dacă s-ar duce cineva pe drumul meu înapoi şi ar ajunge la un maldăr de pămînt ars cu sarea lacrimii, acolo l-am îngropat. Acum numai calu mi-a rămas nici nu gîndesc ce-ar fi dacă s-ar duce. Soarele începe să aţipească şi el. Fac un focşor să nu mă mănînce gîzele nopţii, scot un cărbune ascuţit, o fîşie de hîrtie şi încep să îi scriu o scrisoare, fiecare seară îi scriu o scrisoare. O, doamnă, calu merge-agale Aşteaptă-mă la tine-n vale Cu ochi aprinşi şi sîn de vară Şi cu obraz apus de seară Nu duc cu mine nestemate Doar aste pagini îndesate Cu vorbe pline de iubire Şi încărcate cu neştire Şi de ai vrea şi viaţa mea De două-ş-şapte ori ţi-aş da. Aşa am tot scris şi scris pînă s-a tocit cărbunele s-a stins focul şi am adormit. Calul necheza dulce greierul cînta dulce bufniţele vîlvîiau dulce. Dimineaţă. Înham calul. Pornim iar la drum. O găsesc, azi o găsesc.

• back to list   • back   • next

Denumiri Vrei s-o chemi monomanie cheam-o monomanie. Vrei s-o chemi obsesie cheam-o obsesie. Vrei s-o chemi dragoste cheam-o dragoste. Vrei să nu o chemi nimic nu o chema nimic, sau mai curînd cheam-o nimic sau mai curînd... ce contează, tot nu am să ştiu. Cheam-o apă de ploaie cheam-o şopîrlă cheam-o vinerea la munte într-o zi de Decembrie... cheam-o cum vrei. Cum ai chema-o şi tot aceeaşi rămîne, nu se schimbă. Rămîne. Ce-i mai important este să ştii. Uită-te în ochii tăi şi răspunde. Ştii?

• back to list   • back   • next

viaţă uite, am scris o strofă mai în altă poezie şi de odată m-a podidit nevoia să mai scriu şi altele, surori cu ea, cam la fel, ca ea, cam altfel, ca ea. viaţa-ncepe între spice cînd ridici a tale pleoape semănînd grăunţi de soare prin adîncile hîrtoape te privesc cum mîna-ţi fină împleteşte fir de vară prin ghirlande împistrite cu parfum de lăcrimioră, viaţa îşi scobeşte bortă într-un trunchi de plop albastru garnisit cu mărgărele ţintuite-n alabastru, mîna ta ciupeşte coarda şi din borangic născute zboară nori de ciocîrlie între inimi, zeci şi sute, viaţa mestecă tămîia pîn-ce-o schimbă în cerneală şi-o depune-n a ta palmă cu sfioasă pridideală, tu îngîni în ea un farmec şi mi-o scurgi în călimară şi mă laşi să-ţi ţes pe buze şoapte dulci de primăvară, viaţa cîntă-n a ta ie zbor de şoim şi oft de mare pîn-ce aspra vijelie încîlceşte pete-n soare după care te găseşte a mea mînă în căpiţă şi pe umăr desenează visuri dulce de fetiţă, viaţa se termin-adesea între maldăre de blide, ici şi colo fărîmele uscăţive de stafide, dar şi-a morţii viclenie se închină la cea viaţă care pune-un soare-n ceru-mi fiştecare dimineaţă.

• back to list   • back   • next

Liliacul a înflorit. Iar. Îmi socotesc vîrsta nu în unităţi de an ci în unităţi de liliacul-a-înflorit. Pare mai adaptat, pare mai apropriat, pare mai... eu. Pare mai eu fără tine, tot numărat in liliaci, în liliacul-s-a-veştejit. Iar. De cîte ori? Le numeri? Eu le număr. Eu te ferec cu vocale Din ningău în cireşar Cu refrene-n chilimbar           anomale           amorale Dulce-i stihul, şi amar. Cîteodată mă pune liliacul la gîndit ce urîtă ar fi fost lumea fără liliac. Sigur, nu am fi ştiut dar acum ştim. Ce urîtă ar fi fost lumea fără liliac. Fără agude coapte, fără fluturi coada rîndunicii, fără căţei cu coadă morişcă fără privighetori fără asfinţituri. Cu toate că nu am fi ştiut dacă nu existau. Dar acum ştim. Ce minune că există. Curge seara pe coline, Curge-albastru-n liliac, Alungit într-un hamac           curge-n mine           gînd de tine Psalmi te cîntă. Ochii tac. Cîteodată mă pune liliacul la gîndit ce urîtă ar fi fost lumea mea fără tine. Sigur, nu aş fi ştiut dar acum ştiu. Ce minune că exişti. Mă găsesc în crîng albastru, Cerul arde pe-nserat, Liliacu-i parfumat,           ca un astru           mort sihastru Mor şi eu, pierdut, uitat.

• back to list   • back   • next

A scrie. Poezie. Nu scriu o poezie fiecare zi nu se poate, cum s-ar putea? Scriu o poezie fiecare oră, ziua noaptea mîncînd, dormind, alergînd după fluturi nu ca să-i prind ci ca să-i conving că nu am să-i prind. Cîteodată mai mult de una pe oră, depinde cît de adînc este dorul visul zîmbetul. Tău. Nu le aştern pe toate pe hîrtie, nu vreau să tai toţi copacii pe lume au nevoie de ei şi păsările şi veveriţele şi mai şi alte dihănii. Chiar şi dihănii omeneşti de celea care se plimbă mînă în mînă şi aşternă o pătură şi se aşează pe ea tot mînă în mînă şi mînîncă ceva tot mînă în mînă şi cînd mînă strînge mînă de se zdrobesc amîndouă au nevoie de umbra copacilor să îi ascundă de sori de deochiuri de luni de stele, de meteori, de zei şi zmei şi otravă de mătrăgună, de oameni. Ce nu scriu nu ştii. Cîteodată nu ştiu nici eu. Ce scriu tot nu ştii. Cîteodată ştiu şi eu. Întortocheală vocalizată, da, asta-i frumuseţea, cel puţin aşa cred eu. Ce frumoasă eşti. Aşa ştiu eu. Aşezat pe terasă. Nu gîndesc la viitoarea poezie, nu-i nevoie să gîndesc, mai curînd gîndesc cum să nu o scriu iar, că de venit a venit. Iar. Mă uit în jur. Grădina e şi ea poetă, încearcă să se întreacă cu mine şi... ghici!... cîştigă. Întotdeauna cîştigă. Ce fericire. Doi hulubi se iau la bătaie. Cîteva ciori planează peste drum, apucă ceva fărîmituri şi se aşează pe o creangă înaltă, se delectează, discută, fac planuri. Cîteva vrăbii zglobii, cîţiva piţigoi, cîteva privighetori, nici o rîndunică, tare aş vrea să fi văzut şi o rîndunică. Poate şi o pupăză. Un fluture, cam rece pentru el dar s-a hotărît să-şi înceapă primăvara mai devreme şi aleargă ameţit de ici de colo, clar că-i beat. Fericit şi el? O mîţă se apropie, se face că nu vede hulubii dar hulubii o văd şi zboară să se certe altundeva. Mîţa se întinde pe dos, se freacă cum un şarpe pe nisip şi se lasă să adoarmă cu burta în sus. Are pesemne pisoi, ţîţele îi sunt umflate cu lapte. Ceva gîze se încălzesc într-o rază de soare care a răzbătut între crengi şi frunze nu ştiu cum nu îşi dau în cap una de alta, minune. Un bondar uriaş bîzîie, aterizează lîngă mine îl las să se caţere greoi pe degetul meu gros caută nu ştiu ce şi după ce nu găseşte zboară mai departe, ai credea că-i un Boeing. O buburuză adormită pe perete. Un melc adormit pe perete. O pînză de păianjen părăsită, pesemne locatarul nu şi-a plătit chiria şi l-au alungat muştele. Puf alb pe cer, nori. Un papagal... de unde dracu şi el?... un verde strălucitor, exotic, îmi aminteşte de ochii tăi. Grădina. Cîştigă bătălia poeziei întotdeauna. Ce fericire. Intru în casă, mă scuz la toţi copacii tăiaţi din cauza mea, trecut şi viitor, şi încep să scriu iar. Ce obsesie... ar fi asta ceva o boală? Ce să zic, hai să zic ceva foarte neoriginal - dacă dragoastea-i boală atunci sunt bolnav, nevidencabil. Hai să zic totuşi şi ceva original, dacă mi se permite – dacă dragostea-i boală atunci poezia este febra. Înseamnă că am a dracului de febră. Înseamnă că sunt a dracului de bolnav.

• back to list   • back   • next

Poziţionare, sau Ad absurdum, optzeşpatru Ce să-ţi zic, tare-mi mai place să mă fălesc cu poziţia mea în universul ăsta încojurător, să o ştiu, să o accept. La urma urmelor timendi causa est nescire. Uite, de pildă, între zimbru şi buhai eu, vită. Între cerb şi berbec eu, ţap. Între mare şi ocean eu, baltă... nu, zicem iaz cu nuferi şi broaşte şi stuf. Între Eminescu şi Alecsandri eu, redactor şef la publicaţia anuală a claselor primare din Năuceni, nu ştiu unde-i Năuceni dar ştiu unde-i Urlaţi. Între Bagheera şi Shere Khan eu, mîţă. Poate motan. Fără ciubote. Fără jumate coadă, pierdută în războaie. Chior. Tot din războaie. Obosit. Nu din războaie, din mîncare. Între paloş şi iatagan eu, briceag. Între ciocan şi nicovală eu, bilă de plumb. Nu prea sună inteligent dar nici celelalte nu prea sună inteligent. Între ieri şi poimîine eu, niciodată. Între dragoste şi iubire eu, pierdut. Între să tac şi să nu tac eu, poezesc. Între poezii către tine şi poezii despre tine şi poezii pentru tine eu, nullum magnum ingenium sine mixture dementia fuit.

• back to list   • back   • next

Oglinda O cioară care-şi vopseşte penele în roşu ca să arate a fenix tot cioară cu penele vopsite în roşu rămîne. Chiar dacă se aruncă în foc o să-şi frigă penele, asta-i totul, şi tare mai put penele fripte. De cine vorbeşti? De ce vorbeşti? m-a întrebat. M-am uitat în oglindă... adică... ce dracu? Cum a ajuns ea de cealaltă parte a oglinzii? Minune? Vis? Halucinaţie? Nu prea credeam în minuni şi nici visele nu le reţineam niciodată... Am întins mîna repede şi am stins lumina. De ce ai stins lumina? Tot o mai vedeam, de parcă îmi vorbea direct creier la creier. Sau inimă la creier. Sau inimă la inimă. Am întors spatele, nu a ajutat. Nu poţi să nu mă vezi, aşa că de ce nu aprinzi lumina, să te văd şi eu? Să-mi vezi ceafa? Să-ţi văd ceafa, să-ţi ating ceafa cu degetele, să las degetele în sus... Cutremur! Cel puţin 8.9 Richter. M-am uitat împrejur... curios lucru, nici o ţăcăneală, nici un freamăt, nici o vibraţie... cum adică? M-am repezit la geam – motanual tolănit pe spate două ciori pe o ramură înaltă aruncînd sîmburi pe el şi vorbind politică între sîmburi – unde-i cutremurul? M-am uitat la mînă... nici nu-mi vedeam degetele de tot tremura am făcut pumn tot nu-mi vedeam degetele de tot ce tremura... adică... eu? Întoarce-te, te rog. Era comandă ‘te rog’ul acela, m-am întors. Oglinda tot acolo. Ea tot acolo. Mi-ai atins ceafa? Ţi-am atins ceafa? Cu degetele? Uite ce praf ridicăm după noi, a zis şoarecele elefantului. Am zis-o eu numai ca să zic ceva. Ştiu gluma asta. Da ce glumă mai e gluma asta, nu? Nici nu-i glumă de glumă ce e. Da de cine vorbeşti? Da de ce vorbeşti? a întrebat iar şi de data asta nu m-am mai minunat. Cineva mă asculta. Mă judeca. Ea mă asculta. Nu mă judeca. Ba chiar îmi răspundea, cu întrebări dar totuşi răspunsuri în ele. Uite, ce rămîne după mine este un fel de praf, sunt unii pe care îi va face să strănute unii pe care îi va face să zîmbească unii pe care îi va face să-şi pună aspiratorul în priză la viteza maximă ba chiar să-şi mai cumpere unul în caz că unul singur n-ar fi deajuns... Asta-i unii. Şi una? Ce vedeam în oglindă era prea frumos ca să fie real aşa că am ezitat dacă să răspund sau nu cu toate că ce vedeam era prea frumos ca să nu fie ea. Degetele care încercau să iasă din oglindă înspre mine deveneau fum înainte ca să se retragă înapoi în degete. Cum au ieşit ele înainte? Înainte nu te uitai la mine. Nu prea înţelegeam sensul. Şi una? a repetat. Cred că tebuiam să răspund, altfel ar fi fost şi nepoliticos şi nefolositor. Ca un armăsar legat de un copac, ca un chibrit ne-aprins, ca un pahar fără apă. Şi una, am repetat după ea, pe care o va face să iasă din oglindă chiar cînd mă uit la ea şi să adune praful în albumuri şi în urne cinerare şi ceva în plămîni, şi în inimă, şi în ochi. Adică... crezi că o să lăcrimeze? Ştii ce mi-a zis Mark Twain? Ţi-a zis? Da, mi-a zis. Mi-a zis să nu mă despart de iluzii. Dacă se duc am să mai exist dar nu am să mai trăiesc. Inteligent om, Mark Twain. Da, aşa că continui să cumpăr vopsea roşie, să mă minunez la norii de praf în urmă, să mai scriu. Adică să mai îţi scriu. Ce-o fi o fi, chiar dacă n-o mai fi pentru mult. Dar o fi pentru atît cît am am eu nevoie. Degetele au ieşit din oglindă, fără să devină fum mi-au împăturit palma cu căldură pe urmă s-au ridicat la obraz şi au pătruns pentru o scurtă clipă în colţul gurii. Poate şi pentru atît cît am şi eu nevoie, pesemne mai puţin decît am şi eu nevoie. M-am uitat în oglindă. Cum dracu există pe lume atîta frumuseţe? Cum dracu era oglinda aia între noi? Cum dracu nu era pe lume un ciocan? Cum dracu? Poate pentru că dracu? Ai să ai albumurile, şi urnele, şi plămînii şi inima şi ochii. O să-mi lipsească vopseaua. Nouă. Şi praf. Nou. Nu o să-ţi lipsească nimic, poţi întotdeauna să le amesteci din nou, să le găseşti din nou. Îţi promit că vor fi noi, chiar dacă vechi. Fiindcă tu ai să te schimbi. Şi degetele. Şi nu inima. Şi nu inima. A ieşit din oglindă. Sau poate am intrat eu în oglindă. Drumul era acoperit cu romaniţă, şi bujori, şi pansele, şi arici sălbatici şi toţi se întreceau să ne pătrundă între degetele picioarelor să ne înţepe, să ne povestească aventurile noastre pe care ei le-au trăit şi noi le-am gîndit. Nu-mi lăsa mîna, mi-a zis, o voce care nici nu am auzit-o. Niciodată, i-am zis. Cred că o voce care a auzit-o. Sper că o voce care a auzit-o. Cine ştie cînd o să se spargă oglinda...

• back to list   • back   • next

Mireasă, doi Îmbrăcată-n alb-albastru, fir de aur împletit Îi incinge mijlocelul ca un şarpe poleit, Mînecuţe cad din umeri şi legate-ajung sub cot Cu mărunte funduliţe terminate-n peridot, Amintiri de mure coapte sub a iei gingaş in Îndrăznesc cu pete roze să promită dulce chin, Năsturei de perlă rară bat în luci de curcubeu Şi îmbată-n frumuseţe fiu de zeu şi fiu de zmeu, Poala largă mişunează cu sălbatici fluturaşi Pregătiţi la bătălie cu bondarii nărăvaşi, Şorţuleţul în cascadă cade de pe şolduri mici Cu dantele în mătase şi girlande-n licurici, Zeci de bolduri ţin coroana împletită de-al ei păr Gămălii din pietricele şi din sîmbure de măr Iar micuţe panglicuţe din fîşii subţiri de mac O ornează-n floricele de albastru liliac, La urechi bat clopoţeii cu o limbă de argint Coborînd din lănţuşoare copleşite cu iacint Iar de gîtul alb-zăpadă cade-n jos pe pieptul cald O micuţă inimioară cizelată în smarald, La picioare săndăluţe, talpă-n lemn de nuc bătut Şi ca fină cureluşă fir de iarbă nou-născut, Voalul ce-o zburda în urma-i fugărit de alizeu Înţesat de un păianjen l-a sa artei apogeu. O, frumoasa mea Ileană, mai frumoasă Cosînzeană, Cu-a ta gură foc de vatră şi-a tău ochi foc de poiană, De departe te îmbracă în minuni a mea privire Şi te pierd în cununie, şi în veci de veci neştire.

• back to list   • back   • next

Nu absurdum, cred că, sper că Frunziş Prundiş Bacşiş Nu-s aşa sigur, sunt astea rime adevărate? Mai sunt şi altele din familie dar nu îndrăznesc să le menţionez mai ales una care ar schimba clasificarea cărţii la opşpe ani în sus. Sau optăşpe. Sau opsprezece. Sau optăsprezece. Na, uite că-s plecat iar pe drumul absurdului, şi nu vreau. Dar mă trage. Care număr atunci ar fi asta, nouăşşapte? Sau nouăzecişişapte. Sau optzeci şi şapteşpe cum o zic francezii? Deajuns! Stop! Halt! Hai să încerc altceva, poate reuşesc... ah, de mi-ai zice un cuvînt de dragoste ce uşor ar fi. Cum nu mi-l zici trebuie să mi-l imaginez. Nu-i la fel, zău că nu-i la fel (zi, la fel ar rima cu falafel?... trosc! pleasc! şi alte onomatopee care, teoretic spus, ar trebui să redea zgomotul palmelor care mi le adresez pe obraz ca să ies din buclucul ăsta mental...). Haide, uite, citeşte mai departe te rog, încerc, zău că încerc. * Mă poartă aleanul pe drumuri uitate Bătute de cei ce-aşteptau un cuvînt Urechea plecată uşor la pămînt Ghirlande cu-a inimii dor ajurate           şi dulce descînt. Poteca ce trage încolo la vale Şi-n soare clipeşte ca praf de porfir Îndrumă spre mine zburdalnic zefir Ce seamănă-n gura-ţi parfum de migdale           şi-n ochii-ţi zamfir. E-o bancă acolo, vopseaua crăpată Se-agaţă la fire din vechiul palton Ce eu am jertfit să îţi fie plocon Să nu se agaţe fustiţa-ţi plisată           de şubredul tron. Un trunchi de stejar ce abia-şi duce anii Reţine în coajă un stih, acum şters De-abia se mai vede sărmanul cel vers În care-am cioplit şi poveşti şi păţanii           şi dor de neşters. E iarba-negrită de-a jurul potecii Pe unde ca fiare ne-am fost tăvălit, Acu focu-i stins, dar cărbune-mpietrit Împarte-amintirea pe-a vecilor vecii           ce-avut-am trăit. Mă-ntorc la cărare, trecut, singuratic, Auzi şuieratul ce-mi suflă în piept? Ţin braţele-ntinse, cu corpu-mi transept Mă ţintuie-n cuie un Cronos sălbatic           pe drept, sau nedrept. * Pentru cîteva momente am uitat. Lumea. Nu pe tine. Pe tine nu te pot uita. Tu eşti parte din reveria mea trăită. Cît de onirică ar fi ea. Dar am uitat realitatea şi, paradox, tu aparţii realităţii. Realităţii celorlalţi. Tramvai. O maşină. Un fluier de tren. Mă uit împrejuru-mi, mulţime de om Trăieşte apatic un trai dihotom - Cel tainic, la vise şi zbor indigen,           celaltul... sitcom. * Nu absurdum de data asta? Cred că. Sper că. Sper că...

• back to list   • back   • next

Poale Ridică-ţi poalele, să le umplu cu sămînţă de grîu şi pietricele de rîu şi toate comorile ce zăceau ferecate în hambarele mele, cum ar fi cuvinte din marea gîndirii culese şi pentru-a ta poală pe sprînceană alese şi dacă ai vrea şi mai multe şi dacă ai vrea mai adese pentru cel peisaj ce sub poale răsare cu a lui dulci ispite purtate călare de raze-ncîntate sub mîndra povară ce-n cumulonimbus mental mă-ncojoară... şi mai multe, mai adese, mai alese, mai culese, ca cîntec zburdalnic, ca doină de jale, ca imn insolent sau ca rugi slovenite pana-mi ţese. Lasă-ţi poalele ridicate, să admir ce-a fineţe de in ce îmbrac-a meu chin şi toate comorile ce zac ferecate în hambarele tale, cum ar fi parfumuri din timpul miresii culese şi izuri ce-ascuns-ai sub cea poală alese şi dacă aş vrea şi mai multe şi dacă aş vrea mai adese ţi-aş aduce în glas o privighetoare o ciută grăbită băită de soare o stea ce se-aprinde în fiece seară şi toarnă-n pahare sclipire de vară... şi mai multe, mai adese, mai alese, mai culese, ca fraze ciudate, ca strofe uitate, ca stih prăpădit sau ca urlet de lup versu-mi iese. Lasă-ţi poalele să cadă, să uit ce-i de neuitat cum a fost cel sărut şi cel lut ars în lut şi toate comorile ce vor zăcea ferecate în toate hambarele, cum ar fi mii aşchii pe muşchii spinării culese şi pentru-a tău suflet zeci de doine alese şi dacă am vrea şi mai multe şi dacă am vrea mai adese să trăim înzecit împlinita visare născutul de zi şi topitu-i în mare o şoaptă în piele cu susur de ghiară o buză strivită de-o buză avară... şi mai multe, mai adese, mai alese, mai culese, căci buciumu-n plămîni, căci talanga în piepturi, căci vaietu-n inimi, căci vuietu-n sîni viaţa-mi drese.

• back to list   • back   • next

Fată, nu fetiţă E-o fată O, Doamne, minunată Ce-mi luminează cugetul ca ziua ridicată, Dă-mi firicel de păr, ş-o unghie căzută, ş-un timbru lins ce n-ai trimis de mult, ca niciodată, Să le înec în chilimbar, cerneală şi agată Să port la gît ca biată Erată. Ce fată Cu farmec îmbracată Îmi cizeleaz-adînc în piept o dragoste uitată Cu cremene la sfîrc, ş-un soare l-a ei coapsă, ş-un suflu plin de liliac ce inima-mi îmbată Şi-mpinge mîna să mai scot peniţa mea crăpată Să scriu astă ciudată Cantată. O fată Ar fi fost ea odată Fetiţă mioriţă dalbă-n trandafiri pictată D-acuma-ntre femei, aprinde vîlvîtaie, iară în ăst trecut poet cu frunte-adînc arată Trezeşte viaţă, oft şi dor ş-o foame zvînturată Ce n-o fi săturată Vreodată.

• back to list   • back   • next

Iluzie Optică Ne-am întîlnit În crîngul înflorit Ne-am despărţit În crîngul veştejit. Cînd ne-am întîlnit Crîngu-a înflorit Cînd ne-am despărţit Crîngu-a veştejit. Noi. Întîlnit. Crîng. Înflorit Noi. Despărţit, Crîng. Veştejit. Dicţionar celest. Am fost un fel de zei dumnezei cu natură pe măsură cu minuni marţi la luni gînd şi vrajă fără strajă am visat am creat am dispus am apus am zîmbit am iubit. Am trăit. Am crezut. Am pierdut. Nu numai crîngul. Cînd ne-am întîlnit marea a fiert curcubeul s-a aprins în nori de zăpadă polul magnetic şi-a schimbat direcţia iar luna s-a rotit oleacă, nu mult, numai oleacă. Nu numai crîngul. Cînd ne-am despărţit marea s-a domolit zăpada a devenit iar zăpadă polul magnetic s-a întors acolo unde şi pe vremea grecilor tot acolo era. Luna s-a scris în ziare că ar fi fost o iluzie optică. Da, iluzie optică. Cum răsărit de soare. Cum licărit de licurici. Cum întîlnirea noastră.

• back to list   • back   • negu

Sfîrşituri Negură şi zgură Cîntecul mi-l fură Secolele se agaţă Cu o silă de mătreaţă, Ca puhoi de mărăcine Dau prin gînd, dau peste mine, Torc minutele sfîrşitul Dus poetul, necioplitul           ce harababură. Păcură pluteşte Ochii îmi lipeşte Fără doar şi fără poate Fel de visuri împăiate Mi se-nramă pe perete, Mor de foame, mor de sete, Chinul dragostei mă roade Rîde ceasul – mori, măi bade           cin-se sinchiseşte? Frunze biruite Clipe irosite Se amestecă-ntre ele Se înşiră ca mărgele Cu crăpate roţi de moară Cu pierdute nopţi de vară Ş-o ispită buimăcită Ce în piept mi-e rătăcită           printre răsărite. Ştiu şi eu, degeabă Lupt a vieţii deabă Ani purtaţi pe muşchi de umăr Şi nesăvîrşiţi în număr Se-mpletesc cu liliacul O, plecat şi el, săracul, Dichisiţi ca lungi ghirlande Se gătesc a fi ofrande           nime nu mă-ntreabă. Dară, totuşi, iacă Chiar de mă îneacă Dor şi patimă strivite Sub a timpului copite Iar rugină-ncetul coase Plăci de-aramă între oase, Uite-a fetei poezie (Că nu am destoinicie)           cu-a ei olm se-mbracă.

• back to list   • back   • next

Colibă În ceaţa ce se scurge-n vale prin bieţii trunchi posomorîţi Şi-ascunde foşnete de jale a falnici arbori doborîţi M-ascund şi eu cu sterpa-mi vorbă, printre ciuperci şi piţigoi Şi înjghebez a mea colibă din ramuri unse cu noroi. Am auzit chemarea, nu trebuia să fi fost vre-o chemare dar am auzit-o m-a ajuns dintr-un colţ nedefinit al sălbăticimii puternică, atît de puternică că am auzit-o şi cu mirosul. Am tăiat imediat uşă am tăiat geam pus frunziş pe acoperiş am făcut pat din mărgele viorele fin tăiate-n pătrăţele puf de păpădie romaniţe o mie tăiate şi ele ca visele mele în aşchii de stele. Mă aştepţi?... cu pană ruptă şi peniţă îndoită Între vorbe-ntortocheate şi străjeri de răsărită Împrejur ziduri măreţe din fîşie de lumină Bîntuite de-o iubire care doar la noi se-nchină? Frumos vorbea chemarea, de-aş putea şi eu ai răspunde cu o chemare îmbrăţişare sau cum se cuvine cu pîine şi sare i-aş răspunde. Am început să încerc, am continuat să încerc întîi număram cu numărătoarea pe urmă m-am pus la numărat frunze, ca să am deajunse obiecte să-mi controlez număratul am adăugat boabe de grîu am adăugat grăunţi de nisip nuci castane scoici foi rupte de calendar mai am saci de peniţe uzate şi alţi saci de condeie topite... da, cîteodată condeiele se topeau în mînă se chiar şi aprindeau. Mă uit la vîrfurile de degete arse, îmi amintesc, ce plăcere scurtele vizite în iad, ce plăcere scurta vizită în iadul palmei ei. Cai sălbatici trec pe-alături, îmi culeg boabe din mînă Iar pe urmă pleacă-n soare după iapa cea bătrînă, Mă gîndesc la cea ce, poate, a depus în vînt chemarea Împreună cu-a ei zîmbet, cu chibritul, lumînarea, Îngropate las poeme ce-au răspuns a ei chemare Cu hîrleţul lîngă mine mai culeg abecedare Şi încerc cu slove sacre să descopăr taina celei Ce-mi pictează-n ochi lumină cu fineţea acuarelei.

• back to list   • back   • next

xxxxxzeieşti Îmi amintesc lumina, cînd a fost făcută. Îmi amintesc cerul, cînd a fost făcut. Îmi amintesc pămîntul, apa, plantele, cînd au fost făcute. Îmi amintesc... Stai oleacă, iubitule, păi tu nu ai fost prezent acolo atunci, numai unul singur, Dumnezeu, a fost prezent acolo atunci. Sau, nu cumva, pretinzi că... că tu ai fi... Am început să rîd în hohote, poate isterie e mai bun un cuvînt. Cînd m-am liniştit puţin, între hohote şi sughiţuri, am luat-o pe genunchi (nu s-a împotrivit) şi i-am şoptit în păr, lîngă ureche: păi mi-a suflat el duhul în piept, aşa că oleacă de prezenţa lui a rămas şi în mine. Aha, dar nu în mine fiindcă pe mine m-a făcut dintr-o bucată de os, a ta. Nu, nu fetiţă, pe tine te-a făcut înaintea mea, ţii minte cînd a făcut lumina? Dar cum scribii erau toţi bărbaţi, şi încă misogini cum era moda pe vremile alea, au relegat faptul ăsta la urmă. Şi încă l-au şi deformat. S-a moleşit oleacă, mîinile mele rătăceau fără pic de rezistenţă şi la un moment dat am chiar roşit. Eu, nu ea. Îmi amintesc cînd Moise a rupt marea în două cînd Isus a fost răstignit cînd Leonardo a desenat-o pe Gioconda cînd tunul a bubuit pe Aurora cînd bomba a căzut pe Hiroshima cînd Fleming a mirosit putreziciunea cînd Armstrong a mers pe lună... A adormit pe genunchii mei, capul rezemat de umăr mîinile încleştate la spate. Am ridicat-o în braţe şi am depus-o pe pat cum ai depune un fulg de zăpadă cum ai depune o rază de soare cum ai depune buzele pe obrazul unui nou născut. Pe urmă m-am aşezat lîngă ea, spatele la perete, şi am continuat. Îmi amintesc lumina, cînd a a fost făcută şi tu ai fost acolo, cu mine. Îmi amintesc cerul, cînd a fost făcut şi tu ai fost acolo, cu mine. Îmi amintesc pămîntul, apa, plantele, cînd au fost făcute şi tu ai fost acolo, cu mine. Îmi amintesc...

• back to list   • back   • next

Tei Dimineaţă, teii se scutură în părul tău, legi panglici roşii în jurul florilor căzute, aţipite, fericite. Amiază, păsărele zglobii te fugăresc pînă la iaz îţi fură veşmintele şi le atîrnă sus, pe tei. Seară, căţărată în tei mesteci frunză amăruie împreună cu cireaşă cu corcoduşă pe urmă înmoi o peniţă în amestec şi îmi scrii o scrisoare. Noapte, adormită la rădăcină de tei visezi armăsari albi, scrisoarea scrisă uitată lîngă genunchi, o veveriţă o fură.

• back to list   • back   • next

Cuvintele n-ar exista, de n-ai exista Hei fetiţă licuriţă a meu stih ş-a ta guriţă de ar fi să nasc-o lume dragoste i-aş da eu nume, Hei fetiţă trandafiţă strugure pe fir de viţă te aprinzi cu o dogoare ce te schimb-acuş în soare, Hei fetiţă subţiriţă poleită cu fustiţă ai pus doru în ardoare şi săratu-ai pus în sare, Hei fetiţă miazăziţă a pămîntului domniţă zbor la tine-a mei cocorii eu mă-mbat aici cu norii, Hei fetiţă mărţişiţă adormită sub căpiţă un cadou dat omenirii şi pomada dată firii, Hei fetiţă notimpiţă tu pui iţă lîngă iţă dai şi muguru în floare şi căpşuna în culoare. * Hei fetiţă poeziţă te ating la inimiţă?

• back to list   • back   • next

Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare Adesea ne-am întîlnit Tu, alergai prin albastră cicoare Iar eu te priveam buimăcit. Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare Mi-ai dat într-o zi un buchet Cu cinci viorele şi trei lăcrămioare Ş-un dulce balsam de rozet. Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare O gură şi-un sîn m-au supus În crîng am găsit a iubirii dogoare Şi-amarnicu-i dulce apus. Pe lîngă fîntîna cu patru izvoare Mai vin şi mă culc prin trifoi, Uscată-i fîntîna, din crîng mai răsare Doar vaier prelung de cimpoi.

• back to list   • back   • next

Vorbe Un opaiţ luminează cu-a sa flacără plăpîndă Colţuri veşnic părtăşite de păianjenii la pîndă, Pe-o măsuţă zace moartă foaia ruptă din caiet Rînduită cu simboluri din a vocii alfabet. Pata rece de cerneală ce-i căzută adormită Peste colţul singuratic a hîrtiei gălbenită Parc-ar încerca s-ascundă cele vorbe fără rost Ce căzut-au nevoite din a minţii adăpost. Pe aici pe colo cîntă ceva stihuri vii, rămase Cam ciuntite dar scăpate sub a corijării coase, Mai încolo o peniţă pare-a fi făcut război La cuvinte înşirate şi-nainte şi-napoi. Vorbe duc pe-a lor spinare măzgălită de poetul Ce-ncerca cu îngîmfare să o facă pe-a profetul O duioasă povestire care el ar fi furat Din momentele trăite prin gîndiri de neuitat. Uite-acolo pare scrisă, apoi ştearsă vorba vină Şi asupra-i zgîriată pare scrisă e lumină, Mai la stînga, înc-oleacă, între alte, lăcrămele Se îmbată cu cerneala ce-ar fi fost vărsată-n ele Iar iubire stă măreaţă ca o crizantemă-n soare Urmărită de-amăgire, mai departe scrisă-i doare. Altele stau aliniate ca ostaşii-n defilare Sub a virgulelor strajă: năzuinţă, vis, candoare, Iar sub foaia cea de-asupra, prin strigoi şi piţigoi Multe alte, zgribulite, zac pe zeci şi zeci de foi. Pe podea, sub pleoape-nchise, zboară caii, armăsarii, Un poet în prada nopţii se trînteşte cu tîlharii A lui dulce copiliţă îi arunc-un bucheţel Împletit din nuferi galbeni şi-a lor mijloc stînjenel, Zboară clipele, se-aruncă cu-a ei zîmbet în vîltoare Printre vorbe mistuite între semne de-ntrebare, Uite una, sărutare, care visul a aprins, Uite alta, aminitire, care inima a stins... Dimineaţa bate geamul. Se ridică, zăpăcit. Oasele-i trosnesc. Priveşte, din apus în răsărit. Un chibrit freacă cutia. Vorba arde-n foc şi fum A ei fenix se ridică. Moare, ca sfîrşit de drum. Nime ştie, nici habar, la poet în buzunar zace-o mică scrisorică un adio a ei dar.

• back to list   • back   • next

De-ale Probabilităţii Am pus două foi de hîrtie una peste alta şi am tăiat din ele două pătrăţele în acelaşi timp, să fie egale. Pe urmă am scris pe unul ‘iad’ şi am ezitat înainte de a scrie pe celălalt ‘rai’ că dacă scriam ‘paradis’ ar fi cîntărit altfel dat fiind cantitatea de cerneală inegală între ele. Am căutat o pălărie. A găsit o bască dar nu era deajuns de adîncă, pînă la urmă am dat de o căciulă, cam uzată dar asta nu conta, ce conta era faptul de a fi adîncă ca două capete aşa că dacă aruncam în ea pătrăţelele de hîrtie, împăturite, şansele a alege unul sau celaltul ar fi absolut egale, misterele unei probabilităţi matematice chemată şi noroc, cîteodată. Le-am aruncat înăuntru. Pătrăţelele împăturite. Le-am amestecat timp de trei zile, chiar cînd mîncam cu o mînă sau făceam alte chestii zilnice cu cealaltă tot amestecam; să nu se fi zis că favorizam unul sau celaltul. Tare mă mai durea mîna. Am ales un pătrăţel de hîrtie, l-am scos dar nu l-am despăturit. Am aşteptat. Să-mi răspunzi. Atunci l-am despăturit să compar viaţa cu probabilitatea. Şansa. Norocul. Ce am învăţat din tot exerciţiul ăsta futil? Nimic. Sau... sau poate am să descopăr că totuşi există ceva o mînă invizibilă care ghidează lumea, viaţa. Căci dacă corelaţia ar ieşi în jurul unui zero, atunci aş ştii sigur că nu există. Interesant. Pînă acum, după cîteva zeci de ori, mi-a ieşit o corelaţie de unu. Adică cum o corelaţie perfectă. Adică cum o mînă invizibilă ar exista. Adică cum îmi iese mereu ‘rai’ şi tu îmi răspunzi mereu ‘rai’ nici nu aş fi vrut ca mîna să nu existe. Tîmpenii poetice? Poate. Sau poate mai curînd... mistere celeste? Pesemne.

• back to list   • back   • next

Citit. Înţeles. Nu. Sau da. Dacă-mi citeşti cuvintele şi roua nu ţi se evaporează de pe piele şi nisipul nu-ţi devine sticlă pe sub tălpi înseamnă că nu le citeşti. Dacă-mi înţelegi cuvintele şi carnea nu ţi se aprinde în iadul nopţii şi plămînii nu ţi se veştejesc în furtuna biruită înseamnă că nu le înţelegi. Dacă-mi citeşti cuvintele şi roua ţi se evaporează de pe piele şi fierbi şi nisipul îţi devine sticlă pe sub tălpi şi te taie Dacă-mi înţelegi cuvintele şi carnea ţi se aprinde în iadul nopţii şi te răscoleşti şi plămînii ţi se veştejesc în furtuna biruită şi te înăduşi înseamnă că le citeşti înseamnă că le înţelegi.

• back to list   • back   • next

Cu mîna la sîn Te-ai trezit cu mîna la sîn. A ta, nu a mea. A mea e mii de kilometri departe un alt ţărm o altă lume pesemne un alt univers. Fiecare are un alt univers, tu ai unul eu am unul noi avem unul, fiecare merită a fi trăit nu toate pot fi trăite. Poate altă dată, altă viaţă, alt... univers? Te-ai trezit cu mîna la sîn. Ai crezut că-i a mea? O, ce ţanţoş şi îngîmfat m-aş petrece pe străzi ca un cocoş cu culori care ar face cucubeul să se strîngă în nod pe cer de ciudă cu un cînt în guşă care ar face leul să îmbrace piele de oaie de invidie cu un foc la inimă care ar face iadul să se chircească de spaima a deveni cenuşă. Te-ai trezit cu mîna la sîn. Nu a mea. Păcat, un păcat mai mare ca mărul în paradis mai mare ca viţelul în deşert mai mare ca o lume care n-ar fi avut un dumnezeu. Mai mare ca o lume fără poezia corpului tău şi a tăcerii tale. Te-ai trezit fără mînă la sîn. Te-ai ridicat din pat ai păşit spre fereastră şi ai deschis-o... poate... poate o mînă?... răcoarea ţi-a încreţit pielea răsuflul a zburat ca un nor mititel înspre streşini iar cămaşa de noapte ţi s-a lipit de corp ca un scut firav, străveziu. Te urmăresc, mii de kilometri departe te urmăresc şi încetinel îţi duc mîna la sîn. A ta. A mea. A noastră.

• back to list   • back   • next

În anii două mii În douăzeci zero zero noi eram tineri tu erai frumoasă. În douăzeci unu zero noi eram tineri tu erai frumoasă. În douăzeci doi zero noi eram tineri tu erai frumoasă. În douăzeci trei zero tu erai frumoasă. Adică... ce s-a întîmplat? Nu prea ştiu mai mult, ştiu numai că tu erai frumoasă. Cred că ceva cu o... pompă?

• back to list   • back   • next

Lumină Lumina m-a biruit. Trec cocori trec berze trec raţe sălbatice, lumina le-a biruit şi pe ele. Aşa-i cu lumina, luminează. O zi ai să şezi pe piatra aia unde ai şezut cu mine, picioare sălbatice ochi sălbatici gură sălbatică, ai să ridici pleoapele şi ai să le vezi pe toate - berze, cocori, raţe jur împrejur pe un picior sau două se uită la tine cum se uită la lumină. Cum mă uitam eu la lumină. Cum mă uitam eu la tine. Trec berzele cocorii zboară ca atunci odinioară. trec şi raţele la rînd trece şi un mîndru gînd Am avut o viaţă plină cu lumină. Mai o am.

• back to list   • back   • next

ăst prenume lume lume cum anume mă topesc la ăst prenume? uite-n vară surioară dor de dînsa mă omoară toamna vine peste mine şi un foc în piept mă ţine iarna-i sură dulcea gură taie-n gînd fără măsură primăvară visul zboară voi găsi-o... oară oară? doină, o, dulce doiniţă du-mi cuvînt de la domniţă.

• back to list   • back   • next

O serie de Întrebări şi de fără Răspunsuri Spune, ce-ai fi preferat, m-a întrebat, un Romeo şi Iulia tineri, exuberanţi, dinamici, frumoşi, sălbatici în dragoste ca în filmul lui Zeffirelli sau un Romeo de şaizeci plus cu o Iulia de cinzeci plus cu un dinte de aur în faţă talentaţi cum ar fi supt talentul cu laptele mamei ca pe vremea teatrului comunist? şi tot vorbind şuviţele de păr îi fluturau zglobii pe frunte ca mînji zburdalnici şi nărăvaşi pe coline. Uşoară întrebare, m-am gîndit, şi eram pe cale să răspund cînd am privit-o cum mă privea şi m-am oprit, poate totuşi nu chiar aşa uşoară poate o capcană neaşteptată pe undeva în formularea întrebării, în răspunsurile posibile, în inimă? Spune, ce ai fi preferat, a întrebat mai departe văzîndu-mi chinul şi decizînd să îl prefacă în schingiu, o Mică Sirenă chemată Ariel cu un ‘happy end’ à la Disney şi o vrăjitoare à la Divine sau o Mică Sirenă fără nume cu un destin tragic à la Andersen şi o sculptură à la faţa lui Ellen şi corpul lui Elin? şi tot vorbind şuviţele de păr îi curgeau tandre pe umeri ca fulgii a o mie păpădii suflate în in de ie de isteţimea unui zefir. M-am uitat în sus şi am văzut prima întrebare mascată în sabia lui Damocle cum zăcea atîrnată de un fir de păr asupra capului meu, acuma o a doua sabie s-a atîrnat alături de prima, de acelaş fir de păr, mitul se transforma înaintea ochilor mei (şi deasupra capului meu) în ceva nou, modern, abstract. Am vrut să mişc oleacă la stînga dar picioarele îmi erau încătuşate în fire de mătasă, cînd le-a fi tors ea? Spune, ce ai fi preferat, a continuat şi instinctiv m-am uitat în sus, încă nu era o a treia sabie atîrnată dar ştiam că curînd... să fii un Zheng He într-un palat inundat de femei splendide sau un Robinson Crusoe pe o insulă pustie fără fel de femeie? o lume care o vezi în alb şi negru sau o lume în care auzi numai vorba dar nu muzica? tinereţe scurtă sau bătrîneţe eternă? Elvis Presley sau Maria Callas? şi tot vorbind şuviţele de păr îi îmbrăcau sînii ca mîinile unui iubit reîntors mii de ani după plecare şi neuitare. Am tresărit. Glumea? Nu glumea. Era un foc în privirea aceea, în obrajii aceia, în gura aceia... m-am uitat iar în sus. O lume în care m-ai cunoscut dar nu m-ai avut sau o lume în care nu m-ai cunoscut? Şapte săbii. Un număr magic. Atîrnate toate de acelaş fir de păr, o să cadă. Cînd? Curînd? Acum? Am coborît ochii, nu conta. Ce conta era ce aveam să-i răspund, o întrebare, Spune-mi, ce preferi poezie cu rimă sau poezie fără rimă? A zîmbit. S-a uitat de-asupra capului meu pe urmă iar la mine. Poezie, mi-a răspuns. M-am uitat şi eu. Firul de păr atîrna acolo, orfan, săbiile mistuite, dispărute, plecate în lumea miturilor, eu...viu. Îmi promiţi să nu mă mai întrebi aşa întrebări, fără răspunsuri? am întrebat-o. Nu era acolo. Poate pregătea alte întrebări. Poate gîndea la răspunsurile mele. Poate le ştia. Le ştia. Toate.

• back to list   • back   • next

descîntec uite-aiure în pădure uite-aiurea în pădurea uite-aiură în pădură uite-aiureo în pădureo fără sens gîndirea-mi joacă prin pustia mea toloacă joc şi eu că Dumnezeu că Iubirea toacă, toacă.

• back to list   • back   • next

Timp, relativ vorbind Uite, timp am cît cioara în par şi apa în ciur aşa că lasă-mă să vorbesc, te rog, chiar dacă-i nedesluşită vorba. În cîteva sute de ani cînd tu ai să ai (în sfîrşit) treizeşunu de anişori şi eu am să fiu acolo unde anii nici nu se cheamă anişori nici nu se mai numără departe de tine ca electronul de atom, relativ vorbind, ca Calea Lactee de Galaxia Andromeda, relativ vorbind, ca tu de mine, absolut vorbind tot am să-ţi mai scriu, ştiu, nu-i mare surpriza asta vorbe măiastre venuste (albastre? eu, ateu c-un Dumnezeu care nu-i a căuta departe, nu-i din ceia care se ascund în ceruri) şi te rog nu lua ‘măiastre’ la valoarea absolută a cuvîntului că doar nu pot fi obiectiv la vorba mea dar pot fi obiectiv la dumnezeul meu, ca orice ateu. În încă cîteva sute de ani cînd tu ai să ajungi la treizeşdoi şi eu am să fiu subiectul a excavaţii arheologice înaintate (poate înapoiate, cum să ştiu dinainte?) te rog să nu permiţi nimănui să-mi facă datarea oaselor cu radiocarbon C14 că nu aş vrea să înceapă să puie întrebări gen păi cum aşa un boşorog scrie foc (bine, mă rog, eu cred foc ei cred ioc dar am filtru şi la ureche şi la inimă) şi să înceapă să mă zeflemisească cu fel şi fel de accente vocale nepotrivite şi analize-aluzii gen textuale şi sexuale şi linguale dar sigur nu gen tale quale. Şi cîteva sute de ani şi mai departe în lungul tău şi scurtul meu viitor cînd ai să ajungi la venerata şi venerabila vîrstă de treizeştrei de ani (iar eu, departe în trecut, undeva în paleocen unde am ajuns şi eu la venosclerozica vîrstă de treizeştrex de ani, de unde şi expresia T-Rex) tare-aş vrea să-ţi aminteşti de un vers (dacă-l găseşti... n-a ajuns? că l-am ascuns ciopîrţit în o mie trei sute cinzeşapte poezii, mai mult sau mai puţin) aşa că trebuie sau să-l găseşti ca vestitele şapteşpe ace în vestitele optăştrei care cu fîn timp ce caii tot rumegă şi dau cu copita sau să-l compui cum ai compune cinci vase de cristal sparte, mai rău - amestecate, sau amîndouă. Nu-i chiar aşa greu cum pare că zic aici, chiar nu-i greu de loc, trebuie doar să asculţi, să închizi ochii, să vezi, să crezi. Uite, cioara nu mai e-n par şi apa nu mai e-n ciur aşa că timp să vorbesc nu mai prea am, rămîne nedesluşită vorba. Dar rămîne.

• back to list   • back   • next

Niciodată Am dus gura la gură... Cînd? Niciodată. Cum ziceam am dus gura la gură şi ne-am lipit ca o lipitoare de piele ca o căpuşă de carne ca o meduză de un homar că nici microbi nu pătrundeau între noi... Nu prea sună... romatic. Poate că nu. Ştii că Meduza a fost mama lui Pegas? S-a uitat la mine, chiorîş. Acum ştiu. A dus gura la gură şi ne-am lipit... Am dus mîna la sîn. Cînd? Niciodată. Cum ziceam am dus mîna la sîn şi ne-am îmbinat ca emisferele de Magdeburg ca doi magneţi de trei tone ca hidrogen de oxigen că nici aer nu pătrundea între noi... Nu prea sună... romatic. Poate că nu. Ştii că soarele e cam totul hidrogen? S-a uitat la mine, chiorîş. Acum ştiu. A dus gura la gură mîna la sîn şi ne-am îmbinat... Am dus coapsa la coapsă. Cînd? Niciodată. Cum ziceam am dus coapsa la coapsă şi ne-am îngemînat ca pruncul de ţîţă ca doina de nai ca culoarea de curcubeu că nici lumină nu pătrundea între noi... Sună... romantic. Poate. Ştii că poezie fără tine e prunc fără ţîţă, doină fără nai, culoare fără curcubeu? S-a uitat la mine, chiorîş. Sau invers? A dus gura la gură mîna la sîn coapsa la coapsă şi ne-am îngemînat... Gura-i zîmbet în ogradă Dus e sînul în livadă Coapsa murmură în vînt Dulce cînt. Cînd? Am ridicat ochii şi nu m-am uitat la ea. Niciodată.

• back to list   • back   • next

De-a Joaca Hai, jucăm de-a baba-oarba? La vîrsta noastră? Nu ştiu de vîrsta noastră da ştiu că vîrsta mea e deajuns de înapoiată. Cu asta era de acord. Spune, nu cumva ai ceva... intenţii? Sigur că aveam cumva intenţii şi ştiam amîndoi dar nu era chiar să le prezint atunci în proză orală. Bine, hai să ne asigurăm că nu trişezi. Mi-a bandajat întîi ochii cu bandaj medical. Nu ai de gînd să-mi pui ghips, nu? Nu, mi s-a terminat. A continuat cu cîteva rînduri de rolă corectoare Tesa “că-i ecologică” peste care şi o rolă întreagă de bandă pentru ambalat, neagră, ceva folie de aluminiu 50 microni grosime deasupra un sac de iută legat cu o basma “să ţină” şi peste toate astea o pereche de ochelari afumaţi à la Brigitte Bardot, nu afumaţi ca culoare ci afumaţi la lumînare că nu se vedea nici soarele prin ei. Nici nu ştiu cum mi-a găsit urechile să-i agaţe. M-a pus să mă învîrtesc de paişpe ori... Acum prinde-mă! Pe dracu să o prind. Tot ţopăia în jurul meu (mai auzeam, cam înfundat dar auzeam) şi mai simţeam şi podeaua cum tremură, dar să o prind... Pe ici pe colo trăgea cu clopotul izbea două talgere o talangă de vaci sufla în tubă (de une-o fi avut ea o tubă?) pe urmă a început să arunce în jurul meu cu farfurii de porţelan (a mele) şi eu tot mă învîrteam şi mergeam şi alergam la sunet şi tot mă izbeam ba de un scan ba de pisică (şi ea alerga) ba dădeam într-un perete cred că eram deacu acoperit cu vînătăi şi plin de scrîntituri de oase pînă i s-a făcut pesemne milă de mine şi deodată i-am simţit suflul pe faţă şi am cuprins-o. Mi-a rupt straturile ce-mi acopereau capul i-am rupt straturile ce-i acopereau corpul am înjghebat din părţi un complet şi ne-am tăvălit între cioburi de porţelan pînă a căzut tuba peste noi şi ne-a îngropat în muzică. Hmmm... văd, intenţii...           Cioburi zac împrăştiate           A calvarului cetate           Zac născute în ardoare           Lacrimi de privighetoare           Ca un vis de libertate                ca un soare. Hai, jucăm de-a v-aţi-ascunselea? Nu a mai menţionat vîrsta, după baba-oarba a învăţat cît de înapoiată mi-era a mea, a ei o ştiam amîndoi. Spune, nu cumva mai ai ceva... intenţii? Sigur că mai aveam cumva intenţii, lupu-şi schimbă părul da năravul ba. Bine, hai să ne asigurăm că nu trişezi. Ne-a dus într-un cartier complet delăsat şi dărăpănat mii de apartamente goale, fără uşi, pereţi dărîmaţi şi bălării care-ajungeau la acoperişuri guzgani mari ca o mîţă şi mîţe mari ca un viţel... Eram cam neliniştit dar cum ea era liniştită m-am prefăcut şi eu în zen absolut. Un guzgan mă tot fixa cu ochi de guzgan. Am urcat amîndoi la etajul şapte din unşpe am sărit ceva găuri din podea care ajungeau la etajul doi ceva scînduri cu piroane ruginite ceva farfurii sparte (altele)... Uite, pune-te aici cu faţa la perete, acoperă-ţi ochii şi numără pînă la o mie. M-am pus cu faţa la perete, mi-am acoperit ochii, la cinsute-saizeştrei mi-am zis că-i deajuns că aveam crampe deja la picior şi am deschis ochii, m-am întors. Guzganul mai era acolo, poate aştepta să mor? Era slăbuţ. Aştepţi mult şi bine, m-am strîmbat la el şi am început să caut. Da, ziua de ieri mai uşor de găsit. A înnoptat, a răsărit, a înnoptat, mi-era foame doar toate sandvişurile erau cu ea şi guzganul tot după mine. Ştia să urce şi scări. Am început să obosesc serios, mă aşezam tot mai frecvent, guzganul se apropia tot mai mult cred că eram deacu acoperit cu vînătăi (altele) şi plin de scrîntituri de oase (altele) pînă i s-a făcut (ei, nu guzganului) pesemne milă de mine şi deodată i-am auzit suflul după un stîlp şi am găsit-o. Mi-a rupt zdrenţele ce-mi acopereau corpul i-am rupt pînzeturile ce-i acopereau corpul am înjghebat din părţi un complet şi ne-am tăvălit între piroane ruginite pînă s-au adunat toţi guzganii în jurul nostru şi ne-au îngropat în chiţcăit. Pesemne de apreciere (şi foame). Hmmm... văd, intenţii... Le-am lăsat lor sandvişurile care ea nu a apucat să mănînce.           Prin piroane ruginite,           Rime lungi, stihuri dogite,           Se întrezăreşte-un clocot           Trage-n urma lui un tocot           Şi a inimei ispite                turnă vocot. Hai, jucăm de-a v-aţi-prinselea? mi-am încercat norocul mai departe. Adică nu ai tras o lecţie pînă acum? Ba am tras, cred că îmi place să învăţ. Aha. Spune, nu cumva mai îţi rămîn ceva... intenţii? Sigur că mai îmi rămîneau cumva intenţii, foamea vine mîncînd. Bine, hai să ne asigurăm că nu trişezi. Tu ai permis de conducere. Du-ne în Pădurea Neagră. În Germania? Da. Da ce, nu mai sunt păduri in România. Aia-i mai mare. Dar... Spune, ai intenţii sau nu ai intenţii? Am tăcut chitic, am urcat în maşină şi am plecat la Pădurea Neagră. Trei zile cu popas ici şi colo. De-ar fi fost la Polul Nord şi tot aş fi plecat. Am ajuns undeva pe o potecă pe unde şi lupii pesemne îşi pierdeau drumul, Tu rămîi aici... S-a urcat în maşină... Dar nu ai permis... Şi, cine să mă prindă aici? şi a plecat. Telefonul a sunat o oră mai tîrziu. Acum prinde-mă! Dar întîi trebuie să te găsesc. Asta-i uşor... şi aproape imediat am început să aud claxonul venind de undeva la nord de mine. Întîi încă alergam. Pe urmă mergeam. Pe urmă mă tîrîiam. Dar mai aproape nu ajungeam. şi nu prea aveam chef să mă prindă noaptea pe acolo, nu mai era vorba de guzgani ci de lupi şi urşi şi girafe şi care mai de care alte fiare fioroase, poate chiar şi oameni. Am încercat să-i telefonez, bateria era goală. Poate a simţit că eram să devin isteric. Poate nici ea nu vroia să ajungă faţă la faţă cu fiarele. Poate că chiar nici nu vroia să mă piardă aşa devreme şi înapoiat, nu înainte de a afla ceva despre intenţiile mele. Aşa că am început să aud claxonatul tot mai apropiat şi cam cînd nu mai era loc pe mine nici de vînătăi (alte altele) nici de scrîntituri (alte altele) a apucat-o şi aşa o frică şi aşa o milă şi aşa un suflu că a înţepenit locului şi am prins-o. Mi-a rupt tot ce aveam pe mine i-am rupt tot ce avea pe ea am înjghebat din părţi un complet şi nepăsători de lupi şi urşi şi girafe ne-am înfundat în veştegiune pînă ce fumul a devenit flacără şi sudoarea a stins totul. Ne-am trezit dimineaţa în maşină, la geamuri lupi şi urşi şi o girafă (...pesemne fugită de la circ... a chicotit, zmulgîndu-mi smocuri de păr de pe piept). Hmmm... văd, intenţii... şi după cîteva clipe... zi, îţi pare rău că am ajuns aici? ...după care vorbe i-am exemplificat iar intenţiile mele şi am menţionat şi Polul Nord.           Fiara e răpusă, zace           În privirile opace           În a inimei mici cajă           În cei sîni domniţi de vrajă           Unde-o patimă rapace               &nbs;doarme-n pace. Eram înapoi. Data viitoare jucăm şah, mi-a spus, decisă, hotărîtă, cu o convicţiune de nestrămutat. Spune, ai cumva ceva... intenţii? am întrebat-o. Le cunoşteam pe a mele, a ei nu prea îmi erau clare. Poate că avea chiar intenţia să trişeze. Nu am terminat partida. Vina ei. Îmi aduc doar aminte că, cam pe la mijloc, a oprit ceasul a dus regina ei la regele meu şi restul e la fel de nebulos şi sălbatic ca o partidă de blitz. Numai ultimele momente mai îmi sună în urechi cu a ei sublim... ...mmmmm... H-ul a dispărut undeva. O, ce minunate cele momente de intenţii dezonorante... ...mmmmm... A meu ăsta.

• back to list   • back   • next

Idile Pe tăiş de frunziş în luminiş îţi trag spatele dezgolit, frunze uscate se agaţă de păr fărămîndu-se în amintiri de toamnă şi făină de pămînt. Prin spini străini şi rădăcini te rostogolesc pînă ce roua devine noroi cu pietricele ce se lipesc în jurul gîtului ca perle ciuntite de muşcături de cuţit. Cu licurici şi arici mici, pitici îţi împărtăşeşti veşmintele ofertă nevoilor lor diurne şi a mele nocturne raze de soare croşetate cu umbre ţes divinitate în juru-ţi raze de lună croşetate cu fulgi de meteor ţes întrebări înăuntru-ţi. Vară, secară, foşnet de seară, fluturi ţi se aşează întîi pe ochi pe urmă îţi inundă restul corpului şi nu te găsesc decît cînd ridici un braţ gol şi îmi faci semn să intru şi eu în poezia ta.

• back to list   • back   • next

Poze gălbenite, parte rupte În Botoşanii mei pe străzile în tei printre agude ş-a lor rude albe dude ei chiştocii derbedei mucoşi şi zdrenţuroşi la dracu de frumoşi trăiam acea copilărie cum n-ai trăi nici ani o mie iubeam zbieram iertam cădeam ne războiam şi ne cafteam spărgeam un cap, spărgeam un geam, furam, scuipam şi înjuram iatagane otomane buzdugane şi arcane prăştii, arcuri şi săgeţi, dîrji ostaşii şi semeţi în meri în peri prin calde veri în calde perni prin ger de ierni hai să vedem un Tomazian pe urmă iară la maidan o operă, un circ, Birlic mai cumpărăm ş-un loz-in-plic ş-apoi năvala prin ogrăzi mai e război cu alte străzi fotbal, handbal, oină, şah, Alecsandri (Allah! Allah! turcii răcnesc sărind pe noi o sută noi punem steagul românesc pe crâncena redută)... ...dară dară uite iară vine dulcea primăvară bujorei deschid iar ochii crini îmbracă albe rochii un ghiocel, un mărţişor, primul sărut, primul fior... Botoşanii mei v-aţi dus aţi apus. În vecii vecilor, amin!... o, ăst tainic chin sublim.

• back to list   • back   • next

Creaţie, aşa fel Întîi am zămislit lumina. Nu înainte cu cinci mii de ani cum cred unii ci înainte cu cinci mii de mii de mii de ani, cum cred alţii, mai corect. Aveam nevoie de lumină ca să lucrez în haosul ăla şi cu vîrsta mea înaintată şi înainte ca cineva să fii inventat ochelari şi night-vision am trebuit să încep cu lumina. Am avut baftă şi am reuşit, chiar m-am jucat oleacă (hei, şi mie îmi place să mă joc din cînd în cînd) cu lungimi de undă, cu culori, la urmă le-am amestecat pe toate şi am lăsat cei ce-i voi crea mai tîrziu să cerceteze toate aspectele şi să-mi zică şi mie. Am lăsat şi întunericul, sigur, păi e nevoie de ceva un echilbru în univers cu entropia şi conservaţia energiei şi toate astea. Lumină fie! am zis şi lumină a fost. Mi-am frecat mîinile mulţumit cu prima mea idee şi am trecut la a doua. (Da, de numărat ştiam). Era clar că tebuia să fac ceva cu amestecătura aia de ape peste tot aşa că am separat apele de sus de apele de jos, da, sună cam comic cînd o zic, şi am pus o întindere între ele, ca un fel de graniţă, Întindere să fie! şi am numit asta cer. Sau rai. Sau paradis. (Dar astea au devenit astea [sic] mai apoi. Şi [sic]ul e de mai apoi.) M-am odihnit oleacă că mai aveam de lucru dar am lăsat asta pe ziua ce venea, adică după întunericul ce abia l-aveam creat adică puteam număra în zile, era mai uşor decît în unităţi atomice. Hei, voi credeţi că tot ce aveam de făcut era să zic XYZ să fie! dar credeţi-mă, era mult mai complicat ca asta. Ziua a treia. Să se strîngă apele care sub cer şi să se arate uscatul! sau aşa ceva vorbe, nu îmi aduc exact aminte unitatea sintactică utilizată dar pare că am reuşit şi pe pămînt am pus ierburi, buruieni, lalele, copaci inclusiv bananieri şi toţi aveau (asta era o idee straşnică) să-şi creeze singuri sămînţa şi să se reproducă, aşa că eram scutit de corvada asta şi nu trebuia să încep din nou în nu ştiu cît timp. Aveam şi o idee cu ceva de pus în mări tot dar necesita încă gîndire şi ceva plănuire, aşa că am amînat chestia cu mările. Am preferat să termin ziua pe şezlong şi să mă joc cu genetica, am făcut mere rotune şi am făcut mere ţuguiate şi am făcut gutui şi am făcut liliac (tare mai mirosea frumos) şi am făcut crin alb (tare mai mirosea frumos) şi am făcut iasomie (tare mai mirosea frumos) şi milioane de alte combinaţii botanice (lucram repede, eram foarte eficient) şi la un moment momentan de nebunie (hei, am şi eu momentele mele) am făcut un cactus şi m-am rostogolit pe jos (adică pe pămînt) de rîs cînd am văzut ce caraghios arăta. Mai bine mă opresc, înainte ca să inventez roşii cherry, mi-am zis şi m-am oprit. Tocmai eram pe cale să inventez ananas cojit, dar m-am oprit. (Aud cineva comentează că trebuie să folosesc sau ‘creaţie’ sau ‘invenţie’, nu amîndouă; ei, bine, tant pis cum au să zică odată cei ce au să se cheme odată francezi). S-a terminat şi ziua a treia, da, eram mulţumit. V-am spus deja că aveam o idee cu mările? Ei, bine, înainte de asta am avut o iluminaţie, haha, şi am spus Luminători să fie! şi uite aşa am făcut şi lună, şi soare, şi stele. Comete, praf cosmic, sateliţi – astea au venit mai tîrziu şi nu-s eu responsabil de toate. Adică poate da. Adică poate nu. Adică v-o las vouă s-o decideţi. Eu iau responsabilitatea pentru lună, soare şi stele şi aveam ceva planuri uimitoare pentru mai departe care îmi mijeau deja în cap, staţi, o să vedeţi. Asta era ziua a patra, şi uite că se amijea deja de ziua a cincea. Ziua a cincea. Asta era un ‘test case’ pentru ziua a şasea, un fel de pregătire a şablonului final, un fel de zi cobai să zicem unde am dat drumul freneziei mele artistice şi creative şi în loc să o duc eu pe ea (frenezia) în spate, a început ea să mă poarte pe mine în mări pe pămînt în pămînt pe copaci în văzduh... peste tot. Ştiu, voi credeţi că parte din astea au fost făcute ziua a şasea – greşeală mare! Să mişune apele de vieţuitoare să zboare păsări deasupra pămîntului! dar mai era şi Să dea pămîntul vieţuitoare! în acieaşi zi că ştiam deja că ziua a şasea o să fie prea plină şi prea grea şi complicată. Aşa că sfîrşitul zilei am avut deja creat lupi, şi raci, şi meduze, şi furnici, şi broaşte şi fluturi şi ţînţari (nu-s prea mîndru cu ăştia) şi vrăbii şi vulturi şi crocodili şi microbi şi virusuri şi viermi şi elefanţi şi miliarde de altele, toate vieţuitoare. Era un echilibru perfect. Ştiam deja că ziua a şasea avea să dezechilibreze totul dar obsesie e obsesie (cum avea să zică Freud, cred că el) aşa că am inhalat adînc toate plăcerile primelor cinci zile şi mi-am pregătit şantierul pentru ziua a şasea. Să facem om după chipul nostru! Ziua a şasea. Ce decizie fatală. Ca decizie infantilă. Ce decizie nechibzuită, morbidă. Eu, adică Eu, adică cum Eu, cel cu litere majuscule a putut face aşa o decizie eronată? Poate că singurătatea mi-a întunecat ceva chibzuirea dar tot trebuia să ştiu mai bine şi să nu dau mînă ispitei, eu fiind Eu. Mi-am construit cu anii o pledoarie - că nu erau încă ordinatoare pe vremea aia că nu aveam încă imprimante 3D că proiecţiile statistice încă nu erau inventate simulatoarele şi mai altele. Dar, undeva, înăuntru, ştiu că era o greşeală. Şi toţi cobaii şi prototipii din ziua a cincea nu m-au pregătit pentru ziua a şasea. Produsul final. Om. Om bărbat şi om femeie. Mai bine jucam Lego ziua aia. Eram aşa de pissed-off cu rezultatul (numai că au deschis gura şi am şi înţeles imediat cu ce aveam a face) că m-am culcat ziua a şaptea şi nu m-am sculat decît ăştia mii de mii de ani mai tîrziu. Din păcate, nu am fost surprins. Ştiam deja ce direcţie avea creaţia mea să ieie şi asta-i chiar ce am găsit. Aş fi preferat o surpriză. Am găsit o lume în debandadă totală. Avariţie. Cruzime. Răutate. Egoism. O, sărmanele fiare de apă, de pămînt, de văzduh, ce v-am făurit, bietelor? Mă culc iar. Nu ştiu pe cîţi ani. Dar cînd am să mă scol ştiu exact ce am să creez atunci. Şi ce nu. Interesant, sunt şi oameni care joacă mintal cu aceeaşi idee (hei, dacă aş fi eu El... sau pentru politically correcţii - hei, dacă aş fi eu Ea...), pesemne că sunt ici-colo şi ceva elemente bune în creaţia asta a mea. Dar prea puţine, o, Eu’le, mult prea puţine. Ireparabilă situaţia pentru moment, o, Eu’le, din păcate ireparabilă. Pentru moment.

• back to list   • back   • next

Idile, doi Ai aprins un felinar sub stejar, Te-ai culcat printre pansele sub o plapumă de stele, picături de rouă pură te îmbracă-ntr-o armură transparentă ca o ie în cel ceas de agonie cînd iubitul sînu-ţi fură ş-a ta gură. Împrejurul tău furnici şi arici, Lupi sălbatici dar fugari şoimi năpraznici cu hoitari, licuricii te-nconjoară te îmbracă-n primăvară ş-a ei amintiri străbune încîlcite cu tăciune dar aştepţi mîna hoinară şi avară. Vîntul curge prin văzduh ca un duh, Scîrţîie leagănu-n vale taie naiu-n dor şi jale, o sclipire în răşină te îmbracă în lumină ochii-ţi ard cu o gîndire ce îneacă a ta fire într-o patimă virgină fără vină.

• back to list   • back   • next

A Dragostei Încet rătăcesc pe cărările serii În sîn liliac şi în pumn busuioc, În juru-mi domneşte plăcerea tăcerii Da-n pieptu-mi trosneşte a dragostei foc. Pe bănci aruncate aşa, la-ntîmplare Perechi vinovate de-a inimii chin Beau mîna în mînă a firii cîntare Şi gura în gură a dragostei vin. Mai colo un mîndru fecior genunchează În palma lui doarme un flutur plăpînd, Un alb armăsar ce în spate nechează În coamă îi poartă cu-a dragostei gînd. O bancă gătită cu ramure moarte Zîmbind, sîngerează sub aprig briceag, În scîndura groasă pe veci va să poarte Un nume, ş-un nume, a dragostei steag. O pătură luptă cu armii de rouă Sub ea, dulce şoapte înnoadă taifas O singură patimă-n inime două, O doină născută-n a dragostei glas. Încet, părăsesc şi grădina şi seara Iubirea păseşte tiptil spre apus Dar cît mai trăi-vor şi mucul şi ceara Mai torc ceva stihuri l-a dragostei fus.

• back to list   • back   • next

Încîlcite vorbele-mi şi rima-mi Neobosit scrie poetul bietul său suflet zbuciumat lăsat sa cadă-n nimicire, iubire fără de sfîrşit. Priveşte, ochii-i sunt aiure ai-de-pădure curge-n sîn stăpîn pe pană, nu pe minte cuvinte între crini topeşte. “Acum îţi scriu, în a mea toamnă doamnă cu lacuri verzi, ascunşi, pătrunşi de-a soarelui divină lumină, aur şi parfum, Vorbă nu este să descrie, hîrtie nu s-a plăsmuit, ciuntit condeiul ca un cîne, rămîne doară a mea liorbă Crăiasă, să-ţi zidesc coloană, icoană îmbrăcată-n stih distih în jur, iar iasomie să-nvie l-a tău sîn, mireasă.”

• back to list   • back   • next

Prevaricaţiune Poetică Năucit, smintit, zăpăcit, Uite-aşa îmi trec eu vremea pictînd vorbă după vorbă Caligrafica gîndirii pe hîrtie toarnă ciorbă Mai îmi iese cîteodată un ‘Război şi Pace’ liric Care-ar trebui să nască cel puţin un panegiric Dar mi-e teamă că va naşte cel mai mult un necrolog Sau de mine, sau de arta-mi... hei, da-i poate pocinog? Apreciat, cîntat, lăudat, N-am să fiu eu niciodată de-o inconştientă lume Care-şi limită plăcerea la cinism, batjoc şi glume, Sigur mi-ar plăcea să cheme o străduţă după mine Fie ea chiar îngropată sub molozuri bizantine Sau sub groapa comunală unde zoaiele se scurg Ş-a meu nume-acolo scris e: Nume, Nume, dramaturg. Visător, aiuritor, îngăimător, Pesemne am să fiu cît timpul mi-o da voce, mi-o da voie Ş-anotimpuri trecătoare m-or scuti de cataroie, Într-o sală afumată unde-o biată lumînare De-o biserică jertfită, mă ajută la visare, Taburete-nchiriate goale-aşteaptă omenirea, Cum are zice el, moş Creangă?... n-ai s-ajungi hăi nicăirea. Deodată... uşa zboară Sar ţîţînii, şi coboară O făptură-n alb de ie Soare, stele şi mărie Curg, pînă ce sala-i plină Cu sămînţă de lumină Şi îmi zice: Hei, poete, Lasă-te de alte fete Uite-ţi fiu eu public vara, Iarna, toamna, primăvara, Şi de-ajuns de zici să-ţi fie Ia condeiul, şezi măi, scrie! Ş-uite-aşa, oameni, aşa S-a şi scris povestea mea, Ce-am nevoie de ciopor Cînd mă-mbat cu vis şi dor?

• back to list   • back   • next

Închipuiri, Moto Perpetuo Îmi închipui viaţa dimineaţa, trezită, caşti şi te întinzi îmi dai un ghiont şi mă cuprinzi un sîn turtit un sîn lipit de unde dracu te-ai ivit? ne doborîm ne coborîm în iad, în rai... măi fată, stai!... picioarele desculţe bat podeaua în supunere pînă ajungi la baie podeaua e tăciune inconştient duş... dinţi... prosop aspru... perie... roş pe buze... albastru pe la ochi.. chiloţei cu fluturi sutien cu... nu, azi libertate nu sutien şi rochiţa şubredă, subţirică că şi păianjenii fug după tine să înveţe cum ai ţesut-o (nu am ţesut-o, am cumpărat-o cu trei sute doi lei, scoţi limba la ei) cade peste tine şi te întorci în cameră pentru pantofi, îmbrăcată? întreb eu încă adormit, dezamăgit la prospectele mele spulberate şi tu îmi spulberi şi restul minţii (multă nu mi-a rămas după iad) cu un pup că parcă-s pupat cu clondirul cu o mîngîiere că parcă-s mîngîiat cu fierul roşu lăsîndu-mă înfierat peste tot cu roşu de buze şi roşu de obraji pa! şi zbori într-o lume care nu se aşteaptă la năpastia care vine să înflorească asupra ei şi s-o îmbrace în frumuseţe... hei, soare, invidios? şi cobor din pat, abia că mă ţin picioarele. Îmi închipui viaţa iară de cu seară te-ntorci, furtună cred că tună o zvăpăiată, o nebună, o zi întreagă mi-a fost dor păi crezi tu că e chiar uşor? dusă rochiţa, chiloţeii, rămîn pantofii şi cerceii o nerăbdare o ardoare... păi ce-ţi ziceam, cumătre soare?... iar ne-am pierdut iar ne-am găsit după cel chin adînc, cumplit poate chiar nemaipomenit... podeaua n-are încotro, se supune iar (în secret îi place să ardă sub tine, dar nu zice nimănui, secretul ei) duşul te răcoreşte, se răcoreşte şi el (o are mai uşor ca podeaua) te pătrunde că pînă devin şi eu gelos prosop... la dracu cu prosopul... perie... la dracu cu peria şi te întorci val-vîrtej şi cazi în aşternuturi lîngă mine apa curge din păr, de pe umeri, salteaua îmbibată se supune gravitaţiei încetu cu încetu... perie-mi părul, te rog, încetu cu încetu... şi-ţi perii părul, încetu cu încetu, fiecare smocuşor, fiecare firişor, o oră, două, cîte ore? şi tu îmi dai bucătură după bucătură în gură şi eu îţi dau bucătură după bucătură în gură şi tu ţii o bucătură între dinţi şi-o iau şi eu ţin o bucătură între dinţi şi-o iei şi pe urmă se toarnă cămaşa de noapte peste tine şi te ascunde de bestia şi beţia mea şi îţi permiţi să mă liberezi din cămaşa de forţă care te apără de bestia şi beţia mea şi îmi zîmbeşti o minune care zice îţi promit ceva, ceva mai tîrziu. Minuni linguistice. Îmi închipui viaţa ceva mai tîrziu între şoapte în noapte ce mi-ai promis era... un vis? cămaşa subţirică-n in pe sînul mic, catifelin, se destramă, se răsfiră, răget crud firea deşiră lipeşte buze, limbi, plămîni, coapse sucite pe ţîţîni se bat se zbat de neiertat e cruntă apriga mînie ce moarte dulce-n noi învie şi nu ne lasă ş-a sa coasă tot, taie, taie-n carne vie... o lecţie de fizică ce nu te-nvaţă-n şcoală constanta gravităţii G la cei ce-n pielea goală alăturea se află-n pat cu trupul în răscoală e de nemăsurat jurat iar bietul Newton din mormînt, vexat, se scoală... podeaua te aşteaptă, refuzi invitaţia... mîine... îi promiţi, duşul, prosopul te aşteaptă... mîine... le promiţi, eu, te aştept şi eu, refuzi invitaţia... da ce crezi, că am nevoie de invitaţie?... mă mustri şi te ridici peste mine ca un balaur înfometat, eu, virgina, şi te năpusteşti peste mine ca un balaur înfometat, eu, virgina, şi mă mesteci şi mă înghiţi pînă nu rămîne din mine aproape nimic, eu, virgina, şi cazi peste mine ca un balaur mort, eu, virgina, sau ce a mai rămas din ea, din mine... nu te-am mai invitat de loc, m-ai mîncat de încă trei ori noaptea asta, neinvitată, şi înspre dimineaţă ai dat perdelele la o parte... să ne vadă soarele... şi m-ai acoperit cu tot ce aveai mai scump pe lume pielea, sînii, părul, picioarele jucăuşe degetele subţirele care nu se mai săturau să se perinde zglobii pe unde trebuia pe unde nu... am adormit, ne-am trezit. Îmi inchipui viaţa dimineaţa...

• back to list   • back   • next

Idile, trei Norul cade peste piscuri ca o tulbure cunună Şi cu fraţii lui zănatici se găteşte să supună Sub o ploaie de crăpată şi înfumurată zgrunde Codru-ntreg şi a sa umbră ce în hăuri se ascunde Cu-a lui armie de trunchiuri înăsprite de stejari, Plopi semeţi şi largi mesteceni cununaţi cu brazi fugari, Vijelia se porneşte Bolovani rostogoleşte Cad cuţite de văpaie Fulgere vazduhul taie Tunete cîntă cuplete Grindina umple gălete Nebunia fuge-n vale Spre a muntelui largi poale Trunchiuri uriaşe, grele Cad zdrobite ca nuiele Rădăcini trosnesc turtite Sub a vîntului copite Tot răcneşte-urgia, creşte, Năpădeşte, biruieşte... Cînd, deodată, colo-n zare Se ridică şi apare Mîndru ca un falnic zmeu Secera lui curcubeu Se izbeşte de furtună În culoare se răzbună... Uite... iar se poartă-n pace Codrul ş-a lui dobitoace, Cade norul la pămînt Năucit, uscat şi frînt. * Linişte. Raiul revine. Pe potecile înguste... Codrul îşi ciuleşte-urechea... pare... foşnet e de fuste Rîndunica săgetează, ciocîrlia se trezeşte Tot ce e sălbăticiune spre colină se grăbeşte Uite-i dînsa, cea fetiţă care zilnic vizitează Glezna-i dulce, ochiu-i verde, inimioara ei vitează Vine iar poveşti uitate să ne povestească-n seară Împrejur stau alungite floare, gîză, lemn şi fiară Tremurînd în aşteptare – ce minune ne-ai adus Ceea ce de multe zile cu-a său farmec ne-a supus C-un Pinochio, o Zînă, Harap Alb, Cenuşăreasă, Un Pegas, o Cosînzeană alb gătită în mireasă... “Spune-ne, mîndră fetiţă, ce poveste-aduci tu azi?” Codru-ntreabă şi aşteaptă lupi, bursuci, albine, brazi. “Codrule, voi bune fiare, n-am poveste, am... iubit, Mîine uite-n ora asta eu cu dînsul mă mărit, Plec la casă după munte, cam deprte de la voi Dar să ştiţi, mă voi întoarce cu-alte vorbe, vechi şi noi, Poezii vă voi aduce, un Luceafăr, El Zorab, Un Curcan pe nume Peneş ş-a sa luptă cu Asab... Inima-mi tăiată-n două – o jumate-aicea las Să vă fie amintire, să îmi fie de compas. * Trece-o lună, iarăşi trece, Înc-o lună, două, zece, Trece-un soare, înc-un soare, Soare vine, soare moare, Codru-aşteaptă el minunea Şi cu el sălbăticiunea, Înc-o lună, înc-un soare Miile vieţuitoare Pleacă-ncetul, una, una, Lupul, cioara, mătrăguna, Codrul... ochiu-i vede-atoate Dar aşteaptă, poate, poate... Haide măi fetiţă, zău Te aşteaptă codrul tău. Dar fetiţa n-a venit Codrul a îmbătrînit, A murit.

• back to list   • back   • next

Idile, patru Cărările înguste dispar, întortocheate, Într-un desiş de frunze trecut de mii de ani, A trunchilor bătrînă dar falnică cetate Păzeşte o copilă şi turma-i de cîrlani. Spetiţi, dulăii-aşteaptă ca să le dea poruncă Cu botul pus pe labe, sau sub a ei picior, Măiestre libelule se-ntrec pe lung de luncă Din iaz pînă la baltă, din baltă la izvor. Ca mierea revărsată amurgul se iveşte Pictează pe albastru un violet închis Pe urmă pămătuful cu stele se boieşte Şi-mprăştie pe boltă sclipire de nescris. E neînfricoşată copila, sprijinită De-o rădăcină groasă, a ei şapte dulăi O armie vînjoasă, smerită, neclintită De nu străbat nici oameni, nici fiare, nici ceahlăi. În jurul ei cîrlanii dorm claie pe grămadă, Un greier singuratic se chinuie de dor Încearcă-ntîi o doină, pe urmă o albadă Pînă ce biata gîză adoarme sub urcior. La focul lumînării ce fîlfîie plăpîndă Copila scoate-o carte găsită lîngă drum Şi cu o voce dulce, cum fluierul de blîndă Amestecă iubire cu-a lumînării fum. Iubire-n poezie... visează-n tremurare, Un Făt Frumos călare, un aprig armăsar... Citeşte pîn-ce ochiul sub pleoapă grea dispare Şi doi bujori sălbatici pe-obrajii ei apar. O cîrtiţă grăbită prin pupezele-albastre, Un fluture la masă în foc de roşu mac, O mare-nvălmăşeală de rîndunici sihastre, Mai sare ici şi colo un iepur haidamac, Copila se ridică, ascultă mîndra gaiţă, Dulăii plini de viaţă gonesc ca apucaţi O carte gălbenită adînc la fund de traiţă Adastă lumînare şi ochi înlăcrămaţi. M-aşteaptă Făt Frumosu, a meu, în jos la vale, Îşi susură copila, iar zîmbetu-i şoptit Aprinde soare-n zare, a muntelui verzi poale Se-mbracă c-o privire de ochi îndrăgostit.

• back to list   • back   • next

Sci-Fi Cînd ne-am întîlnit prima oară erai tînără, fumoasă. Şi a doua, a treia, a şaptea oară? Nu mai ţin minte exact, cred că tot erai tînără, frumoasă. Şi acum, zece ani mai tîrziu? Am tăcut. Cum era să zic? Am înclinat capul la stînga, pe urmă la dreapta, am privit-o de-a lungul şi de-a latul ba chiar m-am ridicat şi am mers împrejurul ei, m-am aşezat. M-am ridicat iar, am mers împrejur iar, m-am aşezat iar. Greu de spus adevărul, nu aşa? Da greu, mulţumesc că îmi permiţi. Şi te rog, lasă la o parte ochii minţii, lasă ochii corpului să vorbească. Am lăsat la o parte ochii minţii am lăsat la o parte şi ochelarii minţii, a memoriei, a imaginaţiei. Cred că e ceva care nu îmi destăinui, am zis, privind-o cu interes ştiinţific, unde dracu ai găsit o maşină a timpului? E imposibil să fii şi mai tînără, şi mai frumoasă. Şi totuşi... A zîmbit. Nu a vrut să-mi zică, taina e taină, nu am presat-o. Poate o să mi-o divulge mai tîrziu. Dar pînă atunci... ce plăcere!

• back to list   • back   • next

Fotografie Totul era verde în jurul ei. Faţa de masă, lichidul în pahar, paiul, bluza, rochia, şosetele, pînă şi tenişii aveau şnururi verzi. Şi tu, tu de ce te plimbi cu maşina asta neagră pe umăr? ‘Maşina asta neagră’ era un aparat de fotografiat clasic, zece mii de dolari mîna a doua şi de-abia ce mai găseam film pentru el. Dar nu l-aş fi schimbat nici pentru un Ferrari, aşa zis. Fiindcă îmi place să fac fotografii de o calitate absolută, am răspuns, străzi, copaci, munţi, cîini... Şi oameni? Sigur că şi oameni. Şi femei? Păi femei fac parte din oameni, nu? Uite – cerşetoarea din colţ, vînzătoarea de brînză, controloarea de bilete... Şi eu? Am înghiţit în sec. Cum adică şi tu? Adică şi eu, crezi că aş putea să-ţi servesc de model? Am ajuns la ea. Camera era gigantică, bine luminată. Începem à la Cindy Crawford? Cindy Crawford ştiam. Cum puteam refuza Cindy Crawford? A început să defileze în faţa mea bluze, fuste, rochii, pantofi, şaluri, curele, bijuterii... odoarele omului femeiesc sunt atît de diverse chiar dacă erau toate în tot fel de verde că dacă nu le-aş fi văzut pe (aproape) toate nici nu aş fi crezut. Mai bine... crezi. Am terminat trei filme, le-am pus la o parte, am încărcat al patrulea. Acum, à la Gisele Bundchen? Gisele Bundchen ştiam. Cum puteam refuza Gisele Bundchen chiar dacă gîtul mi-era secetă? A început să defileze în faţa mea brasiere, slipuri, bikini, pantalonaşi, cămăşi de noapte, ciorapi de nailon, jartele... odoarele omului femeiesc sunt atît de diverse chiar dacă erau toate în tot fel de verde că dacă nu le-aş fi văzut pe (aproape) toate nici nu aş fi crezut. Chiar nu le vedeam prea bine, mereu îmi curgea sudoarea pe ochi, noroc de aparatul de fotografiat. Mai bine... crezi. Am terminat trei filme, le-am pus la o parte, am încărcat al patrulea. Am băut trei pahare de apă, pline. Şi acum... Şi acum? Şi acum à la Maya Desnuda? à la Danae? à la Nudo disteso con cuscino blu? Le ştiam pe toate. Poate ‘cuscino blu’ ar fi trebuit să fie ‘cuscino verde’? Era prea tîrziu să răspund, să obiectez, să mă opun (ha, parcă m-aş fi opus) că a şi început să defileze în faţa mea şi tot ce avea verde pe ea erau doar cerceii pe urechi, şiragul în jurul gîtului şi ochii... doamne, ce văpaie verde ţîşnea din ei, îmi mînca filmul şi camera şi mintea. Nici nu aş fi crezut. Mai bine crezi. Am terminat trei filme, le-am pus la o parte, nu am încărcat al patrulea. Am luat toate filmele terminate, am deschis cutiuţele şi le-am scos la lumină. Le-am omorît. Le-ai ars. Le-ai omorît. Nu era o plîngere, era o constatare. A zîmbit. S-a aşezat pe o pernă verde à la ‘Nudo disteso con cuscino verde’ şi a aşteptat. Ce aştepta? Pe mine? Sfîrşitul vieţii? Vorbe? Aşa frumuseţe nu se poate lăsa pe lume. Nu i se cuvine, lumii. Nu i s-a cuvenit nici un soare, dar Dumnezeu i-a dat unul. Cine-s eu să-i dau al doilea? Am cules toate filmele expuse le-am strîns în pumn pînă s-a scurs tot verdele din ele am închis aparatul de fotografiat şi am plecat. Dacă mă vrea încă, mă cheamă. Dacă nu, cel puţin am tot soarele acela feminin în capul meu. Şi nimeni altul nu-l are. Nimenea.

• back to list   • back   • next

Idile, cinci Vulpe, vulpe, surioară, unde-ai fost tu-alaltăseară? M-am purtat între coteţe Ca să dau mîndrei poveţe Că mi-ai zis că doru-i mare Şi că sufletul te doare, Să o-ntreb de are vorbă Să-ţi aduc în a mea torbă... Şi? Vorbă avea? Da, mi-a spus, te rog mă iartă, că-i logodnicu la poartă. Lupule, măi frăţioare, unde-ai fost din lună-n soare? Păi m-am furişat prin stînă Şi căţeaua cea bătrînă M-a lăsat să trec în pace Că ştia ce-n piept îţi zace, Ş-am ajuns la mîndra fată S-o întreb şi eu o dată... Şi? Ai întrebat-o? Mi-a răspuns că într-o lună se cunună. Ursule, mă văr din tată unde-ai fost tu toamna toată? M-am pitit prin stupi o sută Toată toamna cea trecută Să văd mîndra ce iubit-ai Că ştiu chinu ce trăit-ai, Poate voce să îţi scrie Inima să îţi învie... Şi? A scris? Ţi-a trimis voce cu mine că-i cu prunc, şi-ţi vrea de bine. Sub o pătură de ploaie Cu lealele lighioaie Dorm, visez, mîndra nu ştie, Voi iubi-o pe vecie.

• back to list   • back   • next

Comori, adevărate. Adevărate minuni. Morişca, din tartaj de caiet de şcoală. Vaporul, din ziar împăturit. Zmeu cu zbîrnîitoare turcaleţ cu coadă abţibild, nu întotdeauna reuşit. Avionul din şindrilă cu motor pe eter şi lipici bun şi pentru degete tăiate, timbrul din Papua, colecţia de sutari găsiţi în pod, mîrîitul lui Tiţa, insectarul, ierbarul, bicicleta împrumutată de la magazinul lui taică-meu, mingea de fotbal cu anvelopa cusută de treizeşpatru de ori cu utile de cizmar şi camera peticită de cinzeşapte de ori cu fel şi fel de clei şi bucăţele de cauciuc. Înflorit de liliac. Tereza. Numărătoare cu bile albe şi roşii. Teatru de păpuşi. Ghiocei şi mărţişori. Brînzoaicele lui maică-mea. Fotbal de cîini la circ, gogoaşe calde la centru, îngheţată la căruţă, birje cu doi cai de care ne agăţam pînă dădea birjarul cu biciul înapoi că s-o agăţat un maimuţoi, un biet cîine care scăpa de călău cînd biet slujitoru a primăriei începea să ne fugărească pe noi în loc după ce îl inundam cu pietroaie şi tot ce ne mai cădea în mînă. Zăpadă de trei metri înălţime. Urlet de lupi dimineaţa, pe drum la şcoală. Piesa de teatru Cravata Roşie cu eu – Saşa, Umi – Cociubei, şi alţii. Cărţi. Şi iar cărţi. Şi iar cărţi. Comori. Minumi. Adevărate comori, adevărate minuni deodată duse, pierdute. Eu devenit om. Viaţa devenită viaţă.Viaţa nu are loc pentru comori, pentru minuni. Pînă acea zi cînd te-am întîlnit. Mii de ani mai tîrziu. Viaţa are loc pentru comori. Viaţa are loc pentru minuni chiar de-ar fi ele tîrzii, de neatins. Mi-a revenit zîmbetul pe buze. Comoară. Minune. Adevărată.

• back to list   • back   • next

Spate de femeie, spate de visare, spate de basm Te-ai întors cu spatele la mine. Breteaua a căzut de pe umăr, s-a oprit la cot, capul s-a lăsat pe stînga părul care curgea pe umăr lăsa licăriri de lumînare sa se întrevadă se aprindeau, se stingeau, ai licurici în păr, am vrut să zic, ai scîntei în păr, am vrut să zic, ai picături de soare în păr, am vrut să zic, eşti frumoasă, am vrut să zic. Nu m-am mişcat. Am aşteptat. Nimic nu s-a întîmplat. O oră, două, trei. Breteaua a căzut mai departe gravitaţia deodată stăpînă avidă de mătasea cea peste mătase şi de mătasea cea sub mătase a tras breteaua mai departe, mai jos, la talie, cealaltă bretea, încăpăţînată, mai atîrna de umăr restul mătasei deasupra mătasei. Gravitaţia urla, impotentă, eu urlam în liniştea absolută a unui descreierat, breteaua tăcea. O, spatele acela, o, vertebrele ce abia se vedeau şi mereu le tot număram să mă asigur că nu-i vedenie, o, muşchii cei falnici şi blînzi care tresăreau sub mătasea pielii şi implorau libertate... breteaua a doua a căzut. Am auzit cum universul începe să crape, ce invidie cînd mătasea ţi-a căzut la călcîie, cea rece deasupra, şi mătasea a rămas atîrnată de umeri, cea caldă dedesubt, altă mătase nici nu era. Tot ce rămase era mătase, tu. Ai păşit afară, ai scos priveliştea de mătase caldă din dîmbul de mătase rece, Să mă întorc? Nu! m-am auzit urlînd cu vocea absolută a unui descreierat şi umerii, talia, coapsele, genunchii văzuţi din spate au făcut un semn a zîmbetului, înţelegeau. Înţelegeai. Cîte ore? ai întrebat. Cîte ore pînă la moarte? am răspuns şi umerii, talia, coapsele, genunchii văzuţi din spate au zîmbit din nou. Îţi plac? Îţi place spatele meu? Îmi placi? Îmi place spatele tău? Îi place cuiva Eminescu? Îi place cuiva Ciocîrlia trasă la vioară? Îi place cuiva Carmina Burana, Aida, Cappella Sistina, David? Un cîmp aprins cu un foc de maci în floare? Un cer aprins cu meteori căzuţi ca miraculoasă ninsoare? Un capăt de mare aprins cu o ultimă clipire de soare înainte de culcare? Cînd bratele ţi se ridică şi încep să şerpuiască ca şarpele cînd salţi în vîrfuri de deget şi muşchii spinării încep să şerpuiască ca Dunărea cînd arunci cu capul şi părul începe să şerpuiască ca o pădure în suflul taifunului... Ce?... M-am trezit în pat de spital, cum aş fi ajuns acolo? m-am trezit şi mai tare cînd mi-au prezentat socoteala, cum ar fi ajuns la aşa şi aşa mii? m-am trezit şi mai tare cînd mi-au spus că m-au salvat de la o moarte sigură cu toate ca nu erau absolut siguri dacă ar fi fost un atac de inimă o hemoragie cerebrală un inexplicabil caz de SMSS (cu toate că la vîrsta mea... ceea ce ar explica inexplicabilitatea) m-am trezit şi mai şi mai tare tare cînd mi-au dat notiţa de le tine. Iubitule, ar fi trebuit să te previn, îmi pare rău că m-am întors pe neaşteptate cu faţa la tine, mă gîndeam că... poate... ai dori să mă admiri şi din faţă? Nu am vrut să te omor, zău nu. Plătesc eu nota de spital. Spune, poate o facem din nou, şi de data asta te previn? Mi-au spus la spital, cînd m-au înviat a doua oară, că eram o minune medicală. Tare ar fi vrut ei să mă studieze, ar fi pregătiţi chiar să îmi anuleaze scoteala sărată care mi-au prezentat-o, dublă acum. Am plătit socoteala sărată, dublă. Le-am lăsat şi un bacşiş. Am luat-o la fugă în direcţia generală care m-ar fi adus la tine, tot ce aveam în cap în momentul acela era spatele tău, poate şi restul. Păi omul trăieşte numai o dată, cum se zice, eu am trăit de trei ori. Cum să renunţ la ocazia să trăiesc o a patra oară? Chiar dacă trebuia să mor între timp iar.

• back to list   • back   • next

Idile, şase Un nai pe plai cîntă jale şi vai, fetiţă guriţă dispărute-s din rai. Unde ai plecat fetiţă, Ai luat sîn şi guriţă Ş-ai plecat de zile nouă, Nouri bat în rai şi plouă, Plec s-te caut peste lume Nu te ştiu nici pe-a tău nume Doar minunea, amintire Care mi-ai lăsat în fire, Uite iau traista pe spate Ceva apă şi bucate Şi mă pun pe deal, pe vale Să mă domolesc de jale. Las motanul lîngă vatră Plec c-un cal, c-un cîrd, c-o şatră Dacă eşti, am s-te găsesc Că în veci doar te iubesc. Uite-ntreb pădure, munte, Trec prin apă, peste punte, Căţărat pe piscuri nalte, Aste mlaştini, celelalte, Dacă te găsesc, fetiţă, Crin în floare, veveriţă, Îmi promiţi, te rog anume Să-mi dai batăr a tău nume? Te-am găsit. Stai alungită, O, tu dulce afrodită, Cîntă-n juru-ţi sute mierle Şi pe piept îţi plouă perle Te întreb, hei, vii cu mine Înapoi peste coline Unde-i rupt-a treia treaptă Şi motanul te aşteaptă Unde patu va să-nvie Sub mătăsuri argintie Ş-unde numele-mi vei zice Mai încolo de aice? C-am plecat eu, măi băiete A fost voia astei fete Ca să văd de mă găseşte Ca să văd cît mă iubeşte. Ai trecut pe munţi o sută, Toamna, iarna îi trecută, Eu - aici în aşteptare Între ziuă şi visare Între cuci şi porumbele Prin bujori şi prin lalele, Gîndul, dorul meu la tine... Vine da? Sau nu că vine? Ai venit. Merg mînă-n mînă Poate-un an, ş-o săptămînă, A îmbătrînit motanul Aşteptînd şi el, sărmanul, Dar de-acum, de e cu seară În eternă primăvară Capul fetei pe ăst umăr Cîntă vorbe fără număr. Un nai pe plai se prelinge-a lui grai, fetiţa guriţa renăscute-s în rai.

• back to list   • back   • next

Opzeşnouă Trepte Am să te-ndrum pe drumul de opzeşnouă trepte Ce duce la poiana ascunsă-n cireşari L-a opzeşnoua treaptă La cap de drum te-aşteaptă O-ntreagă hergehelie de aprigi armăsari. Am să-ţi arăt poteca cu opzeşnouă trepte Ce vine după drumul ce-abia ai terminat Pe fiecare treaptă O strofă te aşteaptă Ce-nvolbură fiinţa cu gînduri de păcat. Am să-ţi descriu cărarea cu opzeşnouă trepte Unde petale-albstre sub rouă se aştern O treaptă, înc-o treaptă Piciorul ţi-l aşteaptă Să-l poarte înspre valea cu un amurg etern. Mai e mult de mers? Sunt cam obosită, zgîriată, mi-e sete. Nu ştiu, tu ştii. Am să mă rătăcesc. Sper. Pe opzeşnouă trepte, iar opzeşnouă trepte, Din nou, şi iar te-oi duce pînă ajungi aici, Şi treaptă după treaptă Splendoarea ta aşteaptă Pînă ajungi la mine... trecutul dăscălici. Am ajuns? Mi-a şters lacrimile. I-am tămăduit zgîrieturile. Mi-a încredinţat armăsarii, gîndurile de păcat, picăturile de amurg furat şi multe altele. Am dat grijă de toate. Acum, domnule dăscălici, vreau să mă încredinţez toată poalei dumitale. Mi s-a aşezat în poală, s-a făcut mică mică şi a închis ochii. Şi acum, te rog, împleteşte-mi cosiţele despletite şi cîntă-mi un cîntec. Am să-ţi spun părerea mea după. Mi-ai pus în piept suflare, doar opzeşnouă trepte E tot ce mă împarte de-a vieţii paradis, Încă şi înc-o treaptă, Iubita mea, aşteaptă! Am să ajung la tine, cînd ochiu-mi fi închis.

• back to list   • back   • next

Întrebări şi Răspunsuri Întrebare. Cîte diferite feluri sunt a face o declaraţie o dragoste? Răspuns. Cîte poezii am scris? Întrebare. Cîte diferite feluri sunt a opri o declaraţie de dragoste? Răspuns. Un ordin. O batjocură. O analiză. Un rîs. O indiferenţă. O linişte absolută. O interpretare intelectuală. O răceală glacială. Repulsie. Un cuţit în inimă. Un sfîrşit de emoţie. Un sfîrşit de viaţă. Întrebare. Un sfîrşit de speranţă? Răspuns. Speranţă nu e dragoste. Speranţa are sfîrşit. O dragoste nu are sfîrşit. Întrebare. Cînd se termină primul fel? Răspuns. Cînd începe al doilea fel.

• back to list   • back   • next

Idile, şapte Cu primele note de zi ne-am sculat Din mîna mea boabe de floare Ca roua curgeau pe pămîntul arat, Din mîna ta – boabe de soare. Un corb am urmat înspre blînd răsărit Prin marea sfioasă de ceaţă, Un nor, de albastru ceresc fugărit Dispare, plîngînd... dimineaţă. Prin brazde întoarse, ca mînji zvăpăiaţi Cerşeam înflorirea de vară Tu, zîna prin mînjii cu foc alăptaţi Iar eu mînzu-cel-dă-cu-sară. Din cînd şi din cînd ne-ntîlneam, războiam Iar gurile noastre avare Duceau buză-n buză cum neam duce-n neam Prilej îndesit cu ardoare, Din cînd şi din cînd, ne ciocneam, răzbunam Eu sînu-ţi furam cu o mînă Cu celalată stihuri pe ochi îţi scriam De-a-pururi a vieţii-mi stăpînă. Desculţi, despoiaţi, printre muguri firavi Un scrînciob ne scîrţîie-n cîntec, Tu dormi ca un înger prin macii roşcavi Eu dorm cu-a meu cap pe-a tău pîntec. Tresar, zăpăcit, simt un tremur uşor Ce pare c-ar vrea să m-atingă, Zîmbeşti, pe obraz naşte-ncet un bujor, Un foc pare-ncet să te-ncingă.

• back to list   • back   • next

Botoşanii mei, doi Pesemne că cineva a făcut ceva bun cu educaţia mea, chiar dacă trăiam în epoca urgiei. Începînd cu grădiniţa şi educatoarea Elvira, chiar dacă m-a trădat. Şcoala primară cu incredibilul profesor Zaporojan, chiar dacă îi plăcea paharul. Mai tîrziu cu profesoara de matematică, Mitrea, profesoara de gramatică, Eugenia, Nicolai Nicolaievici la rusă Donica la botanică Turtoi la sport, chiar şi oribilul profesor Bob la muzică, tare-i mai plăceau urechile noastre. Şi alţii tot, nu pe toţi îi ţin minte la nume, cîţiva fără cauză ca profesorul de tîmplărie care nu înţelegea cum jidanul ăsta căpăta mereu nota 5 ca profesoara de desen care-mi dădea note bune chiar dacă nu desenam cine ştie ce ca frumoasa actriţă care ne-a regizat piesa de teatru jucată în sală plină la 7 Noiembrie şi mi-a dat primul meu sărut, pe obraz. Cîţiva cu cauză ca excelentul profesor de literatură a cărui nume l-am şters din memorie fiindcă era şi un antisemit înverşunat, ca directorul şcolii care tot ne căuta nod în papură antisemit înverşunat şi el dar nu avea încotro şi mereu îmi semna diploma de onoare. Pesemne încă alţii, nu de toţi îmi amintesc. În plus colegi, repetenţi, prieteni, duşmani. Blîndul uriaş Costache. Oribila lui soră cu trei ani mai mare dar în aceiaşi clasă, o inimă de zgripţuroaică, frumoasa, talentata, excelenta, incredibila Tereza, repetentul, ţiganul, meşterul de şah Hogea, talentatul la desen Iancu. Treişpe ani trăiţi între ei construind o limbă de parcă aş fi fost trăit acolo o viaţă, o atitudine de conchistador dar conchistador drept, mîndru, nărăvaş, naiv, fidel următor al dreptăţii şi egalităţii pentru toţi. Şi totuşi, uite, am crezut că am uitat de tot, şi de toate. Pînă te-am întîlnit. Mă repet, ca să îmi fie şi mie clar – pînă te-am întîlnit cînd vechile mele senzaţii si emoţii s-au busculat deodată în cap voind toate să erupă, laolaltă, am zis-o şi o zic iar şi iar şi iar. Pînă te-am întîlnit. Mi-ai redat o viaţă care credeam uitată, o limbă care credeam moartă, o mîndrie de mine care credeam pierdută. Înapoi de la marginea damnaţiunii, a uitării şi a apatiei eterne. Generalul Lasalle apucă braţul prizonierului sub pendulul din hruba Inchiziţiei şi îl trage afară la libertate. Ar avea a face cu educaţia? Mai mult ca pesemne. Ar avea a face cu Botoşanii mei? Mai mult ca pesemne. Ar avea a face cu dragoste? Mai mult, mult mai mult ca pesemne. Deus ex machina în teatrul care joacă piesa vieţii mele. Tu. Mulţumesc, fiinţă.

• back to list   • back   • next

Dulceaţă De-aş fi să rînduiesc toate dulceţile gustate de mine în toate anotimpurile vieţii mele în mod serios şi sub ameninţul unei pedepse capitale cam aşa le-aş rîndui: prune verzi gutui cireşi negre vişine şi trandafiri pe urmă tot restul ca fragi, nuci, struguri, caise, ş.a.m.d. Pentru cei cam neiniţiaţi sau cei mai ageamii în frumuseţile pierdute în negura timpurilor ceva cuvinte despre numărul unu, fiindcă nu cred că ei îl cunosc. O specialitate a maicii mele amîndouă dispărute în negura timpurilor şi nimeni altcineva nu ştie să o facă ca ea ştie să o facă ştie că a existat. Luam linguriţa şi o încărcam bine că mai şi picura pe podea pe urmă repede într-un pahar restul căruia umpleam cu sifon rece din beci pe urmă amestecam încetişor şi mă delectam cu şpriţul care-mi pişca gîtul pentru ca apoi să iau prună dulce după prună dulce şi să savurez ca un paşa savurînd toate păcatele orientului. Singura durere era cînd paharul se golea. Dar ştiam că mai există şi un mîine. S-a dus şi maică-mea. S-a dus şi dulceaţa de prune verzi. Nici nu ştiţi despre ce vorbesc, nici nu puteţi şti. Dar eu ştiu, şi tot mai plîng din cînd în cînd şi pentru maică-mea şi pentru dulceaţa de prune verzi şi nici mîine nu mai există.

• back to list   • back   • next

Idile, opt O lună aşterne covoru-i tomnatic ades peticit cu lumină Înşiră prin iarbă şiraguri de rouă cu inimi bătute în stele, O bufniţă stă zgribulită în pene pe crengile ude şi grele De parcă aşteaptă să afle pădurea că biata de ea nu-i de vină. Un vifor ştrengar îşi încearcă aripa şi picuri de gheaţă anină, Tulpini alungite de papură moartă stau ţeapăn prin iaz ca zăbrele Iar broaşte dosite-n tăcute adîncuri prin negre, mîloase perdele Bîrfesc de o lume pierdută cu vară sub bolta odată senină. Tufişuri scrîntite, poieni amorţite la soarta lor tristă se-nchină, Legiuni de lighioaie ascunse-ntre trunchiuri bătrîne de-o sută inele Înjură urgia ce-o mînă cerească abate din nou peste ele, Mîhnit mîrîit, resemnat ciripit, de vaiet pădurea se-mplină. Iar eu, în colibă, prin cîini şi borcane, mormane de nuci ş-aghistină Cu pana în mînă, de multe decenii invoc arătări, duhuri, iele, Da-n piept, printre coaste, acolo-n genunea ce bate cu visele mele De-i toamnă, de-i iarnă, de-i viaţă de-i moarte... aştept cea făptură divină.

• back to list   • back   • next

Idile, nouă Aprinde luna între nori o candelă străfină Şi-n vîrf de brazi înfumuraţi sclipit de-argint anină, Aşteaptă mîndru voievod privirea să-i răpească Şi inima cu vorbe dulci şi şoapte să-i hrănească, a ta regină eu, virgină, şi toată oastea mea cerească. Trec ani, decenii, secole, se scutură milenii, Muslin de stele lunecă pe umerii Selenii Încet dispare între crini cu lacrima-i tîrzie Cu a ei zîmbet şi-a ei dor şi visele-i o mie, a meu iubit mult te-am dorit, din inima-mi să zmulgi urgie. Focul s-a stins. Au mai rămas doar clipociri mărunte, Şirag de rouă înşirat în colb pe vîrf de munte, Cam rar un blînd fior pierdut văzduhul mai străpunge Încearcă viforul din piept cu vorbe să alunge am vrut a ta eu, viaţa mea să fim, sfîrşitul mă ajunge...

• back to list   • back   • next

Naiu Te îmbrac în gînd de aur împletit cu dulce vis Ce-am furat din vieţi pierdute în a timpului abis, Te pictez sub dor de lună şi cu rouă la picior Printre greieri singuratici sub un rege cerşetor, Las în urma mea cuvinte dăltuite-n glod uscat Smălţuite cu petale veştejite de păcat, Toarce vorba firicele de pînzeturi arămii Care-ţi cad în jos pe umeri cu evlavii străvezii, Răsuflarea îmbătată cu a dragostei deochi Se îneacă în lumină răsărită-n verde ochi, Leg cu borangic de lacrimi emistih de emistih Pîn’ce-a timpului copită fărîma-va a meu stih, În haremul meu de versuri mă perind ca un sultan Versuri albe, versuri negre, versuri scoase la maidan, Caut versul cel tomnatic care arde-n a meu piept O, de-aş fi zdravăn de minte, mai nerod sau mai deştept Aş găsi cuvîntul magic ce să-ncînte a tău pas Şi la asfinţit de soare să-ţi şoptească cu-a meu glas Iconiţă înrămată nuieluşe de alun ne-am găsit o niciodată la a timpului ajun, Ne-am iubit o veşnicie ne-am iubit dar ai uitat trage naiu duioşie duioşia mi-ai lăsat, Trage naiu floare-n soare, soare trage-n răsărit, răsăritu-n a mea viaţă şi cu el m-ai părăsit.

• back to list   • back   • next

şi am plecat şi am plecat şi te-am uitat o lume am cutreierat cel dus apus cel răsărit în care eu mi-am năzărit că noi odată ne-am iubit şi unde visu-mi rătăcit căzut răpus şi calicit prin ghimpi uscaţi a adormit, distrus. şi am plecat şi te-am uitat cel vis pierdut am împăiat cu trei pietroaie încărcat şi aruncat pe drum de codru sub un brad pe drum de munte într-un vad pe drum de mare în nisip sub stîncă, punte, sub un sclip sau putrezit sau deocheat sau dezbinat. şi am plecat şi te-am uitat. şi te-am uitat? cînd am plecat? oi fi eu chiar descreierat? vorbe deşarte, ce tot cînt? ca frunza moartă dusă-n vînt ce zbîrnîie fără sfîrşit ca lupu-n noapte hămesit ce urlă-n lun-a lui soroc ca trunchiul înecat în foc ce tot trosneşte-a lui amar dar în zadar şi ioc. şi am plecat nu te-am uitat cuvinte mii întruchipat mai caut sens mai caut far cu vers intens dar fără har cu doine dulci pe dulce nai cu răget crud pe crud buhai cu clipocit de neuitat sub cer de noapte înstelat cu rouă rece înspre zori cu ciori, cu cuci, privighetori aprins încins şi însetat. şi am plecat. şi m-ai uitat.

• back to list   • back   • next

Frumoasă? Frumoasă? Ea? Uite, am să încerc să caut sinonimi, explicaţii, descripţii ca să înţelegeţi şi voi cît de frumoasă este. Ea. Pentru mine. Sper să reuşesc. Haide, am să încerc cu flori. Luăm toate florile. Cum adică cum toate florile? Toate florile, e aşa de greu de înţeles, toate florile din toate magazinele din toate grădinile din toate cîmpiile adunate, cumpărate, furate, tăiate, uscate, vii, moarte, de hîrtie, de plastic otrăvitoare, neotrăvitoare, cu miros, fără miros, reale, imaginare cu toate denumirile lor sau ştiinţifice pe latină sau ştiinţifice pe germană sau ştiinţifice pe sanscrită sau orice alt ştiinţifice ar exista şi cu numele lor populare şi oficiale şi regionale şi le amestec culorile şi le amestec parfumurile şi denumirile şi le altoiesc şi le experimentez genetic şi le vrăjesc şi mai caut şi celelelte flori din toate celelalte ere care au trecut pe pămînt şi s-au pierdut sau fosilizat în Precambrian şi în Paleozoic şi în Mesozoic şi în Cenozoic încerc şi definiţii mai fine, pe epoci cum ar fi în Paleocene şi Eocene şi celelalte ene pînă la prezentul Holocene miliarde, catralioane... un googol... un googolplexianplexian de flori a durat ani, colecţia completă, am ajuns la unu virgulă trei din frumuseţea ei care-o ţin la o sută. Am eşuat. Nu am reuşit să explic cît de frumoasă e ea. Pentru mine. Încerc poate un alt sistem? Poate cu poezii? Nu, nu poezii de dragoste sau frumuseţe, astea pot fi scrise de orice vacă leşinată (bou leşinat?) ştiu bine, le-am scris şi eu. Nu. Caut în lume, adun toate poeziile scrise de cei mai mari şi cei şi mai mari decît cei mai mari ruşi, americani, englezi, romîni, arabi, persiani, francezi, indieni, congolezi, spanioli... în limbile originale în limbile traduse în limbile artificiale compuse de creiere electronice în limbile vechi, uitate, regăsite, în hieroglife, în cuneiforme, în pictograme, în Morse, în Braille, în Esperanto, în voci de animale, de insecte, de frunze scuturate compun descompun recompun şi cînd văd că abia ajung la zero virgulă opt adaug şi muzică, toată muzica de la cea mai primitivă la cea mai modernă cu toate stilurile trecînd prin clasică, operă, jazz, populară, metal şi uite că ajung fără răsuflu la doi virgulă unu din o sută şi mă opresc. Nu are rost. Nu pot să vă explic. Mă dau bătut? Nu mă dau bătut, cu toate că-s cam năucit. Mu mi-am închipuit că o să fie aşa de greu. Mai încerc o dată? Mai încerc o dată. Cu imagini. Cu artă vizuală. Cu artă tangibilă, arte tangibile. Picturi. Sculpturi. Dansuri. Peisaje. Am cutreierat toate muzeele sau în real sau în virtual (că nu am bani să merg peste tot) Louvre-ul, Hermitage-ul, Tate-ul, Guggenheim-ul, Uffizi-ul, Prado-ul... am pătruns în pivniţile secrete a Vaticanului (cu mită, că altfel cum?) am investigat seifurile ascunse din Elveţia (m-au împuşcat, nu au nimerit) am leşinat la peisajele cele mai incredibile la apusurile de soare bolţile cereşti înstelate adîncurile de mare cele mai de necrezut (am leşinat numai la cele reale, nu la cele virtuale, altfel mai eram leşinat şi acum) Cordillera del Paine, Dettifoss, Iguassu, Sossusvlei, Mù Cang Chải, Palau... am căzut sub scene de balet, tango, ceili, haka, bharatanatyam, flamenco... am adunat toate culorile, formele, mişcările le-am interpretat întortocheat recreat am ajuns la o notă uluitoare de unu virgulă opt. Din o sută. Mă dau bătut. Sunt pesemne alte sisteme, am să mai caut. Dar pînă atunci, ştiu ce ştiu şi voi, îmi pare rău, nu ştiti. Poate nu o să ştiţi niciodată. Frumoasă? Ea? Nota de referenţă e o sută. Frumoasă. Pentru mine. Restul... ce importanţă are?

• back to list   • back   • next

Tangou Mîini... curg. Picioare... curg. Corp curge peste corp prin corp cu corp ca apă peste apă flacără prin flacără furtună cu furtună tocuri acoperite cu blacheuri de doi centimetri grosime bat podeaua în pulbere iar norii albi care se ridică înspre nări amestecă praful fin cu sudoare şi îmbată simţurile cînd gleznă curge peste gleznă şi genunchi curge prin genunchi şi coapsă curge cu coapsă în pierzanie convolută absolută cu o năpraznică La Cumparsita dihanie care muşcă în carne vie înghite fără nici să mestece. Urmat de o Jalousie. Urmat de o Besame Mucho. Urmat de o Bella Ciao care trage plugul revoltei prin vine pînă ce inima sîngerează şi picăturile sfîrîie pe cărbunii ochilor aprinşi de patimă.

• back to list   • back   • next

doiniţă funduliţe la cosiţe şosetuţe în ghetuţe ineluş din iarbă fină luna plină e de vină că-ţi înconjură mijlocul şi prin piept îţi trage focul, picioruşe jucăuşe cerceluşi ca de păpuşi de păianjen iişoară cum răsuflul de uşoară ce ascunde sînişorii care-aprind sub munte zorii, o guriţă porumbiţă ochişor de-a fi să mor brăţişoare subţirele că de-a fi să cad sub ele m-aş topi în fericire refuzîndu-mi mîntuire.

• back to list   • back   • next

doiniţă, doi sînişori ca prune albe pe un cîmp de roze dalbe pietricele roş boite pe-a lor piscuri altoite tropot de oaste pătrunde prin coaste cu tunet îngînă momentele foaste sub mînă... o rochiţă cade ruptă pe genunchi jertfiţi în luptă coapse zac pe veci pierdute prin creneluri şi redute o pată de soare învie şi moare pe-a tăi obrăjorii se-aprind în dogoare bujorii... zi! ai să-mi cînţi pe veci iubire cu parfum de amintire chiar de-ar fi ea cam brodată cu nimic şi niciodată? chiar dacă ispita cea nelegiuita în fiece seară o, nenorocita, coboară.

• back to list   • back   • next

Încîlcituri Încîlcite degete, încîlcite limbi, firicele de păr, încîlcite hainele aruncate puzderie pe podea sau ce a mai rămas din ele după urgie. “Am să am nevoie de o nouă garderobă,” ai zis după ce ne-am descîlcit limbile, anevoie. Nu ne-am descîlcit restul, prea părea dureroasă alternativa, am rămas lipiţi. Era şi mai agreabil. “Nu ai să ai nevoie de nimic, dacă rămîi cu mine.” Ai chicotit. “O să-mi fie frig.” “Asta să fie problema mea,” am făcut-o pe grozavul cu toate că ştiam că ceasul nu opreşte la declaraţii debile, inutile, infantile. Pauză. Răsuflarea zguduia şi lampa atîrnată de plafon şi ţîţînii uşii. “Sper să nu se dezbine.” “Lampa?” “Lampa, uşa, patul, inima...” Te-am strîns ca un erou homeric. Mă simţeam ca un neputincios homeric. “Ne descîlcim?” “Insişti?” “Insist.” Ne-am descîlcit. Cu încetul, tot ce era încîlcit, tot ce era ţesut cusut croşetat tot ce durea în carne şi tot ce durea în suflet era şi o lacrimă pe ici colo fiindcă din cînd în cînd durea mai mult ca de obicei şi cînd nu durea mai mult ca de obicei durea la fel ca de obicei. Imens. O ultimă încîlcitură. Încîlcire. Încîlceală. La uşă cînd ne-am rupt tot de tot fără văicăreală şi tu ai pleact la miazăzi şi eu am plecat la răsărit şi picături roşiatice ne desenau în spate un drum cu istorie dar fără întoarcere, pînă ce rîndunele au cules toate fărîmele şi nici istorie nu a mai rămas.

• back to list   • back   • next

obtuzînd... scuze ventuze petale pe buze o albă năframă cu ţinte-n alamă un rîs enigmatic un lup singuratic ş-o rimă obscură pătată cu zgură beţie ce ştie doar ţie să scrie cu vorbe-atîrnate-n livezi de hîrtie un sens fără mamă un vis fără ramă şi toată gîndirea-mi pe tine te cheamă. muze obtuze şi vechi pentahuze o albă ciclamă pe uşă de cramă un rîs uşuratic un lup apostatic ş-o strofă înjură a vieţii epură mînie învie şi vrea doar să-ţi scrie cu fraze găsite-n uitat-ardezie cuvînt fără teamă regret fără seamă o dulce legendă în coajă de dramă.

• back to list   • back   • next

Idile, zece, poate, poate nu După munte vine-o vale După vale vine-un deal După deal vine-o cărare care duce-n jos la mal, Uite-acolo e coliba Fără uşă nici zăvor Cărămizi din coji de nucă fărîmate c-un topor, Geamul gaură pătrată C-o perdea de liliac Pat din miez de rădăcină ş-o bucată de copac, Masa-n bolovan cioplită Scaune-n butuci crăpaţi Trei castroane, două capre, doi căluţi din sat furaţi, Lemn de foc de prin pădure Vatră scundă lîngă geam Seara greieri se colindă şi descîntă cu-a lor neam, Iazul răcoros cu ziuă Foc cu cremene aprins Ca să-ţi fie noaptea caldă lîngă un pietroi încins, Un palat, o avuţie, E a tău dacă doreşti Să împarţi traiul cu mine, cinci copii să-mi dăruieşti... Şi? Gaz? Electricitate? Maşină de spălat, coafor, televizor, ascensor, WC, WiFi, WLAN... (mai erau cîteva W-uri dar nu le cunoşteam) ...supermarket, magazin de pantofi, dentist, furculiţe, oglindă, şampon, colanţi, pernă...? (nu ştiu dacă a terminat lista aia aleatorie, eu eram de mult plecat, nici nu a observat)

• back to list   • back   • next

elefant. alb. dragoste, elefant alb celebru, nu numaidecît celebrat, cîteodată jumate vopsit cîteodată stropit cu picăţele cîteodată vopsit roşu à la fenix, haha, elefant fenix!... mai alte dăţi ai jura că nu-i alb pînă ce începe culoarea să se cojească şi vezi că-i vopsea şi-i de nereparat, de parcă ar vrea cineva să repare, mai găseşti vreodată şi o operă de artă pictată împrejur ca ouă de paşte, ca elefanţi de paşte nu că-i poţi ciocni că-s cam grei mai ales cînd îţi calcă pe picior şi te bagă la spital, fără voie, bibelouri... da, sunt albe că aşa-s bibelourile dar au o gaură dedesubt şi-s goale înăuntru şi nici măcar nu pretind a fi elefanţi, vezi cît sunt de uşori, de uşuratici, de uşuratice, poţi chema elefantul albinos, poţi chema dragostea albinoasă? e vorba de o insuficienţă? o deficienţă? o aberaţie de la o rînduire a naturii? sau aici se termină echivalenţa şi începe filozofia? dragoste, chiar elefant alb de-a fi, e singurul elefant pe care mi-l doresc.

• back to list   • back   • next

Vizita Mi-am deschis cămaşa, pe urmă inima. Te-am luat pe braţe... nu, erai mai uşoară ca un fulg, şi te-am dus pe o vizită ghidată la colţurile cele mai obscure pe piscurile cele mai luminate în peşterile cele mai secrete uite, aici e asta uite, aici e aceea uite, aici e cealaltă şi din cînd în cînd simţeam un ah, un oh, un fior chiar neintenţionat, surprinsă?... ţi-am încredinţat creta, dalta, bidineaua, fierul roşu şi te-am lăsat să-ţi înscrii numele peste tot unde vroiai unde nu vroiai unde nimereai la întîmplare şi dansai cu litere mari, cu litere mici, în Braille, în Morse, în limbi exotice, şi cînd dădeai cu ciocanul inspiram extaziat şi cînd înfundai cu fierul roşu expiram extaziat pulberea, fumul se ridicau încetişor şi porneau la drum prin vine, artere, capilare şi mîzgăleau copii iregulare a numelui de jur şi-mprejur pînă nu a mai rămas loc nici deloc şi am devenit o capodoperă literară uriaşă internă secretă. Numai ochii tăi vedeau. Numai muşchii mei zîmbeau. Te-am luat pe braţe... nu, erai mai uşoară ca un fulg, şi te-am lăsat să pleci. Poate te mai întorci? Ţi-am deschis inima, pe urmă cămaşa. Mă iei pe braţe? Nu, sunt mai uşor ca un fulg.

• back to list   • back   • next

O foarte scurtă poveste de dragoste A dus o mînă la şnurul pantofului. A dus o mînă la catarama cureluşei. A dus o mînă la fermoarul fustei. A dus o mînă la nasturele bluziţei. “Cîte mîini aş avea, adică?” “Fără sfîrşit.” A zîmbit, stingheră. I-am îndepărtat mîna de la şnur, de la cataramă, de la fermoar, de la nasture, i-am dus-o încetinel la poală. “Şi acum. ce facem?” “Acum îţi scriu o poezie. Dacă îţi place, poţi să continui. Dacă nu, plec.” Am scris poezia. Am plecat. Sau nu i-a plăcut sau nu mi-a zis că i-a plăcut. Am plecat. Nu că dragostea s-a stăvilit. Poate cineva să stăvilească un vulcan?

• back to list   • back   • next

Idile, unsprezece Uite vine Iarna, la vecini se scuză, Zice “Nu-s de vină chiar dacă m-acuză Cele zgripţuroaice trei surori a mele Inimă de piatră ce o au tustrele A mea ne-vinovăţie Ce-o ascund sub albă ie Vor s-o murdărească-n floare Şi să o topească-n soare Timp ce eu, îndrăgostită, zbor pe vîrfuri de pădure Peste iazuri, prin bîrloguri, munţi, hogeaguri şi aiure Vifor ciunt ciupeşte versuri între ţurţuri de trei coturi Iar burlane sun-o jale între naiuri şi fagoturi.” Uite pleacă Iarna, streşini în plînsoare, Zice “Nu-s de vină dacă visul moare, Tot ce-i Toamnă, Vară, tot ce-i Primăvară Se aştern pe mine ca odinioară A mea astă scurtă viaţă Hohot jalnic de paiaţă Se înăduşeşte-n floare Se topeşte-ncet sub soare Iară eu, nefericită, simt cum suflul se termină Dar, cum ştiu că-i asta lumea, nu mă duc să pun pricină Mă înfund într-o tăcere care duce la uitare Şi termin ca amintire la niciunul şi nicicare.” * Uite-atunci poetul, sparge călimara, Zice “Vorbe, şarte, bîntuie cămara, În zadar cuvinte se cojesc din gură Chiar dac-am deschis-o mare cît o şură Uite-aveam o rînduială Dup-o crîncenă tocmeală Ce-au dus mînjii me zburdalnici Cu a vieţii zbiri pîrdalnici Că o să-mi permită ăla care-ar fi ucigă-l toaca Să vorbesc nechibzuinţe, să-mi permită arta, joaca, Dar cînd el ar fi decide că e timp să gust eu huma Să las jos condei, hîrtie, să pornesc. Ce-ar fi acuma.”

• back to list   • back   • next

Viaţă, doi Cînd eram mic citeam Ştiinţă şi Tehnică. Ştii că sunt balene care trăiesc 200 de ani? Un crocodil poate trăi 50 de ani. O vacă 20, o găină 10, un şoarece 1 an. Eu, nici nu ajung la ani, am trăit doar ore. Orele cu tine – viaţă. Orele fără tine – nimic, nici măcar moarte. Cînd eram mic, ştiam că nu voi muri. Acum, ştiu că nu am trăit înainte de moarte. Nu am trăit deajuns. Doar ore. Dar... ce ore!!!

• back to list   • back   • next

Complementare Fiinţe complementare. Forme complementare, obişnuinţe complementare, expectaţii complementare. Bărbat, femeie. Impulsivitate, stăpînire... vorbărie, tăcere... intemperanţă, reţinere. Perfecţie, ca rotiţe dinţate la ceas, ca vin în pahar, ca fluier îmbrăcat în doină. Lumea n-ar exista fără perfecţie. Chiar dacă perfecţia se surpă şi rotiţele se dezbină şi paharul se răstoarnă şi fluierul se înfundă ei îşi aduc aminte rotiţă de rotiţă şi pahar de vin şi fluier de doină. Căci perfecţia, odată, odată ca niciodată înainte de surpare a născut vrajă a născut dragoste a născut poezie. De-o parte şi alta a lumii, eu de-o parte cu mîna ta la sîn şi petele de soare cu care m-ai ars tu de altă parte cu mîna mea la sîn şi petele de cernelală cu care te-am pătat cînd noaptea coboară pe vechiul balcon şi-n el reînvie magnific donjon eu las a mea mînă să-ţi scrie un vers direct între sîni, cu tăciune neşters...

• back to list   • back   • next

Complementare, doi Ţineam o distanţă respectuoasă. Vîrfurile degetelor ne scăpărau la amîndoi dar ţineam distanţa precisă impusă de masa între noi şi am atacat subiectul complementării din punctul ei de vedere fizic. “Testăm teoria?” am întrebat-o cu un zîmbet aşa de cherubinal că ai fi crezut că sunt un înger cu bucle de aur pictat de o mînă nevinovată pe un plafon de biserică. “Tu şi bucle?” a întrebat cu un zîmbet aşa de şăgalnic că ai fi crezut că e o boabă de mercur care tot încerci să o ţintuieşti cu un cui de fier. Nu m-am burzuluit. “Da, cînd eram copil aveam o buclă.” “Aha, acu cîte secole?” Am continuat să nu mă burzuluiesc. “În ce fel de biserică,” a continuat, nemiloasă, “protestantă, ortodoxă, catolică?...” A mai enumerat cîteva, citea prea mult pe internet şi cum tot nu răspundeam (parte din ne-burzuluiala mea continuă) mi-a tras un ghiont de mi-a dislocat o coastă. “Şi, publicăm rezultatele cercetărilor noastre într-o revistă ştiinţifică?” În sfîrşit ceva la care puteam răspunde. “Da, ştiinţifică, şi socială, şi medicală, şi artistică, şi pedagogică, şi geologică cu texte şi fotografii şi videouri şi schiţe şi instrucţii...” Nu ne mai reţineam, eu cu cherubinatul ea cu şăgalnicatul noi cu distanţatul... tunet şi masa între noi s-a frînt în două ca între doi magneţi uriaşi cînd degetele s-au complementarizat la perfecţie deget între deget între deget hainele s-au aprins şi au dispărut la perfecţie fumegînd apreciere buze au complementarizat buze la perfecţie dinţi au măcinat dinţi pînă s-au complementarizat la perfecţie şi ei şi tot ce era vale în carnea ei şi tot ce era munte în carnea ei şi tot ce era munte în carnea mea şi tot ce era vale în carnea mea s-au complementarizat cu o perfecţie de puteai crede că era divină... firişor de păr între firişor de păr vîrf de unghie între vîrf de unghie picătură de sudoare între picătură de sudoare moleculă de aer între moleculă de aer. Am răma aşa o eternitate. Divină şi ea. “Ai uitat,” mi s-a părut că aud un susur, lipsiţi de dinţi şi buze cum eram amîndoi. “Am uitat ce?” am încercat să răspund, nu prea reuşind. “Să pui videoul... s-a dus dracului publicaţia ştiinţifică...” Puteam zice ‘shit’ dar am preferat să rămîn în lumea latină... “Merde,” am zis, “şi eu care contam pentru o nominaţie la cel puţin un Leconte...” “...sau un Golden Eurydice...” “...sau un Demidov...” “...sau un Nobel...” ş.a.m.d. (nu am spus dar am gîndit)... “am o idee...” a zis. M-am zguduit, nu prea îmi plăcea intonaţia ei, “Adică...” Ceva în chestiile complementare sus menţionate a început să freamăte. “Uite, pui acum videoul... şi începem testul iarăşi... şi...” Am început testul, iarăşi. Am uitat să pun videoul, iarăşi. Ce vreţi, caz de forţă majoră. Cînd noaptea coboară pe vechiul balcon Şi-n el reînvie magnific donjon Eu las a mea mînă să-ţi scrie un vers Direct între sîni, cu tăciune neşters... “Ai folosit deja versul ăsta, nu ai ceva nou?” “Am, multe, dar prefer să-ţi las ţie locul. Ai avea poate ceva nou, tu?” A rămas pe gînduri, mult. Departe de lume şi ochiu-i amar Culcată, aştept pe un veşted frunzar Să scrii pe-a mea coapsă cuvinte cu rost Şi-n veci să... dispari, cum nici nu ai fi fost.

• back to list   • back   • next

À la Mircea Crişan Cu o voinţă de nestrănutat... ...de nestrămutat! ...pot muta şi muţii... ...şi munţii! ...pot face soarele să răsară la răsărit... ...păi oricum răsare la răsărit.... ...pe un cal cu pere în nare... ...pară în nară! Păi da vreau amîndouă nare. Atunci pare, dar nu prea se zice aşa. O iubeam de muream dar începea să mă oftice. Auzi, dacă mă tot întrerupi nici nu ajungem acolo. Nu am ajuns acolo. Dar din altă cauză, ea era de vină, ceva de gem intim... ...gen! *&^%$#@! (cenzurat, obscenitate, a mea) ?/*&^ $% #! (cenzurată şi replica, obscenitate, a ei) PS. Ar fi fost trebuit cenzurat tot aşa zisul ăst poem ^%&$*~@{&! (cenzurat, obscenitate, a naratorului)

• back to list   • back   • next

Adorm Zilele trec. Nopţi trec şi ele, grele. Vînătăile pe suflet nu se văd dar le simt, cum simte cineva culoare? mă întreb privindu-le cum se aştern ca picături de gaz căzute pe o baltă mîndre de caleidoscopul lor în perpetuă mişcare – ba verzui, ba gălbui, ba albăstrui. O tristeţe coboară. Îmi aminteşte de ‘Buongiorno Tristezza’ care jucam eu odată la acordeon. O tristeţe care insistă să îşi sape făgaş şi începe să-mi cutreiere corpul căutînd... căutînd ce? Adăpost? Hrană? Colţuri înăsprite de care să-şi agaţe haina şi cuiburi goale în care să-şi semene sămînţa? O simt cum îmi umflă plămînii se scurge prin ochi scoate hîrleţul şi îşi sapă vizuină în inimă, tare îi mai place sunetul acela... toaca... toaca... toaca... o să scrie de el în carnetul ei de amintiri. O las. Poate am nevoie de ea, cine ştie, ca lemnul de cui ca carnea de cuţit ca pădurea de chibrit ca piatra de ciocan ca căpiţa de guzgan. Încerc să închid ochii cît pot să-i ţin închis, ani? Îi deschid, speriat. Îi închid iar... băiete!... măi băiete!... băieţele! O voce caldă pare a fi legat clopoţei de argint la fiecare literă a fiecărui cuvînt şi îmi caută urechea cu degete lungi, catifelate... măi... băiete... băieţele... O las. Am nevoie de ea. Ştiu. Ştie. Ca trunchiul de frunză. Ca iarna de vară. Ca ziua de seară. Ca floarea de albină. Ca ochiul de lumină. Zilele trec. Nopţile trec şi ele, mai puţin grele. Tristeţea începe să îşi piardă ghiara, colţii, veninul sub susurul clopoţeilor de argint timp ce o blîndă mînă de fată îmi găseşte fruntea şi îmi lasă pe ea coroniţă de liliac. Mă întreb... cum o fi ştiut? Adorm. În sfîrşit, adorm. Îmi permit chiar să şi visez.

• back to list   • back   • next

Deghizări Ţi-am trimis eu vorbe multe Toante deghizate-n culte Un chibrit de iarmaroc Deghizat în iad şi foc, De pe ţărmuri depărtate se ridic-un stol de ciori Şi încearcă măreţie deghizate în cocori, Îmi încerc şi eu puterea cu un stih sau c-un pamflet Ca apoi pe rampa vieţii să declar că sunt poet, Bucium se deghiză-n cîntec Tot uitînd fudulu-i pîntec Fărîmele mici, mărunţi Coşcogeamite în munţi, Pămătuf de păpădie se amestecă-n gherghef Şi viseză că-i mătase cînd s-aşează în veref, Mai visez şi eu visare cum c-aş fi un Făt Frumos Nici nu-mi cade pe-a meu cuget cum c-aş fi de caraghios, Da, continui fără jenă Deghizat pe mica-mi scenă Eu, Romeo cel focos Lat de spate şi vînjos, Tu, o Iulia divină, fire albe de bumbac Te deghiză în mireasă, un buchet de liliac Părtăşeşte a tău farmec, dulce doină de parfum, Iară tot ce-am scris ş-oi scrie se răsfiră-n... scrum şi fum. * N-a fost odată ca-n poveşti N-a fost ca niciodată Prin zîne dulci, îngeri cereşti, N-a fost mai mîndră fată.

• back to list   • back   • next

Hei. Măi. Hei, de-aş fi eu şef Peste-a vieţii-mi fief, De aş fi eu ghid Ş-ar fi să decid Unde-ar fi să merg Unde să alerg Să aleg destin Unde să mă-nchin Şi sub care zori Să găsesc fiori Aş alege de-a ta poală să mă ţin o săptămînă Şi din soare pînă-n soare să rămînem mînă-n mînă Iar cînd ultima mea noapte un cocoş va nimici Să-mi faci dar ultima şoaptă: ...că pe veci te voi iubi. Măi băiete, zău Eşti un nătărău, Aş fi eu chiar fată Dar nu-s lumea toată, Inima-ţi tîrzie Dăruit ce-ai mie Las-o val pe lume Caută alt nume Ce să-ţi deie floare Soare după soare Frumuseţea-i trecătoare şi nu ţine o vecie Că de-ar fi o săptămînă să aleg cadou să-ţi fie Cînd cu zorii trec fiorii şi cocoşul va grăi Care fi-va a ta şoaptă? Eu, pe veci, te voi iubi.

• back to list   • back   • next

A fost A fost odată Ca niciodată... A fost sau n-a fost Haide, nu are rost Să vorbim de minuni Cum ar fi de aluni Cum ar fi de şedinţe la sediul central Sau măsuri de impus unui plan cincinal, Să vorbim de plăceri Cum ar fi de păreri De inimi în foc Cum ar fi de un joc Cum ar fi de pantofi, de un geam de tramvai, O plată, o plită, un vechi guturai, Să vorbim de iubiri Ca şi cum ar fi ştiri Citite-ntr-un ziar Într-un chioşc, la cizmar, Ca şi cum ar fi bîrfa din vechiul obor Sau revista de ieri la un nou coafor. A fost ca-n poveşti... Pare vis... te trezeşti... A fost sau n-a fost Poate-i stihul anost Dar uite, minuni Cum ziceau din străbuni Năpădesc a tău spirit, partituri de gîndiri Ce-ncearcă să afle de-ar fi amintiri, Un frison de plăceri Parc-ar fi chiar de ieri Ţi se scurge prin oase Şi muşchii îţi coase Cu fir depănat din ales borangic Şi pavăză-ţi stă între tot şi nimic, O, iubire, iubiri, Stau regretele zbiri Şi-ţi taie în carne Cu-a diavolui coarne Iar sorgintele cald ce-n emoţii te scaldă Se scurge prin ochi ca o lacrimă caldă.

• back to list   • back   • next

Zăpada cade Zăpada cade, a ajuns la un metru înălţime. Dragostea stă culcată dedesubt, chircită, ghemuită, păzită de vifor şi crivăţ şi toate urgiile cerului şi a omului, din cînd în cînd zîmbeşte. Chiar aprinde un chibrit dar îl stinge repede, să nu se topească zăpada împrejur să nu picure să nu o îngheţe. Aşteaptă. Acuş acuş aude privighetoarea sau cel puţin un cuc, un greier, un cocoş fălos. Zîmbeşte. A şi ascuns cutia cu chibrituri, să nu dea temptaţiei. Aşteaptă. Zăpada cade, a ajuns la doi metri înălţime. O căsuţă mică, asta-i tot ce vrea. Cu o sobă în teracotă, două geamuri, unul mai mare şi amîndouă cu perdele în dantelă, un pat micuţ, o masă micuţă, două scaune al doilea pentru... poate chiar şi un motan. Să moţăie, să se gudure, să toarcă. Aşteaptă, ascultă. Nu, încă nu aude privighetoarea dar acuş acuş, desigur cucul. Greierul? Cocoşul? Dragostea zîmbeşte. Dragostea tot timpul zîmbeşte, nici nu ştie altceva şi i se pare că ghiocei încep să ridice capul în jurul ei, uite, şi lăcrămioare. uite, şi viorele, uite, poate şi greieul care-l tot aştept? Zăpada cade, a ajuns la trei metri înălţime. Nu a ţinut. Dragostea strivită dedesubt nu mai aşteaptă privighetoarea. Nici cucul, greierul, cocoşul. Dar tot mai zîmbeşte. Dragostea, chiar strivită, tot mai zîmbeşte. Nici nu ştie altceva. Nici nu o să mai ştie.

• back to list   • back   • next

Viaţă, Vis, Viaţă Printre blide conopide crini uscaţi şi nopţi aride, Printre geluri şi mezeluri şi dulceaţă nouă feluri, Murături şi prăjituri soi de fel cumpărături, Deodată ‘nchide ochii prin ciorapi, pantofi şi rochii, palmele deschise-afară fata... zboară. Uite, simt bolta cerească Nici că vrea să se oprească Vine-un armăsar, răsare Cu-a lui foc şi pară-n nare Sub copită sparge anii, Jugul vieţii, bolovanii, Mă agăţ de mîndra-i coamă Sar în şeauă fără teamă, Du-mă frăţioare, du-mă Între nori bătuţi în spumă Du-mă la coliba albă La iubit să-mi puie salbă Şi la gît şi-njur de frunte Iari acolo-n vîrf de munte Să ne dăruim iubire Să cădem în fericire Ce suror-ar fi cu viaţa Cu un soare, dimineaţa, Să rămîn pe veci iubită, Ciocîrlia ne mărită Şi în lume duce veste Uite, nu c-ar fi poveste... Praful trebuie de şters la cizmar trebuie mers rufele de pus la stors într-un colţ motanul toarce... uite, fata se întoarce, s-a întors.

• back to list   • back   • next

Idile, doisprezece Cînd luna aprinde sclipiri argintie Prin fire de iarbă culcate de vînt Şi roua aşterne manta străvezie Pe flori odrăslite la cald de pămînt, Eu las o ureche să caute cîntec Prin coaste ascunse sub tremur de piept Iar buza colindă semeaţă pe pîntec Căznindu-l cu picuri din stihu-mi inept. O pupăză beată desfată auzul Cu note furate din vechi partituri, Un ţanţoş cocoş chansonează, franţuzul, De puici cucerite în zeci aventuri, Tu iei un creion, a ta mînă firavă Pe cerul aprins desenează o stea Apoi împrejur o întinsă dumbravă Şi-n litere şchioape pe palmă – a ta! Şiroaie de viaţă cu brazii la sfadă Coboară vioaie din munţii golaşi Lăsînd clipociri cu a minţii cireadă Ş-a mea herghelie de cai nărăvaşi, Noi tragem un fir ce himera deşiră Miracolul piere sub soare de zi A lumii crud vuiet poemul răsfiră Şi iar devenim ce n-am fost şi n-om fi.

• back to list   • back   • next

Coasă Căpşune amare La fund de pahare Cu cioburi de sticlă Sunt puse-n vînzare Cu suflete şterse Pe pieţe diverse Cu visuri uscate           uitate. Păreri anodine Cu dracu vecine Îmi tulbură zarea Prin zile senine În cuib de hîrtie Ascund o vecie Aştept o lumină           să vină. În nopţi fără capăt A meu veşnic treapăt Aşterne cuvinte Cu-a mîinelui scapăt Mă uit pe fereastră Iubirea, a noastră, Priveşte încoace           şi zace. Sfîrşitul ajunge Prin piept mă străpunge Cu zile pierdute Şi-n lacrimi mă unge S-a dus amintirea S-a dus fericirea O coasă m-atinge           mă stinge.

• back to list   • back   • next

ad-hoc A fost chiar odată O carte, uitată, Prin foi împănată Cu zîmbet de fată, A fost, ştii, odată O carte-aruncată Dar uite, salvată De deget de fată, A fost niciodată O carte, păstrată, În veci ferecată În suflet de fată, A fost... deodată O carte îmbată Cu lacrime ceată Sub pleoapă de fată, Cînd noaptea se scurge prin stele pictate De îngeri fugiţi din cerească cetate Un foc năpădeşte căpiţa de fîn Şi mistuie inimă, cuget şi sîn, Cînd noaptea aşterne prin umbre sclipire Ce-ncearcă să cînte a ei amintire Eu fraze ciudate în şoaptă îngîn Şi-ncerc a mea vorbă s-aprind sub un sîn, Cînd nopatea cu fulgere mii se îmbracă Şi tunete-agaţă de-a norului cracă Un gînd răsucit îmi rămîne stăpîn A mea buză ruptă pe albul tău sîn, Cînd noaptea se stinge sub licăr de ziuă Cocoşul pisează steluţe în piuă Eu las a meu vers cuvios dar păgîn De-ar fi chiar şi-n iad, tot să cînte-a tău sîn.

• back to list   • back   • next

ad-hoc, doi Şi-atunci mi-ai zis: “O clipă, eu îţi voi da de mine.” Am desfăcut aripa şi am zburat cu tine Înspre cei aştrii lacomi de calda ta lumină De blînda ta privire, candidă şi senină, Şi iar mi-ai zis: “De unde tot vine versul, zborul?” Eu ţi-am răspuns: “Fetiţă, tu să întrebi cocorul De unde vine ziua, de unde răsăritul, De unde miazăziua care îi poartă mitul, Şi chiar de unde vine cel fîlfîit de pană Care aprinde zorii şi nopţile destramă, Iar despre fericire tu să întrebi cicoarea De doinele ce duce în sîn privighetoarea Tu să întrebi cocoşul...” “Eu te întreb pe tine.” Ce crunt, o, jeregaiul care îmi sapă-n vine... “Chiar de-aş avea milenii, un munte de hîrtie Pentru ca foamea, setea, să tot încerc a scrie N-oi reuşi. Îmi pare, că doar oglinda, fată, Va ştii. Haide, întreab-o, acum sau... niciodată.”

• back to list   • back   • next

ad-hoc, trei Caii serii se adapă cu-a meu sînge noaptea-ntreagă Mă găseşte dimineaţa măcinat şi fără vlagă, Plec desculţ pe o potecă înspre lucea cea azură Nici nu simt cum se împlîntă pe-a ma talpă spini şi zgură Roata focului se urcă şi aprinde valea toată Fînul vieţii se usucă în privirea disperată Cad, genunchii se înfundă între pietre rătăcite Sparte-n aspră făţărie de a cailor copite Cade-un pumn... nu, e o mînă, firavă ca o dantelă Vine-o faţă, mă înfaşă într-o verde acuarelă Vine-o poală, lîngă mine uite-ncet se povîrneşte Şi adorm în a sa taină, nici că ştiu de... mă iubeşte?

• back to list   • back   • next

Idile, treisprezece Pe meleaguri de hîrtie bate-o prăpădită toacă Binecuvîntează vorbe din a gîndului toloacă, Trec cirezi de propoziţii şi se-adună-n poezie, Eu, păstorul cu condeiul care-o doin-ar vrea să scrie           despre-un tunet, despre-o viaţă, despre-o dragoste tîrzie. Îmi colind a mea moşie între ţărmuri drept tăiate Ba cu ochiul, ba cu palma, ba cu-a minţii libertate, Parc-aştept să vină lupii, foamea lor nepotolită Să brăzdeze tot de-a latul brazde-n care tu, iubită,           vei să-mi semeni cînt de vară între flori de răsărită. Toamna mi-e demult plecată, iarna parc-avea ar milă Şi mai lasă ceva viaţă între straturi de argilă, Mai scobesc ceva grop’şoare şi arunc litere-n ele Poate înfloresc poeme, alborade, viorele,           epigon al altor spuse, stihuri mici sau mărunţele. Nu mă plîng, cîntat am verde, zîmbet, spate de femeie, În livada cărţii mele ce-am săpat cu zeci condeie Unde crengi greu încărcate cu ciorchine de iubire Gem de dor şi adorare, veneraţie, neştire,           cad jos mere... vezi, muşcate, acum ştiu ce-i fericire.

• back to list   • back   • next

Vorrei trovare / Parole nuove / Ma piove piove / Sul nostro-amor Chiar sunt momente Mă plimb prin vise Şi paradise Să caut rost, Găsesc vreodată Ş-o amintire Care-a mea fire Îneacă-n foc, Deschid sertare Cad scrisorele Vechile mele Clipiri de-amor, De-ar fi devreme Dis dimineaţă Şi nori de ceaţă M-ar încolţi, De-ar fi cu seară Cînd ziua moare Şi mîndrul soare S-a da bătut, De-ar fi cu noapte Prin mii de stele Şi viorele Născute-n gînd, Găsesc momente Găsesc prin vise Şi paradise A vieţii rost. Ciao Ciao Bambina rămîne unul din acele cîntece care ard o gaură în inimă şi nu mai poţi scăpa de ele fără a muri. Eu, cel puţin. M-am găsit deodată fredonînd refrenul şi simţind nevoia a scrie ceva strofe sub acelaş ton de refren. Aş putea continua la... infinit.

• back to list   • back   • next

Încerc Încerc. Să mă ascund. În spate de fraze trufitoare, dolofane, însemnate cocoţate pe stîlpi găunoşi şi subţiri care abia se ţin pe picioare, şi frazele şi stîlpii, încerc să sfredelesc cerul sus cu ochiul cu degetul cu cuvinte aşa întortocheate că uiţi prima literă cînd ajungi la ultima, încerc dar abia ajung la tichia lui Statu-Palmă, încerc să străpung inima unei fete ca un Stan-Buzdugan dar în spate de uşă în dos de vatră în pat sub cearşaf cu o lanternă aprinsă să alung întunericul tot un băietan de treişpe ani sunt care descoperă viaţă dragoste primii fiori de inimă şi corp primele deziluzii, ce dulci deziluzii că dacă nu mă despart de ele mai repede rămîn cu găuri în dinţi încerc să dau sens a ceea ce nu are sens şi reuşesc, un pic. Numai un pic. Încerc şi să nu mă ascund dar prea aprig viforul prea înfricoşătoare sălăşuinţa de astă parte a ceea ce se chiamă a exista şi mă ascund iar. În spate de fraze. Numai tu ştii să mă găseşti.

• back to list   • back   • next

Magnolia Magnolia se scutură. Un morman de zăpadă cu fulgi uriaşi în alb şi roz zace sub ea, încearcă să se topească dar nu reuşeşte aşa că începe să putrezească într-o amestecătură de glod şi gîze şi o glorie trecută, abia ieri. Ghioceii frigul i-a omorît. Lăcrămioarele frigul le-a omorît. Viorelele frigul le-a omorît, ce mi-a rămas? Aştept. Poate lalele. Poate panselele, liliacul, crinii vor dăinui. Aştept. Poate amintirile? Nu, sigur, amintirile nu se scutură, nu degeră, nu mor. Da, sigur, amintirile înfloresc în jur cu petalele lor verzi cu inima lor roşie cu zîmbetul lor aiurisant. Mă culc printre ele, pe gireadă de petale de magnolia putrezite, ghiocei degeraţi, lăcrămioarele, viorelele degerate şi ele, mă uit în sus la un cer alb-albastru şi aştept. Iar aştept? Ce aştepţi iarăşi? mă întreabă magnolia. Toată viaţa pare că ai aşteptat, adaugă şi mai lasă ceva petale moarte să cadă peste mine. Aştept, zic, să mă mistuie. Oricare, orice, oricînd - petalele, florile, amintirile. Aha, zice magnolia şi adoarme lîngă mine. Are şi ea amintirile ei care o mistuie.

• back to list   • back   • next

ad-hoc, patru Ascultaţi măi orelor Ş-alte-a voastre sorelor Păi plecaţi voi mai agale Nu lăsaţi caru la vale Puneţi ici şi colo frînă Mai lăsaţi o săptămînă Să dureze ea o lună Păi de ce nu se cunună C-un ceva mai anevoie Care-aşa, de bunăvoie Va s-opri mai ici mai colo Nu ftrumos ca un Aplolo Da încet ca şi un melc Melc, păi ştiţi voi, codobelc Care-opreşte timpu, măi, Şi se pierde-n căi şi văi. Păi ascultă, ceasule, Nu zbura, Boreasule, Mai te-opreşte la o crîşmă Şi te poartă mai tîrîş mă Lasă vinu să te ungă Nu vin turcii să te-alungă Mai adormi, mai cu încetu Trage ş-anu, şchiopu, bietu, Pierdeţi drumu prin coline Să vă fie, lele, bine Şi lăsaţi-mi înc-oleacă Să pun vorbele la joacă Şi să spun fetiţei cele Cu-a sau zîmbet de mărgele Cu-a ei ochi ce ciripesc C-o iubesc măi, c-o iubesc. Ascultaţi voi, zînelor Cîntului jupînelor, De închideţi ochi-o clipă Făr-de pică de risipă Vă promit c-a vostru-auzu Cu-a meu stihu ăst abstruzu Să nu umplu, ci c-o doină Care poartă iarna-n moină Care duce fetei cele Ce aduce luna-n stele Lacrimă sub pleoapă caldă Gînd ce-obrazu-n foc îi scaldă Şi cu gura mea beteagă Oft de vară ziua-ntreagă Iar cînd fi va, şi va fi, Să-i las zîmbet, zi şi zi.

• back to list   • back   • next

Idile, ar fi paisprezece? Mă aştepţi din nou pe mirişte? Zgîriată sub bluză zgîriată in spatele genunchilor adormită cu un lujer de păpădie în gură amar, o, ce frumuseţe în amăreala aceea poposită între buze arate de dinţii mei acu cîteva amintiri, acu cîteva poezii, zile. Te scutur, te trezesc vreau să te trezesc dar nu te trezeşti pierdută cum eşti într-o lume mai depărtată de mine decît zi de noapte decît sfîrşit de început decît ce vreau să-ţi zic de ce îţi zic, cum, cînd ţi-am muşcat gura? Aştepţi zăpadă. Aştepţi potcoave de cai mînioşi. Astepţi un ţambal să se rostogolească din deal, în jos. Aştept să nu mai aştepţi, să mă laşi să te găsesc şi după ce îţi ung miere pe răni şi după ce aprind mărăcinişul de jur împrejurul corpului tău să mă laşi să te port afară de zăpadă şi de potcoave şi de ţambale şi cînd ajung (unde? nu ştiu) să aşterni fire de lînă trase cu aur pe care să te las jos să aminteşti cucului de unde vine vara fiecare vară să torci temniţă din trunchiuri de stejari în care să mă arunci să mă chinuieşti să îmi zici cît de mult nu mă iubeşti pînă ce îţi zic şi eu cît de mult te iubesc între două vieţi şi după douăzeci de ele. Adică, mă iubeşti? Şi dacă nu am zis-o pînă acum atunci nu am zis-o niciodată.

• back to list   • back   • next

Ba-poezie ...bun... măsele? rîndunele, ...porcărie? iasomie, ...zgripţuroaic-afurisită? păi, a sînului ispită. Nu reuşeam. Oricît încercam să divertesc direcţia spre ba-poezie cu neghiobii dezarticulate ea mă tot trăgea de ureche înapoi la da-poezie cu riposte nimerite eram la capăt de suflu, eşec după eşec încercam deja de zile încoace, săptămîni, poate era timp să mă dau bătut şi să mă întorc acolo unde ea încă aştepta? ...băldăbeală? hm... cerneală. Cîştigi! am strigat, de parcă mă aşteptam la altceva. Poate mă aşteptam la o luptă mai egală, mai lungă. Bine, acum că suntem de acord, tu reîncepi să scrii şi eu reîncep să citesc. Chiar orice? Chiar măsele, porcărie şi restul porcăriilor, şi s-a pus la un rîs de s-au născut numai gemeni ziua aia. şi-a tras fusta ceva mai sus să se aşeze mai comod, nu de alta, mi-a atins buza de jos cu degetul mic era o muscă acolo, nu de alta, a răsucit cheia în broască de trei ori cu toate că se putea numai de două ori îi era frică de hoţi, nu de alta... Rîndul tău acum. Rîndul meu acum. M-a tras sus din urzici din mlaştini din colţi de crocodil care se închideau ca o capcană ruginită peste mine şi mi-a pus un creion în mînă. Acum scrii, mi-a poruncit. Acum scriu, am consimţit şi nu m-am mai oprit. Cam ca micul Muc după ce şi-a tras imineii femecaţi pe picioare. Iar a rîs (pare că grăiam cu voce tare). Nu ştiu de gemeni dar ştiu că ziua aia lupul a locuit cu mielul şi pardosul s-a culcat cu iedul iar vaca şi ursoaica au păscut la un loc. Da, şi leul a mîncat paie, cum zicea Isaia. Nu a mai rîs deloc. S-a uitat la mine chiorîş. Sau era pe fugă de sau era pe fugă la. Dacă nu te cunoşteam mai bine, aş fi zis că eşti un măgulitor. Dar te cunosc mai bine. Mă iubeşti, cred că. Te iubesc, ştiu că. Şi de nu m-am oprit mai scriu şi azi.

• back to list   • back   • next

ad-hoc, cinci Fii a mea fetiţă dulce Peste-a meu păcat stăpînă Lasă-mi visul să se culce Între caiere de lînă Iar cînd seara se desfată Aşteptînd vrajă de noapte Zi-mi cum schimb eu niciodată Cu vecia une şoapte. Cîntă-mi vorbe împînzite Cu răzleţe firicele Ce căzut au din ispite Puse-n joc de mîndre iele, Dacă zîmbetul te roagă Lasă-l fericit afară Să mă-ncînte ziua-ntreagă Cu a stihului povară. Caută prin umbre dese Ghemotoace de hîrtie Poate-ai da de rime-alese Care-ar încerca să scrie Ce minune-ar fi o viaţă Unde-aştept, sigur de mine, Fiecare dimineaţă Să mă scol, iar, lîngă tine. Trece iarna, primăvara Stă ascunsă-n nopţi trecute Ş-am pierdut-o, cade seara Peste-a anilor redute, Dar pe bolta înstelată Văd un sclipet de lumină O, fetiţă minunată, A mea vorbă ţi se-nchină.

• back to list   • back   • next

Inspiraţie Te iubesc, de mă topesc ca un fulg pe sîn domnesc, Te iubesc, de nu trăiesc decît vorbă să-ţi grăiesc, Te iubesc, mă rătăcesc prin divin şi îngeresc, Te iubesc, cînd te privesc ce alai împărătesc... Mai ai multe la fel? s-a întins, a căscat, s-a întins şi căscat laolalată. Fără sfîrşit, cel puţin pe trei zile. Pe trei zile e cu sfîrşit, s-a şmecherit şi m-a pişcat, să modereze o leacă ţeapa şmecherelii. A durut, şi pişcatul şi ţeapa. Las’c-o învăţ eu o lecţie. Cinci zile mai tîrziu a căzut în genunchi. Opreşte, te rog, e aşa de plictisitor rima asta repetitivă. Ce să-ţi dau să te opreşti? I-m spus, exact. Mi-a dat, exact. Doamne, mulţumesc pentru inspiraţie. Mai am nevoie de una.

• back to list   • back   • next

Ştii M-am aşezat pe o bancă şi te-am aşteptat. Cred că o oră, poate un an. Poate zece. Tot apăreai şi te apropiai pe urmă te depărtai iar te apropiai, mai mult, iar te depărtai, şi mai mult, ca o cometă cîteodată chiar mai puţin dar niciodată nu deajuns. De aproape. Întotdeauna prea mult. De departe. Uite, acum, iar. Te-ai oprit. Cînd? După o oră? După un an, zece? Te-ai oprit. M-am ridicat. Timpul nu juca în favoarea mea, timpul juca în favoarea timpului m-am ridicat. Nici nu ai mişcat cînd am tăbărît peste tine ţi-am încins mijlocul cu două braţe de ar zugruma un stejar te-am ridicat te-am trîntit pe iarba spumoasă ca valurile mării şi cînd mi-ai zgîriat faţa cu o ghiară care zicea “ce ai aşteptat atîta?” marea de verde a năpustit şi ea peste noi cu bici de iarbă cu scîncet de rădăcină cu clopot de ghiocel care aspira a se căţăra la clopotniţa bisericii şi a chema luna ne-au cufundat adînc acolo unde pielea ta fină începu a lua măsura pielii mele aspre şi a o judeca la moarte murind cu ea împreună înviind cu ea împreună mînă în mînă deget în deget ochi în ochi. Coastă în coastă. Inimă în inimă. Te-ai depărtat. Nu te-ai oprit. Mai apari, din cînd în cînd. Mai te depărtezi, din acelaş cînd în accelaş cînd. Mai dispari. Mai apari din cînd în cînd? Alţii poate? Am scobit ce-am scobit cu briceagul în scîndura băncii şi m-am culcat peste vorbe să nu vezi. Odată şi odată am să zbor. Atunci ai să ştii ce am scris. Cred că... nu ai să fi surprinsă. Ştii.